(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)
Tav–Reish–Peh–Bet, 1922, Ierusalim
La …
„Patru au intrat într-un PARDES”[1] etc. Înainte să fi fost create lumea, exista El este Unul și numele Său este Unul, întrucât sufletele nu erau considerate suflete, deoarece problema numelui se referă la momentul în care cineva își întoarce fața de la el, iar prietenul îl cheamă să-și întoarcă fața înapoi către el.
[1] În ebraică, Pardes înseamnă boschet. Dar în Cabala, este un acronim pentru Pşat (Tora literală), Remez (aluzie), Druş (interpretare) și Sod (secret).
Întrucât înainte de creație, sufletele erau complet contopite cu El și El le-a pus coroane și cunune, glorie, maiestate și splendoare, chiar și ceea ce ele nu invocau, deoarece El le cunoaște dorința prin El însuși și le dăruieşte. Prin urmare, este cu siguranță irelevant să se afirme un nume care se referă la o trezire de jos a vreunei părți. Aşadar, este considerată „lumină simplă”, întrucât totul este simplitate absolută, iar această lumină a fost înțeleasă de orice persoană simplă, chiar și de cele care nu văzuseră niciodată vreo înțelepciune.
Acesta este motivul pentru care cei înțelepți și chibzuiţi au numit-o Pşat (literal), deoarece Pşat constituie rădăcina tuturor. Autorii și cărțile nu vorbesc despre asta, întrucât este un concept simplu şi faimos. Deși în lumile inferioare, se disting două categorii în Reshimo (memorie) acestei lumini simple, este datorită distincţiei în inimile lor, în loc de „Și eu sunt un om lin”.[2]
[2] În ebraică, Halak înseamnă atât „neted”, cât și „parte”.
Totuși, locul menționat mai sus nu are modificări în nicio descriere c ear putea fi făcută. Este ca un rege care și-a luat fiul drag și l-a băgat în dumbrava lui măreață și minunată. Și când fiul regelui a deschis ochii, nu s-a uitat la locul în care stătea, întrucât, din cauza luminii mari din dumbravă, ochii lui au rătăcit departe, ca distanța dintre est și vest. Și și-a aruncat privirea doar asupra clădirilor și palatelor aflate departe către vestul său și a umblat zile și luni, rătăcind și mirându-se de gloria și măreția pe care le vedea în vest.
După câteva luni, spiritul său s-a odihnit și pasiunea i s-a împlinit și a fost săturat de a privi spre vest. El şi-a luat seama și s-a gândit: „Ce se poate găsi pe calea pe care am parcurs-o?” Și-a întors fața spre est, în partea de unde venise și a fost uimit. Toată măreția și toată frumusețea erau chiar lângă el. Nu putea să înțeleagă cum nu reușise să o observe până acum și se agăța doar de lumina care strălucea spre vest. De atunci a fost atașat exclusiv de lumina care strălucește spre est și a rătăcit spre est până a revenit chiar la intrare.
Acum ia în seama și spune-mi diferența dintre zilele dinăuntru și zilele de afară. Tot ce văzuse în ultimele luni, le văzuse și în primele luni. Dar la început, a fost lipsit de inspirație, întrucât ochii și inima lui au fost cuceriţi de lumina care strălucea spre apus. Și după ce s-a săturat, și-a întors fața spre est și a observat lumina care strălucește spre est. Dar cum de s-a schimbat?
Fiind, însă, aproape de intrare, există loc pentru dezvăluirea celei de-a doua modalităţi, pe care înțelepții o numesc Remez (aluzie), ca în expresia „Ce-ţi spun ochii tăi?” Este ca un rege care îi dă să înţeleagă fiului său drag și îl înfricoşează făcându-i cu ochiul. Deși fiul regelui nu înțelege nimic sau nu vede frica ascunsă în aluzie, totuși, datorită stării de Dvekut (alipire) față de tatăl său, el sare rapid de acolo în altă parte.
