(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)
Tav–Reish–Peh–Aleph, 1920-1921
Sufletului meu pereche,
Fie ca lumânarea lui să ardă pentru totdeauna:
… Ceea ce ai sugerat în ultima ta scrisoare, anume că îmi ascund fața de tine și te privesc ca pe un dușman, îmi spune că intenția ta este ca a cuiva care își ascultă rușinea, dar păstrează tăcerea, și că nu împart povara cu prietenii mei sau nu-mi pasă deloc de suferinţele prietenilor mei. Recunosc că ai dreptate în această privință; Nu simt acele suferinţe pe care tu le simți. Dimpotrivă, mă bucur de acele stricăciuni dezvăluite și de cele care sunt pe cale de a fi dezvăluite.
Cu toate acestea, regret și mă plâng de stricăciunile care încă nu au apărut, dar care sunt destinate să apară, întrucât o murdărie ascunsă este fără speranță, iar apariția ei este o mare mântuire din ceruri. Regula este aceea că nu poţi da ceea ce nu ai. Prin urmare, dacă a apărut acum, nu există nicio îndoială că a fost aici de la început, dar a fost ascunsă. Acesta este motivul pentru care sunt fericit când ies din găurile lor, întrucât atunci când îți arunci ochii asupra lor, ele devin o grămadă de oase.
Dar nu mă mulțumesc cu asta nici măcar o clipă, deoarece știu că cei care sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei care sunt cu ei. Dar slăbiciunea prelungeşte timpul și acele furnici disprețuitoare sunt ascunse și locul lor este necunoscut. Înțeleptul spune despre asta: „Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă însăşi carnea lui”.(Ecleziastul 4:5) Moise și-a lăsat mâinile jos, dar când Moise își ridică mâinile credinței, tot ceea ce ar trebui să apară apare imediat, şi atunci Israel triumfă cu „… toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare”. (Deuteronomul 34:12)
Acesta este sensul „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Ecleziastul 9:10) Când paharul este plin, versetul, „Cei răi sunt răsturnați”, (Proverbe 12:7) se împlinește. Iar atunci când cei răi sunt pierduți, lumină și bucurie vin în lume și apoi au dispărut.
Îmi amintesc că am discutat în mod similar cu tine în prima zi a lui Roş Haşana (prima zi a anului evreiesc), Tav–Reiş–Peh–Alef (13 septembrie 1920), la întoarcerea noastră din casa lui A.M. Mi-ai împărtășit lucruri foarte triste pe care le-ai văzut în dimineața aceea în timpul slujbei (la rugăciune). Eram plin de bucurie înaintea ta și m-ai întrebat: „De ce această bucurie?” Ţi-am răspuns în acelaşi fel, că atunci când apar cei răi îngropați, deși nu au fost ocupaţi pe deplin, însăși înfățișarea lor este privită ca o mare mântuire și provoacă Kduşa (Sfințenia) zilei.
Și ceea ce mi-ai scris, că nu poți prefera pe fiul celui iubit înaintea primului fiu al celui urât, ți-am vorbit de multe ori despre asta față către față, anume că locul credinței se numește Bor (groapă / gaură), iar umplerea (împlinirea) credinței este numită Be’er (fântână) a apelor vii sau, pe scurt, „viață”. Nu este precum natura apei obișnuite, unde atunci când lipsește puțină apă, fântâna rămâne în continuare, ceea ce înseamnă că această fântână are natura animalelor și nimic mai mult. Mai degrabă, toate părțile sale sunt organe de care depinde sufletul. Străpungerea lor, indiferent în ce mod, face ca întregul nivel animal să moară și să dispară. Acesta este sensul „M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.”(Ieremia 2:13)
Deși nu există nici o deficiență în apă, există o anumită deficiență în fântână, deci este complet spartă şi, cu siguranță, nu încape nici o îndoială, nu va reține apa în ea. Asta este ceea ce sugerează profetul în numele Creatorului și asta este adevărata Cabala pentru oricine este înțelept și înțelege cu propria sa minte. Dacă nu înțelegi, mergi mai departe și examinează, și atunci și tu vei fi înțelept și înțelegător cu propria ta minte.
Ce mi-ai scris la sfârșitul scrisorii tale, că ai vrea să-mi fac auzită vocea mea plăcută, de vreme ce pentru că pentru mine nu constituie deloc o muncă faptul de a încânta un suflet amărât de greutățile sale, căci o inimă plină de iubire le îndulcește la rădăcina lor, rădăcina oricărei plăceri, îţi voi răspunde pe scurt, că există un timp pentru toate. Evident, ai văzut că, în prima mea scrisoare, ţi-am scris și am înscris un lucru foarte frumos pentru vremea lui, bucurând inima lui D-zeu și a oamenilor, interpretând adevăratul sens al cuvintelor „Ei vor fi saturați și încântați de bunătatea Ta”, uită-te acolo pentru că este adevărat, iar sfârșitul lor va fi plăcut fiecărui palat jinduind după cuvinte adevărate.
