CABALA ÎN SECOLUL XX

(înapoi la UN POD FOARTE ÎNGUST – click)

CABALA ÎN SECOLUL XX

În secolul al XX-lea, cei mai mari cabaliști și-au dat seama că poporul lui Israel și umanitatea au ajuns într-o situație specială. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, dorințele egoiste ale oamenilor au evoluat la un nivel care a împins lumea într-un conflict atotcuprinzător. Imperiile s-au amenințat reciproc și au început o cursă a înarmărilor, au sporit conflictele teritoriale, s-a format un sistem complex de alianțe între imperii și diplomația nu a reușit să atenueze tensiunile tot mai mari dintre părți.

În 1914, această încurcătură a dus la izbucnirea Primului Război Mondial, care a distrus Europa și a ucis aproape 40 de milioane de oameni. Patru ani mai târziu, părțile învinse au pus capăt ostilităților și au semnat tratate de pace, dar impulsurile egoiste din întreaga Europă au fost mai puternice decât tratatele și i-au asmuţit încă o dată unii împotriva altora. Țările europene s-au luptat pentru dominația lumii, regimurile au devenit din ce în ce mai extremiste, pofta de putere a devenit fără limite iar ego-ul uman a devenit din ce în ce mai șiret, ambițios și agresiv.

Extremismul în creștere și-a găsit drumul către un antisemitism reînviat, iar naționalismul în creștere i-a amenințat pe evreii care abia începuseră să se simtă confortabil și mulţumiţi în Europa de Vest. Drept urmare, unii dintre ei au migrat în America de Nord, în principal în Statele Unite, iar alții s-au mutat în Israel (pe atunci Palestina) pentru a ajuta la construirea identității naționale a evreilor din mişcarea sionistă.

Marii cabaliști ai vremii aveau o perspectivă unică asupra evenimentelor care se desfășurau. Conștienți de sistemul care guvernează realitatea, ei știau că singura modalitate de a preveni o catastrofă ar fi fost schimbarea naturii umane prin metoda de rectificare care este Înțelepciunea Cabala. Știau că starea lumii necesită o alternativă pentru o nouă ordine, pe care o poate oferi numai poporul evreu, care a trait experienţa unei stări de unitate în trecut. Cei mai vizibili doi cabaliști care au avertizat referitor la situație și au acționat pentru a o schimba au fost Rav Yehuda Aşlag (1884-1954), cunoscut sub numele de Baal HaSulam și Rav Avraham Yiţhak HaCohen Kook (1865-1935), cunoscut sub numele de Raiah Kook. Cei doi au avertizat că poporul lui Israel trebuie să se întoarcă în țara lor nu numai din punct de vedere fizic, ci mai ales în interior, pentru a reînvia înţelesul faptului de a fi evreu – uniți în dăruire și iubire și, astfel, să fie o lumină pentru națiuni.

Timpul pentru acţiune – Baal HaSulam și Rav Kook

Rav Avraham Isaac HaCohen Kook s-a născut în Daugavpils (pe atunci numit Dvinsk), în Letonia de azi. După bar-Miţva, și-a părăsit orașul natal și a plecat să studieze cu mari rabini în diferite orașe până când s-a stabilit în Volozhin Yeşiva din Rusia, unde a devenit în curând recunoscut ca un fenomen.

Baal HaSulam s-a născut la Varșovia, capitala Poloniei, și a studiat în Gur Yeşiva. Profesorii săi au fost Admor-ul din Kałuszyn și rabinul Meir Şalom Rabinowiţ, al grupării Hassidut din Przysucha. Când acesta din urmă a murit, Baal HaSulam a continuat să studieze cu fiul său, rabinul Yehoşua din Porisov.

În afară de competența lor în studiile evreiești, Rav Kook și Baal HaSulam erau ambii versați în cunoașterea lumească, așa cum este evident în scrierile lor.[140]

Aclamatul profesor Eliezer Schweid a descris viziunea lor cu privire la necesitatea de a circula Înțelepciunea Cabala în masă: „Amândoi au îndrăznit să spună – precum și să publice – că unul dintre cele mai clare semne ale mântuirii este ascensiunea la nivelul spiritual general al ultimei generații și, prin urmare, lucrurile care anterior erau ascunse cu grijă sunt acum permise și chiar trebuie dezvăluite pentru a grăbi sosirea izbăvirii.”[141]

În 1904, Rav Kook a venit în Israel și a fost numit rabin al comunității Jaffa. În 1914, a plecat pentru o convenție a Agudat Israel în Elveția, dar nu s-a mai putut întoarce pentru că izbucnise primul război mondial. În schimb, a plecat la Londra și, în timp ce era acolo, a scris cartea sa Roş Milin (Începutul cuvintelor) care se ocupă de litere și punctuație în Cabala. În 1919, după încheierea Primului Război Mondial, s-a întors în Israel, a înființat rabinatul șef și a devenit primul rabin șef Aşkenazi alături de rabinul sefard Yaakov Meir. În 1920, Rav Kook a publicat cartea Orot (Luminile), care trata, printre alte subiecte, percepția sfinţeniei, laicismul, detașarea de tradiția evreiască și universalismul. Ideile sale au derivat în principal din Cabala lui ARI.

Baal HaSulam a venit în Israel în timpul sărbătorii de Sukkot, în anul 1921. Inițial, s-a stabilit în Orașul Vechi al Ierusalimului și a început să se răspândească vestea sosirii unui mare cabalist din Polonia. Treptat, s-a format în jurul lui un grup de discipoli. Ei veneau la el acasă în orele mici ale nopţii pentru a învăța Cabala.

Baal HaSulam nu intenționa să fie faimos. El a vrut să învețe Cabala cu discipolii săi și să fie lăsat singur. Pentru a respinge oaspeții neinvitați, a planificat să înființeze un mic atelier de tăbăcărie, întrucât tăbăcăria era o muncă foarte urât mirositoare și neplăcută. El spera că mirosul îi va ține departe pe nebuni și numai el și discipolii săi vor fi capabili să-l tolereze, întrucât aveau un motiv suficient de bun pentru a-l învinge. În felul acesta, credea el, putea studia în pace cu ucenicii săi.

Dar planul său nu s-a concretizat. Când comunitatea evreiască din Ierusalim a auzit că un celebru Dayan (judecător religios) venise din Varșovia – cea mai importantă comunitate evreiască din lume la acea vreme – l-au numit repede rabin în Givat Şaul, primul cartier din Ierusalim construit în afara zidurilor Orașului Vechi.

Venirea acestor doi giganți spirituali în Israel a constituit un reper. În ochii multora, a marcat sfârșitul perioadei exilului, întrucât cei doi au fost veriga finală în descendența marilor cabaliști proveniţi din Europa de Est.

ÎN MIEZUL FURNTUNII

În timpul primului război mondial, Baal HaSulam și Rav Kook s-au adresat comunităților evreiești din Diaspora și au explicat că este timpul să ne întoarcem în țara lui Israel și să stabilim un model de societate bazat pe ideologia care a constituit baza inițială pentru națiunea israeliană. Ei au mai spus că, dacă evreii ar rămâne în diaspora, vor exista ramificații severe.

Rav Kook a pledat fraților săi: „Edificarea lumii, care este în prezent măcinată de furtunile îngrozitoare ale unei săbii pline de sânge, necesită construirea națiunii israeliene. Construcția națiunii și revelarea spiritului acesteia sunt unul și același lucru și sunt una cu construcția lumii, care se prăbușește în așteptarea unei forțe pline de unitate și sublimitate, și tot ceea ce este în sufletul Adunării lui Israel. … Israel trebuie să-și descopere sursa de vitalitate, să rămână fermi pe natura lor spirituală. … Cultura globală se clatină, spiritul uman slăbește, întunericul acoperă toate națiunile, «Căci iată, întunericul acoperă pământul şi negură mare, popoarele.»”(Isaia 60:2) [142]

Rav Kook a simțit pericolul tot mai mare și i-a îndemnat pe evreii din diaspora să vină în Israel: „Frații noștri, copiii lui Israel, dragi frați iubiți, veniţi în țara lui Israel. Adunați unul câte unul, nu așteptați cuvinte și ordine formale; nu așteptați renumitele permise. Faceţi ce puteţi, fugiţi și adunaţi-vă, veniţi în țara lui Israel.”[143]

Și în 1919, Baal HaSulam s-a adresat liderilor comunității evreiești din Polonia și a avertizat că exilul s-a încheiat și că trebuie să vină în Israel fără întârziere, pentru că se apropie un mare pericol pentru evrei. În acele vremuri, Polonia lupta pentru independența sa și mulți polonezi și-au îndreptat furia asupra evreilor. Dar, în ciuda pogromurilor dure pe care le suferiseră evreii, rabinii i-au respins ideile susținând că sionismul este o mișcare laică și ei nu trebuie să se ocupe de probleme seculare.

