(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Din Geneză:
„Domnul zisese lui Avram: «Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.»
Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan (Geneza 12: 1-5).
Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: «Toată ţara aceasta o voi da seminţiei tale.» Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase” (Geneza 12: 7). „A venit însă o foamete în ţară, şi Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare foamete în ţară”(Geneza 12:10).
Tora vorbește despre imigrarea într-o țară mai bună, adică Egiptul, și Creatorul însuși este Cel care îl obligă pe Avraam să meargă acolo? De ce l-a ales Creatorul pe Avraam? În acea perioadă, el era la fel ca toți ceilalți care locuiau în zona care se întindea din estul Siriei până în Mesopotamia.
Avraam nu a plecat imediat în Egipt. De fapt, el a mers mai întâi la Beit-El, a făcut o jertă pentru Creator și după aceea părea să fie liniştit.
Este scris că după aceasta a urmat o mare foamete și abia atunci s-a coborât el în Egipt. Îmi vine în minte o întrebare: a fost foametea cea care l-a făcut să plece în Egipt sau a fost Creatorul?
Dacă ne raportăm la Tora ca la o narațiune istorică, vom vedea că nu diferă prea mult de istoria altor națiuni. Dar Tora nu se ocupă de trecut, se ocupă cu noi. Se ocupă cu fiecare dintre noi; cu cine suntem și ce suntem și ce trebuie să facem cu viața noastră. În felul acesta Tora explică întregul sistem al Creației.
Omul conține tot ceea ce există în toate lumile din interiorul lui, inclusiv propria noastră lume. Pe lângă om, există numai Creatorul. Omul reprezintă Creația și toate celelalte lumi.
Creatorul se adresează lui Avraam, adică unui atribut anume din noi, care este ca toate celelalte proprietăți („națiuni”) ale omului (numele Avraam însemnând în ebraică „Tatăl națiunii” – Av Ha’am) și îi spune: acum separ această însuşire specifică din tine, numită Avraam, și trebuie să-ţi părăseşti țara, adică starea ta, toate dorințele în care te afli în prezent, să-ţi părăseşti pământul și să te eliberezi de dorinţele cu care te-ai născut.
Cu alte cuvinte, trebuie să ieși din starea ta inițială, din starea în care te-ai născut. Nu este nici bună, nici rea, dar trebuie să o părăseşti, să părăseşti casa tatălui tău. Eu (Creatorul) sunt în dorințele tale egoiste originare și trebuie să le părăsești și să mergi în țara pe care ți-o voi arăta. Acolo mă vei găsi. Cuvintele „pe care ţi-o voi arăta” înseamnă dorințele pe care Creatorul ţi le va arăta și în ele va apărea El. Creatorul i Se arată numai lui Avraam, pentru a-l constrânge să o ia pe calea la sfârșitul căreia El i se va înfăţişa în întregime. În această stare, întreaga Creație i Se va înfăţişa lui Avraam și el va dobândi proprietățile opuse naturii lui: eternitatea și completitudinea și gradul Creatorului Însuși.
Creatorul i Se arată fiecăruia dintre noi. Fiecare dintre noi am simțit o voce, o forţă interioară, cel puțin o dată în viața noastră îndemnându-ne să trăim într-un mod diferit. Simțim dorința de a ne gândi mai mult la lucruri atemporale, semnificative, lăsând toate relațiile și rutinele mici ale vieţii și ridicându-ne încet deasupra tuturor.
În ceea ce îl privește pe Avraam, nu există niciun interes să vorbim despre el ca persoana care a trăit acum 5.000 de ani și a fost aleasă de Creator. Mai degrabă, prefer să mă concentrez pe calitatea lui Avraam care este în fiecare dintre noi. Cum se îndreaptă Creatorul către aceasta și o folosește pentru a ne atrage, spunându-ne „Lasă-ți dorințele, substanța din care ai fost creat și în care ai fost cufundat și îndreaptă-te către o altă dorință, pe care ți-o voi arăta”?