Vezi cum mă străduiesc să te încânt prin cuvinte ale adevărului în acest moment. Doamne ferește să păcătuiesc în a te încânta cu minciuna, precum profeții mincinoși din timpul ruinei, pentru că nu există deloc nicio minciună din partea mea. Știi deja ce spun despre cei care își atrag ucenicii către adevăr cu o rețea de falsitate şi minciuni sau cu luxurii. Nu am fost niciodată mânjit de idolii lor și nu în aceștia este lotul lui Iacov. Prin urmare, toate cuvintele mele sunt rostite în adevăr și acolo unde nu pot dezvălui adevărul, păstrez o tăcere desăvârşită.
Să nu crezi că, dacă aș fi aproape de tine, aș spune mai mult decât în scris. Dacă aș fi știut că este așa, în primul rând nu te-aș fi lăsat. Ceea ce ți-am spus este întru totul adevărat, anume că, judecând după pregătirea noastră, nu ai nevoie de mine și așa şi este. Să nu mă bănuieşti că am fabricat cuvinte de încredere pentru propria mea plăcere. Atunci când Creatorul te va ajuta să fii răsplătit cu sfârșitul rectificării, vei avea foarte multă nevoie de mine și fie ca Creatorul să ne dăruiască asta în termen de douăsprezece luni, întrucât ziua este încă lungă și nu eşti la fel de iute ca mine. Totuși, sper că în termen de douăsprezece luni începând cu această zi vei termina lucrarea și apoi vei vedea, depunând din partea ta toate eforturile, că vom fi împreună câțiva ani, întrucât profunzimea lucrării începe mai ales la sfârșitul ei.
Am explicat toate astea pentru tine, din cauza gândurilor pe care le-am detectat printre rândurile scrisorii tale. Ai uitat adevărul absolut care este mereu în inima și gura mea. Dar permite-mi să îţi promit că mai mult decât ai fost martorul veridicității cuvintelor mele până acum, vei vedea în mod evident că toate cuvintele mele sunt adevărate pentru totdeauna și nu se vor schimba nici măcar cât un fir de păr. De asemenea, toate cuvintele pe care ţi le-am scris au poartă o semnificaţie adevărată care nu va suferi schimbări, dar care necesită atenție pentru moment, întrucât este timpul pentru a fi concişi.
Crede-mă că nu am putut să-ţi scriu până acum cuvintele care sunt dezvăluite în această scrisoare, din motive pe care le păstrez pentru mine. Privirea mea este fixată asupra obiectivului, pentru a reuşi cât mai bine, şi asta este ceea ce mă înconjoară cu un gard al prudenţei privitoare la fiecărui cuvânt. Știu că, în timp, toate cuvintele și manifestările mele față de tine vor deveni limpezi, așa cum este scris: „Fericiți voi, vase, care ați intrat în necurăție și ați ieșit în puritate”, pentru că aceasta este calea Torei.
Am obosit să-ți tot cer să-mi scrii mai mult și să-ți promit că, în schimb, îţi voi scrie des. În fiecare zi când stau și aștept, poate îmi va veni un cuvânt despre tine – din viața ta spirituală sau din viața ta corporală – ieşindu-mi în cale. Dar nu se aude niciun sunet. Ce poți spune pentru a te justifica? Nu e vorba aici de răspunsuri prin cuvinte puternice sau cuvinte slabe, ci doar de răspunsuri prin cuvinte uscate rostite într-un stil înflorat, ca și cum ar fi supraîncărcat, dar probabil că nici măcar tu nu te înțelegi.
… Și totuși, știu că vremurile vor fi mai bune și apoi, în măsura în care se vor îmbunătăți, va crește și iubirea lor deschisă. Mai avem pentru a fi saturaţi împreună cu iubirea veșnică, precum o fântână nesfârșită, sățioși și încântați împreună, pentru că plăcerea Domnului este pentru primitorul desăvârşit care nu simte nici o saţietate. De aceea este El numit „Atotputernic”, întrucât pentru cei care fac voia Sa apare o lumină veche și o lumină nouă într-o singură unificare.
Acest lucru este dobândit prin respectarea zilelor de Şabat și scutiri pentru lumea Yovel (aniversarea de cincizeci de ani, precum și jubileul). Acesta este sensul versetului: „Au lăsat-o până a doua zi dimineața … și nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi”. (Exodul 16:24) Este scris: „Ei vor fi sătuli și încântați de bunătatea Ta”, pe măsură ce mâncarea corporală umple burta prin măsura corporală. Mai mult, trimite fum la creier datorită gestaţiei în stomac, şi obosești și osteneşti și adormi.
Acesta este semnificaţia faptului că Fineas a înfipt sulița în burta ei în timp ce erau legaţi. „Dar Fineas s-a sculat şi a făcut judecată şi, astfel, urgia s-a oprit”. (Psalmi 106:30) De aceea a fost răsplătit cu uleiul de ungere, deși nu făcea parte din descendenții lui Aaron, întrucât Moise însuși i-a spus: „Iată, eu îi dau legământul meu de pace”. (Numeri 25:12) Mai întâi a fost cu un Vav tăiat, dar prin lumina Torei, a crescut mult și “de aceea a încheiat un legământ de pace”(Maleahi 2:5) cu el și „Seninătatea feței împăratului este viața”.(Proverbe 16:15)
Yehuda Leib
(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)