În ciuda respingerii rabinilor, Baal HaSulam nu i-a ascultat și a intrat în clandestinitate. În secret, el a organizat un grup de sute de familii, a găsit locuri unde să poată locui cu toții în Israel și a comandat cabane de lemn din Suedia pentru locuințele lor. Singura lui condiție pentru a se putea alătura grupului a fost ca oricine s-a alăturat să învețe o meserie care să-i permită să-și câștige existența în Israel.

Din păcate, tocmai când erau pe punctul de a se mișca, secretul a devenit cunoscut și rabinii i-au presat pe membrii grupului să rămână până când în cele din urmă grupul s-a dispersat. După asta, Baal HaSulam a devenit un proscris și a fost excomunicat. El a fost degradat de rabini, poziția sa de rabin și judecător religios a fost întreruptă și a rămas fără loc de muncă și fără adăpost.

Cu toate acestea, el nu a renunțat. La prima șansă pe care a avut-o, s-a pornit împreună cu familia în călătoria grea în țara lui Israel.[144] Câțiva ani mai târziu, evreii care au rămas în urmă au pierit în Holocaust.

Starea lumii cere rectificarea naturii umane

În Israel, Baal HaSulam a continuat să avertizeze despre dezastrul iminent și a descris perspectiva Cabalei asupra evenimentelor viitoare. În 1933, a publicat o serie de eseuri destinate publicului larg unde a subliniat dezvoltarea omului și a societății umane. În aceste eseuri revoluționare, el a analizat problemele globale rezultate din faptul că umanitatea nu avansa la nivelul următor în dezvoltarea sa.

Baal HaSulam a subliniat necesitatea cunoașterii legii dezvoltării și a modului în care aceasta funcționează. În eseul său „Pacea”, el a scris: „Acum este de o importanță vitală pentru noi să examinăm poruncile naturii pentru a ști ce ne cere ea, ca să nu ne pedepsească fără milă. Am spus că natura obligă omenirea să ducă o viață socială. … În examinarea generală, constatăm că există doar două porunci de urmat în societate. Acestea pot fi numite 1) «primirea» și 2) «dăruirea.» ”[145]

În „Pacea”, Baal HaSulam ne recomandă să aruncăm o privire mai largă asupra naturii: lumea noastră este un mediu închis și existăm într-un sistem ale cărui părți sunt toate interconectate. Ființele umane nu își pot permite să creadă că sunt deasupra naturii și pot face orice le place. Aceasta este o rețetă pentru autodistrugere.

Toate organismele vii supraviețuiesc prin echilibrul dintre a da și a primi. Celulele din corp se reciprocizează de dragul vitalității și sănătății întregului organism; fiecare celulă primește ceea ce are nevoie pentru persistența sa și își dedică restul energiei bunăstării întregului corp. O celulă care nu ia în considerare mediul său și îl exploatează pentru sine este o celulă canceroasă. Un astfel de comportament egocentric duce în cele din urmă la dispariția întregului corp, inclusiv a celulei canceroase.

La nivelurile mineral, vegetal şi animal, fiecare unitate acționează instinctiv conform celor dictate de sistem. Numai societatea umană funcționează diferit. De ce este așa? Spre deosebire de celelalte niveluri ale naturii, unde legea naturii impune echilibru și armonie, natura a lăsat ființelor umane spaţiu pentru  alegere, o abilitate de a participa în mod conștient la armonia naturii.

Dacă participăm incorect la sistem, corupția pe care o instalăm provoacă dezintegrarea sistemului, pe care apoi îl trăim ca pe o experienţă a suferinței. Astfel, treptat, de-a lungul multor generații, natura ne face să înțelegem că trebuie să învățăm legea sa cuprinzătoare și să acționăm în consecință.

În „Pacea”, Baal HaSulam continuă să explice: „Nu trebuie să examinăm excesiv porunca de primire, întrucât pedeapsa se execută imediat, ceea ce previne orice neglijare. Dar în cealaltă poruncă, aceea de a dărui celorlalţi, pedeapsa nu numai că nu este imediată, ci este dată indirect. Prin urmare, această poruncă nu este respectată în mod corespunzător. Astfel, omenirea este prăjită într-o frământare odioasă, iar conflictele și foametea și consecințele lor nu au încetat până acum. Minunea este că natura, ca un judecător abil, ne pedepsește în funcție de nivelul nostru de dezvoltare. Întrucât putem vedea că, în măsura în care omenirea se dezvoltă, durerile și chinurile cu care se confruntă subzistenţa și existența noastră se înmulțesc. Astfel, avem o bază științifică, empirică, prin care Providența Lui ne-a poruncit să respectăm cu toată puterea porunca dăruirii către ceilalţi cu precizie deplină, în așa fel încât niciun membru dintre noi să nu lucreze mai puțin decât măsura necesară pentru a asigura fericirea comunităţii și succesul acesteia. Atâta timp cât suntem leneşi în a o îndeplini la maximum, natura nu va înceta să ne pedepsească și să se răzbune. Și pe lângă loviturile pe care le suferim astăzi, trebuie să luăm în considerare și sabia scoasă din teacă pentru viitor. Trebuie să se tragă concluzia corectă – anume că natura ne va învinge în cele din urmă și vom fi cu toții obligați să ne unim laolaltă mâinile pentru a respecta poruncilor sale în întreaga măsura în care ni se cere.”[146]

Cu alte cuvinte, până acum am trăit cum am vrut. Acum ni se cere să luăm în considerare mai multe elemente pentru a supraviețui. Nu putem continua în modul în care am făcut-o până acum, iar natura ne presează să ne aducem relațiile la nivelul următor și să ne ridicăm la următorul grad al existenței umane – dezvoltarea spiritului uman.

Mai târziu în eseu, Baal HaSulam se referă la Germania și Rusia din anii 1930, Acela fiind momentul în care a scris eseul. În legătură cu pacea mondială, el scrie: „Ochii noștri pot vedea cum sărăcia şi boala se transformă în dureri îngrozitoare, intolerabile, iar umanitatea s-a aruncat deja în extrema dreaptă, ca în cazul Germaniei sau în extrema stângă, precum în Rusia. Totuși, nu numai că nu şi-au ușurat situația, ci au exacerbat boala și agonia, iar strigătele se ridică la cer, așa cum știm cu toții. Astfel, ei nu au altă opțiune decât să-și îndrepte acțiunile către voința Creatorului și către scopul Său … atunci toți membrii umanității se vor uni într-un singur trup și o singură inimă, plină de cunoașterea Domnului. Astfel, pacea mondială și cunoașterea Creatorului sunt unul şi acelaşi lucru.”[147]

Cunoașterea Creatorului înseamnă revelarea Creatorului prin dobândirea calităților Sale. Înțelepciunea Cabala ne învață că existăm într-un sistem gigantic numit „natură” sau „D-zeu”. Cu toate acestea, simțim doar o fracțiune din sistemul respectiv, o fracțiune numită „această lume”. Scopul existenței noastre este Acela de a ne ridica peste limitele acestei lumi și a simți întregul sistem al naturii, Forța Superioară. Aceasta este calea către pacea reală, pentru a completa reciproc toate elementele realității.

În cartea sa Între ruină și mântuire, prof. Schweid analizează metoda lui Baal HaSulam. El spune: „Aceste eseuri (care au fost publicate în 1933) au fost menite să explice decizia sa de a disemina atunci în popor chemarea sau cererea sa în mod specific” (1933 este momentul în care naziștii au ajuns la putere).

Baal HaSulam a avertizat în toate felurile în care a fost capabil:  iubitor, emfatic și rugător. El a avertizat că lumea și națiunea se îndreaptă spre o calamitate și a specificat ce trebuie făcut pentru a o preveni. El a vehiculat metoda de rectificare a naturii umane pe care o învață Cabala oriunde a putut, dar, după cum știm, cuvintele sale au căzut peste urechi surde, iar cea mai înspăimântătoare dintre toate tragediile s-a abătut asupra națiunii israeliene și a lumii.

În ciuda devastării de neînțeles pe care a provocat-o al doilea război mondial, Baal HaSulam a continuat să avertizeze că, fără a rectifica natura umană, lumea s-ar putea cufunda încă o dată în crize chiar mai grave decât acel cataclism de neînțeles.