Creatorul nu ne arată că trebuie să urcăm spiritual. Mai degrabă, El spune că mai întâi trebuie să coborâm în Egipt, în abisul celor mai întunecate și mai aprige dorințe egoiste ale noastre. Aceste dorințe sunt atât de egoiste încât sunt ca cele ale egiptenilor, care au știut să folosească egoismul atât de perfect încât să-și poată mumifica trupul și să-l păstreze sute de ani. Au făcut idoli din morții lor și au rămas legați de trupurile lor şi după moarte.
Creatorul nu-i spune lui Avraam că trebuie să aspire mai sus pentru a trece la cealaltă dorință, care este locul unde îl va găsi pe Creator, care îl va umple apoi de lumină.
Asta înseamnă că starea cea mai aproape de perfecţiune este aceea când Avraam a fost deja până în Egipt. Creatorul nu spune nici măcar că Avraam trebuie să treacă prin Egipt, El îi spune pur și simplu să se ducă acolo. Asta sună ca o poruncă lipsită de sens. Până la urmă, Avraam este un om obișnuit care își trăiește viața de zi cu zi în sânul familiei sale, un păstor.
Dintr-odată, el este obligat să trăiască experienţa unor stări teribile de cădere pentru a dobândi spiritualitatea, iar aceste stări poartă numele de „Egipt”. Nu vei voi niciodată să cobori în Egipt, așa că Avraam construiește un altar și mulțumește Creatorului că l-a băgat îseamă, alegând să rămână acolo unde este. Abraham merge la Beit-El, crezând că acolo este mai aproape de Creator, când de fapt, Creatorul îl îndepărtează de acolo.
Avraam merge până la Beit-El. Este ca acela care a dobândit spiritualitatea și începe să fie atras de cărțile care tratează subiectul respectiv. El le citește, poate chiar începe să studieze Cabala și crede că aceasta este Casa Domnului (Beit-El). Când face sacrificii pentru Creator și începe să examineze ce vrea viaţa de la el în realitate, ceea ce Creatorul și vocea sa interioară îi dictează să facă, deodată începe să simtă foamea. O foame atât de intensă încât îl conduce în Egipt.
La fel, în timpul primelor lecturări ale cărților pe care le are la dispoziţie, omul începe să simtă o suferinţă tot mai mare, însoțită de o foame spirituală încă şi mai mare. El începe să se vadă prin trăirile sale cele mai lăuntrice ca fiind inferior şi mai josnic şi mai meschin ca niciodată. Lumea i se pare atât de măruntă încât aceste trăiri sunt precum cele pe care le simte acela ce coboară în Egipt, adică dorinţele lui cele mai josnice.
Faza în care omul se simte pe el însuşi este cea mai favorabilă și cea mai vitală pentru progresul lui. Intensitatea sau calitatea senzației nu are nicio importanță; ea poate fi bună sau rea, înălțătoare sau deprimantă. Nu poţi obține dorințele corecte sub îndrumarea directă a Creatorului fără să te afli în Egipt.
Dorințele noastre inițiale sunt foarte mărunte și, chiar dacă le întindem la limită, ele nu ne pot aduce decât în Beit-El. Adică putem practica Tora obișnuită și să ne simțim ca unul care a intrat deja în casa Domnului și în Grădina Edenului. Dar, de fapt, nu este cazul! Tora trebuie să ne aducă mai întâi la recunoașterea răului, la sentimentul că suntem total egoiști și că toate dorințele noastre sunt complet contrare spiritualității.
Dacă trăim experienţa acelei stări, dacă o înțelegem și o interiorizăm, nu numai pentru că așa spun cărțile, atunci putem accepta că asta este și propria noastră stare. Recunoașterea ego-ului nostru trebuie să fie o experiență emoțională și tangibilă. În măsura în care ne simțim astfel, vom începe să vrem să ne rectificăm. Prin urmare, recunoașterea ego-ului nostru ca fiind răul este o fază foarte lungă.
