Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)
Sfira care urmează după Hochma este Bina – înțelegerea. Înțelegerea este continuarea și evoluția Înțelepciunii.
Hochma este o sclipire de strălucire. Bina este dezvoltarea acelei sclipiri, întrucât se transformă într-o structură conturată și detaliată.
Prin urmare, Bina este o înțelegere a ceva care nu este perceput în totalitate sau direct. Este o derivare a unei materii din alta. Poate fi descrisă ca înțelegere (Zece chei pentru înțelegerea naturii umane, Mattis Kantor).
Hochma este intelectul potențial – Ko’ach Mah: puterea lui Mah. Mah înseamnă literalmente „Ce?” Intelectul potențial este numit „Ce?”, Pentru că nu poate fi încă înțeles.
Aceasta se extinde în Bina: intelectul activ. Tragem Hochma dintr-un potențial într-o stare activă. Bina este procesul de a intui o problemă dintr-o altă problemă (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Geviat Choy M’karka’ot, Aputki 3: 3).
Doar prin mediul extins al lui Bina poate fi reținută Hochma.
În același timp, Bina este o coajă care reține Hochma în expansiune.
Hochma este un punct de lumină care explodează în linii de strălucire orbitoare. Pe măsură ce aceste linii se extind într-o complexitate minunată, ele formează o mare coajă în jurul punctului original de lumină. Această coajă este extinderea și dezvoltarea lui Hochma. În acelaşi timp, aceasta reține și limitează expansiunea neîngrădită a Hochma.
Hochma este sămânța fertilă care se află în uterul lui Bina.
Bina este astfel cea care hrăneşte și incubatorul lui Hochma.
Și pentru că Bina este, de asemenea, ceea ce ține Hochma în sine, Bina este o manifestare a puterii de a reține.
Bina este în totalitate bună, dulce și sfântă.
Dar calitatea reținerii va căpăta o nouă natură pe măsură ce energia lui D-zeu se transmite nivel după nivel.
Reținerea energiei poate apărea ca austeritate și severitate. În cele din urmă, energia și sfințenia lui D-zeu pot fi reținute într-un asemenea grad încât să apară răul.
Toate acestea sunt implicite în natura lui Bina.
Bina și Pocăință
Cu puterea lui Bina poate fi păcatul îndreptat. Când o persoană dorește să vindece etiologia unei boli, se întoarce la sursa ei. Atunci când dorim să ne vindecăm de distanțarea de D-zeu, ne întoarcem la Bina. Bina este tărâmul lui Teșuvah, al pocăinței – literalmente, al întoarcerii.
(Desigur, dacă o persoană a făcut rău altora, trebuie să facă și restituirea.)
Păcătuind, am efectuat o schimbare în conștiința noastră și în energia realității. Un păcat nu este doar un eveniment care a avut loc la un moment dat în trecut. Energia păcatului este continuă. Rectificarea unui păcat nu este doar regretul pentru un eveniment trecut. Este o refacere a energiei. Ne putem reface trecutul.
Vindecându-ne trecutul, ne vindecăm și viitorul. Ne facem mai sănătoși și mai puternici, pentru că am ajuns la rădăcina bolii noastre și am transformat-o în sănătate.
Păcatul este o formă de boală. Pocăința este sănătate.
Când ne pocăim, ne aducem păcatul la Bina. La acel nivel – sănătos, dulce, matern – energia coruptă a păcatului este hrănită și vindecată. Energia păcatului nostru nu este ștearsă, ci transformată, devenind pozitivă și dătătoare de viață.
Păcatul nostru se transformă în merit.
Aceasta este puterea nutritivă a lui Bina (cf. Tomer Devorah).
Teşuvah este o întoarcere la sănătate, în ton cu armonia sfinţeniei care străbate universul. Această revenire acționează la toate nivelurile, personale și sociale. Este o revenire la sănătatea fizică, emoțională, intelectuală, spirituală și morală; o revenire la sănătatea culturală, politică și economică. „Toate sunt o unitate, nu sunt separate una de cealaltă” (Orot HaTeşuvah 4: 3).
Talmudul ne învață că ar trebui să ne petrecem toate zilele în pocăință (Şabat 153a). Asta nu înseamnă să ne petrecem timpul în culpă și anxietate morbidă. Mai degrabă, mergem permanent înainte. Rabinul Nachman din Breslov a spus: „Dacă aș crede că sunt la fel ca acum o oră, nu aș mai vrea să trăiesc”.
Rabinul Nachman a învățat că există două niveluri de Teșuvah. În primul rând, o persoană face Teşuvah pentru că a greșit într-o anumită problemă. Apoi își dă seama că și-a depășit Teşuvah anterioară. El face Teşuvah pentru prima sa Teşuvah.
De exemplu, un ateu poate ajunge la înţelegerea relației sale cu D-zeu. Această înţelegere conține în sine un proces de Teşuvah privitoare la deconectarea sa în trecut de D-zeu și a bucuriei în noua sa relație.
Mai târziu, concepția sa despre Cine este D-zeu se extinde. Pe măsură ce adoptă o concepție nouă, mai matură, el face în mod automat Teşuvah pe conceptul său inițial.
Rav Kook subliniază că Teşuvah nu este pur și simplu un proces vesel în care ne întoarcem spatele trecutului și pășim înainte. Teşuvah este o matrice complexă care implică bucurie și angoasă, putere și slăbiciune, recunoaștere clară a trecutului în timp ce ne confruntăm cu prezentul și viitorul.
Ca tânăr, este posibil să fi crezut că la un moment dat ai fi o ființă umană terminată; că după o perioadă de strădanii, vei ajunge la maturitate și împlinire. Poţi continua să crezi acest lucru și să priveşti cu mare supărare orice amintiri care-ţi spun că eşti mai puțin decât perfect – că, în unele aspecte, este posibil să fi evoluat foarte puțin din vremea copilăriei.
Teşuvah este recunoașterea faptului că nu ajungem niciodată să fim o persoană împlinită. Dintr-o anume perspectivă, necesitatea unei creșteri constante este o povară. Dintr-o altă perspectivă, capacitatea de creștere la nesfârșit constituie o mare oportunitate.