În anii 1950, el a scris: „Am transmis deja elementele de bază ale opiniilor mele în 1933. Am vorbit și cu liderii generației, dar la vremea respectivă, cuvintele mele nu erau acceptate, deși am țipat ca o macara și am avertizat despre ruina lumii. Din păcate, nu a produs nicio impresie. Acum, însă, după bombele atomice și cu hidrogen, cred că lumea mă va crede că sfârșitul lumii se apropie rapid, iar Israel va fi prima națiune care va fi arsă, așa cum a fost în războiul anterior. Astfel, astăzi este bine să trezim lumea pentru a accepta singurul ei remediu, astfel încât să poată trăi și exista.”[148]

reÎnvierea poporului evreu

„Acum se apropie zilele în care toată lumea va ști și va recunoaște că mântuirea lui Israel și mântuirea lumii depind numai de apariția înțelepciunii luminii ascunse a internalității secretelor Torei într-un limbaj clar.”

Rav Kook [149]

„Înțelepciunea Cabala constituie un atu important pentru națiunea israeliană, care a fost uitată în ultimele generații și trebuie extinsă și dezvăluită, iar aceasta va fi gloria noastră în fața națiunilor”.

Baal HaSulam [150]

Baal HaSulam și Rav Kook subliniază că Înțelepciunea Cabala este o metodă pentru rectificarea omului și a lumii. Este plantată adânc în inima națiunii și stă la baza existenței poporului evreu. Fără ea, nu poate exista renașterea și izbăvirea deplină. Prin urmare, „Atâta timp cât nu ne înălţăm obiectivul peste viața corporală, nu vom avea nicio înviere corporală … pentru că suntem copiii ideii.”[151]

Două milenii de exil au îndepărtat poporul evreu de identitatea lor spirituală, de internalitatea Torei. Astăzi, chiar și cei care se angajează în Tora se abțin de obicei de la studiul Cabalei. Acest lucru lasă întreaga națiune să bâjbâie în întuneric și stârnește îngrijorări grave cu privire la soarta întregii noastre generații.

Baal HaSulam scrie cu mare durere: „Acum puteți înțelege ariditatea și întunericul care ne-au lovit în această generație, așa cum nu am văzut niciodată în toate generațiile care ne preced. Este așa întrucât chiar și slujitorii Creatorului au abandonat angajamentul în secretele Torei. Maimonide ne-a oferit deja o adevărată alegorie despre asta. El a spus că, dacă un şir de o mie de nevăzători merge pe drum și există cel puțin un lider dintre ei care poate vedea, li se garantează că vor merge pe calea cea bună și nu vor cădea în gropi și obstacole, întrucât îl urmează pe cel ce vede şi care îi conduce. Dar dacă acel văzător lipsește, cu siguranţă ei se vor împiedica de fiecare obstacol pe drum și vor cădea cu toții în groapă. La fel este și problema cu care ne confruntăm. Dacă cel puțin slujitorii Creatorului s-ar fi angajat în internalitatea Torei și ar fi extins o lumină completă de la Ein Sof (infinitul), întreaga generație i-ar fi urmat și toți ar fi fost siguri de calea lor, că nu vor cădea. Dar dacă înşişi slujitorii Creatorului s-au distanțat de această înțelepciune, nu este de mirare că întreaga generație eșuează din cauza lor. Și data fiind marea mea întristare, nu pot să detaliez acest lucru.

Conform Înțelepciunii Cabala, dacă poporul lui Israel vrea să reușească, nu se poate mulțumi să respecte obiceiurile iudaismului sau să învețe diferitele părți ale Torei fără o dezvoltare interioară așa cum este învățată în Înțelepciunea Cabala. Baal HaSulam clarifică faptul că „există o opinie comună conform căreia scopul principal al religiei și al Torei este doar purificarea acțiunilor … şi totuși nu este cazul”.[153.]

În „Introducere la Cartea Zohar”, Baal HaSulam detaliază modul în care atitudinea evreilor față de Înțelepciunea Cabala afectează starea lumii în general și, ca o consecinţă, schimbă modul în care restul națiunilor se raportează la poporul lui Israel. Spre sfârșitul introducerii, el scrie: „ Așadar, vedeți că izbăvirea lui Israel și ridicarea lui Israel depind de studiul Zohar-ului și de internalitatea Torei. Și invers, toată distrugerea și decăderea Copiilor lui Israel se întâmplă pentru că ei au abandonat internalitatea Torei. I-au degradat meritul și l-au făcut să pară de prisos. Iată ce este scris în Tikuunim (rectificările) din Zohar (Tikkun 30 „A doua cale”): „ Vai de ei, căci prin aceste acțiuni ei dau naștere săraciei, dezastrului și furtului, prădăciunii, uciderii și distrugerilor din lume. … Într-o astfel de generație, toți distrugătorii din Națiunile Lumii își înalță capetele și doresc în principal să distrugă și să-i ucidă pe Copiii lui Israel, după cum este scris (Yevamot 63): «Niciun dezastru nu vine în lume, decât pentru Israel.» … Și din toată gloria pe care Israel a avut-o în Polonia și în Lituania etc., nu mai rămân decât rămășițele din țara noastră sfântă. Acum e treaba noastră, a rămășițelor, să corectăm acea nedreptate teribilă. Fiecare dintre noi, cei rămași, trebuie să luăm asupra noastră, cu inima și cu sufletul, intensificarea internalității Torei, căreia să-i dăm locul de drept, conform meritului său asupra externalității Torei. … Atunci, toate Națiunile Lumii vor recunoaște și vor confirma meritul lui Israel asupra lor.”[154]

Vocația lui Baal HaSulam

Baal HaSulam și-a asumat sarcinile cele mai grele – să reunească poporul lui Israel cu Înțelepciunea Cabala. Era clar pentru el că secolele de ascundere a Înțelepciunii Cabala și desprinderea de conștienţa Forței Superioare și a scopului existenței au creat un zid de fier între națiune și înțelepciune. De aceea, chiar la începutul introducerii sale la cartea Studiul celor Zece Sfirot, el spune: „… resimt o mare nevoie de a rupe un zid de fier care ne-a separat de Înțelepciunea Cabala, de la ruinarea Templului până la această generație. Un zid care ne apasă cu putere şi trezeşte în noi teama de a fi fost uitați de Israel”,[155]

Diseminarea și circulația Înțelepciunii Cabala

Baal HaSulam și-a dedicat viața diseminării în mase a Înțelepciunii Cabala. El a afirmat că „numai prin diseminarea în masă a Înțelepciunii Cabala vom obține completa izbăvire. … Atât individul, cât și națiunea nu vor împlini scopul pentru care au fost creaţi, decât prin dobândirea internalității Torei și a tainelor sale. … Prin urmare, trebuie să instituim seminarii și să creăm cărți pentru a grăbi diseminarea înțelepciunii în întreaga națiune.”[156]

Prof. Schweid descrie marea urgență pe care a simțit-o Baal HaSulam cu privire la circulația Înțelepciunii Cabala către fiecare persoană: „Rav Așlag a crezut din toată inima – așa cum reiese din eforturile sale de a învăța adevărul pe oricine s-a trezit să-l cunoască și prin implorarea lui neobosită faţă de cei care încă nu s-au trezit – că toată lumea va ști și va recunoaște că este datoria lor sacră să învețe înțelepciunea secretelor Zohar-ului chiar dacă nu sunt discipoli înțelepți și chiar dacă nu s-au adâncit în Gemara. Din acest motiv, el şi-a făcut probleme pentru ei, a tradus Zohar-ul din aramaică în ebraica contemporană, a rupt încuietorile camerelor ascunse și a creat ferestre pentru a face lumină în secretele întunecate. De ce a făcut-o? S-a întâmplat aşa pentru că dezvăluirea secretelor Zohar-ului, al cărui timp pentru a fi revelat sosise, este un act care se îndreaptă spre izbăvirea deplină. Nu! În sine, constituie procesul de izbăvire deplină.”[157]

