inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link
109) Ajunşi în acest punct, s-ar cuveni să aruncăm o oarecare lumină asupra subiectului referitor la „Căderea lui Adam”, în care a ajuns să fie implicată întreaga creație.
Datorită lui Ţimţum primordială și spargerii vaselor din lumea Nekudim (Puncte) care a urmat, au apărut patru lumi: Aţilut (Emanația), Briya (Creația), Yeţira (Formarea) și Asiya (Acțiunea).
Prima lume, Aţilut, este pură și bună pentru că se bucură de apropierea luminii infinite. Briya, a doua lume, este în cea mai mare parte „Bine”, dar are o mică parte de rău în ea, care nu este amestecată cu „binele”.
A treia, lumea Yeţira constă din jumătate bine și jumătate rău, neamestecate, adică binele și răul stau unul opus celuilalt, unul împotriva celuilalt.
Cea de-a patra și ultima lume, Asiya, este în cea mai mare parte răul, dar cu un mic amestec de bine.
110) După spargerea vaselor, Creatorul a ridicat scânteile esențiale la sursă, stabilind astfel lumea Aţilut.
Trei sute douăzeci de scântei au fost totuşi lăsate dedesubt. Din două sute patruzeci și opt de scântei ale lui Kduşa (Sfințenia), s-au înfiinţat cele trei lumi inferioare Briya, Yeţira și Asiya, care nu erau amestecate cu niciun fel de „Rău”.
Aceste lumi sunt cunoscute sub numele de BYA deTuma’a„, cele trei lumi impure Briya, Yeţira și Asiya.
Atunci când s-a născut Adam, el a fost pus în cele trei lumi ale lui Kduşa. Asta înseamnă că dimensiunea lui Adam s-a extins de la Briya până la sfârșitul lumii Asiya a sfintei esențe, construite din cele două sute patruzeci și opt de scântei divine.
Pomul vieții îşi avea sălaşul în aceste lumi. Pomul cunoașterii a fost găsit în lumile opuse lumilor sfinte.
Lui Adam i s-a poruncit să nu mănânce din Pomul cunoașterii binelui și răului. El trebuia să îndeplinească porunca și să se abțină de la intrarea în lumile opuse, astfel încât să evite să se încurce cu Klipot. Adam trebuia să rămână acolo unde se afla. Serviciul lui Adam către Dumnezeu a constat în rugăciune și în studiul Înțelepciunii interioare. Dacă Adam ar fi ascultat porunca așteptând până când s-ar fi aprins luminile zilei a șaptea, a Şabat-ului, ar fi selectat, în felul acesta, restul de Kduşa din partea opusă și perfecțiunea lumilor ar fi devenit o realitate .
Cu toate acestea, Adam a păcătuit. El a intrat în partea opusă și, dimpotrivă, a adus propria sa lume Kduşa în cele trei lumi spurcate și, drept urmare, a generat moartea și imperfecțiunea în lumi. Această condiție nefericită va continua până la generația în care Mesia va fi revelat lumii.
111) Cele ce urmează vor arunca mai multă lumină în calea noastră cu privire la păcatul lui Adam. Păcatul său a constat de fapt în greşeala lui de a separa pomul cunoașterii de pomul vieții.
Dacă Adam ar fi unit arborele cunoașterii cu arborele vieții, atunci nu ar fi existat deloc un pom al cunoașterii binelui și răului. Abia atunci când Adam a separat cei doi pomi, pomul cunoașterii a fost numit „al binelui și răului” și, abia atunci, Klipot au obținut acces la pomul cunoașterii și şi-au extras sevă din acesta, fapt ce a putut avea loc numai după acest pom s-a separat de pomul vieții.
Rav Isac Luria subliniază faptul că păcatul lui Adam a constat în a mânca din pomului cunoașterii întrucât Adam a mâncat din acest Pom înainte de aprinderea luminilor Şabat-ului, adică lumina Şabat-ului nu era încă, în acel moment, dezvăluită.
Dacă Adam ar fi așteptat revelarea luminii Şabat-ului, atunci i s-ar fi permis să mănânce din pomul cunoașterii.
Rav Isac Luria mai spune că păcatul s-a declanşat atunci când Adam a mâncat prima dată din pomul cunoașterii în loc să mănânce mai întâi din pomul vieții, întrucât, dacă ar fi mâncat mai întâi din pomul vieții, după aceea, i s-ar fi permis să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului.
112) În acest punct, se poate pune întrebarea: „Unde este menționat sau indicat în Tora că, dacă Adam ar fi mâncat pentru prima dată din pomul vieții, după aceea, i-ar fi fost permis lui Adam să mănânce, chiar și din pomul cunoașterii?