Astfel, ar trebui să ne petrecem toate zilele recunoscându-ne trecutul, rafinându-ne prezentul, țintind spre viitorul nostru, văzând viața noastră ca parte a unui proces de depășire iluminat de Dumnezeire.
Când ne petrecem zilele în Teşuvah, Bina – înțelegerea – ne luminează viața. Nu numai că ne întoarcem de la rele, ci continuăm să ne apropiem de D-zeu. Ca răspuns la eforturile noastre, iluminarea lui Bina ne inspiră viața.
A face Teşuvah nu este o chestiune de a găsi caracteristicile noastre plăcute și de a lepăda acele elemente ale naturii noastre pe care le găsim deranjante. „Să-L iubești pe Domnul, D-zeul tău, cu toată inima ta” (Deuteronom 6: 5) – înseamnă, învață Talmudul, cu înclinația ta bună și rea.
Psihologia jungiană vorbește despre „sinele-umbră”, latura întunecată pe care o persoană trebuie să o înfrunte și să o integreze.
Teşuvah încorporează toate părțile din noi înșine. Îmbrățișează și transformă chiar și ceea ce până acum a fost rău. „Dacă o persoană are dorința de a fi criminal, atunci să fie un sacrificator de animale”.
„Înclinaţia rea” este esențială pentru existența lumii și pentru alcătuirea unei ființe umane. „Înclinaţia rea” este o putere a energiei greșite sau neorientate; când ne poate trage cu ușurință după ea; altfel o putem exploata și ghida.
Teşuvah este procesul de a ne integra astfel încât toate forțele noastre disparate să vizeze bunătatea și iluminarea.
Cum rectifică Teşuvah un act rău? Când facem Teşuvah, dezrădăcinăm acțiunea din rădăcina sa în sfințenie și o plantăm în sfințenie, în Bina.
Acest lucru a fost adevărat chiar și pentru Cain, fiul lui Adam și primul criminal din lume. Sufletul său însuși, conform tradiției spirituale evreiești, a derivat din influența rea a șarpelui. Chiar și o astfel de persoană poate alege binele.
Dacă Cain ar fi făcut Teşuvah, ar fi fost acceptată. După cum i-a spus D-zeu: „Dacă faci bine, vei fi bine primit” (Geneza 4: 7). „Dacă faci bine” și te pui în Teşuvah, atunci „ vei fi bine primit” – îți vei ridica sufletul la nivelul Teşuvah, unde toată amărăciunea este îndulcită în sursa ei (cf. Tomer Devorah, capitolul 4).
Cu un nivel mai scăzut și mai simplu de Teşuvah, ne îndreptăm greșelile. Dar odată cu nivelul superior de Teşuvah, ne ridicăm sufletul la sursa ei sub Tronul Gloriei.
Ca principiu general, se spune că sufletele poporului evreu provin de sub Tronul Gloriei lui D-zeu și întrucât sufletele altor națiuni nu sunt cioplite dintr-un plan atât de sublim.
Prin urmare, nivelul superior de Teşuvah ar fi deosebit de relevant pentru evrei. [5]
Cu ochi de carne și sânge, nu putem vedea nivelurile sufletului și rădăcinile sufletului.
Dar atunci când o persoană, evreu sau gentil, îl caută pe D-zeu și recunoaște Providența, D-zeu și Providența Lui apare în viața sa. Când dorim să ne întoarcem la D-zeu, D-zeu ne va furniza o scară.
Înțelegere și bucurie
Bina se găsește în inimă.
Bina este astfel un tărâm al bucuriei. „Tu-mi dai multă bucurie în inima mea” (Psalmii 4: 7).
Când inima noastră este veselă, ea primește Tora înţelepciunii – Hochma. De aici, inima înțelegătoare emană Tora către următoarele șapte Sfirot, ca o mamă care își crește puii. „Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei șapte stâlpi” (Proverbe, 9: 1). De la Bina, înțelepciunea Torei este atrasă în cele șapte zile de creație – adică în realitatea care poate fi accesată în această lume. După ce a crescut în Bina, Tora pătrunde universul. Din Bina, Tora poate intra în totalitatea ființei unei persoane, în conformitate cu cele șapte aspecte ale caracterului uman (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Netilat Yadayim Şacharit 4: 6).
Bina: Forța maternă
Hochma este o forță paternă – „un tată în înțelepciune”.
Bina este o forță maternă.
Talmudul vorbește despre femei ca având Bina Yeteirah – o măsură suplimentară a înțelegerii. Acesta este un sentiment subtil, sensibil, o abilitate de a privi întregul realității și de a intui detaliile și particularităţile sale (Rav Kook).
Bina este rădăcina sufletului uman (Rav Kook). Astfel, este rădăcina perfecțiunii sufletului. Bina este râul care curge din Eden (Rav Kook).
Este idealul pentru modul în care lumea ar trebui să fie în starea sa supremă de bunătate, dulceață și fericire, dincolo de orice limită, o stare de libertate și de desăvârșire (Orot Hakodeş II, p. 571).
Această lume a libertății este plină de cântec și bucurie (Orot Hakodeş II, pp. 283-4). Este o lume a încrederii, a certitudinii și a acțiunii solide (Orot Hakodeş I, p. 211).
Bina este „mama înțelepciunii”. Deși Bina provine din Hochma, Bina este o mamă a lui Hochma, întrucât Hochma crește în Bina ca un copil în pântec. Bina o hrănește pe Hochma, iar când Hochma se maturizează și se naște, Bina o trimite înainte în lume: în următoarele șapte Sfirot. Inima se află în regiunea sânilor, care hrănesc Hochma în creștere.
Talmudul afirmă că laptele unei mame este fabricat din sânge: „(sângele) este tulbure și devine lapte”.
Forța vitală de bază a unei persoane se află în sânge. „Viaţa trupului este în sânge.” (Leviticul, 17:11). Când acționăm greșit, se datorează energiei sângelui. Când facem Teşuvah, ne ridicăm sângele la Bina. Apoi sângele nostru devine alb, în laptele lui Bina. Bina o hrănește apoi pe Hochma, care este transmisă în jos în bună măsură.