Exilul din Egipt nu este destinat lui Avraam, ci mai degrabă lui Iacov și familiei lui (Iosif și frații săi), care au coborât în Egipt. Exilul avea să dureze 400 de ani, dar de fapt a durat mai puțin de atât. Baal HaSulam scrie că, întrucât nu au încheiat cei 400 de ani, întreaga națiune care a părăsit Egiptul a fost forțată să trăiască experienţa unui alt exil, cel care s-a desfășurat în ultimii 2.000 de ani.
Pentru a simți cine eşti și care sunt însuşirile tale, trebuie să simți cel puțin un pic din ceea ce este spiritualitatea. Trebuie să trăieşti experienţa acestor sentimente la maxim și să le examinezi în toate felurile. Cand procesul este încheiat, ţi se va permite exodul din Egipt.
Avraam este doar prima fază. Când începi să studiezi Înțelepciunea Cabala, începi să simți că eşti mult mai rău decât înainte. Totuși, această senzaţie trece. Este o mică intrare în Egipt. După aceea, Avraam se întoarce în Beit-El.
La a doua vizită în Egipt, își ia familia cu el. Asta înseamnă că, odată ce a acumulat o cantitate substanțială de dorințe și a căpătat deja o idee clară despre ce înseamnă acest drum, el trebuie să se îndrepte către spiritualitate. În această fază, el se află deja într-un anumit grad de dezvoltare spirituală și l-a absorbit deja. Abia după aceea, i s-a permis a doua coborâre în Egipt.
Avraam a plecat imediat acolo, dar a ajuns doar până la Beit-El. Asta întrucât nu putem fi împinși decât de suferinţă.
Suntem într-adevăr cufundați în dorințele noastre egoiste. „ţara ta, rudenia ta şi casa tatălui tău” sunt întreaga ființă. Nu putem ieși din aceste stări, sau cel puțin credem că nu putem, întrucât ele constituie natura noastră și nu ne putem imagina un mod diferit de a gândi, cu atât mai puțin un mod diferit de a acționa. Nu ne putem imagina, pentru început, ceea ce este în afara noastră, ceea ce nu am simţit niciodată şi chiar ceea ce nu au simțit niciodată părinții și strămoșii noștri.
Din această cauză, nu este posibil să ieşim din starea respectivă și ne aruncăm într-o stare în care să dobândim dorinţe noi decât printr-o imensă foame spirituală. Această foame poate fi dezvoltată și amplificată numai într-un grup cu un învăţător și câteva cărți foarte speciale.
Dacă citești aceste cărți într-o ordine greșită, este foarte ușor să fii indus în eroare și să te abaţi de la calea cea corectă, ceea ce înseamnă o oprire temporară a evoluției spirituale. Trebuie să păstrăm mereu o atenţie deosebită, verificând dacă suntem pe drumul cel bun. De fapt, chiar dacă stăm nemișcați, în timpul acesta dorindu-ne totuși spiritualitatea, chiar Creatorul Însuși ne va stimula, folosindu-Se de acea foame.
Avraam este o proprietate spirituală care pare a fi baza tuturor proprietățile noastre. Este un atribut spiritual general, care este primul abordat de către Creator. Oamenii nu ajung la Înțelepciunea Cabala pentru că au fost trimiși aici, ci pentru că mai întâi Creatorul s-a apropiat de ei. Începe să-i bântuie și să îi facă să simtă foamea și abia atunci vin ei.
Nu vom urmări niciodată ceva fără un motiv sau fără a avea o nevoie specială pentru acel ceva. Doar senzația de foame ne împinge afară din țara noastră. Iubirea și foamea stăpânesc lumea, ceea ce înseamnă că senzaţia că ceva ne lipsește este singurul lucru care ne atrage. Această senzație este numită „Avraam”, iar Creatorul i se adresează spunându-i: „Chiar vrei să-ți împlinești senzaţiile și să dobândeşti adevărul? Dacă o faci, va trebui să părăseşti aceste senzaţii cu totul și să treci la un altă senzaţie numită «Egipt».”
