(înapoi la UN POD FOARTE ÎNGUST – click)
CABALA, FILOZOFIE, MISTICISM, ŞI ŞTIINŢĂ
O altă direcție din care provine adesea rezistența la Cabala este știința. Oamenii care nu cunosc esența Înțelepciunii Cabala o percep ca fiind filosofică, ezoterică, abstractă, nu pentru oamenii practici. Drept urmare, oamenii care tind să fie raționali simt dispreț și lipsă de respect față de cabaliști. În acest capitol, vom observa diferențele dintre Cabala și filozofie și dintre Cabala și misticism și vom evidenția asemănările și diferențele dintre Cabala și știință.
Cabala și filozofia
Unii oameni se raportează la Cabala ca la o filozofie, ceea ce este o greșeală gravă. Cabala este de fapt opusul filozofiei. Cu toate acestea, există un motiv al acestei confuzii, după cum vom vedea în continuare.
În capitolele anterioare, am spus că originea Cabalei este revelația forței generale a naturii. Regula de bază în cercetarea cabalistică este cea conform căreia „Judecătorul are doar ceea ce văd ochii săi” (Sanhedrin 6b). Prin urmare, regula pentru toți cabaliștii este că „Ceea ce nu dobândim, nu definim printr-un nume.”[255]
Asta înseamnă că este imposibil să cercetăm științific ceea ce nu putem înțelege. Din acest motiv, cabaliștii autentici vorbesc sau scriu doar despre ceea ce ei revelează în simțurile lor și pot testa și măsura.
În scrierile lor, cabaliștii descriu revelațiile lor spirituale, care vorbesc despre relațiile dintre forța de dăruire și forța de primire ce operează în realitate. Ei au explicat cum interacțiunile dintre cele două forțe creează elementele realității.
Spre deosebire de cabaliști, filosofii nu sunt oameni de știință, ci gânditori. Ei discută subiecte precum esența sfinţeniei și scopul existenței omului și fac diverse presupuneri. Cu toate acestea, ei nu o fac în urma unui proces de autorectificare și de dobândire a calității de dăruire, care este singurul mod în care se poate cerceta și descoperi cu adevărat sfinţenia. În schimb, își exprimă propriile opinii şi speculaţii. Cu alte cuvinte, Cabala explică lucrurile numai după ce le-a revelat în mod tangibil, în timp ce filozofia le discută fără nicio dobândire concretă.
Baal HaSulam subliniază faptul că implementarea metodei Cabalei este posibilă numai pentru cei „care se dedică acesteia cu inimă și suflet.” [256] El este conștient că „filozofia batjocorește și respinge Cabala”, [257] dar subliniază că „înțelegerea sensului cuvântului «spiritualitate» nu are nimic de-a face cu filozofia, căci cum pot discuta ceva ce nu ai văzut sau simțit niciodată? Pe ce se bazează rudimentele lor?”[258]
Pentru o persoană care este încă scufundată în natura înnăscută a dorinței de a primi, Înțelepciunea Cabala pare, şi ea, filozofică, întrucât unei astfel de persoane îi lipsesc instrumentele necesare pentru a dezvălui ceea ce este descris în textele cabalistice. Atunci, însă, când dezvoltăm calitatea de dăruire, ne extindem capacitatea de a înțelege realitatea,întrucât calitatea dăruirii ne oferă o nouă perspectivă, dincolo de voința de a primi. Din această nouă perspectivă, putem studia realitatea în noi modalităţi care sunt inaccesibile unuia care cercetează numai din voința de a primi.
Pentru o persoană care a dobândit calitatea de dăruire, Înțelepciunea Cabala este o știință precisă a cărei manieră de cercetare este foarte asemănătoare cu disciplinele științifice convenționale. Orice cabalist care dobândeşte nivelul de dezvoltare interioară descris într-un anumit experiment cabalistic și repetă aceleași acțiuni spirituale, va ajunge la aceleași rezultate ca și cele ale experimentatorilor anteriori. Acest lucru coincide cu unul dintre cele mai exigente principii ale științei, acela că alți oameni de știință, care efectuează experimentul în aceleași condiții, vor trebui să ajungă la aceleași rezultate. În acest sens, Cabala este o știință dificilă.
Rezultă că definiția Cabalei ca știință sau ca filozofie depinde de nivelul de dezvoltare al individului. Dacă dorința cuiva a ajuns la un nivel în care el aspiră să rectifice ego-ul în dăruire, Înțelepciunea Cabala va servi ca o știință care ajută la atingerea acestui obiectiv. Dacă un individ nu are nicio dorință de rectificare, el nu va vedea în ea nimic altceva decât o filozofie iudaică.
Filosofia a fost întemeiată pe ideile luate din Cabala
Acum, că am subliniat diferența fundamentală dintre Cabala și filozofie, ne putem întoarce în timp la zilele Templului, la primele întâlniri dintre cabaliști și filozofi. Aceste întâlniri au avut un impact major asupra dezvoltării filozofiei și, mai târziu, asupra religiei.
Istoricul Josephus Flavius scrie despre unul dintre primii și cei mai proeminenți filozofi greci, Pitagora: „Întrucât este afirmat într-adevăr despre acest Pitagora că a preluat multe din legile evreilor în propria sa filozofie.”[259]
Johannes Reuchlin, umanist german din secolul al XVI-lea și un cunoscător al limbilor greacă și ebraică, se referă, de asemenea, la această chestiune în cartea sa De Arte Cabbalistica: „Învăţătorul meu, Pitagora, care este părintele filozofiei, nu a primit totuși acele învățături de la greci. Mai degrabă le-a primit de la evrei. … el însuși fiind primul care a convertit numele «Cabala», necunoscut grecilor, în numele grecesc «filozofie»”. În aceeași carte, Reuchlin adaugă: „Filosofia lui Pitagora emană din infinita mare a Cabalei”, şi „Cabala nu ne lasă să ne petrecem viața pe pământ, ci mai degrabă ne ridică intelectul la cel mai înalt scop al înțelegerii”.
Aceste fragmente merg mână în mână cu cuvintele cabaliștilor, care spun că în trecut, când poporul lui Israel trăia conform legii „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, oamenii din națiunile lumii erau foarte inspirați de aceasta și veneau să învețe Tora de la înțelepții lui Israel.
Unii oameni din națiunile lumii au reușit să înțeleagă internalitatea Torei, și anume Înțelepciunea Cabala. Acești oameni au dobândit atunci înțelepciunea și au ajuns ei înșiși să fie printre marii înţelepţi ai lui Israel. Unul dintre cele mai proeminente exemple ale unei astfel de tranziții a fost Onkelos, prozelitul, care a devenit discipol al rabinului Akiva, el însuși fiu al unor prozeliți. Alții nu au putut să-și dedice viața rectificării voinței de a primi, așa încât au luat fragmente de idei din Înțelepciunea Cabala și le-au dezvoltat în diverse filozofii, cum ar fi filozofia greacă.
Filozofii au extras fracțiuni de idei din Înțelepciunea Cabala și le-au dezvoltat fără dobândire spirituală. În acest fel, înțelepciunea revelată marilor cabaliști prin dobândirea spirituală a devenit o bază pentru diverse teorii, puncte de vedere și credințe. Baal HaSulam a dedicat acestui subiect eseul „Înțelepciunea Cabala și filozofia”. Acolo, el descrie relația dintre cabaliști și filozofi și explică modul în care primii filozofi au preluat idei din Înțelepciunea Cabala și le-au prezentat ca propria lor filozofie. În consecință, cu timpul, filosofia a câștigat stima în ochii umanității, în timp ce Cabala a fost abandonată pe drum. Expresia „o roabă care moşteneşte pe stăpână-sa.” (Proverbe 30:23) exprimă cel mai bine acest proces. Indică înlocuirea stăpânei (Cabala) cu roaba (filozofia).