Baal HaSulam a avut multe dificultăți în găsirea resurselor pentru a-și tipări cărțile. Putem afla despre semnificația pe care a atribuit-o tipăririi cărților de Cabala și despre eforturile sale de diseminare a înțelepciunii din descrierile prof. Şlomo Giora Şoham, laureat al Premiului Israel. Şoham a descris întâlnirea sa cu Baal HaSulam la începutul anilor 1950: „De fiecare dată când putea strânge niște bani prin mici donații, el ar fi tipărit părți ale comentariului Sulam (comentariul „Scara” la Zohar). L-am găsit stând într-o clădire dărăpănată, aproape distrusă, lângă o tipografie veche. Nu și-a permis să plătească pentru o imprimantă profesională, așa că poziţiona singur literele. Deși avea deja vârsta de șaizeci de ani, ar fi stat aplecat peste aparat ore întregi. Era în mod clar un om drept, umil și cu o față strălucitoare. Mai târziu, am auzit că a petrecut atât de multe ore pregătind literele, încât plumbul i-a afectat sănătatea.”[158]

Accesibilitatea înțelepciunii Cabala astăzi

Baal HaSulam și-a dedicat viața pentru a face Înțelepciunea Cabala cât a putut de accesibilă oamenilor din generația noastră. Fiul său, RABAŞ, a rezumat activitatea vieții tatălui său cu următoarele cuvinte: „Baal HaSulam a făcut astfel încât, dacă un om obișnuit își urmează calea, să poată realiza Dvekut (alipirea) cu Creatorul, la fel ca şi un discipol înțelept dedicat studiului. Înaintea lui, trebuia să fi fost un mare discipol înțelept pentru a fi recompensat cu Dvekut  cu Creatorul.”[159]

Prof. Schweid detaliază cât de departe a mers Baal HaSulam pentru a face Înțelepciunea Cabala accesibilă generației sale: „În comentariile sale, precum și în articolele independente, Rav Yehuda Leib HaLevi Aşlag a depășit cu mult norma în scrierile înțelepților discipoli ai cercurilor sale Haredi. Una dintre caracteristicile sale distincte este dependența de argumentele științifice și cunoașterea interpretărilor științifice.”[160]

Baal HaSulam a subliniat că i s-a dat capacitatea de a interpreta și de a face înțelepciunea accesibilă maselor, întrucât generația a atins nivelul necesar de dezvoltare. „Sunt bucuros că m-am născut într-o generație ca aceasta, când este permisă revelarea înțelepciunii adevărului. Și ar trebui să-ţi pui întrebarea: „De unde știu că este permis?” Voi răspunde că mi s-a dat permisiunea de a face dezvăluirea. Până acum, căile prin care este posibil să te angajezi public și să explici în totalitate fiecare cuvânt nu au fost dezvăluite niciunui înțelept. … faptul de a fi răsplătit cu metoda de revelare a înțelepciunii se datorează generației mele.”[161]

Rav Kook a înțeles, de asemenea, că evoluția dorințelor omului modern ar crea o nevoie de utilizare pe scară largă a Înțelepciunii Cabala. Drept urmare, el a subliniat importanța exprimării acesteia într-un limbaj potrivit pentru timpul nostru. „Marile întrebări spirituale care înainte erau cunoscute doar de cei mai mari și de cei mai buni trebuie acum să fie cunoscute, în diferite grade, tuturor oamenilor. Cuvintele sublime și înalte trebuie aduse din turnul lor înalt până la adâncimea nivelului comun, obișnuit. … Abia atunci mintea se va extinde și limbajul va fi clarificat suficient pentru a exprima chiar și cele mai profunde chestiuni într-un stil ușor și popular, pentru a sătura sufletele însetate.”[162]

În 1927, a fost tipărită interpretarea lui Baal HaSulam la cartea Pomul vieții, Panim Meirot uPanim Masbirot. Ulterior, el și-a dedicat mulți ani pentru a scrie cele două compoziții fundamentale ale sale: Studiul celor Zece Sfirot, bazat pe scrierile lui ARI, și comentariul Sulam (Scara) la Cartea Zohar.

„Am numit acel comentariu Sulam (Scara)”, a scris Baal HaSulam, „pentru a arăta că scopul comentariului meu este la fel ca rolul oricărei scări: dacă ai un pod plin cu de toate, atunci tot ce îți trebuie este o scară pentru a ajunge acolo. Și atunci, toate bucuriile din lume îți vor fi la îndemână”[163]

Baal HaSulam știa că, fără o interpretare corectă, nu va fi posibil să înțelegem Cartea Zohar-ului și scrierile lui ARI. Când citeşti cuvintele așa cum sunt scrise, nu poate fi evitată interpretarea greșită a acestora. Despre asta a scris Baal HaSulam în „Introducere la Cartea Zohar”: „Cărțile de Cabala și Zohar-ul sunt pline de parabole corporale. Așadar, oamenii se tem să nu piardă mai mult decât o să câștige, căci ar putea cu ușurință să eşueze în corporalitate. Și asta este ceea ce m-a determinat să scriu o interpretare amănunțită a scrierilor lui ARI, și acum și a sfântului Zohar. Și am îndepărtat complet acea grijă, pentru că am explicat și am dovedit în mod clar înțelesul spiritual din spatele scrierilor, care sunt abstracte și golite de orice imagine corporală, dincolo de spațiu și dincolo de timp, după cum vor vedea cititorii, pentru a permite întregului Israel să studieze Zohar-ul și să fie încălziți de Lumina lui sacră.”[164]

În eseul său „Timpul pentru acțiune”, Baal HaSulam descrie procesul care s-a desfășurat în secolele anterioare în ceea ce privește diseminarea cărților de către cei ce pretindeau a fi angajaţi în Cabala și  internalitatea Torei. De fapt, explică el, acele cărţi fuseseră scrise de oameni care nu erau cabaliști autentici; nu aveau nici o dobândire a spiritualității. Drept urmare, au sporit confuzia oamenilor cu privire la înțelepciunea ascunsă și au adâncit neînțelegerea lor cu privire la scopul vieții.

Baal HaSulam a considerat că este de datoria lui să clarifice lucrurile. În cuvintele sale, „De mai multă vreme, conștiința mi s-a împovărat cu nevoia de a întocmi o lucrare fundamentală cu privire la esența iudaismului, a religiei și a Înțelepciunii Cabala și a o pune în circulaţie în rândul națiunii, astfel încât oamenii să cunoască și să înțeleagă în mod corect aceste lucruri înalte în adevărata lor semnificaţie.”[165]

Îndoieli cu privire la învățarea Cabalei

La începutul “Introducerii la Studiul celor Zece Sfirot” a lui Baal HaSulam, el subliniază câteva reacții tipice ale oamenilor din cercurile ortodoxe atunci când li s-a oferit să studieze Cabala: „atunci când încep să vorbesc cu cineva despre implicarea în acest studiu, prima lui întrebare este: «De ce ar trebui să știu câți îngeri sunt în cer și care sunt numele lor? Nu pot să urmez întreaga Tora în toate detaliile și complexitatea ei fără să cunosc aceste lucruri?»”

„În al doilea rând, el va întreba: «Înțelepții au stabilit deja că trebuie să mănânci pe saturate din Mișna și Ghemara, și oare cine se poate amăgi că a terminat deja de parcurs întreaga Tora revelată și îi lipsește numai înțelepciunea celor ascunse?»“

„În al treilea rând, el se teme că se va amărî din cauza acestei implicări. Asta întrucât au existat deja incidente de abatere de la calea Torei din cauza implicării în Cabala. De unde şi întrebarea «De ce am nevoie de această belea? Cine este atât de nechibzuit încât să se pună în pericol fără niciun motiv?»”

„În al patrulea rând: Chiar și cei care susţin implicarea în Cabala o îngăduie numai celor sfinți, slujitori ai Creatorului și nu toţi cei care doresc să-L ia pe Dumnezeu pot să şi ajungă să-L ia.”

“În al cincilea rând, și cel mai important, există între noi uzanţa  ca, atunci când ai o urmă de îndoială, să respecţi zicala: «Fă așa cum face toată lumea», iar ochii mei văd că toți cei din generația mea, care studiază Tora, au o singură părere și se abțin de la a studia ce este ascuns. Mai mult decât atât, ei îi sfătuiesc pe cei care îi întreabă, că este, fără îndoială, de preferat să studiezi o pagină de Gemara în locul acestei implicări în Cabala.”[166]

Cu alte cuvinte, există mai multe motive pentru a evita învățarea Cabalei: Este posibil să se respecte toate poruncile Torei fără a învăța Cabala. Prin urmare, nu este nevoie să învățăm înțelepciunea ascunsului, care se ocupă de chestiuni care nu au nicio valoare reală. De asemenea, înainte de a învăța Cabala, trebuie să învățăm întreaga Tora revelată și cine poate spune că a făcut-o? Apoi, învățarea Cabalei este periculoasă; ne poate conduce la percepții false și ne poate abate de la religie. În plus, învățarea Cabalei, dacă ar trebui făcută, este destinată câtorva aleși. Și, în cele din urmă, viața dovedește că fiecare ortodox se abține de la învățarea Cabalei și se concentrează pe învățarea Gemarei.