Asta înseamnă că trebuie să-ţi analizezi cu adevărat propriile dorințe egoiste. Dacă le rectifici, mă vei dobândi; Îți voi fi revelat în ele. Creatorul apare tocmai în acele dorințe pe care le numim „Egipt”. Abia după aceea ele sunt rectificate.
Să-l luăm pe acest om, pe Avraam. Într-un alt grad am putea să ne referim la el ca la un profet. Un profet este acel om care a dobândit un asemenea grad încât el este acum în contact direct cu Creatorul. Există profeți care vorbesc numai cu Creatorul, ceea ce înseamnă că dobândesc nivelul de vorbire spirituală.
Desigur, ei nu aud niciun corn care să sufle în cer, aşa cum este scris în Tora, iar vocea lui Dumnezeu nu se aude de pe Muntele Sinai din megafoane gigantice către întreaga omenire. Este vocea interioară a aceluia care dobândeşte un contact evident cu Creatorul. Există profeți care văd și aud și sunt alţii care doar văd și nu aud decât după aceea.
Cărțile profeților demonstrează versatilitatea conexiunilor acestora cu Creatorul și cum și când li se înfăţişează El, adică în ce grad poţi să-l atingi pe care profet.
Gradele profeției, la fel ca toate celelalte grade ale strămoșilor noștri, sunt în interiorul nostru. Fiecare dintre noi trebuie să trăim experienţa lor, a tuturor. Trebuie să parcurgem întregul drum în timp ce suntem în lumea noastră corporală. Tot ceea ce se spune în Tora trebuie împlinit de noi, de la început până la sfârșit.
Doar atunci eşti unit pe deplin cu Creatorul și ajungi în punctul final de dezvoltare care constituie scopul Creației și planul preliminar a acesteia.
De fapt, Tora ne oferă acest întreg plan, dar ne spune despre asta într-un mod anume. Tora poate fi percepută ca o narațiune istorică sau ca nişte imagini din viața obișnuită a oamenilor, ambele fiind de bună seamă total incorecte. Tora noastră este Sfântă; nu este doar încă un roman printre atâtea altele.
Sefer Yeţira (Cartea Creației), scrisă de Avraam, este studiată împreună cu Zohar-ul?
Cartea Creației pe care a scris-o Avraam a fost scrisă „in précis” (expresie însemnând „sumar”), şi foarte laconic. De pildă, în carte este scris: „Această lume a fost creată în formă aparentă, semi-aparentă și ascunsă, pe treizeci și două de căi ale înțelepciunii.” Poate dura ani pentru a înțelege corect chiar și prima propoziţie. Această carte a fost scrisă succint, ca și cum ar fi în conformitate cu un anumit cod. Este scrisă pentru cineva din același grad spiritual, sau adiacent lui, însă inferior, dar nu ne este adresată nouă.
Restul cabaliştilor, în special cei mai moderni, ni se adresează direct nouă. Cu cât generația este mai îndepărtată de momentul când a fost scrisă o anumită carte de Cabala, cu atât este mai îndreptăţită revelarea ei în epoca noastră. De la ARI, există o permisiune clară de Sus pentru a revela totul și a-i învăța pe toți.
Ca urmare a acestei porunci spirituale, cărțile sunt scrise într-un limbaj care este mult mai ușor de înțeles, astfel încât nevoia de interpreți scade. Cu toate acestea, mai avem nevoie de învăţători. Fără un învăţător este imposibil să înţelegi ceva, deși materialul în sine este deja mult mai accesibil.
Dacă Creatorul se îndreaptă către tine, îl vei simți ca pe acea proprietate unică numită „Avraam”. Acea voce interioară pe care o simţi că ţi se adresează se numește „Creatorul”. Efortul de a o înțelege, a înţelege vocile și pe tine însuţi – la asta aspiră Tora, nimic mai mult.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)