Pentru a o spune cu cuvintele lui Baal HaSulam: „Înțelepții Cabalei privesc la teologia filozofică și se plâng că aceasta şi-a însuşit cochilia în care este îmbrăcată înțelepciunea lor, pe care Platon și predecesorii săi greci o dobândiseră în timp ce studiau cu discipolii profeților din Israel. Si-au însuşit elemente de bază din înțelepciunea lui Israel și au îmbrăcat o mantie care nu le aparține. Până în ziua de azi, teologia filozofică stă pe tronul Cabalei, ca moștenitoare a stăpânei ei.”[260]
Înțelepciunea Cabala ca inspirație
Istoria arată că Înțelepciunea Cabala a fost o sursă de inspirație pentru gânditorii și cercetătorii din toate națiunile lumii. Pentru a înțelege puterea Cabalei, vom prezenta doar câteva dintre ele, anume ce efect au produs impresiile lor referitoare la Cabala.
Lullus Raymundus (1235-1315)
Lullus Raymundus a fost matematician, erudit, filosof, logician, terțiar franciscan și scriitor, care a trait în Regatul Mallorca. I se atribuie scrierea primei opere majore din literatura catalană. Acestea sunt cuvintele sale prezentate în cartea Opera Latina: „Creația sau limbajul constituie un subiect adecvat al științei Cabalei … De aceea rezultă clar că înțelepciunea sa guvernează restul științelor. Științe precum teologia, filozofia și matematica își primesc principiile și rădăcinile de la ea (Cabala). Prin urmare, aceste științe sunt subordonate acelei înțelepciuni, iar principiile și regulile lor sunt subordonate principiilor și regulilor ei.”[261]
Paulus Ricius (~1470-1541)
Paulus Ricius, medic și profesor de filosofie la Universitatea Pavia, din Austria, a servit ca medic personal și consultant al lui Maximilian I, arhiduce al Austriei, rege german și împărat al Sfântului Imperiu Roman, și al lui Ferdinand I – regele Boemiei și Ungariei. În eseul De coelesti agricultura, Ricius a scris: „Abilitatea de a interpreta secretele divine și umane printr-un gen al legii mozaice … se numește Cabala. Sensul literal (al unei Scripturi) se supune condițiilor de timp și de spațiu. Cel alegoric și cabalistic – rămâne timp de secole, nelimitat de timp și de spațiu.”[262]
Philippus Aureolus Paracelsus (1493-1541)
Philippus Aureolus, medic și alchimist germano-elvețian, este considerat unul dintre fondatorii științei moderne. În cartea Das Buch Paragranum, el a scris: „Învață arta cabalei, ea explică totul!”
Giordano Bruno (1548-1600)
Giordano Bruno, un om de știință, poet și astronom italian, a trebuit să fugă din Italia, unde a fost persecutat de biserică pentru opiniile sale. Printre alte teorii, el a propus ideea că stelele erau sori îndepărtați, înconjurați de propriile lor planete, și a avansat ipoteza că aceste planete ar putea să-şi aibă propria lor viaţă. La întoarcerea în Italia, în 1600, a fost ars pe rug.
În cartea sa Dialoghi Italiani. Dialoghi metafisice e dialoghi morali, Bruno susţine următoarele: „Cabala dă mai întâi un nume inexprimabil celui mai înalt principiu. Din acesta, ea lasă patru principii să emane într-o emanație de gradul al doilea, din care toată lumea se ramifică din nou în doisprezece (…) întrucât există nenumărate tipuri și subspecii. Și, în felul acesta, ea desemnează cu un nume special, în funcție de limba lor, un D-zeu, un înger, un motiv, o forţă, care guvernează asupra fiecărei specii individuale. În acest fel, se dezvăluie în cele din urmă faptul că întreaga divinitate poate fi afiliată unei singure surse originale, precum și întregii lumini, care strălucește inițial și independent, iar imaginile, care se sparg în numeroase oglinzi diferite, precum şi în multe obiecte individuale, să fie conduse înapoi la un principiu formal și ideal, sursă a acestor imagini.”
Gottfried Wilhelm Leibnitz (1646-1716)
Leibnitz a fost un filozof, matematician și consilier al Curții Imperiale la Habsburg, important atât ca metafizician, cât și ca logician și s-a distins și pentru invenția sa independentă a calculului diferențial și integral.
Printre alte afirmații, Leibnitz a scris: „Întrucât oamenii nu dețineau cheia corectă a secretului, setea de cunoaștere aici a dus în cele din urmă la vanități și superstiții de tot felul, din care în cele din urmă s-a dezvoltat un fel de Cabala vulgară care se află departe de cea adevărată, precum și diverse teorii fantastice sub numele fals de magie; cărțile sunt pline de ele.”[263]
Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832)
Goethe este universal recunoscut ca fiind cel mai mare scriitor al tradiției germane. Perioada romantică din Germania (sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea) este cunoscută sub numele de Epoca lui Goethe. Goethe a fost, de asemenea, geolog, botanist, anatomist, fizician și istoric al științei. În ultimii treizeci de ani din viața sa, el a fost cea mai importantă icoană culturală a Germaniei, servind ca obiect de pelerinaj din toată Europa și Statele Unite. În cartea sa Materialien zur Geschichte der Farbenlehre, el a scris: „Tratarea cabalistică al Bibliei este o hermeneutică, care se ridică într-o manieră convingătoare la nivelul independenței, minunatei originalități, versatilității, desăvârşirii, aș spune chiar nemărginirii conținutului său.”[264]
Friedrich von Schlegel (1772-1829)
Friedrich Schlegel a fost un scriitor, critic și filozof german, un pionier în lingvistica indo-europeană comparată și filologia comparată. A influențat profund mișcarea romantică germană timpurie. El credea că „adevărata estetică este Cabala”.[265]
Cabala creștină
La începutul perioadei Renașterii, Înțelepciunea Cabala a atras atenția savanților creștini. Ca parte a spiritului Renașterii, oamenii credeau că înțelepciunile antice dețineau adevăruri ascunse. Ei credeau că adevărul autentic există în textele clasice care au fost uitate în Evul Mediu.
Până la Renaștere, învățarea se baza pe scripturile creștine. Acum, savanții aspirau să descopere scrierile anterioare creștinismului: scrierile iudaice și musulmane, filozofia greacă și altele. Ca urmare a acestei tendințe, textele cabalistice au ajuns în mâinile cărturarilor creștini și au fost traduse în latină. Aceasta a declanşat o mișcare care s-a numit „Cabala creștină”.
Cabaliștii creștini credeau că, pentru a aduce innoiri în creștinism, sursele antice trebuiau revelate și studiate. Ei credeau că, în acest fel, pot fundamenta mai bine creștinismul și chiar atrage erudiţi din alte religii către creștinism.
Una dintre figurile cheie din Cabala creștină a fost Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494). Giovanni a fost un savant italian și un filozof platonist al cărui De Hominis Dignitate Oratio (Discurs despre Demnitatea Omului) este una dintre operele formative ale perioadei Renașterii. În acea carte, el a scris: „Această adevărată interpretare a legii (vera illius legis interpretatio), care a fost revelată lui Moise în tradiția sfinţeniei, se numește Cabala (dicta Cabala est), care pentru evrei este aceeași cu ce este pentru noi “a primi” (receptio).”[266]
Giovanni a studiat, timp de mulţi ani, Sefer HaBahir (Cartea clarificării) o celebră carte de Cabala. El deținea una dintre cele mai mari biblioteci de Cabala din Europa, cu aproximativ 3.600 de pagini, și și-a bazat punctele de vedere privind data sfârșitului lumii în mod explicit pe surse cabalistice.