Deși a enunţat aceste întrebări, Baal HaSulam le-a răspuns dintr-un unghi complet diferit. El nu a abordat întrebările direct, ci s-a îndreptat mai degrabă către un alt loc – întrebarea despre sensul vieții. „Într-adevăr, dacă ne potrivim, însă, inimile să răspundă unei întrebări care ne frământă de când lumea, sunt încredinţat că toate aceste întrebări și îndoieli vor dispărea de la orizont și vom constata că în locul lor nu a rămas nimic, şi mă refer la această întrebare obsedantă pe care şi-o pune o întreagă lume, anume «Care este sensul vieții mele?» Cu alte cuvinte, cine este cel care se bucură de acești ani numărați ai vieții noastre care ne costă atât de mult, inclusiv numeroasele suferinţe și chinuri pe care le îndurăm pentru ei, pentru a-i fructifica la maximum? Sau, încă şi mai precis, cine este cel căruia îi produc eu încântare?”[167]

În cuvinte simple, lăsând deoparte toate întrebările, Înțelepciunea Cabala este destinată celui care nu mai poate ignora întrebarea despre sensul vieții.

Garanția reciprocă în societatea israeliană

Baal HaSulam a acționat în mod similar cu Baal Şem Tov și discipolii săi, lucrând simultan pe două niveluri – învățarea profundă a Înțelepciunii Cabala pentru cei care o doresc și răspândirea numai a ideilor Cabalei către publicul larg. În calitate de cabalist, a simțit că este de datoria lui să trezească conștienţa publicului privind rădăcinile spirituale ale națiunii. Era clar pentru el că implementarea metodei de rectificare în rândul oamenilor este necesară pentru crearea conexiunilor unice care se bazează pe iubirea față de ceilalți.

După cum s-a spus mai sus, în 1933, Baal HaSulam a publicat o serie de eseuri dedicate răspândirii în mase a cunoaşterii referitoare la esența iudaismului, religia și Înțelepciunea Cabala. Titlul primului eseu, „Timpul pentru acțiune”, mărturisește intenția scriitorului său. Două săptămâni mai târziu, a apărut al doilea eseu, „Arvut” („Garanția reciprocă”), urmat de „Pacea”.

Eseurile s-au străduit să sublinieze nevoia de a dezvolta iubirea față de ceilalți ca mijloc de împlinire a scopului existenței. „Esența Torei este «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți», scrie el „… Și chiar poruncile referitoare la conexiunea dintre om și Creator sunt privite ca o pregătire pentru acea poruncă, care este scopul final ce reiese din Tora și porunci.”[168]

Eseul „Arvut” al lui Baal HaSulam prezintă responsabilitatea reciprocă fiind principiul cheie pentru o existență corectă și sigură. În cuvintele sale, „Aici vorbim despre Arvut (Garanția reciprocă), atunci când toți ai lui Israel devin răspunzători unii pentru ceilalți. Întrucât Tora nu le-a fost dată, până ce fiecare din naţiunea lui Israel nu a fost întrebat dacă este de acord să-şi asume Miţva (porunca) de a-i iubi pe ceilalţi în totalitate, exprimată în cuvintele: «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți». … Cu această responsabilitate colectivă, fiecare membru al naţiunii fusese eliberat de grija pentru nevoile propriului trup și putea să respecte Miţva «Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți» în cea mai deplină măsura și să dea tot ce are, oricui a fi fost în nevoie, întrucât nu mai avea grija existenţei propriului său trup, știind cu siguranță că este înconjurat de șase sute de mii de iubiți credincioși, care sunt gata să îi dea totul.”[169]

În 1940, Baal HaSulam a tipărit o publicaţie intitulată Națiunea, care a subliniat semnificația unității în societatea israeliană. El a descris ziarul ca „o apariţie nouă pe strada evreiască”, intenționată să fie „inter-partizan”, astfel încât să „poată servi tututor partidelor la un loc”. Iată ce a scris el despre ziar: „Prin publicarea acestui ziar,  ne propunem să apărăm vechea noastră cultură de două mii de ani, înainte ca ţara noastră să fie distrusă. Ne propunem să o revelăm și să o curățăm de mormanele care s-au acumulat peste ea în anii exilului nostru printre națiuni, astfel încât natura ei pur evreiască să fie recunoscută, așa cum era la vremea ei.”[170]

În eseul „Individul și națiunea”, publicat în această lucrare, Baal HaSulam prezintă modul corect de a trăi folosind corpul uman ca analogie: „Funcționarea fiecărei persoane în cadrul națiunii este precum funcționarea organelor într-un singur trup. Trebuie să existe o armonie completă între organele fiecărui individ – ochii văd, iar creierul este ajutat de ei să gândească și să dea soluţii, şi atunci mâinile muncesc sau se luptă, iar picioarele merg. Astfel, fiecare stă pregătit și își așteaptă rolul. În mod similar, organele care alcătuiesc trupul națiunii – consilieri, angajatori, muncitori, distribuitori etc. – ar trebui să funcționeze în deplină armonie între ei.”[171]

Baal HaSulam a descris modul de viață dezirabil și a prezentat instrumentul pentru realizarea acestuia: „Singura speranță este să punem la punct temeinic o nouă educație națională … să insuflăm fiecăruia dintre noi un sentiment de iubire națională, atât de la un individ la altul, cât și de la indivizi la întreg. … Aceast articol le precede pe toate celelalte.”[172]

Eforturile lui Baal HaSulam printre figurile publice

Baal HaSulam nu s-a mulțumit să-și prezinte în scris ideile despre societate. El a lucrat neobosit pentru a promova unitatea în națiune. Pentru a-și avansa obiectivul, s-a întâlnit cu șefii așezării evreiești din Israel la acea vreme, cu liderii mișcării socialiste și cu numeroase personalități publice și politicieni. Printre ei s-au numărat primul prim-ministru al Israelului, David Ben Gurion, Zalman Şazar, Moşe Şarett, Haim Arlosoroff, Moşe Erem, Meir Ya’ari, Ya’akov Hazan, Dov Sadan și renumitul poet Hayim Nahman Bialik.

David Ben Gurion, care, conform celor scrise de el însuși într-una din scrisorile sale, s-a întâlnit cu Rav Așlag (Baal HaSulam) „de multe ori”. În întâlnirile lor, Baal HaSulam l-a surprins pe Ben Gurion: „Am vrut să vorbesc cu el despre Cabala”, a scris el, „iar el voia să vorbească cu mine despre socialism”.[173]

Următoarele fragmente ne pot spune mai multe despre impresiile lui Ben Gurion din întâlnirile sale cu Baal HaSulam:

„Către Rav Baruch Şalom Aşlag (prim-născut și succesor al lui Baal HaSulam) – Salut și complimente. Dragă învăţătorule … Îmi amintesc cu mare interes întâlnirile și conversațiile pe care le-am purtat cu tatăl tău Baal HaSulam în urmă cu câțiva ani la Tel-Aviv și regret că au fost întrerupte. Am considerat că unele dintre lucrurile pe care le-am auzit de la el sunt foarte interesante. Dacă aș fi mai disponibil, aș fi încântat să mai aud din nou cuvinte despre Tora și înțelepciune de la el.”[174]

În altă parte, Ben Gurion a scris: „Acord o mare importanță finalizării lucrării lui Rav Așlag, binecuvântată să fie amintirea lui. Am regretat întotdeauna absența unei traduceri a Zohar-ului în ebraică … această mare carte care are un rol atât de semnificativ în viața spirituală a națiunii noastre.”[175]

Autorul prof. Dov Sadan, care a devenit ulterior membru al Knesset-ului și laureat al Premiului Israel, l-a asistat ​​pe Baal HaSulam la întâlnirea cu liderii generației. Sadan a fost uimit de insistența lui Baal HaSulam de a se conecta la mișcările muncitorilor. Așa l-a descris pe Baal HaSulam: „El a fost printre cei mai mari cabaliști din generație și a decis să facă din fundamentele Cabalei un motor istoric în generația noastră. Prin percepția sa socialistă, care este construită în baza ei, s-a străduit să ia contact cu mișcarea kibbuţ. Când am întrebat de ce s-a apropiat de oamenii care erau departe de el în loc să meargă la cei de lângă el – yeşiva (seminarul religios) unde a studiat în Me’ah Şe’arim (în orașul vechi al Ierusalimului) – a explicat că mintea este un rezultat al acțiunilor și, din această cauză, i se părea că oamenii din kibbuţim aveau o inteligență superioară, întrucât acțiunile lor erau mai demne.”[176]

S-ar putea să ne surprindă faptul că Baal HaSulam a dorit să se apropie de mișcarea muncitorească și de liderii săi, întrucât din punct de vedere exterior și cultural se aflau la distanță de kilometri. Dar dacă ne uităm mai adânc în scrierile sale, găsim un individ fascinant, care era foarte versat în multe subiecte, conștient de ceea ce se întâmpla în Israel și în lume și ale cărui opinii erau îndrăznețe, de anvergură și revoluționare.