De aceea cea de-a doua modalitate se numește Remez, întrucât cele două maniere, Pşat și Remez, sunt înregistrate în cei inferiori ca o singură rădăcină, așa cum scriu cei meticuloşi, că nu există un cuvânt care să nu aibă o rădăcină din două litere. , numită „originea cuvântului”. Este aşa întrucât nu se poate deduce nici o semnificație dintr-o singură literă; prin urmare, acronimul pentru Pşat și Remez este PR (pronunțat Par), care este rădăcina lui Par Ben Bakar (taur tânăr) în această lume. Iar Pria și Revia (înmulțirea) provin și ele din această rădăcină.
Apoi, apare a treia modalitate, pe care înțelepții o numesc Druş (interpretare). Prin urmare, nu a existat Drişa (cerere) pentru nimic, precum în „El este Unul și numele Lui este Unul”. În această modalitate, însă, există scădere, adăugare, interpretare (studiu) și descoperire, precum în expresia „Am muncit și am găsit”, așa cum știți în mod evident. Acesta este motivul pentru care acest loc este atribuit celor inferiori, întrucât există acolo o trezire de dedesubt, spre deosebire de iluminarea feței din est în sus, care era în maniera lui „Înainte de a chema, voi răspunde”, căci aici era o chemare puternică și chiar efort și poftă, iar acesta este sensul „mormintelor poftei”.
Apoi începe a patra modalitate, pe care înțelepții o numesc Sod (secret). În fapt, este similară cu Remez, dar în Remez, nu exista nicio percepție; era mai degrabă ca o umbră care urmărea o persoană. Mai mult, a treia modalitate, Druş, a îmbrăcat-o deja.
Aici este, însă, ca o șoaptă, ca o femeie însărcinată … îi șoptești la ureche că astăzi este Yom Kippur (Ziua Ispășirii), astfel încât fătul să nu fie zguduit și lepădat. Și am putea spune: „Mai mult decât atât, este ascunderea feței și nu faţa!” Căci acesta este sensul cuvintelor: „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.”(Psalmi 25:14) De aceea a făcut mai multe cercuri până când o limbă șoptită i-a spus acest lucru: „El a dat Teref (mâncare) celor care se tem de El”, și nu Trefa (mâncare non-koşer), în timp ce soldatul acela îl lua în râs.
Ai înțeles singur și mi-ai scris în scrisoarea ta, deși ruşinos și timid, că ești burlac, și nu acesta este calea corectă.
De vreme ce acest verset a ajuns în mâinile noastre, ţi-l voi lămuri întrucât asta este și întrebarea poetului: „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El”. Și de ce a vorbit în așa fel? Este ca întrebarea înțelepților noștri, unde găsim că textul răsucește (opt) douăsprezece litere, pentru a vorbi cu un limbaj curat, așa cum este scris, (Geneza 7:8) „din dobitoacele necurate”etc.
Dar rațiunea ta nu-i este suficientă poetului, căci El ar fi putut da sufletelor abundență și cu un limbaj curat, așa cum i-a spus Lavan lui Iacov: „Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi alăută.”(Geneza 31:27) Răspunsul poetului la asta este următorul: „şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.”(Psalmi 25:14)
Acesta este sensul tăierii, îndepărtării și picăturii de sânge, adică treisprezece legăminte individuale. Dacă sensul nu ar fi fost în felul acesta, ci într-o altă limbă, ar fi lipsit patru rectificări din cele treisprezece rectificări ale lui Dikna și ar rămâne doar cele nouă rectificări ale lui Dikna în ZA. Astfel, ZA nu ar fi îmbrăcat AA, așa cum știu cei care cunosc semnificația lui D-zeu. Acesta este sensul versetului „şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.” Acesta este și sensul expresiei „Meritul ancestral s-a sfârşit, dar legământul ancestral nu s-a sfârşit”.