Cei care studiau Cabala creștină nu aveau cabaliști autentici care să-i învețe și să le ofere metoda de aplicare a Înțelepciunii Cabala. Drept urmare, ei nu s-au angajat în rectificarea naturii egocentrice a omului, ci au studiat textele cabalistice la un nivel superficial. Ei erau interesaţi de interpretările pe care le găsiseră în texte, de modul în care era scrisă limba ebraică, de Gematria (care atribuie fiecărei litere ebraice un număr, dându-i un sens spiritual) și de diverse descrieri ale universului. În plus, întrucât nu puteau înțelege textele decât la nivel literal, unii dintre ei credeau că acele cărți descriau metode mistice pentru modificarea realității.
Profesorul Joseph Dan, laureat al Premiului Israel, îl caracterizează pe cabalistul creştin în felul următor: „Accentul este pus pe cunoaștere și erudiție, aprofundarea în texte și științe speciale, cum ar fi astrologia, alchimia și în special magia, și mult mai puțină discuție asupra modul prin care ne putem apropia de sfinţenie.”[267]
Treptat, literatura despre Cabala creștină a devenit mai populară, întrucât a fost tipărită și circulată deschis, în timp ce Cabala autentică a rămas în mare parte necunoscută. Începând cu secolul al XVI-lea, cabaliștii creștini au circulat și fragmente din Cartea Zohar.
Savanții creștini au continuat să cerceteze literatura iudaică, cum ar fi Talmud-ul și cărţile de Cabala care au început să iasă la suprafață. Au comunicat cu cercurile iudaice care le-au oferit accesul la aceste surse, dar de-a lungul timpului, legătura cu evreii s-a stins și Cabala creștină a continuat să se dezvolte ca o ramură separată având o natură mistică și ezoterică.
Dezvoltarea Cabalei creștine a întărit imaginea ezoterică care era deja ataşată de Cabala și a făcut mult mai dificilă demontarea miturilor din jurul ei. Acest lucru a contribuit foarte mult la rezistența publicului evreu la implicarea în Înțelepciunea Cabala autentică și diseminarea ei.
Un alt aspect în care Cabala creștină a avut un impact major a fost dezvoltarea științei moderne. Prof. Dan spune: „Figurile cheie ale gândirii europene din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea reprezintă o cale de dezvoltare care duce de la esoterism, Cabala creștină și armonie cosmică, la matematică, filozofie și fizică, care au constituit începutul erei moderne în știință. Cei mai de remarcat printre aceştia au fost Giordano Bruno, Leibnitz și Newton.”[268]
Era modernă în știință s-a dezvoltat pe principiile religiei, filozofiei și misticismului. Cu cât s-a dezvoltat mai mult, cu atât știința le-a eliminat. Astăzi, publicul nu vede nicio legătură între aceste origini și știință. Cu toate acestea, Înțelepciunea Cabala, a cărei abordare și aplicare sunt pur științifice, este încă legată în mod greșit de religie, filosofie și misticism. De aceea este subapreciată. Numai acela care pătrunde în inima Înțelepciunii Cabala învață că este la fel de departe de toate acestea, precum și estul de vest.
Cabala și misticismul
Cuvântul „misticism” provine din cuvântul grecesc mystikós, care înseamnă închidere sau blocarea accesului. Misticismul se angajează în subiecte obscure precum magia, prezicerea și farmecele. Așa cum știința nu are nimic de-a face cu cele de mai sus, nici Cabala nu are.
Baal HaSulam spune: „Aș dori să ofer cititorului o înțelegere clară a interdicției de a folosi Cabala practică, precum și a vrăjitoriei și a diferitelor forme de ezoterism predominant, pentru a oferi o bază solidă de la care să plece cercetarea științifică.”[269]
O persoană care citește texte cabalistice fără să le cunoască înţelesul interior va crede probabil că este misticism iudaic. Necunoașterea sensului real al cuvintelor, neînțelegerea conceptelor spirituale pe care cabaliștii le-au folosit sub codificarea limbajului ramurilor, face loc interpretărilor nefondate. Așa a evoluat imaginea falsă mistică a Cabalei.
Totuși, așa cum s-a explicat mai sus cu privire la diferența dintre Cabala și filozofie, cabaliștii au descris doar ceea ce au obținut prin cercetarea lor științifică a realității, căpătând o perspectivă suplimentară, superioară, prin dobândirea calității de dăruire. Pentru o persoană care nu se află la acest nivel de dezvoltare interioară, Înțelepciunea Cabala va părea a fi filozofie sau misticism. Dar pentru un cabalist, este o știință, o ştiinţă dificilă.
Una dintre cele mai evidente distorsiuni care au rezultat din neînțelegerea scrierilor Cabalei se referă la termenul „Cabala practică”. În cea mai mare parte, oamenii se gândesc la Cabala practică precum la folosirea numele Creatorului sau a simbolurilor și formelor cabalistice pentru a-și schimba viața în bine. Exorcismul, vindecarea, problemele de fertilitate, îndepărtarea deochiului și diferitele jurăminte constituie toate atribuite ale Cabalei practice.
Cu toate acestea, cabaliștii autentici consideră că folosirea numelor lui D-zeu, a îngerilor și a spiritelor, reîncarnarea și toate celelalte fantezii pe care le au oamenii cu privire la astfel de termeni, sunt prostii neîntemeiate. Acesta este motivul pentru care Baal HaSulam a ales să înceapă cartea sa fundamentală despre Cabala, Studiul celor Zece Sfirot, cu următoarele cuvinte: „Rețineți că întreaga Înțelepciune Cabala se bazează pe chestiuni spirituale care nu ocupă timp sau spațiu.”[270] El a dorit să sublinieze cea mai importantă regulă în studiul înțelepciunii: Scrierile Cabalei se referă doar la lumea spirituală. Nu există niciun cuvânt în ele care să discute despre lumea noastră și cu siguranță nu despre rituri pe care ar trebui să le practicăm. „Și întreaga dificultate pentru începători”, adaugă Baal HaSulam, „o constituie faptul că ei percep lucrurile prin intermediul unor limite corporale ale timpului, spațiului, schimbării și schimbului. Cu toate acestea, autorii le-au folosit doar ca semne pentru a indica rădăcinile lor superioare.”[271]
Pentru a înțelege cât de înșelător este să iei cuvintele Cabalei la propriu, iată câteva semnificații cabalistice ale cuvintelor presupuse a fi familiare.
Guf (corp) – „Vasele de primire ale fiecărui grad, care se extind până la Ohr Hozer (lumina reflectată) în Masah (ecran), de la acesta sub el, poartă numele de Guf.”[272]
Partzuf (față) – „Fiecare grad în care există de trei ori zece Sfirot, adică zece Sfirot ale Roş-ului (cap), zece Sfirot ale Toh-ului (interiorul) și zece Sfirot ale Sof-ului (capătul, terminaţia), se numește Partzuf.”[273]
Zivug de Haka’a (cuplare prin impact) – „Lucrarea Masah-ului (ecranului), care restricţionează și ascunde lumina din Behina Dalet (faza a patra) și respinge lumina care îi aparține înapoi la rădăcina sa, acest act este numit Zivug de Haka’a.”[274]
Bineînțeles, aceste definiții avansate sunt necunoscute pentru cineva care nu este versat în Cabala. Cu toate acestea, ele demonstrează faptul că citirea cărților de Cabala fără îndrumarea unui învăţător cabalist, cu dobândire spirituală, care să poată explica în mod corect definițiile, nu face decât să adâncească interpretările greșite ale Cabalei.
