(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)
1 Av, Tav–Reish–Peh–Aleph, August 5, 1921, Ajun de Şabat, Varşovia
Pentru sufletul meu pereche …
fie ca lumânarea lui să ardă pentru totdeauna:
Ţi-am scris deja două scrisori, dar nu am avut timp să ţi le trimit. În adevăr, aș vrea să te văd înainte de plecarea mea pe 22 Av. Acum aș vrea să îţi ofer un gust din mierea fagurelui meu.
Este scris: „şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.”(Psalmi 5:6) Există o alegorie despre un rege care și-a asumat să-l învețe pe fiul său tactici de domnie. El i-a arătat ţara, şi care-i sunt dușmanii și prietenii. Totodată, regele i-a dat fiului său, din comorile sale ascunse, o sabie. Sabia avea o putere minunată: când arăta sabia dușmanilor, aceștia cădeau imediat înaintea lui ca balega pe pământ.
Fiul regelui a plecat și a cucerit multe țări, a luat multă pradă și a avut mare succes.
După o vreme, regele i-a spus fiului său: „Acum mă voi urca în turn și mă voi ascunde acolo, drept care tu te vei așeza pe tronul meu și vei conduce întreaga ţară cu înțelepciune și putere. Și iată și acest scut, care până acum a fost ascuns în tezaurul regatului. Nici un dușman sau vătămător nu îţi va putea face rău în timp ce acest scut este în posesia ta.”
Regele a luat sabia, a legat-o de scut, le-a dat fiului său, iar regele însuși a urcat în turn și s-a ascuns acolo.
Dar fiul regelui nu știa că sabia și scutul erau legate între ele și, întrucât nu punea mare preţ pe scut, nu a fost atent la el. Astfel, scutul i-a fost furat și, odată cu el, şi sabia.
Când vestea s-a răspândit prin țară că sabia și scutul îi fuseseră furate fiului regelui, conducătorul pământului, oamenii au devenit imediat îndrăzneţi și dușmanii lui au pornit război împotriva lui până când l-au luat captiv, pe el și toate bunurile sale . Cu dușmanul în mâinile lor, ei și-au revărsat răzbunarea asupra lui și s-au răzbunat pentru toate abuzurile pe care le-a făcut în zilele conducerii tatălui său. În fiecare zi îl băteau cu ferocitate.
Fiul se simţea stânjenit în fața tatălui său, întrucât situația tatălui său îl oblige mai mult decât a lui, așa că a decis să facă o sabie și un scut la fel ca primele, pentru a-l liniști pe tatăl său și pentru a-i demonstra înțelepciunea și puterea lui.
Cu dibăcie, a făcut o sabie asemănătoare cu prima și a făcut un scut similar cu primul scut.
Cu armele în mâini, el a strigat la tatăl său în vârful turnului: „Fii mândru de mine, pentru că un fiu înțelept îşi bucură tatăl”. Și în timp ce-l striga pe tatăl său, dușmanii îi învinețeau creierul și ficatul. Și cu cât l-au bătut mai mult, cu atât s-a înverşunat mai tare și a învins mai mult pentru a-și linişti tatăl, strigând: „Acum, nu mă tem de nimic și cine poate lupta cu mine când am sabia și scutul în mâinile mele?”
Și cu cât se lăuda mai mult, cu atât mai mult îl băteau și-l răneau dușmanii, pietre și bastoane aterizându-i pe cap, iar sângele îi curgea pe față. Și tot timpul, el a încercat să se mențină în poziție verticală, mândru, ca un erou, pentru a-i arăta tatălui său că acum nu se teme de nimic, că în comparație cu puterea lui ei sunt ca praful de pe balanță, întrucât sabia îl ajută sau scutul îl ajută.
Iată ce a sugerat poetul: „şi pierzi pe cei mincinoşi”(Psalmi 5:6), adică pe cei ale căror chipuri sunt ca fața unei maimuțe în fața unui om, care fac prin propria lor putere o sabie așa cum a creat-o Creatorul. Și, în plus, vor să se laude cu munca lor așa cum se laudă Creatorul. Despre ei se spune: „Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală”, pentru că face un scut creat de om și se laudă că nu simte nici o durere, etc. că este înțelept și puternic și neînfricat, totuși este plin de înșelăciune și caută tactici viclene. Acest lucru este urât de Creator.
Cu toate acestea, toată desăvârşirea este în numele sfânt, D-zeul dreptății mele, al cărui fiecare organ și venă știe că locul de insuflare a lui Şhina (Divinitatea) este în locul dreptății, adică în cunoașterea absolută a faptului că toate gândurile Sale sunt juste și niciodată un om nicăieri în lume nu a făcut un pas rău, așa cum nimeni nu va face un pas bun de unul singur.
Și, deși toată lumea o crede, ei au nevoie să ştie asta – deci se poate așeza în inimă. Este ca un prim concept, pe care întoarcerea unei inimi cu adevărat credincioase către Creator îl poate dezvălui în lume, precum se așează suficient în inimă orice lucru simplu și acceptabil.
Acesta este sensul versetului: „Şi, dacă de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău, Îl vei găsi”.(Deuteronomul 4:29) Aceasta este, de asemenea, semnificația binecuvântării, „Binele care face bine”, care face binele altora, întrucât dobândirea Lui este cu adevărat privind binele, deoarece aceasta este raţiunea pentru care El este numit „bun”. Acest nume este ușor de dobândit de către orice persoană și este numit și „D-zeul milei mele”. Dar pentru că este atât de ușor de acceptat, datorită ușurinței de a-l accepta, individualul nu rămâne valabil pentru toți oamenii.
De aceea munca în exil și păstrarea Torei în sărăcie este dezvăluită cu claritate ochiului tuturor organelor unui slujitor al Creatorului – numele sfânt, „D-zeul neprihănirii mele”. Ceea ce înseamnă că nu a fost deloc rău în realitate, nici măcar pentru cel mai mic moment, aceasta fiind semnificația lui „face bine”, adică nu se referă la „bine”, ci doar la „bine pentru ceilalți”, precum în expresia „Și asta este în bine”. Aceasta este o chestiune foarte profundă și importantă, iar acea unificare nu lasă loc nici măcar pentru (…) în acel moment, în afară de el.
Aceasta este şi semnificația lui „Domnul este Unu iar numele Său este «Unul»”,[1] care este dobândit la fel de simplu pentru cei care sunt desăvârşiţi.
[1] Baal HaSulam se referă la versetul din Tora – Zaharoia 14:9 tradus de Cornilescu astfel: Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi singurul Nume. Am păstrat formula aleasă în traducerea în limba engleză care corespunde cunoscutei sintagme cabaliste: “El este Unu, Unic şi Unificat”
Yehuda Leib
(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)