Să ne întoarcem la problema noastră, care este PR (pronunțat Par), PRD (pronunțat Pered) și PRDS (pronunțat Pardes). Aceasta este ordinea și combinația lor de sus în jos. Acum vei înțelege acești patru înțelepți care au intrat în Pardess, adică a patra modalitate, numită Sod, întrucât cea inferioară le conține pe cele superioare care au precedat-o. Prin urmare, toate cele patru modalităţi sunt incluse în cea de-a patra modalitate și sunt dreapta, stânga, față și spate.
Primele două modalităţi sunt dreapta și stânga, adică PR (acesta este sensul cuvintelor sale pe prag la Muntele Templului: „Toți înțelepții lui Israel sunt fără valoare în ochii mei”). Aceștia sunt Ben Azai și Ben Zuma, întrucât aceste suflete au fost hrănite din cele două modalităţi ale lui PR. Iar ultimele două modalităţi sunt Panim (fața) și Achor (spatele), care sunt rabinul Akiva care a intrat în pace și a ieșit în pace. Ei au afirmat corect: „Aceasta indică faptul că pentru fiecare ciulin, pot fi învățați munți de legi”.
Achor este Elisei Ben Avoia care s-a rătăcit. Înțelepții noștri au spus despre asta: „Nu se va crește un câine rău în casa cuiva”, pentru că se rătăcește. Tot ce s-a spus despre ei – „s-a uitat și a murit”, „s-a uitat și a fost rănit”, „s-a rătăcit” – se spune despre acea generație atunci când s-au adunat strâns împreună, dar toate au fost rectificaţi temeinic, unul câte unul, după cum este ştiut celor care cunosc secretul reîncarnării.
Cu toate acestea, un altul a văzut limba lui Huţpit, traducătorul, motiv pentru care a spus: „Întoarceți-vă, copiii obraznici”, cu excepția celuilalt, și i-a luat locul rabinul Meir, discipolul rabinului Akiva. Este adevărat că și Gemara găseşte că este dificil; cum a învățat rabinul Meir Tora de la altul? Și au spus: „El a găsit o rodie, i-a mâncat conținutul și i-a aruncat coaja (o alta)”. Și unii spun că a rectificat și Klipa (coaja), ca și când ar ridica fum peste mormântul său.
Acum poţi înțelege cuvintele lui Elisei Ben Avoia: „Cel care învață un copil, cum arată asta? Ca cerneala scrisă pe o hârtie nouă”, adică sufletul rabinului Akiva. „Și cel care învață un bătrân, cum arată? Ca cerneala, scrisă pe hârtie ștearsă”, a spus el despre el însuși. Acesta este sensul avertismentului său către rabinul Meir, „Până acum, Şabatul limitează”, întrucât el a înțeles și a socotit pașii calului său, de vreme ce nu coborâse niciodată de pe calul său.
Acesta este sensul „Păcătoşii lui Israel, focul Iadului nu îi stăpâneşte și sunt la fel de umpluți cu Miţvot (porunci) ca o rodie”. El spune că este cu atât mai mult astfel în ;privinţa altarului de aur, care este la fel de gros ca o monedă de aur. A durat câțiva ani și focul nu l-a stăpânit etc. „Deşertăciunea dintre voi este plină de Miţvot ca o rodie, cu atât mai mult”, căci spune el, că și Klipa este rectificată.
Să știi că marele rabin Eliezer și rabinul Yehoşa provin și din sufletele PR, precum Ben Azai și Ben Zuma. Dar Ben Azai și Ben Zuma se aflau în generația rabinului Akiva și erau elevii săi, printre cei 24.000. În timp ce rabinul Eliezer și rabinul Yehoşa au fost învățătorii săi.