Bina este o haină strălucitoare care îmbracă Hochma. La această îmbrăcăminte albă se face aluzie prin șalul de rugăciune alb, împodobit cu fire albe, în care bărbații evrei se înfășoară atunci când se roagă. Șalul de rugăciune are opt fire la fiecare colț, în total treizeci și două. În ebraică, cuvântul inimă – Lev – are valoarea numerică treizeci și doi.
Când se roagă, un bărbat se înfășoară în haina albă a maternității, hrănind-o pe Bina.
O femeie are inima și sânii. O femeie are pântecele în care crește sufletul în curs de dezvoltare. O femeie este ea însăși un vehicul al maternității, o ființă a lui Bina (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Ţiţit 1).
Mama Vieții
Bina și cele două Sfirot precedente formează o unitate a Sfirot transcendent. Dar Bina este contiguă la niveluri ale realităţii pe care putem începe să le înțelegem. Bina are astfel în ea o nuanță necesară de restricţionare care mai târziu are posibilitatea de a fi convertită în duritate.
Dar în locul ei, Bina este mama întregii vieți.
Bina este tronul gloriei pe care se așează Hochma lui D-zeu. Rabinul Nachman din Breslov ne-a învățat că doar un om adevărat este capabil să stea pe tron. Este nevoie de multă muncă pentru a ajunge la înțelegere. Ne ridicăm pe tronul gloriei prin Teșuvah.
Teşuvah înseamnă „întoarcere”. Când o persoană se ridică la Bina, s-a întors acasă. Întrucât Bina conține sursa tuturor sufletelor, ea este mama întregii vieți.
Există un idiom: a avea o „inimă evreiască”.
Când avem o inimă bună, suntem conectați la Bina. Depășim timpul și spațiul. Inima noastră este în ton cu realitatea sfântă, transcendentă.
Talmudul spune că „D-zeu este numit Loc, pentru că El este Locul lumii, dar lumea nu este locul Său”. Locul lui D-zeu este în inima noastră. Aceasta este o stare de compasiune, modestie și acte de bine.
Tora este tărâmul înțelepciunii și modestiei lui D-zeu. Poruncile Torei sunt fapte bune. Cele două sunt legate împreună în compasiunea inimii noastre.
„Mi-ai dat bucurie în inima mea”. În Bina, putem îndrepta strâmtorarea inimii. Apoi ajungem la bucurie (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Pesach 8: 7).
Bina: Cuibul
„Dacă întâlneşti pe drum un cuib de pasăre, într-un copac sau pe pământ, cu pui sau ouă şi mama lor şezând peste pui sau peste ouă, să nu iei şi pe mamă, şi pe puii ei, ci să dai drumul mamei şi să nu iei decât puii, ca să fii fericit şi să ai zile multe.”(Deuteronomul, 22: 6-7).
Mama care planează peste descendenții ei este Bina.
Bina este transcendentă, planează. În multe privințe, este de nedobândit. Nu ne putem forța pe acest tărâm, oricât de fervent am dori să fim sfinți. „În ceea ce privește ceea ce ți se ascunde, nu investiga.” Și: „Slava lui D-zeu stă în ascunderea lucrurilor” (Proverbe, 25: 2).
Dar chiar dacă în prezent nu putem ajunge la Bina, putem fi siguri că Bina și, împreună cu ea, Keter și Hochma, pătrund în lume. „Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6: 3).
Putem ajunge la sfințenie prin învățarea Torei și angajarea în acte sfinte. Deși acest lucru poate fi umplut cu motive ulterioare, acțiunea cea mai neinspirată și de auto-servire conține un sâmbure de bine.
Talmudul afirmă: „Din a face ceva dintr-un motiv greșit, veți ajunge să faceți acest lucru pentru un motiv corect”. Această afirmație nu este doar descriptivă, ci prescriptivă. Uneori este nerealist să credem că vom acționa într-o manieră dezinteresată și sfântă. Încă le dorim altora să ne admire. Este suficient să recunoaștem astfel de dorințe și să lucrăm împreună cu ele, tolerant și amabil.
Antrenăm un copil să facă binele nu fiind intoleranți cu interesele sale copilărești, ci folosindu-le. Este important să ne ghidăm în același spirit tolerant.
Astfel, Talmudul afirmă că „o persoană care dă milă pentru a fi salvată de rău este numită un om drept”. Chiar dacă avem motive ulterioare, acțiunile noastre sunt încă adecvate și intenția noastră este cel puțin parțial idealistă.
S-ar putea să fim departe de sfinţenie, doar „pe drum”. Dar putem ajunge la D-zeu prin sfânta meditație și prin acte bune. Tora și faptele bune sunt descendenții lui Bina, pasărea mamă. Bina planează constant asupra lor. Când ne angajăm în ele, suntem sub protecția sa.
Oricât de imperfecte ar fi, învățarea Torei și faptele noastre bune sunt încă prețioase și răscumpărătoare. Încă sunt trase și conectate la Bina. „De departe își aduce pâinea” (Proverbe, 31:14). Chiar și de departe, Bina își aduce hrana.
Indiferent cât de departe suntem de sfinţenie, ne putem întoarce. D-zeu a insuflat în lume mecanismul prin care oricine Îl caută îl poate găsi. „Gândește gândurile pentru ca nimeni să nu fie izgonit de la El” (Samuel 2, 14: 14).
Cu toate acestea, nu suntem încă pregătiți să ne ridicăm la nivelul lui Bina. „Să nu iei şi pe mamă, şi pe puii ei”. Urmașii sunt schimbările de caracter și evoluțiile din viața noastră care au rezultat din studiul Torei și din faptele noastre bune.
Transcendența lor o constituie procesele și gândurile ascunse ale lui Bina, mama planând asupra descendenților.
Spiritualitatea noastră poate fi imatură, incapabilă să supraviețuiască în exilul nostru personal. Prin urmare, D-zeu ajută. Bina planează asupra spiritualității noastre și o protejează.
