(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)
5 Nissan, Tav–Reish–Peh–Bet, Aprilie 3, 1922, Ierusalim
Pentru onorabilul meu prieten …
Trebuie să comentez slăbiciunea ta în munca ta de a scrie, pentru a mă aborda din când în când cu informații despre preocupările tale. Aş fi adăugat câteva bănci la seminar și ţi-am dovedit deja în scrisoarea mea anterioară din prima zi a lui Nissan (30 martie).
Vezi în Midraş Raba, Yitro (Jethro): „Rabinul Yirmiah (Ieremia) a spus: «Ce se întâmplă dacă atunci când El va da viață lumii, pământul se va cutremura? Când El vine să-i pedepsească pe cei păcătoşi, care au încălcat cuvintele Torei, va fi cu atât mai mult, așa cum se spune: ‘Cine poate înfrunta mânia Sa și cine poate calcula ziua sosirii Sale?’ Atunci când El dorește, nicio ființa nu poate înfrunta puterea Lui. Când se va ridica în mânia Sa, cine va sta înaintea Lui? Vai celui care nu se va teme de Tine, Rege al națiunilor?»” Deși cuvintele rabinului Yirmiah au un sens inerent, referitor la Tora, atâta timp cât te angajezi în ea, găsești o aromă (rațiune) în ea.
Lasă-mă să luminez aceste lucruri pentru tine.
Găsești în poem: „Ești mai cumplit decât toate terorile, mai mândru decât toți cei mândri; Tu înconjori totul și umpli totul. ” Interpretare: Vedem teroare și dureri îngrozitoare, care sunt mai grave decât moartea. Cine le face pe toate astea? … Acesta este numele Lui: „Ești mai cumplit decât toate terorile”, care este îndepărtat de ei!
De asemenea, vedem câți oameni – de la începutul timpului până astăzi – s-au chinuit cu suferințe și şi-au făcut singuri rău, totul pentru a găsi o rimă sau rațiune în lucrarea lui D-zeu sau pentru a ști cine este deţinătorul capitalului.
Cu toate acestea, toți și-au irosit viața și au părăsit lumea așa cum au venit, fără să găsească nicio ușurare. De ce Creatorul nu a răspuns la toate rugăciunile lor? De ce a fost El atât de trufaș faţă de ei, atât de neiertător? Și care este numele Lui? „Mai mândru decât toți cei mândri”, acesta este numele Lui (vezi poemul meu, atașat acestui curier, care se întreabă pentru cine a fost semănat câmpul, căci am răspunsul corect). Dar cei care suferă teroarea și percep această mândrie îndepărtată știu cu siguranță că Creatorul S-a îndepărtat de ei, deși nu știu de ce S-a îndepărtat.
Ce spun poeții despre asta? Ei spun că există un scop sublim pentru tot ce se întâmplă în această lume, care se numește „picătura unificării”. Atunci când locuitorii caselor de lut trec prin toate acele terori, prin toată acea totalitate, în mândria Lui, care este îndepărtată de ei, se deschide o ușă în zidurile inimii lor, care sunt strâns sigilate de natura creației în sine și astfel devin ei apţi pentru a fi insuflată acea picătură de unire în inimile lor. Apoi ei sunt inversați ca o substanță amprentată și vor vedea în mod evident că este contrariul – că tocmai în acele înfricoșătoare terori prin care ei percep totalitatea, care este îndepărtată de o mândrie străină. Acolo, și numai acolo, Creatorul Însuși este alipit și acolo le poate El insufla picătura unirii.
El a întors totul în jur pentru ei astfel încât cel care are unificarea știe că a găsit eliberarea și o ușă deschisă pentru a-i fi insuflat El.
Asta este ceea ce e scris în poem: „Tu înconjori totul și umpli totul”. În timpul dobândirii, simţi abundența. Ea apare și se aşează tocmai pe toate acele contradicții. Acesta este înţelesul cuvintelor „mai cumplit decât toate terorile, mai mândru decât toți cei mândri” și, în mod firesc: „El umple totul”. Poetul știa că El îi umple din belșug și nimeni altcineva nu a perceput plăcerea unirii cu El până când nu i s-a părut, la momentul deplinătății sale, că suferințele pe care le-au suferit au avut oarecare merit, anume pentru a prețui gustul și plăcerea abundenței unirii cu El. Fiecare organ și venă a sa va spune și va mărturisi că fiecare persoană din lume și-ar tăia mâinile și picioarele de șapte ori pe zi pentru un singur moment din întreaga lui viață, pentru a gusta o astfel de aromă.