Tora pur și simplu i-a poruncit lui Adam să nu mănânce din pomul cunoașterii. Cu toate acestea, nu se face nicio mențiune cu privire la orice permisiune de a mânca din pomul vieții.
Acest lucru poate fi explicat după cum urmează: Se stipulează în Cabala că, în ziua de Şabat, ambii pomi, pomul cunoașterii și pomul vieții, se unesc; ceea ce înseamnă că pomul cunoaşterii este de fapt inclus în pomul vieţii şi nu mai poartă atunci deloc denumirea de pom al cunoaşterii.
Fiind așa, era permis să mănânci din el în ziua de Şabat, întrucât interdicţia din Tora se referăla pomul cunoașterii binelui și răului, încă separat de pomul vieții.
Adam, mâncând mai întâi din pomul vieții, ar fi unit, prin acțiunea sa, ambii pomi într-o singură unitate, chiar și în zilele săptămânii.
Nu acesta a fost cazul, atunci când Adam a mâncat mai întâi din pomul cunoașterii, urmare fiind faptul că Adam a provocat separarea între entitățile spirituale, inducând separarea între cei doi pomi, pomul cunoașterii și pomul vieții.
113) Rezultă atunci că în păcatul lui Adam a fost implicată separarea arborelui cunoașterii (Malhut) de Sfântul Nume Elokim, care este Din (Judecata) din numele Sfânt din patru litere HaVaYaH, care este pomul vieții.
Tractatul Sanhedrin (p. 38: 2) vorbește despre faptul că Adam a comis păcatul provocând extinderea prepuțului. Sună destul de uluitor. Cu toate acestea, Cabala ne învață că prepuţul cu care este nenorocit omul se datorează întunericului predominant cauzat de Sfântul nume Elokim, care este Din. Asta întrucât numele Elokim nu este unit cu numele HaVaYaH, care este Rahamim (Compasiunea).
Separarea de către Adam a numelui Elokim de numele HaVaYaH a dus la crearea aici, dedesubt, a unui prepuţ care trebuie dezvăluit în inimă întrucât, la fel ca şi Sus, în lumile spirituale, numele Elokim (Din) este o acoperire, un amortizor deasupra luminii, aici pe pământ, Din fiind tradusă în om ca un prepuț pe inima omului, ca o perdea de fier care împiedică lumina să strălucească asupra omului și a universului. Asta întrucât omul este apoi atras de dorințele egoiste ale atracțiilor și satisfacțiilor corporale.
114) Adam haRişon (Primul Om) a fost adus în această lume pentru a rectifica vasele care au fost sparte înainte de crearea celor patru lumi ABYA. Adam, la origine imun la orice rău, a fost plasat în Grădina Edenului. Este granița care separă Aţilut de Briya.
Între Aţilut și Briya există o Parsa (o graniță). Dumnezeu i-a poruncit lui Adam să nu atragă nici o lumină a Înțelepciunii de la Aţilut la Briya prin Parsa, întrucât, sub Parsa, unde se află cele trei lumi inferioare, toate au în ele Răul.
Este revelat în Tora faptul că serviciul lui Adam către Dumnezeu în grădina Edenului a constat în îndeplinirea celor două comenzi: „…s-o lucreze şi s-o păzească.”
Cu alte cuvinte, Adam a fost instruit de Dumnezeu să-l slujească în Grădina Edenului și să fie sigur că nu va încălca granița. Adică Adam avea datoria să fie vigilent în a face voia lui Dumnezeu, abținându-se de la intrarea în cele trei lumi inferioare, care au un amestec de rău.
Prin rugăciune și înțelepciune, Adam ar fi putut ridica scânteile lui Kduşa, lumina înțelepciunii ce se găseau în BYA, la Aţilut.
Dacă Adam ar fi ascultat, întreaga lume ar fi putut fi rectificată. Întreaga lumină găsită în cele trei lumi inferioare s-ar fi unit cu Aţilut și răul din cele trei lumi inferioare ar fi dispărut.
Drept urmare, lumile Briya, Yeţira și Asiya ar fi fost ridicate în Aţilut, readucând astfel lumea noastră pământeană la perfecţiune pentru eternitate.
Cu toate acestea, Adam nu a ascultat și a atras lumina Înțelepciunii dincolo de lumea Aţilut, trecând dincolo de Parsa (barieră) în lumile Klipot.