Scrierile ultimei generații

În ultimii săi ani, Baal HaSulam a scris lucrarea Scrierile ultimei generații, care începe cu următoarele cuvinte: „ Există o alegorie referitoare la nişte prieteni care s-au pierdut în deșert, flămânzi și însetați. Unul dintre ei a găsit o așezare plină din abundență cu toate minunăţiile. … La fel este și cu problema cu care ne confruntăm noi: am fost pierduți în teribilul deșert împreună cu întreaga omenire și acum am găsit o mare şi bogată comoară, anume cărțile de Cabala … Acum, distinse cititor, aceaste cărţi se află aici în fața voastră     într-un dulap. În ele, ceea ce înseamnă cărţile de Cabala, sunt precizate în mod explicit toată înțelepciunea abilității de stat și comportamentele vieții private și publice aşa cum vor exista la sfârșitul zilelor.”[177]

Scrierile discută chestiuni sociale și analizează diferitele regimuri pe care le trăise omenirea până în acel moment și cele cu care se confrunta. Baal HaSulam a pus un accent deosebit pe rolul națiunii israeliene: „Iudaismul trebuie să prezinte ceva nou națiunilor. Asta se așteaptă de la întoarcerea lui Israel în țară! ”[178]

Lucrarea Scrierile ultimei generații trece în revistă dezvoltarea dialectică a umanității din multe unghiuri. Pe parcursul scrierilor, Baal HaSulam se implică pe larg în fenomenul nazismului. El analizează cauzele apariției sale dintr-o perspectivă unică și revoluționară și avertizează că legea dezvoltării va duce la un stat în care vor apărea mai multe regimuri naziste și fasciste, în special în țările dezvoltate, și vor genera mai multe războaie mondiale.

Baal HaSulam avertizează, de asemenea, că ceea ce majoritatea oamenilor consideră o anomalie, și anume nazismul, ar putea reapărea și chiar ar putea să escaladeze: „Lumea consideră în mod eronat nazismul ca pe un produs aparte al Germaniei. … Toate națiunile sunt egale sub acest aspect; nu există nicio speranță că nazismul va pieri odată cu victoria aliaților, pentru că mâine anglo-saxonii vor adopta poate nazismul.”[179] Mai târziu, el adaugă: „Fascismul crește pe zi ce trece, mai întâi Italia, acum Germania, mâine Polonia iar America este, de asemenea, pe punctul de a exploda, și așa mai departe”.[180]

Pe lângă analiza problemelor, Baal HaSulam a prezentat soluții în Scrierile ultimei generații. El a prezentat noul mod de viață care credea că va aduce satisfacția umanității, încrederea, liniștea, pacea și fericirea.

Rav Baruch Shalom Aşlag (RABAŞ)

Rav Baruch Shalom HaLevi Aşlag (1907-1991), cunoscut sub numele de RABAŞ, a fost primul fiu și succesor spiritual al lui Baal HaSulam. S-a născut la Varșovia, Polonia și s-a mutat împreună cu tatăl său în Israel în 1921.

După căsătorie, s-a mutat împreună cu familia soției sale în Orașul Vechi din Ierusalim. Pentru a participa la lecțiile tatălui său, care se țineau în orele mici ale nopţii în Givat Şaul, un cartier îndepărtat al Ierusalimului, RABAŞ a trebuit să parcurgă câteva mile pe drum. Drumul era întunecat, existau blocaje rutiere înființate de soldați ai Mandatului Britanic, care guverna în Israel la acea vreme, și existau bande arabe care îi pândeau pe evrei și îi jefuiau sau le făceau rău. Cu toate acestea, în ciuda tuturor obstacolelor, RABAŞ nu a ratat niciodată o lecție.

În timp, RABAŞ a devenit primul discipol al tatălui său, l-a slujit în toate nevoile sale și a început să studieze și el separat. Baal HaSulam a răspuns la numeroasele sale întrebări și l-a pregătit pentru rolul pe care urma să şi-l asume RABAŞ – să exprime Înțelepciunea Cabala într-o manieră simplă, potrivită pentru timpul nostru.

RABAŞ a scris tot ce auzise de la tatăl său într-un caiet special pe care l-a intitulat Şamati (Am auzit). Notele au documentat explicațiile lui Baal HaSulam despre munca spirituală acumulată.

La o vârstă fragedă, RABAŞ a primit o dublă ordonanță ca rabin, de la Rav Kook, precum și de la Rav Zonnenfeld. Dar, în ciuda erudiției sale în legea evreiască, el nu a servit niciodată ca rabin pentru o congregație. În schimb, a ales să trăiască precum cel mai simplu dintre oameni și și-a câștigat existența ca muncitor în construcții sau în lucrări de drumuri. Mai târziu în viață, a devenit funcționar. RABAŞ a insistat ca și discipolii săi să lucreze pentru      a-şi câştiga traiul.

După moartea tatălui său în 1954, RABAŞ i-a luat locul, a publicat cărțile tatălui său și a continuat să predea Cabala. Mulți ani, discipolii săi au fost în principal oameni care au învățat alături de el cu Baal HaSulam.

Dar în 1983, toate acestea s-au schimbat. După o serie de prelegeri și lecții de Cabala pe care le ținusem la Tel-Aviv ca discipol al lui RABAŞ, aproximativ patruzeci de noi studenți au venit la seminarul învăţătorului meu din Bnei Brak. Erau tineri, laici și dornici să găsească secretul vieții.

Aceasta a fost o revoluție în ceea ce privește tot ceea ce are legătură cu deschiderea studiului Cabalei către publicul larg, iar RABAŞ a plătit un preț personal greu pentru aceasta. Comunitatea ortodoxă, care este marea majoritate a populației din Bnei Brak, l-a admonestat ​​și l-a disprețuit pe RABAŞ pentru că i-a învățat pe oamenii laici Înțelepciunea Cabala. Fiicele sale au fost boicotate și nimeni din comunitatea ortodoxă în care locuiau nu aveau să se căsătorească cu ele.

Cu toate acestea, prin munca sa unică cu noii discipoli, RABAŞ a dezvoltat metoda potrivită pentru generația noastră. În fiecare săptămână el scria un nou eseu, elaborând în detaliu și în cuvinte simple fiecare etapă a muncii interioare a unei persoane pe calea spirituală. El și-a învățat discipolii noțiunile de bază ale muncii   într-un grup de studiu Cabala și, făcând acest lucru, a dat lumii o adevărată comoară: o metodă completă și sigură, care poate aduce fiecare persoană la percepția și senzația lumii spirituale.

RABAŞ a fost, de asemenea, un pionier în ceea ce privește predarea către femei. Pentru el a fost foarte important ca și femeile să studieze Cabala. În fiecare săptămână, imediat după ce-și finaliza eseul săptămânal, se asigura ca eseul să fie dat grupului de femei, care erau soțiile discipolilor săi, chiar înainte de a le da eseul bărbaților.

Într-un anumit sens, RABAŞ a fost „ultimul dintre mohicani”, veriga finală în linia glorioasă a cabaliștilor care a durat mii de ani. Rolul său în descendență este probabil cel mai semnificativ pentru generația noastră – pentru a conecta revelațiile tuturor marilor cabaliști de-a lungul istoriei cu generația noastră.

Grupul de discipoli ai lui RABAŞ nu a crescut mult de-a lungul anilor, deși el însuși era pregătit și dispus să învețe pe oricine arăta cel mai mic interes. El spunea: „Magazinul meu este întotdeauna deschis”.