Aceasta este legea leprosului în ziua purificării sale;
El a fost adus la preot pentru toată vina lui.
Este o judecată pentru fiecare faptă bună;
Astfel îi veți întâlni operatorul într-o țară a datoriei.
Fiecare trecător o va avea;
Se știe cum … (neclar în ebraică) și El va locui.
Care este conversația Lui în acel moment
În timp ce hoinăreştii printre mari sălbăticiuni?
Acolo, o ureche este împrumutată unor cuvinte foarte plăcute;
Râurile de persimmon sunt extinse, fântâni după fântâni.
Ei văd ce se aude …
Că-i doar vina lor că este plăcut.
Duhoarea lor este la fel de îndepărtată cum este estul departe de vest.
El râde de ei pentru că le-a cunoscut sufletele pentru totdeauna.
Răscumpărarea nu va fi deloc limitată în ochii lor,
Atunci când El Se dăruiește lor pentru răscumpărare,
Și fiecare străin va fi urechea cuvintelor frumoase.
Este o mână pentru fiecare vas de purificare.
El o va apuca pentru a dezvălui lumina,
Pentru a crea și a susține lumina asupra sa,
În sentința răscumpărării și în osânda transformării.
Și, deși toate acestea nu te eludează, aș dori să completez cu ele cuvintele rabinului Yirmiah. Acesta este înțelesul său sublim în cuvintele sale alegorice: „«Ce, etc., … Atunci când El dorește, nicio ființa nu poate înfrunta puterea Lui. Când se va ridica în mânia Sa, cine va sta înaintea Lui? Vai celui care nu se va teme de Tine, Rege al națiunilor?»” Adică „mai cumplit decât toate terorile, mai mândru decât toți cei mândri” și totul pentru a suna „cuvintele lui D-zeu Cel viu”.
Cu alte cuvinte, terorile sublime au fost stabilite doar pentru a vedea vocile, pe care ochiul nu le poate vedea, nici inima nu le poate gândi sau contempla. Până când El a ajuns la această calitate, Creatorul a funcționat fără nicio nemulțumire pentru operațiune, întrucât se simte că operațiunea încă nu exista. De aceea, de-a lungul acestui proces teribil și lung, El a dorit și a consimțit la operațiunea Sa, să o dezvăluie pentru timpul destinat.
Așa a spus rabinul Yirmiah, „Când dorește, etc.”, ceea ce înseamnă că intenția sa este doar de a-i avertiza pe închinătorii Creatorului că acea parte sublimă va fi întotdeauna în fața lor odată ce actul a fost suficient de revelat.
Prin urmare, cine trebuie să dea seamă de faptul că onoarea Lui nu va fi profanată, căci ce nebun ar spune despre Creator că este îngăduitor? El aduce versetul: „Cine poate sta în ziua mâniei Sale și cine poate calcula ziua sosirii Sale”, din trecutul lung și sublim? Ziua mâniei Sale este cea care calculează ziua sosirii Sale; sunt cântărite împreună ca pe cântare.
Prin asta vei înțelege cuvintele rabinului Tarfon, care susține că ei spun: „Destul”. El o demonstrează cu versetul (Numeri 12:14): „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ocară timp de șapte zile?”, cu atât mai puțin pentru Şhina (Divinitatea) să aibă cel puțin două săptămâni. Și oricum el concluzionează: „Să fie închisă deci șapte zile”, adică tocmai înainte ca acțiuneă și Şhina să fi fost dezvăluite și nu a fost decât „Tatăl ei într-adevăr”… care … “a scuipat-o în obraz”, adică expunându-i fața.
Sunt considerate două scuipări – una este considerată inima, iar alta este considerată mintea, precum în „mai cumplit decât toate terorile, mai mândru decât toți cei mândri”. Spunând „destul” înaintea lui Şhina pentru început, dacă ai inima curată, vei înțelege cu inima semnificația cuvintelor conform cărora, după ce a fost închisă timp de șapte zile, ei și-au continuat drumul în campaniile Torei, nu ca anterior sfârşitului carantinei.
Chiar dacă gura mi-ar fi plină de cântări precum o mare, buzele mele cu slăvi înflorite ca multelele sale valuri, nu ar fi suficient pentru a detalia virtutea Creatorului, care a făcut, face și va face înaintea creaturilor Sale, care El a creat, creează și va crea. Am învățat foarte bine că marile mase au strigat și strigă cu toată forţa plămânilor lor, dar rămân fără răspuns. Vin singuri și pleacă singuri. Aşa cum încep, așa se termină, o mulțime scade, dar nu adaugă, și vai pentru această rușine, vai pentru această rușine.
