(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Sufletul este singurul lucru pe El l-a creat; el percepe senzațiile de vedere, sunet, atingere, miros și gust, prin filtrele sale. În spatele filtrelor celor cinci simțuri se află un „computer” și un „sistem de operare”. Sufletul traduce ceea ce găsește în afara lui într-un limbaj la care ne putem raporta: plăcere sau durere. Aşadar, în miezul sufletului, în punctul său cel mai lăuntric, este locul în care simțim dacă ceva este bine sau rău.
Dacă acest computer funcționează în baza sistemului de operare natural, programul servește definițiilor egoiste ale binelui și răului. Dacă, însă, computerul a fost reconfigurat cu un sistem de operare altruist, atunci înțelegerea binelui și răului nu se mai raportează la sufletul însuși, ci la ceva care este în afara lui – la Creator.
Există două sisteme de operare pe care sufletul le poate folosi pentru a evalua realitatea:
1. Forma egoistă, pentru sine;
2. Forma altruistă, pentru Creator;
Nu există altă realitate decât Creatorul și creatura, Lumina (benevolenţa) și dorința (vasul).
La naștere, suntem programați în mod natural să fim egoisti. De aceea, în „spatele minții” noastre se află un tablou egoist numit „această lume”.
Noi nu simţim altceva decât Lumina. Lumina este procesată egoist și se reflectă în noi ca „această lume”. Dacă procesarea egoistă nu ne-ar influența și nu ar insera în noi obstacolele sale (ca un sistem de operare care atrage binele și respinge răul, fiind preocupat doar de autoconservarea omului), noi am percepe un tablou complet diferit al realităţii. Acest lucru ar fi proiectat în fața sufletului și ne-ar arăta tot ceea ce există cu adevărat în spiritualitate; ar afișa tot ceea ce există în afara noastră, și anume Lumina, Creatorul. În caz contrar, tabloul este subiectiv și reflectă numai conținutul nostru interior, rezultat al considerării stricte a mulţumirii de sine.
Modul de reprogramare a computerului de la egoism la altruism este numit „Înțelepciunea Cabala”. Îl putem folosi pentru a crea tabloul real al lumii fără nicio rază de egoism. Vom putea simți Creația adevărată din afara noastră și vom ajunge la „echivalența de formă” și la unificarea cu Lumina. Este o stare în care nu există nicio separare între Lumină și suflet.
Senzatia de Lumină este oarecum ca şi senzatia pe care o simţi atunci când te afli într-o stare de moarte clinică. Este o stare de desprindere parțială de corpul fizic (egoismul gradului de animal). În această stare există dorința de a dobândi Lumina.
Dobândirea Luminii este, însă, imposibilă atâta timp cât nu îţi eliberezi propriul “sine” de tot egoismul, atât fizic cât şi spiritual. Aşadar, munca omului are ca obiect, în primul rând, corpul fizic.
Este destul de ușor să scăpăm de egoismul spiritual dacă știm care este obstacolul pe care egoismul îl instalează în calculatorul nostru interior. Toate informațiile intră prin cinci filtre, numite „cele cinci părți ale lui Malhut”, cele cinci zone ale guvernării egoismului. Aceste cinci canale transferă informaţiile care intră din exterior sub forma unor date pe care egoismul le poate prelucra, cum ar fi „mă simt bine” sau „mă simt rău”. Fiecare canal-filtru prin care trec semnalele are propria grosieritate, care diferă de la om la om.
Cu cât sufletul trăieşte experienţa mai multor vieţi, cu atât mai mare este grosieritatea lui. Omul devine nu doar mai aspru, ci și mai pregătit pentru rectificare. Cu toate acestea, acela al cărui egoism nu este dezvoltat nu simte atât de mult nevoia de rectificare și se mulţumeşte cu puțin. Un mare egoist este acela care este gata să fie rectificat și simte necesitatea de a fi rectificat și de a se umple cu Lumină mai intens.
RECTIFICAREA PROGRAMULUI
Atunci când grosieritatea unuia atinge intensitatea finală, apare o necesitate a rectificării sistemului de operare al computerului personal. programul personal de calculator al unuia. Grosieritatea crește de-a lungul mai multor vieți, nu numai când e vorba de viaţa omului ci şi de viaţa animalului sau vegetalului și chiar a mineralului. Deși chiar şi natura se ridică, ascensiunea sa depinde de om și apare numai atunci când omul însuşi se ridică.
Atunci când grosieritatea ajunge la apogeu, decalajul dintre tabloul interior al omului și Lumină atinge, de asemenea, maximul și un întrerupător lăuntric este acţionat în interior. Asta generează senzaţia că nu te mai poţi mulţumi pe tine însuţi cu nimic nici acum şi nici în viitor.
Acesta constituie indiciul că ai încetat să cauţi ceva în interior, în spatele propriului tău suflet, şi de acum aspiri la a-ţi simţi realitatea înconjurătoare. De aici, căutarea diverselor forme de discipline și metode până ajungi să găsești Cabala, care este ceea ce căutai.
Cabala este un sistem care poate schimba aceste filtre. Fără să le înlocuiască, ea le va schimba orientarea de la intenția egoistă de a primi plăcere la un scop altruist de a încânta. De fapt, singura posibilitate care există cu adevărat este să primeşti cu intenţia de a dărui, întrucât atunci când vine vorba de relația între Creator şi creatură, Creatorul dă și omul primește. Nu avem nimic de oferit Creatorului în afară de voința noastră de a primi plăcere de la El.
Putem, de asemenea, să utilizăm aceste filtre pentru a primi cu intenţia de a face plăcere Luminii, Creatorului. Atunci informaţiile care vin din exterior nu vor mai fi distorsionate sau falsificate, ci vor apărea în fața noastră așa cum sunt în realitate, în afara noastră. Asta este stabilit prin gândirea Creației, care permite omenirii să trăiască fără distorsionările cauzate de sinele său egoist și să simtă și să îşi ducă viaţa în sistemul actual al Creației. Toate plăcerile pe care umanitatea le-a trăit ca experienţă până în prezent, și i-au fost destinate să le trăiască, cuprind doar o parte din cele 600.000 dintre cele mai mici plăceri ale celei mai mici Lumini (Nefeş-ul).
Chiar și atunci când un singur suflet își împlineşte rectificarea și primește întreaga cantitate de Lumină, el rămâne în fața tuturor sufletelor, cercetând totul, înainte ca informaţiile să intre în sistem, înainte ca plăcerea să pătrundă în toate celelalte suflete.
Grosieritatea omului este determinată în timpul primei sale vieți în lumea noastră. Cabala o poate, însă, dezvolta și mări de zeci de ori și poate reduce numărul de reîncarnări ce-I vor fi necesare. Astfel se accelerează procesul de maturizare a omului în scopul dobândirii tărâmului spiritual.
Chinurile omului sunt o expresie exterioară a ceva ce lipseşte. Chinurile nu dispar, Cabala înlocuiește, însă, suferinţele animalului-trupului cu suferinţe spirituale, care provin din absența senzației spiritualităţii. Schimbarea calitativă a suferinței duce la o reconstrucție a vasului interior, la reînnoirea sufletului. Senzația Luminii vine mână în mână cu dorința tot mai mare de a fi precum Lumina, iar procese care ar fi durat generații iau sfârşit în doar câțiva ani.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)