Înțelepciunea inimii

În scrierile sale, RABAŞ ne învaţă cum să dobândim revelarea sfinţeniei prin munca în grup şi despre iubirea pentru ceilți. Iată ce a scris el într-unul dintre eseurile sale: „Cei care se angajează în Tora nu neapărat pentru a cunoaște regulile și obiceiurile, anume cum să respecte poruncile, ci pentru un alt rost mai înalt, învăţând Tora pentru a rectifica inima, acestora li se spune că posedă „înţelepciunea inimii”, întrucât totul primeşte nume după acțiunea sa. De aceea, Tora pe care ei o învață cu această intenție este numită „înţelepciunea inimii” și nu „înţelepciunea minţii”, deoarece ei au nevoie de Tora pentru a rectifica inima.”[181]

Așa cum s-a spus mai sus, conform Înțelepciunii Cabala, scopul angajării în Tora ar trebui să fie rectificarea inimii, dobândirea intenției de a dărui și a iubi. Aceasta se numește „Tora Lişma (în numele Ei)”. Cabala mută accentul de la învățare pentru a cunoaște regulile și poruncile la angajarea în rectificarea conexiunilor dintre oameni. Procedând astfel, stârnește rezistență în anumite părți ale publicului evreu.

Primele eseuri ale lui RABAŞ s-au referit aproape exclusiv la construirea unui grup ai cărui membri se străduiesc să urmeze principiul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, cu scopul de a se asemăna Creatorului. Eseu după eseu, RABAŞ a elaborat relația unică pe care membrii trebuie să o întrețină pentru a atinge acest obiectiv. La fel ca o mamă care își învață copilul să meargă, RABAŞ ne învață cum să depășim dorințele egoiste care se intensifică în mod constant în noi, astfel încât să menținem legătura spirituală cu prietenii.

Primul eseu al lui RABAŞ, „Scopul comunităţii – 1”, indică marea importanță pe care a acordat-o construirii unei comunităţi speciale pentru a pune în aplicare Înțelepciunea Cabala. Așa începe el eseul: „Ne-am adunat aici pentru a pune bazele unei comunităţi pentru toți cei care doresc să urmeze calea și metoda lui Baal HaSulam, calea prin care să urcăm gradele omului.”[182]

RABAŞ a înțeles că, începând cu generația noastră, nivelul de dezvoltare a voinței omului de a primi ar schimba modul în care este transmisă Înțelepciunea Cabala. Spre deosebire de generațiile anterioare, când numai câțiva aleși s-au angajat în înțelepciune, care a fost transmisă de la învăţător la discipol sau la grupuri mici care o practicau în secret, se apropie acum timpul la care au sperat cabaliștii din toate generațiile. În noua eră, Înțelepciunea Cabala va deveni o metodă spiritual-educativă pentru mase. Din acest motiv, RABAŞ și-a concentrat toate eforturile pe construirea unei metode de lucru structurată în cadrul unui grup de studiu Cabala.

Într-un astfel de grup, explică RABAŞ, relațiile dintre prieteni sunt cheia oricărei dezvoltări spirituale. „Sfatul pentru fiecare   pentru a fi capabil să-și poată creşte puterea în a respecta marea regulă: „Iubește-ți aproapele…”, scrie el, „este să-ţi iubeşti prietenii. Dacă fiecare se anulează înaintea prietenului său și se contopeşte cu el, ei devin o singură masă în care toate micile părți componente care doresc iubirea pentru altele se unesc într-o forță colectivă care constă din mai multe părți. Iar când cineva are o mare putere, poate împlini iubirea faţă de ceilalţi pentru ca apoi să poate dobândi pentru D-zeu.”[183]

RABAŞ a detaliat toată munca și etapele a căror experienţă o trăiește omul în timpul dezvoltării spirituale. El a explicat cum să te descurci cu emoțiile și gândurile care apar. În scrierile sale, RABAŞ a descris toate stările, temerile și îndoielile pe care cineva le simte pe calea dezvoltării. Când discipolii își găsesc sentimentele exprimate în scris, sunt uimiți de posibilitatea de a descrie atât de exact ceea ce simţi. Prin conturarea căii de dezvoltare a fiecărui discipol, RABAŞ a completat opera vieții tatălui său. El a creat „pachetul complet”: cărțile pe care trebuie să le înveți pentru a dobândi spiritualitatea și modul de a practica și a împlini ceea ce este scris în cărți.

RABAŞ subliniază: „O persoană trebuie să creadă că are un punct în inimă, care este o scânteie care strălucește. Trebuie să trezim întotdeauna acea scânteie, întrucât uneori acea scânteie … ne poate lumina acțiunile, astfela încât acestea să se ilumineze.”[184]

Rezistența la diseminarea Cabalei în secolul XX

Prin Înțelepciunea Cabala, Baal HaSulam și Rav Kook au dobândit o perspectivă largă a realității și a cursului său de dezvoltare. În consecință, ei aveau o perspectivă foarte diferită și inovatoare asupra evenimentelor mondiale ale vremii lor și ale viitorului, și în special ale stării poporului evreu și a iudaismului.

Ei și-au exprimat opiniile în mod deschis, dar, drept rezultat, au întâmpinat obiecții acerbe. Una dintre cele mai criticate afirmații a fost aceea că iudaismul nu va putea persista fără a-l reînvia din interior prin ideile Înțelepciunii Cabala.

Această rezistență se află în centrul rupturii dintre cei care practică internalitatea Torei, și anume Înțelepciunea Cabala, și cei care se mulțumesc să studieze părțile sale exterioare. Este aceeași prăpastie care s-a creat în zilele templului din cauza luptei pentru definirea semnificației termenului de Lişma (în numele Ei).

În plus, așa cum au făcut întotdeauna cabaliștii, ei și-au exprimat în scris noile puncte de vedere, ceea ce a stârnit nenumărate obiecții care uneori au devenit violente. Ambii cabaliști au fost considerați neobișnuiți, ciudați și au fost persecutați pentru curajul lor de a încălca normele privind abordarea față de evreii laici din Israel. Abordarea lor favorabilă față de sionism și credința lor că acesta a marcat începutul izbăvirii a produs, de asemenea, rezistență din partea elementelor ultra-ortodoxe.

Cu toate acestea, preocuparea pentru bunăstarea națiunii și a lumii a fost principala prioritate atât pentru Baal HaSulam, cât și pentru Rav Kook. În ciuda rezistenței la lucrările lor, ei s-au agățat de misiunea lor și au continuat să înoate în amonte, ignorând greutățile lor personale.

Rezistență la Rav Kook

Cartea lui Rav Kook Orot (Lights) prezintă multe idei inovatoare. A fost publicată în 1920 și a provocat un răspuns dur din partea elementelor ortodoxe din comunitatea evreiască. Liderii Haredi au declarat fără echivoc: „Am fost uimiți să vedem un rabin de aici care scrie cuvinte grosolane, străine de întreaga Tora a lui Israel, creând inovații pentru a merge pe drumuri răsucite pe care rabinii noștri nu le-au înțeles … El a circulat deja broșuri în spiritul noii ere, spiritul ereziei și noua „cultură”, dar ultima este cea mai grea, iar generatorul ei a numit-o „Lumini”, cu otravă mortală în interiorul ei. Există multe lucruri care nu trebuie auzite, cu atât mai puțin scrise sau tipărite.”[185]

Se spune, de asemenea, că atunci când Rav Kook se plimba prin cartierul ultra-ortodox Ierusalim Me’ah Şe’arim, oamenii îi strigau: „Necredinciosule!” și că odată, la sărbătoarea Lag Ba’omer, când evreii credincioşi aprind focuri și cântă, evreii ortodocși au construit o păpușă după chipul său și i-au dat foc.

În scrisoarea adresată lui Rav Nachman Şlomo Greenspan, Rav Kook descrie ceea ce simte faţă de dizidenții săi: „În ceea ce privește scrisoarea calomnioasă pe care au scris-o împotriva mea … tot ceea ce îmi pare rău este că gloria Ierusalimului și gloria Torei sunt cele pe care acțiunile lor le profanează. În ce privește, însă, chestiunea în sine, nu îi simt influența în interior sau în afară … Domnul să ne purifice inimile pentru a deveni un singur mănunchi care să-L slujească pe El în adevăr pe muntele sfințeniei Sale, Selah; întregul Israel sunt prieteni.”[186]

Într-o altă scrisoare către Rav Yehuda Leib Zeltzer, Rav Kook se referă la rezistența dură la învățarea internalității Torei și la pierderea rezultată din angajarea strictă în părțile sale exterioare: „Atâta timp cât ortodocşii insistă să spună: «Nu! Doar Gemara și Mişna»… se usucă de la sine. Toate mijloacele pe care le folosesc pentru a se proteja, fără a lua adevărata poțiune a vieții, lumina Torei în internalitatea ei … cea revelată în Tora și în porunci, acestea sunt absolut incapabile să-și îndeplinească obiectivul în toate generațiile și mai ales în generația noastră, dacă nu sunt însoțite de extinderea numeroaselor lor rădăcini spirituale.”[187]

Opoziție față de Baal HaSulam și RABAŞ

Anumite elemente din ortodoxia evreiască nu au aprobat dorința lui Baal HaSulam de a răspândi ideile Înțelepciunii Cabala către mase. În 1933, ei au reușit să oprească tipărirea broșurilor lui Baal HaSulam care conțineau eseurile sale. În prima broșură, Baal HaSulam a declarat că intenționează să tipărească cincizeci de numere, dar după doar trei numere, acele elemente extremiste au reușit să-l oprească.

