(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)
27 Kislev, Tav–Reish–Peh–Bet, Decembrie 28, 1921, Hanuka, Ierusalim
Prietenului meu, inima mea și punctul meu, gloria numelui său este gloria mea, fie ca lumânarea lui să ardă și să strălucească pentru totdeauna, Amin, așa să fie:
Din nouă ale lui Elul (ultima lună din calendarul ebraic) până în a doua zi de Hanuka, vreo patru luni, am anticipat bucuria cuvântului tău scris. Dar, în cele din urmă, o scrisoare lungă stă în fața mea, plină de fraze poetice și indicații pe care nimeni nu le înțelege, ca praful pe care îl ridică o vulpe când merge pe un câmp cultivat. Ce vină ai găsit în mine pentru a mă face nevrednic să știu ceva despre stările tale, deși știi cât de mult mă îngrijesc de ele?
Sunt, de asemenea, surprins că nu ai fost atent la ceea ce am spus, anume că nu-mi vei scrie nimic care să fie acoperit cu fraze poetice, în care să alerg la nesfârșit, atât de mult încât să nu te pot găsi nici măcar într-una dintre ele.
Îţi cer, pentru numele lui D-zeu, ca de acum înainte, când îmi scrii câteva informații, să scrii cu grijă și să te asiguri că le interpretezi simplu, așa cum se adresează cineva prietenului său, care nu este profet, asigurându-te că nu se va rătăci şi nici nu va contempla, şi nici nu va fi preocupat de elocvență, ci mai degrabă de claritatea explicării. Și cel mai important, să nu amesteci în cuvintele tale fraze poetice sau aluzii, pentru că nu trebuie să te temi de ochi străini … iar în casa mea nu există intrare pentru străini.
Când îmi scrii inovații referitoare la Tora, clarificați-le fără niciun nume sau Parţufim care sunt obișnuite în cărți, ci utilizând termenii oamenilor obișnuiți. În ce mă priveşte, am grijă să-mi explic punctele de pedere într-un limbaj obișnuit și să se încadrează în senzaţiile mele într-o simplitate deplină, unul după altul, întrucât este un mod apropiat și adevărat de a clarifica ceva pe deplin.
Atunci când îmbrac lucrurile în numele din cărți, în acel moment apare în mine dorința de a cunoaște gândurile cărților, așa că mintea mea se îndepărtează de la obiectivul drumului meu, și am încercat și testat acest lucru. Mai mult, când obțin o anumită direcție în frazele poetice din cărți pentru calea mea, bucuria crește chiar și în a amesteca falsitatea cu adevărul.
Aşadar, atunci când ajung să cercetez ceva ce trebuie, mă feresc cu grijă să nu caut în cărți, atât înainte, cât și după. Și este la fel în scris; nu folosesc fraze poetice, pentru a fi mereu gata în puritate să găsesc un cuvânt al adevărului cu amestecuri sau asistență din ceva exterior acestuia. Abia atunci gustul palatului …
Yehuda Leib
(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)