(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)
Așa cum povestea Creației poate fi folosită pentru a ne ajuta să înțelegem evoluția sufletelor noastre și scopul nostru pe pământ, povestea lui Avraam Patriarhul ne învață despre cât de esențial este să ne înălţăm către Creator și să ajungem să-L cunoaștem în viețile noastre pentru a ne împlini scopul nostru în viață. Oricine urcă din această lume către Creator și se unește cu El trebuie să o ia pe aceeași cale pe care a pornit prima dată Avraam și pentru care este considerat tatăl națiunii. Următoarele fragmente ne oferă sensul interior al călătoriei incredibile a lui Avraam:
Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan. (Geneza 12: 1–5). Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase. (Geneza 12: 7). A venit însă o foamete în ţară, şi Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare foamete în ţară. (Geneza 12:10).
Prima întrebare pe care o putem pune este: De ce l-a ales Creatorul pe Avraam? La acea vreme, Avraam nu se deosebea de toți ceilalți oameni care locuiau în zona care se răspândea din estul Siriei până în Mesopotamia. Mai mult, Avraam nu a plecat imediat în Egipt. Mai degrabă, el a mers mai întâi la Beit-El și a oferit un sacrificiu Creatorului, iar asta părea să-i liniştească mintea. Este scris că după aceea a fost foamete și abia atunci Avraam a coborât în Egipt. Îmi vine în minte o întrebare: A fost foametea cea care l-a determinat să plece în Egipt sau a fost Creatorul?
Dacă ne raportăm la Tora ca la o poveste istorică, vom vedea că aceasta nu este foarte diferită de istoriile altor națiuni. Dar Tora nu se ocupă de trecut, ci mai degrabă de noi. Se ocupă cu fiecare dintre noi; cu cine suntem și ce suntem și ce trebuie să facem cu viața noastră. Creatorul face apel la oameni, la fiecare persoană. Așa explică Tora întregul sistem al creației. Fiecare persoană conține tot ceea ce există în toate lumile din interiorul său, inclusiv în lumea noastră. Pe lângă umanitate, există doar Creatorul. Omenirea este reprezentantul creației și al tuturor celorlalte lumi.
Creatorul se întoarce spre Avraam, care reprezintă un atribut specific în noi și care există ca şi toate celelalte proprietăți (națiuni) într-un om (Av Ha’am, Avraam în ebraică, înseamnă „tatăl națiunii”) și îi spune: „Acum separ această trăsătură specifică în tine, care se numește Avraam, și trebuie să-ţi părăseşti țara, adică starea și toate dorințele pe care le simți în prezent. Pleacă din patria ta și te eliberează de dorințele cu care te-ai născut”.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi spune lui Avraam că trebuie să părăsească starea sa inițială de a fi, starea în care s-a născut. Creatorul se află în interiorul dorințelor egoiste primare ale lui Avraam și el trebuie să le părăsească și să meargă în țara pe care Dumnezeu i-o va arăta. Acolo îl va găsi Avraam pe Dumnezeu. (Cuvintele „pe care ți le voi arăta” se referă la dorințele pe care Creatorul le va arăta lui Avraam și în care El va apărea). Creatorul apare în fața lui Avraam doar pentru a-l obliga să ia calea la sfârșitul căreia El va apărea în fața lui în întregime. În această stare, întreaga creație va apărea în fața lui Avraam și el va obține proprietățile opuse: eternitatea și completitudinea și gradul Creatorului Însuși.
Creatorul apare în fața fiecăruia dintre noi la fel cum i-a apărut El înaintea lui Avraam. Cu toții am simțit, chiar dacă o singură dată în viață, o voce interioară, o putere interioară și dorința de a trăi într-un mod diferit – să ne gândim mai mult la lucruri atemporale, semnificative, lăsând în urmă toate lucrurile și rutinele meschine ale vieții și încet ridicându-ne deasupra lor, să sărim cumva din ele.
În ceea ce îl privește pe Avraam, intenția mea nu este să vorbesc despre el ca despre o persoană care a trăit acum cinci mii de ani, aleasă de Creator. Mai degrabă aș dori să mă concentrez asupra proprietății lui Avraam care se află în fiecare dintre noi. Cum se îndreaptă Creatorul către această proprietate și o folosește pentru a ne atrage?
Spunându-i lui Avraam să-și părăsească dorințele, substanța în care a fost creat și în care fusese cufundat, și să se îndrepte către o altă dorință, pe care Dumnezeu i-o va arăta, Creatorul nu ne arată că trebuie să urcăm spiritual. Mai degrabă, El spune că trebuie mai întâi să coborâm în Egipt, adică în canal, în cele mai întunecate și mai aprige dorințe egoiste ale noastre. Aceste dorințe sunt atât de egoiste încât sunt ca egiptenii din lumea noastră, care au știut să folosească egoismul atât de perfect încât să-și poată mumifica corpurile și să le păstreze practic pentru totdeauna. Au făcut chiar idoli din morții lor și au fost complet legați de trupurile lor.
Creatorul nu îi spune lui Avraam că trebuie să aspire către Sus pentru a trece la cealaltă dorință, că acolo îl va găsi pe Creator și va fi umplut cu El. Asta înseamnă că starea perfecta este aceea când Avraam a trecut deja prin Egipt. Creatorul nici nu spune că Avraam trebuie să treacă prin Egipt, ci pur și simplu îi spune să meargă acolo. Este o poruncă nerezonabilă. La urma urmei, Avraam este o persoană obișnuită, un păstor care își trăiește viața de zi cu zi în sânul familiei sale. Dintr-o dată, el este obligat să trăiască experienţa unor stări teribil de josnice (numite Egipt) pentru a dobândi starea spirituală superioară. Avraam construiește un altar, Îi mulțumește Creatorului pentru că l-a băgat în seamă și rămâne în locul lui. Deși Avraam merge la Beit-El, unde crede că este mai aproape de Creator, adevărul este că Creatorul îl alungă de acolo.
(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)