Materializarea a ceea ce este scris în cărțile Cabalei se află în spatele multor învățături ezoterice, cum ar fi interpretarea feței, citirea în palmă și sexualitatea conform Cabalei.
De aceea Baal HaSulam continuă să sublinieze în Studiul celor Zece Sfirot: „Cei ai căror ochi nu au fost deschiși spre priveliștile cerului și nu au dobândit competența legăturilor ramurilor acestei lumi cu rădăcinile lor în lumile superioare sunt ca orbii care pipăie zidurile. Ei nu vor înțelege adevăratul sens nici măcar al unui singur cuvânt, pentru că fiecare cuvânt este un nume al unei ramuri care se leagă de rădăcina sa. Numai dacă primesc o interpretare de la un înțelept autentic care se pune la dispoziția lor pentru a explica chestiunea în limbajul vorbit, care este neapărat ca o traducere dintr-o limbă în alta, din limbajul ramurilor în limbajul vorbit, doar atunci ei vor fi capabili să explice termenul spiritual așa cum este. Asta este ceea ce m-am străduit să fac în această interpretare, pentru a explica cele zece Sfirot aşa cum ne-a învăţat Sfântul înţelept ARI, în puritatea lor spirituală, lipsită de orice elemente tangibile. Astfel, orice începător se poate apropia de înțelepciune fără a eșua în vreo materializare sau eroare.”[275]
De-a lungul istoriei, neînțelegerea textelor cabalistice a cauzat nenumărate probleme. Oameni care nu înțelegeau ce era ascuns în ele au început să se prezinte ca fiind cabaliști și chiar să-i învețe pe alţii ceea ce credeau că știu. Baal HaSulam spune: „Trebuie ştiut că toți vrăjitorii și şmecherii care au existat vreodată provin numai din astfel de dezvăluiri în care discipoli imaturi au făcut greşeala de a încerca să învețe pe oricine s-a nimerit. Ei au apucat să folosească înțelepciunea în scopuri omenești – pentru propria dorinţă şi onoare – și au coborât sfințenia Creatorului în laicism și în stradă. Aceasta este ceea ce se numește «Cabala practică»”. [276]
Şi Maimonide a tratat această problemă foarte serios: „Nu-ţi lăsa inima să-şi afle sprijinul în iluziile unor scriitori seducători și în ceea ce vei auzi de la ei sau vei găsi în cărțile lor stupide, nume pe care aceştia le evocă, dar care nu indică nimic. Ei strigă aceste nume și își imaginează că au nevoie de sfințenie și curăție și că fac minuni. Toate aceste lucruri sunt ficțiuni și un om complet nu trebuie să le dea ascultare, cu atât mai puțin să le creadă.”[277]
În eseul său „Dezvăluind o porțiune, acoperind două”, Baal HaSulam avertizează referitor la ei: „Din miezul acestora se inspiră toţi vrăjitorii, ghicitorii şi adepţii «cabalei practice», care vânează sufletele cu şiretenia lor, precum şi misticii, care folosesc înţelpciunea ofilită provenită din partea unor studenţi nevrednici, pentru a-şi trage beneficii materiale pentru ei înșiși sau pentru alții. Lumea a suferit mult de cauza asta și încă suferă.”[278]
Vedem că termenul „Cabala” pe care publicul îl cunoaște nu are nimic de-a face cu înțelepciunea autentică. Singurul lucru practic ce există în Cabala este o metodă sistematică de rectificare a naturii umane, un sistem care constă în învățarea de la un învăţător cabalist și munca într-un grup de Cabala pentru a dezvolta iubirea față de ceilalți. Acesta este modul de a-L revela pe Creator, sistemul de sfinţenie descris în cărțile de Cabala.
New-Age
De la mijlocul secolului al XX-lea, diverse practici și învățături mistice au început să înflorească și să se dezvolte în lumea occidentală, majoritatea fiind puternic influențate de învățăturile orientale. Astfel a început o perioadă ce astăzi este cunoscută sub numele de „New-Age”.
New-Age simbolizează nevoia pe care oamenii o simt astăzi pentru dezvoltarea spirituală. Religia și-a pierdut cu secole în urmă autoritatea absolută în plan spiritual, iar știința și gândirea rațională sunt în declin din cauza incapacității lor de a asigura fericirea și securitatea. Nedumeriţi, oamenii caută noi căi către fericire și către un sens în viață. În plus, sentimentul crescând al totalei libertăţi și al narcisismului îi face pe oameni să dorească să descopere cine sunt, să se concentreze asupra lor înșiși și să-și realizeze întregul potențial.
New-Age este o epocă plină de credințe despre „ființe spirituale” sau „îngeri păzitori” care ghidează persoana „iluminată”. Karma, puterea gândirii ca mijloc de control al realității, conectarea la sinele interior și intuiția ca mijloc de îndrumare corectă în viață, toate servesc ca instrumente pentru auto-împlinire.
Există, de asemenea, multe exerciții și practici în New-Age, cum ar fi diferitele forme de meditație, auto-control, călătorii la mănăstiri din Extremul Orient, practici native americane, retrăirea vieților anterioare și altele. Toate își propun să stimuleze dezvoltarea personală și a conștiinței.
Ca parte din New-Age, Cabala a fost, de asemenea, „băgată la grămadă”, atribuindu-i-se diverse caracteristici de tip New-Age, împreună cu mai vechile condimente de magie și misticism. Oamenii au început să folosească cele șaptezeci și două de nume ale lui D-zeu în meditație, să vândă brăţări roșii, apă sfințită și să facă farmece. În plus, interpretarea numelor, Gematria, astrologia și numerologia conform Cabalei au devenit foarte populare.
Chiar și în secolul al XVI-lea, rabinul Eliyahu din Vidaş, care a studiat cu RAMAK și ARI în Safed, a declarat în cartea sa Reşit Hochma (Începutul înțelepciunii): „Acestea sunt chestiuni specifice lui Mordechai Amoritul; este interzis ca cineva să se angajeze în ele, așa cum s-a spus: «Să nu urmezi rânduielile neamurilor»”… iar Rabbi Ţadok spune: “Cel care-şi leagă o sfoară roșie de mână, acesta este Mordechai Amoritul”.[279]
Este foarte probabil ca practicile propuse de New-Age, inclusiv obiceiurile presupuse cabalistice, să dea unei persoane un sentiment temporar de încredere și pace. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă pur spirituală, ele sunt complet false. Conform Înțelepciunii Cabala, dezvoltarea spirituală înseamnă doar un singur lucru: schimbarea naturii egoiste a omului în acord cu natura de dăruire a Creatorului și acest lucru se realizează prin dezvoltarea iubirii față de ceilalți.
Înțelepciunea Cabala vede abundența tendințelor New-Age ca o mărturie că voinţa umană este aceea de a-şi dori să avanseze la următorul nivel de dezvoltare. Cabala subliniază, însă, că pentru a înțelege cu adevărat sensul vieții va trebui să ne dezvoltăm percepția dincolo de limitele voinței de a primi. Pentru a înțelege scopul existenței, trebuie să privim viața din perspectiva calității dăruirii.