Cu alte cuvinte, Adam a creat prin atragerea celestei Mochin, lumina lui Aba și Ima interiori, lumina care trebuia să fie ascunsă până la sfârșitul rectificării lumilor, inclusiv a lumilor de separare, adică Briya, Yeţira și Asiah, care îşi au locul sub Parsa, bariera stabilită la punctul de terminare al lumii Aţilut, adică limita lumii Aţilut.
115) În cele trei lumi de sub Aţilut, adică BYA, nu există vase ale lui Ima care ar putea proteja lumina de a fi transmisă către Klipot, adică în cele trei lumi de sub lumea Aţilut, vasele Malhut fiind singurele care se află acolo. Ele sunt vasele asupra cărora a prevalat puterea (restricţionării) Ţimţum. Această putere a produs coloana opusă lui Din (Judecată) la care au acces părțile posterioare ale coloanei din stânga, Klipot.
Astfel, Malhut, fiind restricționată de la primirea luminii înțelepciunii, are Parsa, bariera situată sub lumea Aţilut. Este locul în care se află ultima literă Hey a numelui HaVaYaH, unde a avut loc prima restricţionare a luminii.
Această Hey are în ea granița Parsa, adică Din (Judecata) care determină încetarea luminilor lui Aţilut, astfel încât să nu ajungă până la Malhut sau să se extindă prin ea în cele trei lumi Briya, Yeţira și Asiya.
116) În consecință, pentru că Adam haRişhon, în loc să ridice scânteile și cele trei lumi inferioare la Aţilut, prin care întreaga creație s-ar fi perfecționat, mai curând a nesocotit mai întâi prima Poruncă și a coborât în cele trei lumi inferioare amestecate cu răul şi, făcând acest lucru, a atras Şefa (Abundenţa) sub limita lumii Aţilut.
Prin această încălcare a avut loc păcatul (Peşa) în Nukva (Malhut). În felul acesta descrie Talmud-ul amploarea căderii lui Adam. În el se spune că păcatul lui Adam l-a apropiat pe șarpe de Nukva (Malhut), adică Șarpele a venit și și-a injectat veninul otrăvitor în Hava (Eva). (Tractatul Şabat, p. l46)
Tuma’a este impuritatea cu care șarpele a spurcat-o pe Malhut și a adus astfel spurcăciunea asupra întregii creații. Ea nu va fi purificată până când lumea nu va ajunge la starea de completă rectificare.
Această readucere a lumii la perfecțiune este exprimată în cuvintele profetului astfel: „nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele…”. (Isaia 25:8)
117) Lipsa luminilor Mochin, care provin din Aba ve Ima interiori, care au fost ascunse după ce vasele au fost sparte, se numesc D’maot (דמעות – lacrimi)
Acestea sunt cele două lacrimi vărsate de Dumnezeu și care au căzut în marele ocean.
Cele două lacrimi simbolizează cei doi ochi, adică Hochma și Bina, care au fost de fapt ascunși după spargerea „vaselor primordiale” și parcă nu ar fi existat.
Iarăşi, ochii sunt cunoscuți ca fiind Hochma și Bina, iar lacrimile sunt considerate ca „lipsa” care există în ele. Lipsa este o ramură un rezultat al lui Tuma’a (impuritatea) care s-a amestecat cu lumile inferioare din cauza încălcării de către Adam a interdicţiei de a mânca din pomul cunoașterii binelui și răului.
118) Calamitatea spargerii vaselor primordiale înainte de creație a făcut ca lumina interioară a lui Aba ve Ima să fie ascunsă. Răul care a fost injectat din cauza lipsei lui Hochma și Bina Interioare, din cauza spargerii vaselor și, în cele din urmă, urmare a păcatului lui Adam, una peste alta, a fost în cele din urmă responsabil pentru distrugerea celor două Sfinte Temple din Israel.
Aşadar, profetul Isaia face cunoscut lui Israel că lacrimile care tocmai a fost vorba nu vor fi șterse din Malhut, principiul feminin, până când moartea va fi desființată de pe fața pământului pentru eternitate, adică în clipa în care Peşa (vinovăţia), care constituie picioarele efective ale morții, ajungă să fie complet rectificat în vecii vecilor.
Atunci luminile celeste ale primelor trei Sfirot, adică Roş-ul celor zece Sfirot Hochma, Bina și Da’at, care conțin în sine Mochin, marile lumini, vor ajunge să fie iluminate și astfel vor anula toate forțele străine din existență.
Aceste lumini sunt considerate Hochma și Bina interioare. Toate acestea demonstrează faptul că Dumnezeu va șterge în cele din urmă toate lacrimile de pe toate fețele.