Dar nu avem încă nicio înțelegere a ceea ce este Bina. s-ar putea să nu ne uităm încă la Bina, care este nivelul răscumpărării complete, lumea viitoare. „În lucruri prea mari pentru tine, nu căuta”.
Prin urmare, trebuie să „trimitem mama”.
Există cărți care predau meditații folosind pronunția numelor sfinte ale lui D-zeu. Unii susțin că, dacă o persoană privește paginile Zohar-ului, va dobândi o creștere spirituală mare. Unii oameni găsesc un lider spiritual și se cred parte a unui club exclusiv de mântuire. Unii cred că studiul lor asupra Torei și al actelor de sfinţenie îi plasează automat pe un plan superior al ființei.
Scurtăturile, însă, nu există. Trebuie să ne prețuim eforturile și să ne recunoaștem creșterea chiar dacă evităm o idee umflată a realizărilor noastre. Stima de sine nu poate fi folosită pentru a masca lipsa de realizare.
Trebuie să trimitem mama în timp ce luăm descendenții: Tora și faptele bune în care suntem angajați. În compasiunea Sa, D-zeu le-a trimis astfel încât nimeni să nu fie blocat de El. Ele sunt legătura noastră cu D-zeu, cu spiritualitatea, cu bunătatea, cu mama supremă a vieții, Bina (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Şiluach Hakein 5: 3).
Bina în mijlocul constrângerilor
Când avem o perspectivă sfântă, aceasta este conținută în minte. O dezvoltăm și o exprimăm altora.
Poate că este făcută publică. Dar continuă să rămână în mintea noastră.
În mod similar, atunci când Bina dă înțelegerea, mai întâi dezvoltă înțelegerea în sine ca o femeie al cărei făt se dezvoltă în uterul ei. Apoi, după ce a născut, îl hrănește pe copil și îl ajută să crească.
Chiar dacă un concept sfânt se transformă de la nivelul de Bina în această lume inferioară, Bina rămâne cu el. Prin urmare, atunci când înțelegem un concept sfânt, ne conectăm la Bina.
Dar în această lume inferioară, toată sfințenia este înconjurată de constrângeri. Ori de câte ori încercăm să ne ridicăm în sfințenie, ne găsim afectați de atacuri.
S-ar putea să fim depășiți de dorințe care, credeam, au fost deja tratate și lăsate în urmă.
Când accesăm Bina, accesăm constrângerile care au decurs din Bina. Talmudul afirmă că „cu cât o persoană este mai mare, cu atât este mai mare înclinația sa rea”. Astfel, „În păcat m-a zămislit mama mea” (Psalmii 51: 5). Când mama, Bina, aduce un concept sfânt, el este înconjurat de forțe constrângătoare.
Dacă încercăm să luptăm direct cu aceste gânduri și impulsuri, este probabil să fim depășiți. În schimb, trebuie să le lăsăm deoparte și să mergem cu hotărâre în lucrarea noastră – în special, în învățarea Torei și în rugăciune.
„Dacă întâlneşti pe drum un cuib de pasăre” (Deuteronomul, 22: 6). Când suntem pe drumul rătăcirii și al exilului, întâlnim ouă și pui – gândurile imature ale sfințeniei. Este lucrarea noastră să le ridicăm la D-zeu. În toate domeniile vieții noastre, putem acționa într-o manieră răscumpărătoare. Îi putem ajuta pe ceilalți și ne putem ridica din propria noastră prostie.
„Şi mama lor şezând peste pui sau peste ouă”. Mama este acel aspect al lui Bina care a însoțit aceste scântei pierdute ale sfințeniei imature în exil. Este înconjurată de constrângeri care sunt trezite de intenția noastră sfântă și mântuitoare. Dacă încercăm să luptăm direct cu ele, este posibil să eșuăm.
Deci, „ să nu iei şi pe mamă, şi pe puii ei, ci să dai drumul mamei”. Îl trimitem pe mama – Bina în timp ce se află în acest plan, înconjurată de forțe constrictive. În schimb, „să nu iei decât puii”. Luăm acea spiritualitate și bunătate pe care le putem dobândi.
O pasăre reprezintă cuvinte, ca în versetul: „un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele” (Eclesiastul 10:20). Aceste ouă și pui sunt noile noastre cuvinte ale Torei și ale rugăciunii, pe care trebuie să le dezvoltăm până când acestea cresc, astfel încât viața noastră să fie plină de cuvinte de har și înțelegere (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Şiluach Hakein 4: 2).
Bina și Şofar-ul
De Roş Haşana, sunetul Şofar-ului ne umple inima de bucurie și tremur, inspirându-ne la frământări și pocăință, simțindu-ne judecați și totuși îngrijiți. Şofar-ul este o expresie a strigătului inimii (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Shiluchin 4:15).
„Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!” (Psalmi, 130:1). Acest psalm este recitat în timpul celor zece Zile de venerare, de la Roş Haşana la Yom Kipur . Din adâncurile acestei lumi îl chemăm pe D-zeu, Care este dincolo de timp și de spațiu.
Îl chemăm pe D-zeu cu Şofar-ul. Şofar-ul reprezintă Teşuvah și Bina, dincolo de nivelul timpului.
Şofar-ul este un corn de berbec. După ce Avraam se pregătise să-l ofere pe fiul său Isaac ca jertfă, a găsit un berbec cu coarnele prinse în mărăcini. Avraam a oferit în schimb acest berbec.
Isaac reprezintă tărâmul constrângerii. Avraam reprezintă tărâmul libertății, din care devine constrângerea.
Când suflăm Şofar-ul, ajungem din lumea constrângerii – Isaac – în lumea de dincolo de constrângere – Avraam. Suflăm din realitatea noastră lumească către tărâmul Bina (cf. Likutei Hatachot: Orach Chaim: Roş Haşana).
Şofar-ul este chemarea fără cuvinte din lumea viitoare: vocea de dinainte de a fi restrânsă în cuvinte.