Cabala și Știința
Așa cum am spus mai sus, Înțelepciunea Cabala este o metodă științifică pentru a revela omului Forța Superioară timp ce trăiește în această lume. Așa cum am spus în capitolul 8, „Între Cabala și religie”, Cabala nu alimentează credința oarbă într-o forță superioară, ci mai degrabă o cercetare a acestei forțe. Cabala se referă la D-zeu ca la natura superioară, unde există o lege constantă și fixă.
Rav Kook spune că „La fel cum trebuie să se ne obișnuim cu natura materială și cu forțele ei, să învăţăm căile și acțiunile sale conform legilor care guvernează lumea, din care facem parte şi noi înşine, legi care guvernează în noi la fel cum guvernează în afara noastră, în aceeaşi măsură și chiar mai mult, trebuie să ne obișnuim cu legile naturii spirituale, care au mai multă influenţă asupra întregii realități, din care şi noi facem parte.”[280]
Pentru a concluziona, abordarea Înțelepciunii Cabala se bazează pe aceeași cercetare riguroasă aplicată în știință. Cabala îl plasează pe om în centru și studiază realitatea numai prin ceea ce noi percepem.
Mai mult, cabaliștii au descoperit că omul percepe lumea în funcție de calitățile sale. Calitatea înnăscută a omului este aceea de a primi pentru sine, voința de a primi. Acesta este instrumentul nostru senzitiv și, odată cu acesta, percepem realitatea și o studiem. Înțelepciunea Cabala este o metodă de dezvoltare a unei noi calități, dorința de a dărui, cu care se dobândește o percepție mai largă.
Dezvoltarea științei
„Pentru a face un pas înainte într-o manieră științifică, tot ce ne trebuie nouă aici este Înțelepciunea Cabala, întrucât toate învățăturile din lume sunt incluse în Înțelepciunea Cabala.”
Baal HaSulam, „Libertatea”
Pentru a înțelege ceea ce Înțelepciunea Cabala poate adăuga științei în secolul al XXI-lea, trebuie să construim un pod care să conecteze mai multe repere în dezvoltarea științei din ultimele secole și care a avut un impact mare asupra abordării omului față de viață. Ne vom concentra asupra fizicii, întrucât fizica este disciplina care a condus tehnologia și experimentarea, iar descoperirile din fizică stau la baza studiilor din alte domenii ale științei.
La începutul revoluției științifice, care a început în secolul al XVI-lea, fizica clasică a prosperat, avându-l drept far pe Newton. Newton a formulat legile mișcării corpurilor în spațiu, precum și ale gravitației. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, se părea că fizica a reușit să ofere oamenilor de știință un set de reguli care să acopere toate fenomenele naturii. Mulți cercetători au crezut că aceste reguli îi vor ajuta să explice chiar și puținele fenomene excepționale pe care încă nu le putuseră explica.
Era fizicii moderne a început la începutul anilor 1900 cu revoluția științifică și conceptuală a lui Albert Einstein (1879-1955). Teoria relativității a lui Einstein a revoluționat tot ceea ce se știa până atunci despre timp, spațiu, masă, mișcare și gravitație. Teoria lui Einstein a adăugat corecții la teoriile clasice și a oferit răspunsuri la contradicțiile cărora teoriile tradiționale nu le puteau răspunde. Einstein a explicat faptul că timpul și spațiul sunt interconectate și dependente de mișcarea relativă a observatorului. Acest lucru era contrar teoriei lui Newton care susținea că timpul și spațiul sunt dimensiuni absolute și distincte una de cealaltă.
În urma teoriei relativității a venit fizica cuantică, care a revoluționat fizica încă o dată și a schimbat cu totul modul în care gândim fizica. Unul dintre paradoxurile introduse de fizica cuantică este efectul observatorului, care sugerează că simpla observare a unei situații sau a unui fenomen schimbă în mod necesar acel fenomen. Aceasta înseamnă că cercetătorul (observatorul) are impact asupra sistemului cercetat, conducând la concluzia că, din moment ce observarea unui sistem sau a unei situații crează schimbări în acestea, este imposibil să știm care este starea sa obiectivă.
Aceste descoperiri au schimbat modul în care ne raportăm la lume. Viziunea deterministă conform căreia fizica relevă faptele obiective ale naturii a fost înlocuită de înțelegerea faptului că există limite dincolo de care fizica nu poate cerceta. Tot ce poate face ea este să construiască modele, modele și formule care ne vor permite să calculăm probabilitatea ca un anumit experiment să dea un anumit rezultat.
Cu toate acestea, disponibilitatea de a accepta această incertitudine a arătat că omenirea este pregătită să intre în următoarea fază a cunoașterii, cea pe care o oferă Înțelepciunea Cabala și de aceea Cabala devine atât de populară în aceste zile. Așa cum am spus mai devreme, Cabala este o știință care studiază partea realității pe care nu o putem vedea atâta timp cât suntem controlați de voința de a primi. Când descoperim această parte, ne completăm cunoașterea despre lume. Atunci când conectăm ambele părți ale realității – cea pe care o simțim în voința de a primi și cea pe care o simțim în dorința de a dărui – suntem pregătiți pentru cercetări științifice adevărate și exacte.
Documentarea cercetării științifice
„Marea forță a puterii voinței omului aşteaptă încă să fie revelată lumii prin secretele Torei și cât de determinant este gradul său în realitate. Această revelație va fi coroana întregii științe.”[281]
Rav Kook, Orot Kodeş
Pe măsură ce trăim în lume și absorbim din ea diferite imagini și impresii, fiecare dintre noi poate descrie ceea ce simte. Cărțile de Cabala descriu ceea ce simte cabalistul atunci când trăieşte simultan experienţa acestei lumi și cea a lumii superioare. Adică, aceste cărți descriu descoperirile trăite atunci când privim realitatea prin dorința de a dărui.
Cabaliștii descriu revelațiile lor ca formule care explică ce operațiuni interioare trebuie să efectuăm în voința noastră de a primi, contrar dorinței de a dărui la fiecare nivel de dezvoltare. Înțelesul formulelor pe care le subliniază ei este acela că fiecare cabalist poate repeta aceleași operațiuni ca şi cel care a le-a descris și poate trăi el însuşi experienţa rezultatului exprimat în descriere, tot aşa cum experimentele științifice sunt validate de alții care le repetă și ajung la aceleași rezultate.
O persoană care nu se află la nivelul de dezvoltare necesar pentru a efectua operațiunea descrisă în cărți nu va putea să o înțeleagă. Este similar cu încercarea de a efectua același experiment pe care l-a făcut un om de şătiinţă coleg, dar cu un echipament inferior și inadecvat.
De-a lungul timpului, cabaliștii au utilizat diverse modalităţi pentru a exprima aceleași revelații ale căror experienţe le-au trăit, în funcție de momentul în care au trăit și de capacitatea lor de a exprima ceea ce găsiseră. Pentru aceia care nu sunt încă în măsură să înțeleagă aceste experienţe, diversele descrieri ale unor aceleaşi fenomene vor părea ca și cum ar fi vorba despre fenomene diferite când, de fapt, diferențele dintre diferitele cărți autentice de Cabala sunt doar la nivel superficial, ţinând de prezentare dar nu de conţinut. Cărțile care au fost scrise de cabaliști au un unic și singur scop: acela de a explica modul în care urci treptat de la egoism la altruism și astfel descoperi forța unică și perpetuă care operează în întreaga natură.