119) Ceea ce a fost conturat mai sus este cuprins în cuvintele cu care Creatorul i-a răspuns literei Pey (פ). Dumnezeu i-a spus lui Pey (פ): “Ești frumoasă, dar în tine este ascunsă profund amprenta păcatului (Peşa).
Chiar dacă în interiorul tău se găsește Pedut (Izbăvirea) prin lumina Înțelepciunii, Mochin, care este emisă de Ima, Mama, pe care ți-o va dărui până la urmă și prin care vei aduce în cele din urmă izbăvirea lumii, căci toate iertările sunt precipitate de aceste lumini; cu toate acestea, toate iertările care au avut loc până la ultima izbăvire nu erau încă depline întrucât, chiar dacă s-au făcut iertări, acestea au fost totuşi efemere, deoarece Israel au fost alungaţi în mod repetat din țara lor, iar cele două Temple Sfinte au fost distruse unul după altul.
Asta întrucât, în tine, este profund amprentată vinovăţia (Peşa); căci izbăvirea pe care Ima are puterea să ţi-o acorde, este încă incapabilă să elimine în totalitate Peşa (vinovăţia) primului păcat al lui Adam, în care ai fost implicat.
În consecință, eşti încă predispusă la confiscare de către Klipot. Toată această incapacitate de a ajunge la deplina izbăvire se datorează faptului că Mochin, lumina Haya (Hochma), care ţi se dăruiește, provine de la cele șase Sfirot inferioare ale lui Bina și nu din Roş-ul lui Bina; adică a ta Mochin este lipsită de lumina Roş-ului celor zece Sfirot.
Cu alte cuvinte, pentru că a ta Mochin nu are puterea înaltă și deosebită ce provine din Roş-ul celor zece Sfirot, tu ești încă subjugată de amestecul Klipot.
Toate acestea te fac inaptă sau nepotrivită pentru a fi folosită de mine la crearea lumii.”
120) Acesta este motivul pentru analogia exprimată în răspunsul pe care Dumnezeu i l-a dat literei Pey (פ): “Înfățișarea ta indică asemănarea cu un șarpe care lovește victima și-şi întoarce simultan capul înspre interiorul corpului său, întrucât acest păcat (Peşa) fiind comis în mod ascuns, constatăm, că puterea șarpelui este prevalentă și că este făcută să-i lovească pe copiii Omului și să aducă moartea în lume.
Cu alte cuvinte, în ciuda tuturor Mochin pe care le-ai putea primi, tot nu vei putea reduce puterea șarpelui la minimum, ci dimpotrivă el va fi la fel de puternic oricând să-şi facă treaba mortală și este totuși imposibil să-i compensezi puterea și să o desfiinţezi din lume.
Iarăşi, starea ta predominantă poate fi comparată cu șarpele care mușcă o persoană și își ascunde imediat capul în propriul corp, pentru că atunci este imposibil să-l ucizi, dat fiind că un șarpe nu poate fi exterminat decât după ce este lovit în cap.
Așa l-a făcut șarpele pe Adam să păcătuiască cu pomul cunoașterii, păcatul în care au fost implicați și copiii lui Adam.
Zohar-ul povestește toate acestea astfel:
După ce l-a făcut pe Adam să păcătuiască, șarpele și-a încolăcit capul în interiorul corpului său și și-a întins mâinile; adică, chiar dacă Malhut obține Mochin pentru izbăvire prin Ima (Bina), aceasta este de calitatea ce poate fi atribuită unei stări inferioare a unui cap aplecat, „lumina Guf-ului” mai degrabă decât „lumina Roş-ului”.
Doar mâinile, ceea ce înseamnă lumina care vine din corp, adică provine din Sfirot Hesed, Gvura și Tiferet, sunt cele care sunt revelate în aceste Mochin, lumina transmisă către Malhut.
Șarpele obține astfel acces la litera Pey (פ) care, drept urmare, nu reușește să posede marea lumină necesară pentru crearea lumii. Așa stand lucrurile, Litera Pey (פ) nu este potrivită pentru a aduce lumea la rectificarea finală și perfecțiune.
121) În concluzie, trebuie spus că Litera Pey (פ) reprezintă două imagini. Prima arată că Pey (פ), care o simboliza pe Malhut, este implicată în veninul șarpelui și Mochin pe care o primește de la Bina nu-i furnizează marea lumină celestă cu care ar deveni eficientă în a-l covârşi pe duşman.
Această condiție vulnerabilă a lui Pey (פ), adică Malhut, care este a doua imagine, arată că ea primește lumina care provine din Guf-ul şi nu din Roş-ul celor zece Sfirot.
inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link