Şofar-ul este reprezentat în versetul „Glasul este glasul lui Iacov” (Geneza 27:22). Când Iacov se afla în conflict cu fratele său, Esau, Esau a încercat să constrângă binecuvântarea care avea să-i curgă lui Iacov. Dar în ziua în care Iacov și-a primit binecuvântările, Isaac, tatăl său, a pronunțat cuvintele „glasul este glasul lui Iacov”. În această zi, constrângerile lui Esau nu au ajutat.
Şofar-ul este vocea lui Iacov. Ne ridicăm la sursa constrângerilor și acolo le ameliorăm. În acel moment, începem să rectificăm constrângerile.
Bina și Yom Kipur
Yom Kipur este ziua ispășirii, ziua lui Teşuvah. De Yom Kipur, păcatele noastre se ridică la nivelul lui Bina, unde sunt rectificate.
Deoarece Yom Kipur se află într-un plan atât de sublim, ne îndepărtăm de fizicalitatea noastră prin post, abținându-ne de la relațiile conjugale și așa mai departe.
Cu o zi înainte de Yom Kipur, trebuie să mâncăm. Talmudul afirmă că este la fel de important să mănânci și să bei în această zi, precum este să postesti de Yom Kipur .
Când mâncăm și bem, suntem conectați la această lume. Apoi ne ridicăm viața fizică la nivelul de Bina. Conexiunea noastră cu Bina este semnificativă doar atunci când oferim întreaga viaţă fizică lui D-zeu.
Când îl slujim lui D-zeu din această lume fizică, mâncând înainte de Yom Kipur, sporim slava lui D-zeu. Ridicând această lume la un nivel spiritual superior, ne atașăm de fericirea spirituală. Acesta este nivelul postului de Yom Kipur .
Proselita, Rut, reprezintă slava lui D-zeu în această lume. De la ea a venit regele David, care i-a slujit lui D-zeu cu cântare și laudă – cu ființa sa lumească. Soacra ei, Naomi, reprezintă fericirea spirituală. Numele Naomi provine de la rădăcina Noam – fericire.
Naomi și Rut au muncit împreună pentru a-i sluji lui D-zeu. Nivelurile creșterii slavei lui D-zeu în această lume și a fericirii spirituale în lumile superioare sunt indisolubil legate. Acestea sunt nivelul de mâncare cu o zi înainte de Yom Kipur și de post în timp de Yom Kipur .
În vremea templului, Beit Hamikdaş, Cohen Gadol intra în Sfânta Sfintelor de Yom Kipur. La acest nivel, de Bina, pocăința, toate suferințele și judecățile erau ameliorate. Suferința este legată de păcat și incompletitudine. Iertarea păcatelor este legată de rectificarea înțelegerii greșite. Din suferință, ajungem la dulceață; din moarte, prindem viață.
În viitor, toată realitatea va fi la nivelul de Yom Kipur, de Bina (Likutei Halachot: Even Ha’ezer: Gittin 3: 5).
Acum, omenirea trebuie să ridice slava lui D-zeu din această lume. În viitor, slava lui D-zeu va fi mărită fără a fi îmbrăcată în lucrurile acestei lumi.
Atunci totul va fi rectificat. Talmudul ne învață că de Yom Kipur, Satana este neputincios. Dar în viitor, Satana va fi neputincios tot timpul. Satana reprezintă constrângerea și judecata. Viitorul va fi tărâmul lui Bina, al lui Teşuvah, când constrângerea și judecata nu se mai aplică. Acesta va fi momentul unei libertăți nelimitate (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Minchah 6: 8).
Bina și Succot
La cinci zile după Yom Kipur , sărbătorim sărbătoarea de Succot. În cele șapte zile ale acestei sărbători, locuim într-o Succah, o colibă de paie. Succah reprezintă viața evreilor din pustie când erau înconjurați de Norii Slavei.
Norii de slavă erau puterea spirituală a lui D-zeu care se manifesta în această lume. Succah reprezintă Bina. După Yom Kipur, suntem curățați de păcatele noastre. Suntem ca o ființă umană nou-creată. Stăm în interiorul acestei Succah ca și cum am fi înconjurați în pântec.
Acesta este tărâmul lumii viitoare: „o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei” (Isaia 4: 6). Este tărâmul lui Bina.
Succot este descrisă în primul rând ca o sărbătoare a bucuriei: „timpul bucuriei noastre” (carte de rugăciuni). Bina este tărâmul bucuriei.
Atragem bucuria lumii viitoare în această lume. Procedând astfel, demonstrăm că am atins nivelul de ispășire pentru Roş Haşana și Yom Kipur .
Acum, ne bucurăm de faptul de a sta în Succah. Talmudul afirmă că cea mai mare bucurie a unei porunci nu constă în căutarea unei recompense viitoare, ci în trăirea experienţei bucuriei poruncii în sine. Acea bucurie a poruncii este un aspect al lumii viitoare.
Când stăm în Succah și ne bucurăm, trăim experienţa bucuriei lumii viitoare. Suntem siguri că Teșuvah noastră de Roş Haşana și Yom Kipur a fost acceptată (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Chezkat Karka’ot 3: 9).
În decursul istoriei, împărăția lui David – reprezentând iubirea din toată inima și credința – s-a prăbuşit. Uneori în viața noastră, capacitatea noastră de a ne conduce singuri se prăbuşeşte; pierdem credința în noi înșine, în viață, în D-zeu. Succot constituie vremea ridicării „din căderea lui cortul lui David” (Amos 9:11).
Cum ne recăpătăm starea de spirit spulberată, pierderea profundă a stimei?
Redresăm această ruptură prin energia acestei Succah ce ne îmbrățișează. Succah este tărâmul sprijinului, al sănătății și al perspicacității.
În adevăr, toată lumea vrea să se întoarcă la a iubi din toată inima, la sănătate, la fața lui D-zeu. Dar suntem bătuți de viață, de inadecvările noastre, de mediocritate și eșec. Glorioasa aventură pe care am crezut-o că va fi viața pare epuizată.
Tărâmul acestei Succah ne redă credința și reconstruiește gloria cortului căzut al regelui David. Tărâmul Succah ne oferă sfaturi și înțelepciune. Succah reprezintă un lider înțelept, un prieten și un consilier care poate vorbi cu realitatea noastră.