Forța Superioară nu se schimbă niciodată. Tot ceea ce se schimbă este capacitatea noastră de a ne echivala cu ea, de a o studia și de a exprima ceea ce am găsit.
Baal HaSulam spune că atunci când cabaliștii „își inversează voința de a primi în dorință de a dărui și de a dobândi echivalența de formă cu Creatorul, ei primesc toate gradele care le-au fost pregătite în lumile superioare, numite Nefeş–Ruah–Neşama–Haya–Yechida. În felul acesta ei devin apţi să primească scopul gândirii creației. Până la urmă, scopul creării tuturor lumilor a fost numai pentru om.”[282]
Manualele
Textele cabalistice tratează două ordini principale, în paralel: prima este numită „de Sus în jos”, iar cea de-a doua este numită „de jos în sus”. În eseul său „Esența Înțelepciunii Cabala”, Baal HaSulam spune: „În această înțelepciune se disting, în general, două ordini paralele, identice, ca două picături de apă. Singura diferență este că prima ordine se extinde de Sus în jos, către această lume, iar a doua ordine face parcursul de jos în sus, urmând exact aceleași trasee şi aceleaşi marcaje imprimate din rădăcină atunci când au apărut de Sus în jos. Prima ordine este numită «ordinea coborârii lumilor, Parţufim și Sfirot», în toate manifestările lor, fie că sunt de durată sau tranzitorii. A doua ordine constituie „dobândirile sau gradele de profeție și Duhul Sfânt.” Cel care este răsplătit cu asta trebuie să urmeze aceleași trasee și aceleaşi repere și să dobândească pe rând fiecare detaliu și fiecare grad, urmând întocmai aceleaşi reguli imprimate în ele atunci când au fost emanate de Sus în jos.”[283]
Prin urmare, prima ordine, de Sus în jos, constă în învățarea structurii realității. Ea descrie modul în care realitatea s-a format din rădăcina sa, maniera în care există și se dezvoltă către o stare în care apare dorința de a revela sistemul de operare ascuns în individ. În această ordine, învățăm relaţia în cascadă a lumii superioare cu lumea corporală.
Rețineți că termenul de „lume” nu se referă la o lume fizică, ci la o anumită stare a dezvoltării voinței de a primi în ființa creată. Lumea Ein Sof (infinitul), de pildă, este prima stare, urmată de cele cinci lumi Adam Kadmon, Aţilut, Bria, Yeţira și Asiya. Fiecare dintre cele cinci lumi conține cinci Parţufim (lit. fețe), care sunt vase spirituale și fiecare dintre ele se împarte în câte cinci Sfirot primare. Rezultă că toate la un loc, lumile spirituale se împart în 125 de părți: cinci lumi a câte cinci Parțufim în fiecare lume ori cinci Sfirot în fiecare Parţuf. Aceste 125 de părți ale celor 125 de grade spirituale care se succed în cascadă de Sus în jos sunt cele pe care le vom urca înapoi în drumul nostru spre echivalența de formă cu Creatorul.
Cărțile fundamentale care descriu ordinea lumilor sunt Eţ Chaim (Pomul vieții) a lui ARI și Studiul celor zece Sfirot, scrisă de Baal HaSulam ca un comentariu la scrierile lui ARI. În special în cazul lui Baal HaSulam, scrierea este într-o formă destul de științifică și conține un fel de „glosar” de termeni cabalistici, o ordine de cauză-și-consecință, o secțiune pentru întrebări pentru autoevaluare și răspunsuri pentru verificarea capacității de a răspunde corect la întrebări.
A doua ordine în învățarea Cabalei este numită „de jos în sus”. Ea descrie modul în care ne putem înălţa calitățile până la punctul în care descoperim cu adevărat sistemul lumilor superioare.
Fiecare ascensiune în grad implică o rectificare a ego-ului, de la dorința de a se încânta doar pe sine până la dorința de a dărui. Cu fiecare grad, omul dobândește mai multă dorință de a dărui și îl simte pe Creator în funcție de nivelul de rectificare. Acest proces continuă până când se dobândeşte o asemănare completă cu Creatorul.
Putem vedea evoluția de jos în sus în scrierile lui Baal HaSulam și RABAŞ. Baal HaSulam a descris procesul în linii mari în introducerile pe care le-a scris la comentariul său (Sulam – Scara) la Cartea Zohar și la Studiul celor Zece Sfirot, precum și în eseurile sale și în scrisorile pe care le-a scris discipolilor săi. RABAŞ a continuat lucrarea tatălui său și a descris în detaliu etapele a căror experienţă o trăieşte discipolul de-a lungul dezvoltării spirituale, cu un accent deosebit pe munca în grup, care este modalitatea pertinentă de lucru pentru discipolii contemporani.
Scopul studiului – Schimbarea interioară
Învățarea Cabalei este foarte diferită de orice alt studiu prin faptul că scopul său nu este de a oferi cunoștințe, ci de a produce o schimbare interioară care îi va permite discipolului să descopere sistemul de operare al realității.
Sistemul realității este constituit dintr-o rețea de forțe spirituale pe care le putem studia cum funcționează și ne afectează și cum putem răspunde la ele în beneficiul nostru. Dezvăluirea sistemului nu este legată de cantitatea de cunoștințe pe care am dobândit-o despre ele, ci de măsura în care încercăm să ne conectăm cu ceilalți prin dăruire și iubire. Această transformare are loc atunci când implementăm metoda pe care o predau cabaliștii.
În eseul său „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, Baal HaSulam tratează problema abordării unice a studierii Cabalei. El îşi pune întrebarea: Dacă aceste cărți de Cabala descriu o rețea de forțe pe care noi nici nu le simțim, nici nu le înțelegem, ce rost mai are studierea acestui sistem în primul rând? El răspunde că scopul studierii sistemului este acela de a trezi în cel care studiază dorința de a-l descoperi. El explică faptul că citirea cărților și absorbția impresiilor din explicațiile cabaliștilor despre structura sistemului indică dorința de a dobândi acea calitate de dăruire și de a descoperi sistemul lumilor superioare în primul rând.
„De ce, atunci, cabaliștii au obligat pe toată lumea să studieze Înțelepciunea Cabala?” Baal HaSulam întreabă și răspunde imediat: „Într-adevăr, este un lucru minunat, care ar trebui făcut cunoscut tuturor: este un remediu minunat, de neprețuit pentru cei care se angajează în Înțelepciunea Cabala. Deși nu înțeleg ce învață, prin dorința și nevoia mare de a înţelege ceea ce învață, ei trezesc asupra lor luminile care le înconjoară sufletele. … Iluminarea pe care o primește din când în când în timpul angajării, atrage asupra lui harul de Sus și îi împărtăşeşte abundența de sfințenie și puritate, (puteri de dăruire și iubire), care îl aduc mult mai aproape de a-şi dobândi plenitudinea.”[284]
Cu alte cuvinte, rezultatul dorit al învățării Cabalei este extinderea conștienţei noastre la un nivel în care vedem nu numai această lume, ci și rețeaua de forțe care operează la nivelurile mineral, vegetal, animal și uman.
La apogeul dezvoltării noastre, vom descoperi rețeaua completă de forțe. Aceasta va fi privită ca revelarea completă a Creatorului, sistemul Dumnezeirii. Acest sistem mai este numit „lumea superioară”, „lumea următoare” și „lumea ascunsă”. Despre aceasta s-a spus în Talmud: „Îți vei vedea lumea în viața ta.” [285]
Un laborator și instrumente de măsurare
Pentru a studia partea ascunsă a realității, trebuie să avem condițiile potrivite pentru a dezvolta calitatea dăruirii. Pentru a realiza acest lucru, cabaliștii de-a lungul istoriei au învățat în grupuri, care servesc drept „laborator” pentru discipoli.