Există o regulă precisă după care sfințenia crește și nu scade, dar unicitatea Creatorului – care se mândrește cu trupurile lipsite de orice dorință – nu scade deloc. Mai degrabă, El se mândrește cu „oamenii aleși ai adunării, oamenii cu renume” iar ei, la fel, dacă nu veghează cu grijă ca ei înșiși să nu-și piardă timpul, El va putea să-i scape de lumea lor ca la început, întrucât Slava Lumii este puternică și nu se schimbă de teamă creaturilor Sale, su siguranţă.
Mulți oameni măreţi au greșit în legătură cu acest lucru pentru că au spus că sunt siguri că inimile lor sunt treze. Iar textul scris spune: „Er (în ebraică: cel treaz), întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului și Domnul l-a omorât”.(Geneza 38:7) Înțelepții spun: „Chiar și cel care slăbește în munca sa este frate cu cel care distruge”, pentru că cel mai important este să fii atent și să fii conștient și „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Ecleziastul 9:10) pentru a preamări și a sfinți numele Lui cel măreţ și binecuvântat.
Și anume într-o manieră atentă, nu ca strigătul nebunilor, care știu să rostească cuvinte fără o inimă înțeleaptă. Cel înțelept, ochii lui sunt în cap și nu cunoaște forțe corporale. El nu este Er sau Onan, ci mai degrabă: „Cuvintele înțelepților sunt auzite cu mulțumire, căutând cu fervoare numai întru Creator”.
Este scris în Zohar: „Totul este lămurit în gând.” Nu există strigăte aici, nici auto-chinuire, nu există vreo boală sau nenorocire. Mai degrabă, „căile ei sunt nişte căi plăcute și toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice”(Proverbe 3:17), „Oricine este lacom, este furios” și „Oricine este furios, este ca și cum s-ar închina idolilor” și sufletul său se îndepărtează de el.
Dar ar trebui să facem o cercetare foarte amănunţită și să gândim cu toată intenţia și puterea noastră ca “nişte străjeri care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc! Şi nu-I daţi răgaz până nu va aşeza din nou Ierusalimul şi-l va face o* laudă pe pământ.”(Isaia 62:6-7)
Dă-mi voie să-ţi spun adevărul: Când îi văd pe cei mai inutili care își irosesc viața, nu sunt îndurerat niciodată, pentru că, în cele din urmă, nu li se întâmplă nici o nenorocire spirituală, ci sunt doar nişte trupuri din carne și oase care sunt chinuite și pentru care chinuri au fost făcuţi, așa cum a fost demonstrat mai sus. Soarta fiecărei dobitoace este măcelărirea și, fiind fără minte, toţi sunt ca niște dobitoace.
Toate rânduielile naturii nu-i întristează pe cei cu inima pură. Dimpotrivă, ei îşi bucură inimile din înțelegere. Dar când îi văd pe cei căzuți, oameni de renume, este ca și cum o sabie înflăcărată și aprinsă îmi străpunge inima, pentru că ei o torturează pe Şhina cu nebuniile şi minciunile pe care le fabrică.
Vai de această frumusețe care se ofilește în acest praf, picătură sfântă și credincioasă. Toată îndrumarea prelungită se întoarce astfel încât să dezvăluie fața adevărului și, la revelarea acestuia, se întoarce și aruncă apă pură și fidelă în fiecare colț al îndrumării și realității. Apoi, toți cei care sunt goi pe dinăuntru se umplu și tuturor celor afectați le este dăruit și nu există aici nici pânză de fier, nici pânză de păianjen. Mai degrabă, aici este o mare slavă și iubire credincioasă care se întoarce revenind dinspre Creator către creaturile Sale și orice loc în care își așează El ochii se vindecă.
Fericită este urechea care nu a auzit niciodată calomnie și fericit este ochiul care nu a văzut niciodată un lucru fals. Tot ce blestemă El este cu totul blestemat și tot ce binecuvântează El este cu totul binecuvântat. Tot ce iese din gura Lui nu are nici îndoială, nici surplus. Mai degrabă, acesta este lucrul pe care Creatorul l-a poruncit: „Alipeşte-te Lui”.
