(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)
Diferențele dintre mine și Schopenhauer [9]
1. El Îl percepe ca pe o esență în sine, în timp ce eu Îl percep ca subiect și predicat. Esența sa poate fi necunoscută, dar oricare ar fi ea, extinde existența din existență.
[9] Arthur Schopenhauer (1788-1860), filosof german
2. El percepe dorința în sine ca o ambiție căreia niciun scop nu îi poate pune capăt, ci este mai degrabă o ascensiune constantă și un impuls perpetuu. La mine, însă, ea se limitează la primirea anumitor lucruri și poate fi împlinită, adică direcţionată.
Cu toate acestea, împinirea obiectivului crește voința de a primi, ca la unul care are o sută şi vrea două sute. Înainte, voința de a primi era limitată la obținerea a numai o sută; nu voia două sute. În acest mod, dorința perpetuă este extinderea dorinței; este voința de a primi în sine.
3. El nu face diferența între voința de a dărui și voința de a primi. La mine, numai voința de a primi este esența creaturii, în timp ce voința de a da în sine este o Lumină Dumnezeiască, atribuită Creatorului, nu creaturii.
4. El percepe dorința în sine ca pe un obiect, considerând-o o formă și o manifestare în obiect. La mine, accentul se pune mai degrabă pe forma dorinței, adică voința de a primi, dar purtătorul formei voinței de a primi este o esență necunoscută.
5. … Întrucât el consideră dorința ca fiind subiectul, el trebuie să definească o dorință generală, fără formă.
Astfel, el alege aspirația nesfârșită pentru materiale și ceea ce își dorește este forma. Cu toate acestea, de fapt, nu există aici o tânjire infinită, ci o dorință în creștere, care crește în funcție de direcție și este o formă și un caz în dorință.
A. În metoda sa, este o esență; în a mea, o formă.
B. În metoda sa este o dorință nesfârșită; în a mea, este limitată în direcția sa.
C. În metoda sa, nu există nicio diferență între dăruire și primire; în a mea, voința de a dărui este o scânteie a Creatorului.
D. În metoda sa, jinduirea este o substanță, iar calitatea primirii este forma; la mine, calitatea primirii este substanța creației iar subiectul calității este necunoscut. Orice ar fi, este existență din existență.
(înapoi la pagina SCRIERILE ULTIMEI GENERAŢII – click)