Metoda Cabalei se bazează pe înțelegerea faptului că nu ne putem rectifica singuri natura, așa cum spun sursele: „Un prizonier nu se eliberează de închisoare.”[286] Aceasta înseamnă că nu ne putem „scoate” pe noi înșine din mlaștina egoismului în care ne naștem. Pentru a face acest lucru, trebuie să valorificăm o forță care nu există în lumea noastră, o forță de dăruire și iubire care va veni și ne va schimba masca interioară. Pentru a atrage această forță, trebuie să realizăm un tip special de muncă într-un grup, alături de alţii al căror scop este de a-și rectifica natura.
Există trei condiții prealabile pentru o muncă de succes: un grup așa cum a fost descris, textele autentice ale Cabalei de genul pe care Baal HaSulam le-a descris în extrasul citit mai sus și un învăţător cabalist care a dobândit spiritualitatea și, prin urmare, îi poate conduce pe discipoli într-acolo. Ucenicii învață despre forța dăruirii și a iubirii, anume despre Creator, și încearcă să imite această forţă în relațiile dintre ei. Învăţătorul îi îndrumă în eforturile lor, iar efortul permanent de a construi în interiorul lor calitatea Creatorului îi schimbă încetul cu încetul. Această muncă se numește „lucrul cu intenția”.
Munca în grup oferă discipolului instrumente precise de măsurare, întrucât poţi astfel să-ţi măsori capacitatea de a dărui și de a te ridica deasupra ego-ului prin relația cu prietenii. Într-un grup, discipolii pot testa cum se simt unul față de celălalt, dar şi cum pot învăţa din exemplele altora, unde anume pot și ar trebui să se îmbunătățească.
Pentru cabaliști, autocritica este un instrument important. În ochii lor, gândirea critică este ceea ce diferențiază omul de fiară, iar utilizarea corectă a acesteia creează o dezvoltare continuă.
În mod ideal, un grup de studiu Cabala va fi format din zece membri, dar poate fi eficient și cu câțiva mai mulți sau câțiva mai puțini. Numărul zece reprezintă integritatea, întrucât realitatea s-a format într-o structură de zece Sfirot, așa cum ne învaţă Înțelepciunea Cabala.
Cartea Zohar spune: „O congregație este constituită din nu mai puțin de zece”. RABAŞ explică faptul că „întrucât toate ramurile corporale se extind de la rădăcinile superioare. Prin urmare, conform regulii, «Nu există lumină care să nu aibă zece Sfirot», în corporalitate, nu se consideră a fi o congregație … decât dacă există zece oameni acolo, cum ar fi gradele superioare”.[287]
Grupuri de zece au fost în națiunea evreiască de la începuturile ei. Moise a împărțit oamenii în grupuri de zece urmând sfaturile lui Iethro, iar astăzi rugăciunile publice se țin doar atunci când sunt prezenți minimum zece oameni. În ebraică, această cerință minimă se numește Minyan.
Într-un grup de studiu de Cabala, atunci când fiecare dintre discipoli se integrează cu ceilalți discipoli, ei formează o structură numită „Parţuf (față, configuraţie) spirituală” care constă din zece Sfirot. Termenul de Sfira (singularul pentru Sfirot) provine din cuvântul Safir (care înseamnă în ebraică – strălucire) și indică faptul că acum acest Parţuf spiritual strălucește datorită dăruirii reciproce și iubirii care a fost construită în el.
Învăţătorul
„Avem întotdeauna nevoie de un ghid care să știe să-l ghideze pe un individ, pentru a face diferenţa între adevăr și minciună, întrucât omul nu se poate aprecia singur”.
RABAŞ, „Este interzis să auzi un lucru bun de la o persoană rea”
Studiul corect al Înțelepciunii Cabala necesită îndrumarea constantă din partea unui învăţător care a dobândit înţelesul interior al problemelor. Fără un învăţător, discipolul va cădea cu siguranţă în imaginații false și va interpreta greșit cuvintele scrise în cărțile de Cabala.
Căutarea unui învăţător este un proces foarte important în avansarea cuiva. Uneori, un discipol va trebui să încerce mulți învăţători până când să-şi găsească pe cel potrivit. Baal HaSulam scrie că „Cel mai de succes mod pentru cel care dorește să învețe înțelepciunea este să caute un cabalist autentic și să urmeze toate instrucțiunile sale până când va fi răsplătit cu înțelegerea înțelepciunii cu mintea proprie.”[288]
În general, putem spune că există trei semne pe care le putem folosi pentru a detecta un autentic învăţător de Cabală. Primul semn este că învăţătorul predă în conformitate cu sursele autentice de Cabala. Al doilea semn este că învăţătorul a învățat cu un cabalist recunoscut. Al treilea semn este foarte important, dar mai subtil. Cu toate acestea, acesta determină cu adevărat dacă învăţătorul este autentic: El nu trebuie să se plaseze pe el ca obiectiv final sau să ceară o relație specială a elevilor față de el. În schimb, el va explica doar cum să fie puse în aplicare recomandările marilor cabaliști în cadrul unui grup de studiu Cabala, astfel încât studenții să-l reveleze pe Creator și să nu devină dependenți de învăţător.
Se spune în Talmud: „Nu înveţi decât acolo unde-ţi dorește inima.”[289] Senzaţia pe care o ai în inimă îţi spune clar că învăţătorul vorbește direct inimii tale, fără a încerca să te convingă, să te ispitească sau să te seducă.
De asemenea, ca în orice domeniu de cercetare, există cazuri în Înțelepciunea Cabala în care elevul îl depășește pe învăţător. Așa a fost cazul lui Baal HaSulam și al profesorului său, rabinul Yehoşua din Porisov.
O știință meta
Înțelepciunea Cabala descrie funcționarea forței care guvernează toată realitatea. Această forță se împarte în nenumărate sub-forțe prin care operează în natură la toate nivelurile și în toate domeniile sale.
Legile descrise în diferitele domenii ale științei au fost dezvăluite prin studierea realității folosind voința de a primi. De aceea, descrierile lor despre realitate sunt foarte incomplete, întrucât sunt întotdeauna exemple specifice ale legii generale a realității.
Pentru a înțelege conceptul, gândiți-vă la exemplul cu fizica clasică și fizică cuantică pe care l-am folosit mai devreme, în secțiunea „Dezvoltarea științei”. Fizica cuantică ne-a dezvăluit o dimensiune cu totul nouă pe care nu o cunoșteam în timp ce credeam că lumea se comportă numai conform legilor fizicii clasice. Legile fizicii clasice sunt încă valabile, dar capacitatea adăugată de a folosi regulile fizicii cuantice ne-a permis să creăm mărfuri și servicii esențiale pentru viața secolului 21, cum ar fi calculatoarele și smartphone-urile, sistemul GPS, laserele, internetul și chiar și cuptoarele cu microunde.
Cercetarea lumii folosind doar voința de a primi este similară lipsei din fizica clasică și ignorarea unui tărâm complet nou al realității pe care l-am putea dezvălui dacă am fi de acord doar să devenim dăruitori în loc să rămânem egoiști.