Prafule, prafule, cât de încăpăţânat ești. Tot ce se arată minunat ochilor se ofileşte în tine; cât de insolent ești. Acel ochi care binecuvântează oriunde te întorci, cum de a devenit ciudățenie și fiecare loc către care priveşte El arde și este mistuit? Cum vor fi mângâiați acei oameni, dintre cei mai disperați, „cu un confort al deșertăciunii și bucurie a trupului”? La ce vor răspunde ei în ziua chemării? Asta trezeşte disprețul și mânia.
Prin urmare, am vorbit îndelung împotriva acelor oameni cu care te afli față în față și a cuvintelor pe care ei le fabrică, cum ar fi extinderea corporalității. Așa cum sunt ei, la fel sunt și lucrările lor, „Toți cei care au încredere în ei” și „ Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor” (Ieremia 17:5) și „ Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul”.(ieremia 17:7) „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, … ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!”, (Psalmi 1:1-2) așa cum au spus înțelepții noștri, „Am creat înclinația rea, am creat pentru ea Tora ca mirodenie” și „Dacă îl întâlnești pe acel ticălos, atrage-l la seminar”. Cum omul nu se teme sau simte că stăpânul său îl ajută.
Asta este ce ţi-am spus față către faţă într-un moment de bucurie, anume că păcatul principal al generației cunoașterii (generația deșertului) a fost conform versetului: „Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale … și au fost neascultători la mare, la Marea Roșie.”(Psalmi 106:7) Am interpretat că valoarea unui dar este precum valoarea celui care dă. Ei au fost primii care au pătat-o atunci când „ n-au luat aminte la minunile Tale”, ci doar la „minuni”. Astfel, esențialul lipsește din carte, ceea ce i-a determinat să se întoarcă înapoi la momentul primirii Torei, spunând: „Vorbește-ne tu însuţi și te vom asculta”.(Exodul 20:19) Deși Tora nu le atribuie un păcat în această privință, pentru că se spune: „de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine”, Deuteronomul 5:29) întrucât păcatul a precedat dăruirea Torei și nu a fost scris în Tora și se știe că Tora se angajează pe calea rectificării și nu pe calea păcatelor.
M-ai întrebat: „Ce ar trebui să fac cu asta?” Am răspuns că ar trebui să te străduieşti și să mulțumeşti mult pentru acest beneficiu, căci este firesc ca, atunci când cel care dăruiește vede că primitorul nu este recunoscător, în viitor să-şi diminueze darul.
Mi-ai răspuns că mulțumirile pentru binecuvântările Lui nu apar în cuvintele unei guri corporale, ci prin străduinţă și lărgirea inimii în beneficiul meritului unirii, prin care dușmanii sunt opriți pe dreapta și pe stânga , ceea ce se numește „recunoștință pentru binecuvântările Lui” și nu cuvintele unei guri corporale.
Dar vino și vezi cât de minunată este apa loialităţii din fântâna fără de sfârşit, despre care s-a spus: „Să fie mulțumiți și încântați de bunătatea Ta”. Satisfacția nu anulează plăcerea pentru că el a luat aminte la „minunile Tale”, și nu minuni și semne, pentru care cine va răspunde? Nici măcar el însuși nu are nevoie de asta și niciodată nu le-a spus nici lor, nici altora ca ei: „Dă-mi, dă-mi o parte din puterea ta”. Tatăl lor a venit în silă să meargă cu câinele turmei sale pentru o pază inferioară, şi dacă “ocrotitorul se va clătina … cel ocrotit va cădea” (Isaia 31:3) și „Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie ”.(Iov 37:23)
Toate s-au abăut asupra lui de când a uitat calitatea de „sublim și exaltat, foarte, foarte înalt” și a început să se angajeze în a măsura carnea și sângele și de acolo la măsurarea copacilor și dorind, în acelaşi timp, să se construiască pe el însuşi prin aprecieri. El aprecia aprecierile altora, dar este deja scris: „Și ai găsit”.
Ravnai a spus: „Până când ajunge în mână lui. Asta înseamnă că el nu cumpără doar cu ochii; acesta este cuvântul naivului: „El nu cumpără ceva până nu îl are în mâna lui” Prin urmare, Tanna învață despre două porți, una în găsire și una în negociere, să înțeleagă și să instruiască până când o ține efectiv în mana lui.