Există două aspecte ale Torei: cea scrisă și cea orală. Tora scrisă constituie nucleul înțelepciunii, dar este așezată – trebuie să mergem la ea. Tora orală este fluidă și se schimbă în fiecare generație. Este nivelul adevăratului lider înțelept care sfătuiește fiecare individ în funcție de nevoile sale.
Succah, Bina, este nivelul sfaturilor pe care le atragem de la adevăratul consilier înțelept.
Putem intra în tărâmul lui Bina atașându-ne de învăţători înțelepți. Apoi, rectificăm cortul lui David care zace în noi (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Succah 7: 5).
Ne părăsim casa, obișnuința, pentru a locui într-o Succah, să acceptăm o nouă perspectivă. Atunci ne putem reconstrui casa, căci „cu înțelepciune el construiește o casă”. Afară din Succah se poate construi o casă. „Yaacov a plecat mai departe la Succot. Şi-a zidit o casă” (Geneza, 33:17).
Nimbul unei Succah ne protejează de influențele rele și distractive ale lumii. La fel ne protejăm pe noi înșine și pe ceilalți de rău, la fel și cerem ca D-zeu să ne apere de rău: „Întinde peste noi Succah păcii Tale” (carte de rugăciuni).
Când avem grijă de ceilalți, D-zeu arată și grijă. Când acționăm față de ceilalți ca o mamă iubitoare, D-zeu ne tratează așa cum ar face o mamă iubitoare.
Când un evreu cade, prezența lui D-zeu este rănită. Când ajutăm pe altcineva sau când ne ajutăm pe noi înșine, ridicăm prezența lui D-zeu, „Succah căzută a lui David”.
Prin inelul de tovărăşie numit Bina, Succah, ne sublimăm umanitatea, ne refugiem în D-zeu, creăm comunitate (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Ma’akah Uşmirat Nefeş 2).
De Succot, fluturăm lulav-ul, frunza de palmier, în cele șase direcții (cele patru colțuri ale globului și în sus și în jos). În acest fel, dăm semnificaţie conștienței că D-zeu este pretutindeni și că vitalitatea Lui pătrunde întreaga realitate.
Indiferent unde am căzut, putem încă veni la D-zeu.
Frunza de palmier, dreaptă și fermă, reprezintă sfătuitorul înțelept. Când ne conectăm la o astfel de persoană, atragem înțelepciunea, care este transmutată în sfaturi sfinte (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Succah 7: 5).
Bina și Mustrarea
Tora ne poruncește să-i mustrăm pe cei care acționează incorect: să-i trezim să realizeze care este prezentul lor și care ar trebui să fie starea lor.
În ebraică, cuvântul mustrare, Tochachah, este legat de cuvântul „dovadă”. Când mustrăm pe cineva în mod corespunzător, nu-l umilim. Îi prezentăm o dovadă, o luare la cunoştinţă clară a stării sale de a fi și a ceea ce ar putea fi.
Atunci când îl mustrăm pe un altul în mod incorect, dintr-o atitudine de superioritate și judecată, trezim acele acțiuni foarte incorecte pe care le semnalăm.
Putem, însă, mustra dintr-o stare sporită de conștiență dulce, unde îi judecăm pe alții favorabil și vedem cum păcatele lor pot fi transformate în merite. Apoi, „pachetul meu a dat mirosul său” (Cântecul Cântărilor). Pachetul de rele pe care le mustrăm la un altul dă un miros bun.
Am arătat altei persoane realitatea care transcende felul său de a fi. L-am inspirat să-și ridice conștiența și să transforme energia păcatelor sale în merite. L-am inspirat să se ridice la nivelul iubirii și libertății numit Bina (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Ma’achalei Akum 2: 8).
Bina și un jurământ
Luăm o hotărâre de a ne întoarce la D-zeu, bunătate și sănătate. Această decizie constituie o promisiune. Promisiunea dezvăluie splendoarea lui Bina.
Inima fiecărui evreu tânjește să se purifice prin poruncile Torei. Acest lucru se datorează faptului că flacăra noastră interioară ajunge până la nivelul suprem al sfinţeniei.
Dar suntem pierduți și învinși de masa detaliilor acestei vieți, iar lumina pătrunzătoare a spiritualității pare de nedobândit.
Este o lumină atât de măreaţă încât nici nu putem concepe să o absorbim în viața noastră.
Atunci, însă, când luăm decizia de a face bine, am modelat un vas pentru acea lumină. Acest vas este Bina. Când enunțăm hotărârea noastră de a ne îmbunătăți căile, cuvintele în sine sunt recipiente ale sfinţeniei care țin lumina nesfârșită a lui D-zeu.
Promisiunea și intenția noastră sunt atât de sublime încât devin, pentru noi înșine, o parte a Torei. Ne-am transformat voința în Tora și aceasta s-a ridicat la inima noastră voluntară, la lumina Celui Infinit care se odihnește în inima noastră. Ne-am ridicat inima și vorbirea către pocăință și Bina (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Nedarim 3: 5).
Bina și îmbrăcămintea
Întrucât Bina este o forță învăluitoare, ea este legată de ideea de îmbrăcăminte. Îmbrăcămintea acoperă goliciunea unei persoane. Numai când au coborât din sfințenie și au privit cu ochi de carne, Adam și Eva au îmbrăcat veşminte. Îmbrăcămintea acoperă sfințenia pe care nu o putem privi, astfel încât să nu fim atrași de fizicalitate. Îmbrăcămintea creează separarea dintre oameni care le permite să comunice în fraternitate și spiritualitate. La fel și Bina acoperă înțelepciunea și o face accesibilă.
Îmbrăcămintea, Bina, concept ce păzesc punctul interior al adevărului. În mijlocul acestei lumi fizice, ne înfășurăm în îmbrăcăminte, care indică lumea spiritualității, care este tot adevărul, unde nu există un teren în mișcare și nicio minciună. Hainele ne protejează de falsitatea de a privi lumea ca un fenomen fizic; de a-i privi pe celilalţi ca obiecte; de a ne vedea pe noi înşine ca pe un animal inteligent.