Baal HaSulam spune: „Știința fizicii este doar cunoașterea aranjamentelor de un anumit tip existente într-o anumită lume. Este unic pentru subiectul său și nici o altă știință nu este inclusă în el. Nu este tot așa în ce priveşte înțelepciunea adevărului. Pentru că este vorba de cunoașterea întregului cuprinzând mineralul, vegetalul, animalul și vorbitorul în toate lumile, în toate instanțele și manifestările lor, așa cum au fost incluse în Gândul Creatorului, adică în subiecți cu scop şi, de aceea, toate învățăturile din lume, de la cele mai mici la cele mai mari, sunt incluse în ea într-un mod minunat, întrucât ea aduce la egalitate toate învățăturile, cele mai diferite și cele mai îndepărtate una de alta, ca și estul de vest. Le face pe toate egale, adică până acolo încât ordinile fiecărei învățături sunt obligate să se alinieze căilor ei.”[290]
În consecință, înțelegerea legilor spirituale și a principiului din spatele fiecărei legi ne permite să oferim o explicație științifică fenomenelor care se întâmplă în lumea noastră, întrucât înainte de a se produce în lumea noastră, aceste fenomene se formează în rădăcină, în lumea superioară.
Asta explică de ce cabaliștii pot clarifica de ce se întâmplă anumite fenomene și care este scopul lor. Acesta este și motivul pentru care ei pot prezice unele evoluții înainte de a se vedea semne ale apariției lor în lumea noastră. Nu este vorba aici de prezicerea viitorului mai mult decât apare acesta în prognozele meteo. Tot ceea ce există aici este o înțelegere mai profundă a tendințelor în curs de dezvoltare. Spre deosebire de oamenii de știință, care au acces doar la date care s-au manifestat deja în lumea noastră, cabaliștii au acces la rădăcinile datelor și, prin urmare, pot prezice apariția lor în lumea noastră.
Baal HaSulam explică: „Trebuie mai întâi să dobândeşti rădăcinile superioare, modul în care acestea se află în spiritualitate, deasupra oricărui imaginar, dar prin simpla dobândire. Iar odată ce ai dobândit pe de-a-ntregul rădăcinile superioare cu propria ta minte, poţi examina ramurile tangibile din această lume și poţi ști cum se leagă fiecare ramură de rădăcina sa din Lumea Superioară, în toate ordinile acesteia, în cantitate și calitate.”[291]
Știința de mâine
Dezvoltarea științei a contribuit enorm la dezvoltarea umanității. Invențiile din agricultură, medicină și tehnologie au modelat modul de viață modern. Pe măsură ce știința avansează, suntem capabili să obținem o mai bună înțelegere a naturii. Învățăm de la natură, o imităm și dezvoltăm tehnologii avansate bazate pe exemplele naturii.
Pe lângă avantajele evidente ale invențiilor și descoperirilor științifice, știința a fost folosită într-o manieră foarte distructivă. Armele nucleare pot distruge lumea de multe ori prin simpla apăsare a unui buton, diverse industrii poluează apa și solul de pe toată planeta, iar alte industrii epuizează resursele naturale ale Pământului. Internetul, care trebuia să-i conecteze pe oameni, a fost invadat de violență, fraude și războaie cibernetice.
Există multe alte exemple, dar elementul comun în toate este egoismul uman care se dezvoltă în continuare. Ego-ul utilizează în mod greșit orice lucru pozitiv pe care știința îl descoperă sau îl dezvoltă. În plus, în ultimele decenii și mai ales începând cu anii 1990, nivelurile de depresie și alte tulburări mentale au crescut de mai multe ori.[292] Astăzi, depresia este deja „cea mai răspândită boală din lume”[293] iar, din 2012, Organizația Mondială a Sănătăţii a definit depresia ca pe o criză globală.[294]
În lumina acestor date, ar trebui să ne întrebăm cum afectează progresul nivelul nostru de satisfacție faţă de viață. Chiar dacă medicina ne poate prelungi viața, cum putem garanta că acești ani adăugați vor fi cei fericiți? Chiar dacă putem locui pe Lună sau pe Marte, așa cum ar dori unii vizionari să creadă, vom fi mai fericiți acolo decât suntem aici?
În ochii cabaliștilor, o lume fericită nu necesită dezvoltări tehnologice, ci evoluții în noi înşine. Mai exact, fericirea depinde de modul în care lucrăm cu voința noastră de a primi. Următorul pas în dezvoltarea noastră ca ființe inteligente ne duce la cercetarea celor mai profunde niveluri ale ființei noastre, întrucât acolo putem găsi rădăcina tuturor problemelor noastre și a soluțiilor lor. Și aici, numai Înțelepciunea Cabala ne poate ajuta.
Dacă dobândim cunoștințe aprofundate despre mecanismul prin care operăm, vom înțelege că nu vom putea niciodată să ne saturăm dorințele de a primi încântare și plăcere. Orice vom primi, vom dori imediat mai mult sau mai bine decât am avut. Acesta este motivul pentru care la scurt timp după ce obținem sau căpătăm ceva ce ne dorim de mult timp, ne simțim chiar mai goi pe dinăuntru decât înainte.
Fericirea în viață nu se găsește decât prin dăruirea către alţii. Atunci când vom dezvolta dorința de a dărui, vom descoperi că actul de a dărui, care porneşte din noi către ceilalți, este singurul lucru care oferă o satisfacție de durată. Primirea este limitată de ceea ce vrem să primim și de cât putem primi, în timp ce dăruirea este fără limite. Tot ce avem nevoie este să dobândim capacitatea de a ne bucura de mulţumirea celorlalți.
Înțelegerea acestui concept ne va conduce la studierea mecanismului care guvernează realitatea – forța de dăruire a naturii atotcuprinzătoare. Vom descoperi că toate ființele create formează un singur sistem și, atunci când unitățile din interiorul său se comportă egoist, nimeni nu beneficiază, nici măcar elementul egoist în sine.
Pe de altă parte, atunci când cineva se ridică deasupra dorinței de a primi pentru sine la dorința de a face bine celorlalți, el se egalează cu forţa de dăruire ascunsă în natură. O astfel de persoană poate absorbi acea forță și, drept urmare, poate participa la funcționarea realității și se poate ridica la un nou nivel de existență – desăvârşit și veșnic.
Înțelegerea direcției de dezvoltare a umanității ne va ajuta să folosim evoluțiile științifice și tehnologice în beneficiul nostru. Pe măsură ce ajungem să ne vedem pe noi înșine ca părți ale unui singur organism, ca o singură familie, dacă vreți, vom lua în considerare orice dorim să dezvoltăm numai din perspectiva capacității sale de a aduce beneficii tuturor! Așa cum a scris Baal HaSulam în eseul său „Pacea în lume”, „Fiecare individ va înțelege că propriul său beneficiu și beneficiul colectivităţii sunt unul și același și, prin asta, lumea va ajunge la maxima rectificare.”[295]
După cum putem vedea din cele de mai sus, Cabala este o știință extrem de avansată. Modurile de cercetare utilizate în cercetarea cabalistică sunt științifice în toate privințele, dar cer și o schimbare de natură din partea cercetătorului – de la voința egoistă de a primi la dorința altruistă de a dărui. Această schimbare duce la apogeul evoluției umane și de aici ne duce la legea generală a dezvoltării în natură.
Rezultă că rezistența la Înțelepciunea Cabala pe o bază intelectuală, gândirea că ea este o învățătură mistică sau filosofică care nu contribuie cu nimic practic la viață, este complet falsă și provine din ignoranța cu privire la esența înțelepciunii.
În capitolul următor și ultimul, vom discuta despre rezistența la Cabala în secolul XXI și despre implicațiile acesteia asupra stării lumii și a umanității.
(înapoi la UN POD FOARTE ÎNGUST – click)