De aceea se spune că, în locul rabinului Eliezer, purificau purificările (Pşat) pe care le făcuseră peste cuptorul lui Achnai, întrucât l-au tăiat în felii (optsprezece felii) și au așezat nisip între fiecare două felii. Cu alte cuvinte, cea de-a treia modalitate este precum nisipul dintre prima felie, care este a doua modalitate, și a doua felie, care este cea de-a patra modalitate. Bineînțeles, sora și conștienţa sunt unite ca una singură. Iar rabinul Tarfon și rabinul Yehoşa, ca unul, sunt discipoli ai marelui rabin Eliezer, iar rabinul Akiva este aparent inclus în ei. Acest lucru se datorează faptului că o a doua zi bună, față de prima zi bună, este ca o zi a săptămânii (Chol înseamnă atât „nisip”, cât și „săptămână”) în ochii înțelepților noștri, de vreme ce Druş , în comparație cu Remez, este ca o lumânare la amiază.
Dar înțelepții generației sale au spurcat toate acele purificări și le-au ars, iar marele rabin Eliezer a dovedit prin apeductul a cărui apă a crescut că rabinul Yehoşa a fost un mare înțelept, iar zidurile Templului o vor dovedi. Și au început să cadă înaintea gloriei rabinului Eliezer și nu au căzut înaintea gloriei rabinului Yehoşa. Aceasta este o dovadă completă că nu există niciun loc de îndoială că el este pur.
Dar înțelepții l-au luat pe rabinul Yehoşa pentru el însuși și nu au dorit să domnească ca și cu rabinul Eliezer, învățătorul său, până când nu a coborât o voce, că rabinul Yehoşa era cu adevărat discipolul său. Dar rabinul Yehoşa nu s-a conectat la locul său și a spus că voi nu ascultați o voce: „Nu este în ceruri” etc. Atunci înțelepții l-au binecuvântat, pentru că lumina lui Ozen (urechea) le fusese anulată, întrucât nu respectaseră regulile marelui rabin Eliezer. Și rabinul Akiva, discipolul său preferat, i-a spus că cei 24.000 de ucenici ai săi au murit în timpul numărătorii, iar lumea era bolnavă, o treime în măslini etc.
Elisei Ben Avoia și rabinul Tarfon provin din aceeași rădăcină. Dar Elisei Ben Avoia este Achoraim (posteriorul) în sine, iar rabinul Tarfon este Panim (fața) de Achoraim (a posteriorului). Cum este asta? Într-o casă se așează măsline amare care nu sunt bune pentru nimic, iar într-o altă casă se află grinda presei de ulei, care nu este bună pentru nimic. Apoi vine un bărbat și îi leagă pe cei doi. Pune grinda peste măsline și produce o mulţime de ulei.
Rezultă că uleiul bun care este dezvăluit este Panim, iar grinda este Achoraim. Iar instrumentele de lemn simple sunt aruncate după ce și-au desăvârşit munca.
Trebuie să înțelegi că acest obicei se află în extinderea rădăcinilor către ramurile din lumile de sub ei. Dar la rădăcina lor, ambii apar deodată, ca o persoană care intră brusc în presa de ulei și vede grinda și, sub ea, o grămadă mare de măsline cu ulei care curge din abundență din ele. Este așa pentru că la rădăcină, totul se vede dintr-odată. Acesta este motivul pentru care unul este numit „altul”, iar celălalt se numește „Tarfon”; unul este „o grindă” și cealaltă este „ulei”, care curge imediat prin ea.
Acesta este sensul rătăcirii. După ce a apărut dorința, care este sufletul rabinului Tarfon, sufletul „altuia” a rămas ca „rele obiceiuri” în casa cuiva. Acesta este sensul combinației de litere, Sod: Samech este capul cuvântului Sod însuși, sufletul „altuia”, iar Dalet este capul cuvântului Druş, sufletul rabinului Akiva, întrucât ei sunt operatorii. Iar Vav-ul din mijloc este rabinul Tarfon.
Yehuda Leib
(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)