Se pare că la sfârșitul zilelor va descoperi (…) înțelepții noștri: „Când va vedea de la cine a luat monedele?” Ei explică că a luat de la doi oameni (ceea ce implică un alt lucru care va fi dezvăluit la sfârșitul zilelor), de la unul – voluntar – și de la altul – involuntar, și nu am ştiut cu cine a fost voluntar și cu cine, involuntar. Acesta este sensul versetului: „Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?” Cântarea Cântărilor 8:8) Ea va apărea și va fi văzută la sfârșitul zilelor, pentru că vom aștepta zilele lui Mesia.
Să ne întoarcem la subiectul nostru, care este în primul rând acela de a afla mai multe despre Dătătorul darului, măreția Lui, valoarea Lui și atunci vei fi răsplătit cu adevărata Dvekut (alipire) și vei dobândi aromele Torei, pentru că nu există alt remediu în lumea noastră în afară de acesta.
Voi recita un poem frumos și plăcută despre asta, care aduce bucurie unei inimi adevărate și care este încercat și testat în zece încercări:
Picătura mea, picătura mea, ești atât de frumoasă,
tot cuprinsul vieții mele,
Toate diminețile mele, toate serile mele.
Fața voalului, ridici acoperirea,
în cuprinsul viitorului meu,
Toată jalea mea, toată mângâierea mea.
Pustiul, mulțimile te vor purta
cu ramuri pe care le-am adăugat,
Toată ruina mea, toată împlinirea mea.
Îmi străpungi inima, și întreaga ta răsplată este în mâna mea,
din toate stindardele iubirii mele,
din tot aurul meu, din toată marfa mea.
Un bun oaspete bun, ce spune? „Toate grijile cu care s-a îngrijit proprietarul, s-a îngrijit numai pentru mine”, conform versetului, „Trebuie să spui: «Lumea a fost creată pentru mine»”. (Sanhedrin 37) Așa este, iar întrucât lumea a fost creată pentru el, toate elementele din realitatea lui au fost create și ele create pentru el.
Un element – datorită unificării – generalul și particularul sunt egale cu el și tot ceea ce vor dobândi toți oamenii din lume la sfârșitul rectificării, este dobândit în fiecare generaţie de indivizii desăvârşiţi. De aceea fiecare își găsește elementele organelor sale în Tora, întrucât fiind în general configurate pentru întreaga colectivitate, ele sunt, totodată, configurate în general pentru un individ. Mai mult, în colectivitate, nu există mai mult decât există într-un individ, iar aceasta este o măsură adevărată și completă în mare cercetare.
De aceea este scris: „fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” (Proverbe 5:19) și „cugetă asupra ei zi și noapte” (Ioşua 1:8) și „Tora, Creatorul și Israel sunt una”. Este o măsură întru totul adaptată, pentru că totul este una și spiritualitatea nu poate fi împărțită în părți. Trebuie să ne sfințim și să ne curățim în minte și inimă, iar când binecuvântezi cu binecuvântările Torei ca mai înainte, vei dobândi cee ace spune distinsul verset: „Să ştiţi că Eu sunt D-zeu și că nu există alt dumnezeu afară de Mine”.(Deuteronomul 32:39)
Îţi cer ca, în beneficiul și pentru încântarea ta, să-mi trimiţi cât mai des informații despre situația ta în Tora, pentru a-ţi economisi mult timp. Să știi că prelungirea timpului de rectificare diminuează valoarea rectificării și orice în spiritualitate se îmbunătățește și se ridică atunci când este nevoie de mai puțin timp. Dacă ai ști, aşa cum ştiu eu, că prelungirea șederii pe căile luminii este dăunătoare, cu siguranță ai fi mai rapid în munca ta.
Deși nici nu doresc și nici nu am voie să studiez pentru tine, este permisă și o mare Miţva (poruncă), aceea de a-i încânta şi înmiresma pe cei dragi pe care pe care îi găseşti în domeniul pe care Domnul l-a binecuvântat. Tot angajamentul noastru în viață este doar acela de a ridica Şhina din praf, de a o încânta, de a cânta înaintea ei cu toată puterea noastră, de a-L lăuda întotdeauna pe Creator cu gura ta, cu ceea ce este permis, și mai ales acolo unde știm că vei reuși cu siguranță. Din acest motiv, am nevoie urgentă de informații de la tine și vom fi împliniţi cu dragoste împreună, pentru a dezrădăcina spinii și vom vedea curând trandafirul în zilele noastre, Amin, aşa să fie.
Yehuda
(înapoi la pagina BAAL HASULAM SCRISORI – click)