Atunci Bina din inima noastră este exprimată în Bina care ne înconjoară ca un veşmânt; atunci putem radia Bina inimii noastre în mediul nostru (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Halva’ah 1: 4).
Bina și Mikvah
În epoca mesianică, Isaia profețește, „pământul va fi plin de cunoștinţa lui D-zeu ca fundul mării de apele care-l acoperă” (Isaia, 11: 9). Chiar și astăzi, ne putem scufunda în apele curățătoare ale lui Mikvah: un corp de ape naturale, centrate pe pământ.
În vremea Templului, Beit Hamikdaş, oamenii dobândiseră puritatea ritualului prin scufundarea în Mikvah. În zilele noastre, Mikvah este folosită în principal de femeile căsătorite după menstruație și de bărbați înainte de ocazii speciale, cum ar fi ajunul Şabat-ului.
Mikvah reprezintă îmbrățișarea învăluitoare și vindecătoare a lui Bina. Ne cufundăm, ca să spunem așa, în inima iubirii lui D-zeu și apoi putem atinge conștiința Lui (cf. Likutei Halachot: Deah Yoreh: Nidah 1: 3).
Cuvântul Mikvah înseamnă nu numai „bazin”, ci și „speranță”. D-zeu este numit Mikvah a lui Israel. El este speranța evreilor, pentru că aceștia se refugiază în El. Când nu simțim prezența lui D-zeu, suferim. Când ajungem la conștiința lui D-zeu, ne-am refugiat în El, ne-am scufundat în apele Sale ale cunoașterii.
Astfel, „Tu care eşti nădejdea (Mikvah) lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie” (Ieremia 14: 8).
Când intrăm în Mikvah, închidem ochii. Nu mai suntem influențaţi, ispitiţi, hipnotizaţi de lucrurile acestei lumi. Nu mai suntem distrași de natură, de această cauză și consecinţă lumească. Ne putem întoarce inima către D-zeu.
Astfel, Mikvah este tărâmul lui Bina (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Netilat Yadayim Şacharit 2: 1).
Mikvah este lumina ascunsă a lumii viitoare. Nimic imperfect nu atinge acest nivel. Aici, totul este bun. Necurăţia și depresia sunt anulate. Separarea de D-zeu are loc atunci când legătura deplină cu D-zeu a fost ascunsă și întreruptă. Când intrăm în Mikvah, lumina ei luminează totul și necurăția noastră este dispersată.
În mod similar, multe zone întunecate din viața noastră, obiceiuri proaste și dependențe înrădăcinate, își câștigă forța, întrucât cunoașterea sursei lor este ascunsă. Când ne cufundăm în înțelegere plină de compasiune, inima noastră este liniștită; mintea noastră este luminată. Suntem capabili să tragem dragostea pentru noi și pentru ceilalți.
„ Eu întocmesc lumina şi fac întunericul, Eu dau propăşirea şi aduc restriştea” (Isaia, 45: 7). Numai atunci când înțelegem și experimentăm că până și răul își trage forța vieții de la D-zeu – căci forța vieții lui D-zeu pătrunde în univers – răul se va dizolva și, așa cum se intenționa, va deveni pur și simplu o constrângere prin care lumina Sa poate fi asigurată.
Cartea Genezei ne învață că crearea apei a precedat crearea pământului. Tărâmul înțelegerii și al iubirii precede și susține această existență fizică. „Lumea este construită pe dragoste” (Psalmi, 89: 3).
Când apele Bina se răspândesc în întreaga lume, vor dispersa lumina ascunsă care a fost vizibilă în prima săptămână curată a creației. Atunci toată realitatea va fi transformată, toate privirile luminate, toate inimile trezite. Apoi, „toată lumea va ști că Tu i-ai făcut; și toate ființele înțeleg că le-ai făcut” (carte de rugăciuni; cf. Likutei Halachot: Deah Yoreh: Nedarim 2:11).
Cele șapte zile ale creației încapsulează această lume. Numărul opt reprezintă realitatea de dincolo de timp și de spațiu. Aceasta este lumea Bina, care este, numărând de jos în sus, a opta Sfira.
Bina și Hanukah
Sărbătoarea Hanuka ţine opt zile. În fiecare noapte aprindem lumânări. Aceste lumânări atrag lumina lui Bina. Aceasta este lumina care a existat în Grădina Edenului înainte de păcat, o lumină prin care se putea vedea „de la un capăt la celălalt al lumii”. Această lumină va lumina din nou lumea în era mesianică, când lumea va fi o nouă creație.
Chiar și în mijlocul naturii și al realității, putem atrage lumini ale transcendenței. Deși nu experimentăm lumina, putem avea credință în existența ei. Această credință se obține prin expunerea la prezența și învățăturile marilor maeștri spirituali, care sunt încă luminați de lumina lui Bina (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Kibud Rabo V’Talmidei Chachamim 3:16).
Acești maeștri spirituali sunt „bătrâni”, pentru că au depășit granițele acestei lumi și au dobândit „lungimea zilelor și a anilor”. Fiecare dintre momentele lor este o „lungime de zile”.
Depinde de noi să aprindem acea flacără în mediul nostru, astfel încât lumina transcendenței să pâlpâie în viața noastră de zi cu zi (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Şomer S’char 2: 3).
Miracolul Hanuka a avut loc atunci când Macabeii au intrat în Templul distrus, Beit Hamikdaş, și au găsit o cupă cu ulei care rămăsese curat. Viața noastră ar putea fi contaminată cu necurățenie, minte, captivare în lumea detaliilor: carduri de credit, carieră, computere și modem-uri, televiziune prin cablu și I-phone-uri, garanții și conturi. Cu toate acestea, rămâne numai o cupă cu ulei care nu este întinată. Acea cupă a conștiinței clare, Bina, există în fiece clipă. Prin actul de a aprinde uleiul, ne putem trezi din somn și putem ști că există o realitate superioară pe care o putem dobândi. Aprindem lumânarea și spunem povestea libertății și eliberării în istorie, în viețile noastre și în țesătura realității (cf. Likutei Halachot: Even Ha’ezer: Kiduşin 2: 2).
Lumina Bina este lumina adevărului, a iubirii și a compasiunii. Este posibil să atragem acest spirit transcendent în viața noastră de zi cu zi, astfel încât necesitățile lumești să dobândească un halou al realității spirituale invizibile în care locuim.
Dacă un soldat uită că urmează un antrenament, va crede că tot ceea ce există este situația sa actuală. Dar își poate aminti viața printre tovarăși. El este atras în jos de realitatea locului din care a venit.
În fiecare zi, putem atrage asupra noastră lumina lumii adevărului și a compasiunii. În fiecare parte a vieții noastre, există un punct care poate fi atașat la iluminarea lui Bina (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Haşmatot L’Hanukah).
Alegerea Binelui
Toată lumea are puterea de a-și alege soarta. Dar pentru a alege cu înțelepciune, trebuie să ne agățăm cu gândul de lumea viitoare. Lumea noastră este o lume a permanentelor alegeri. Este o lume a întunericului. Putem lua cu ușurință răul drept bine, minciuna drept adevăr, războiul drept pace.
Atunci, însă, când ne atașăm în gândire de lumea viitoare, când ne atașăm de D-zeu și de lumina lui Bina, alegem binele. Ne atașăm de o garanție, de o unicitate care transcende această lume a căilor multiple. „…ți-am pus înainte viața și moartea … Alege viața” (Deuteronom 30:19).
Când învățăm Tora, atragem sursa vieții din lumea viitoare. Apoi, fizicalitățile și limitările acestei vieți sunt pătrunse cu înțelegerea lumii viitoare. În toate alegerile noastre, alegem viața (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Purim 1: 2).
Din mijlocul nopții
În toiul nopții, D-zeu l-a ridicat pe Avraam la o cunoaștere dincolo de această lume: „Uită-te spre cer și numără stelele” (Geneza 15:5). Înțelepții noștri învață că D-zeu l-a ridicat pe Avraam deasupra cerurilor. „Și i-a zis: Așa va fi sămânța ta”(Ibidem).
Un evreu este dincolo de stele. Avraham era în mod natural sterp. Dar, în cuvintele înțelepților noștri, „D-zeu i-a spus lui Avraham: «Părăsește astrologia ta» și El l-a ridicat deasupra cerurilor”- deasupra naturii.
Exodul din Egipt a avut loc, de asemenea, în toiul nopții. Noaptea a fost aprinsă de stâlpul de foc – iar procesele naturii au fost anulate de miracolele și providența lui D-zeu (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Netilat Yadayim Şacharit 2: 4).
Talmudul ne învață că în fiecare miez al nopții, vântul de nord ar sufla pe corzile unei harpe care atârnă deasupra patului regelui David. Regele David s-ar ridica și s-ar sluji lui D-zeu.
Când evreii au fost salvați la miezul nopții, acesta a fost un act al lui D-zeu. Când s-a ridicat regele David, acesta a fost un act din propria sa voință. În mijlocul întunericului, putem fi treziți de vântul nordic care suflă asupra harpei.
Din nord provin atât bogăția, cât și războiul: bogăția spirituală și bătălia noastră în această lume. Harpa este inima noastră. În toiul nopții, inima noastră poate suna cu acordurile unei stări trezite. Apoi, chiar în timp ce alții dorm, putem învăța Tora lui D-zeu și ne putem atașa de El în rugăciune.
Această libertate, această dulceață, această extindere supranaturală în mijlocul opresiunii și al somnului, este tărâmul eliberării, adevărului, compasiunii, înțelegerii și viitorului. Este darul lui Bina, compania lui D-zeu, înmulțirea compasiunii Sale, pântecele din care provine toată viața, fântâna din care curg toate apele vii, firul de lumină care strălucește în urzeala fiecărui loc și timp. Bina este confortul vieții noastre, mângâierea noastră când suntem pierduți, refugiul nostru când dorim să nu disperăm, o mamă mereu iubitoare. Bina este Rahela pe drumul către Ierusalim, plângând pentru copiii ei, rămânând cu ei în exil (cf. Likutei Halachot: Even Ha’ezer: Yibum 3: 7). „Un ţipăt se aude la Ramah … Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt … Aşa vorbeşte Domnul: «Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi, căci truda îţi va fi răsplătită» zice Domnul; «ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului»” (Ieremia 31: 15-16).
_______________
[5] Privind națiunile în ansamblu, s-ar putea să fim adesea constrânși de limitările lor. Națiunile pot exista de mii de ani exprimând tendințe spre cruzime, lipsă de legătură cu D-zeu și imoralitate.
Națiuni întregi acționează ca și cum ar fi literalmente nebune. Culturile pot fi cuprinse în ură și fanatism urât și entuziast.
Națiunile pot părea incapabile să-și depășească impulsurile animalice, de auto-satisfacere. Chiar și atunci când astfel de atitudini par să fi fost eliminate, ele se pot ridica din nou cu o putere înspăimântătoare.
Evreii au fost în mod constant diferiți. În ansamblu, poporul evreu a fost o națiune distinctă, sfântă.
Există multe aspecte inexplicabile ale poporului evreu. De exemplu, au continuat să existe, chiar să prospere, în condiții pe care nicio altă națiune nu a fost capabilă să le tolereze. Au făcut acest lucru, menținând un nivel superior de civilizație în ceea ce privește viața umană, un spirit caritabil și o relație strânsă cu D-zeu. Ei au influențat peste mileniu toată omenirea cu conceptul lor de „monoteism etic”.
La nivel individual, lucrurile nu sunt la fel de clare. Există evrei imorali și neevrei foarte evoluați.
Un evreu individual se poate rupe de la sursa sufletului său. Un neevreu poate atrage spre sine un nivel superior al sufletului.
Neevreul din zilele noastre care caută o relație etică cu omul și o relație semnificativă cu D-zeu nu este comparabil cu națiunile din acest timp sau, mai ales, din vremurile anterioare.
Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)