Ani mai târziu, istoricul Bezalel Landau a vorbit despre acest lucru într-un interviu dintr-un ziar: „Cele trei numere care au fost publicate au provocat valuri chiar și în cercuri seculare și, pentru diverse temeri, el a încetat să le tipărească și cei care știu înțeleg”.

Baal HaSulam a primit destul de multe comentarii și răspunsuri în urma publicării eseurilor sale. Unul dintre aceste răspunsuri a fost o scrisoare a unui bărbat care locuia în orașul Petah Tikva, în centrul Israelului. Omul a susținut că „Dacă esența Torei este doar să se preocupe de oameni și nimic mai mult, de ce toată Tora, autorii Talmud-ului, autoritățile rabinice nu vorbesc deloc despre ea? Au abandonat cu toții problema principală și s-au ocupat doar de ce este marginal? În opinia mea, toate cuvintele tale în acest sens contravin complet religiei convenționale din Israel și așa cum a fost norma pentru noi. În opinia mea, această forță necesară este o construcție nouă, o nouă metodă pe care ați inventat-o ​​cu propria minte.”[189]

Acest răspuns reflectă cu adevărat opinia comună care privește porunca de a iubi pe alții ca pe tine însuți ca fiind doar una dintre multele din întreaga Tora a lui Israel și cu siguranță nu cea mai importantă sau una care include în ea întreaga Tora. Acesta este motivul pentru care autorul scrisorii îl acuză pe Baal HaSulam că a inventat o nouă percepție care aparent contrazice percepția înțelepților lui Israel de-a lungul veacurilor. Întrucât această scrisoare a reprezentat punctul de vedere al multora, Baal HaSulam a planificat să o publice împreună cu răspunsul său într-una din viitoarele broșuri, dar acestea nu au fost publicate niciodată.

În răspunsul pe care l-a pregătit, Baal HaSulam a remarcat faptul că „inima construcției Torei o constituie porunca „să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți”. Cu toate acestea, din cauza declinului spiritual al naţiunii, “era irelevant să ceri tuturor să încurajeze această poruncă fundamentală. Pentru ca, totuşi, Tora să nu fie uitată de Israel, au început să se angajeze în restul poruncilor, deși au abandonat punctul principal, întrucât nu aveau altă opțiune. Poate că asta au vrut să spună înțelepții noștri atunci când au întrebat referitor la ruina celui de-al Doilea Templu, anume că nu exista idolatrie atunci și erau cunoscători în Tora, așadar de ce a fost ruinat templul? Ei au spus că a fost aşa din cauza urii nefondate. Poate că asta înseamnă că a fost aşa întrucât nu s-au putut angaja în inima construcției Torei, care este „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. [190]

În 1940, la șapte ani de la publicarea broșurilor, Baal HaSulam a publicat ziarul Naţiunea. Inițial, intenționa să publice o revistă  lunară, dar încă o dată, dizidenții săi i-au zădărnicit intenția. Aceștia au spus autorităților mandatului britanic că ziarul răspândea valori comuniste, ceea ce i-a determinat pe britanici să îl închidă după o singură apariţie.

Disidenții săi au folosit toate mijloacele pe care le-ar putea folosi, cinstit sau necinstit, pentru a-l opri pe Baal HaSulam. De mai multe ori, chiar l-au atacat fizic. Când locuia în cartierul Bukharian din Ierusalim, oamenii aruncau cu pietre în casa lui, spărgându-i geamurile. Ostilitățile l-au forțat pe Baal HaSulam să se mute de mai multe ori, dar el știa că rezistența acerbă era soarta fiecărui cabalist care a încercat vreodată să introducă Înțelepciunea Cabala în mase și le-a sugerat discipolilor săi că se vor confrunta şi ei cu obiecțiile pe care ARI și discipolii săi le-au întâmpinat. „Sitra Achra (cealaltă parte) își găsește întotdeauna oamenii, împlinitori ai misiunilor ei”, a scris el într-o scrisoare, „punând obstacole în fața mea oriunde mă întorc în beneficiul altora. … În cele din urmă, oamenii sinceri sunt cei care câștigă. … Adevărul trăiește și nu slăbește urmare a tuturor minciunilor. Dimpotrivă, devine și mai puternic prin ele.”[191]

Pe lângă referirea la opozanții săi direcți, Baal HaSulam a abordat dezinteresul evident manifestat faţă de învățarea Cabalei. Cu mare durere, el a spus: „Aceasta este semnificaţia virtuţilor în scădere a generațiilor până când au ajuns la decăderea finală a generației noastre … Chiar și cei care se angajează în muncă, o fac doar din obișnuință. Nu au setea sau aspirația de a găsi vreo urmă de cunoaştere în munca lor. Iar dacă un înțelept le-ar spune: «Vino, lasă-mă să te învăț înțelepciunea, să înțelegi și să înveți în Cuvântul lui D-zeu», ei știu deja care le este răspunsul: «Știu deja că nu voi fi la fel ca Raşbi și prietenii lui … și mi-aș dori să pot respecta partea literală în întregime.» Cu toate acestea, se spune despre ei: «Părinții au mâncat struguri acri, iar dinții copiilor au crescu tociţi», pentru că se angajează în Tora și Miţvot (porunci) care sunt necoapte și dinții copiilor lor vor crește complet tociți. … Aceasta este forma generației noastre, cu care avem de-a face.”[192]

*

Rezistența manidestată faţă de Înțelepciunea Cabala a continuat și în zilele lui RABAŞ. Într-o scrisoare scrisă de RABAŞ discipolilor săi în 1955, în urma trecerii tatălui său în nefiinţă, el a descris rezistența pe care o întâmpină cei care urmează calea lui Baal HaSulam.

Similar spuselor rabinului Elimelech din Lizhensk, pe care       le-am citat mai devreme, RABAŞ a vorbit despre dizidenți – anume că unii dintre ei se urăsc reciproc, dar găsesc puterea de a se uni împotriva celor care se angajează în Cabala. Cu propriile sale cuvinte: „Deși între ei sunt foarte îndepărtați și atât de diferiți unul de celălalt încât nu pot fi niciodată de acord cu nimic. S-ar putea chiar să se urască reciproc într-o asemenea măsură încât nu pot suporta să fie în aceeași cameră unul cu altul și toți vor să se omoare unul pe altul. Totuși, împotriva noastră, ei toți se unesc. Ei hotărăsc din toată inima și fără echivoc că este mai bine pentru ei să nu se unească cu noi.”[193]

Mai departe, în scrisoare, RABAŞ descrie teama opozanților că răspândirea Înțelepciunii Cabala în mase le va submina statutul public, motiv pentru care caută toate mijloacele pentru a împiedica activitățile cabaliștilor, chiar folosind acțiuni ilegitime: complotează și conspiră între ei cum să ne facă să eșuăm și cum să ne pună piedici în drum, folosind tot felul de mijloace – deopotrivă legale și ilegale, chiar dacă aceste mijloace contravin spiritului uman și spiritului Torei. Nu le pasă, pentru că văd că nu va exista nicio persistență a voinței lor dacă avem vreo dominație și extindere a obiectivului nostru către oamenii inimoşi și sinceri, pentru că atunci vom avea puterea de a le arăta adevărul.”[194]

În eseul său „Cu privire la mediul înconjurător”, RABAŞ explică faptul că rezistența la Cabala vine din partea acelora care „în exterior, parcă lucrează – angajându-se în Tora și rugăciune cu entuziasm și făcând tot felul de lucruri cu precizie … Și totuși, pe plan interior … singurul lor scop este să-și satisfacă propriile dorințe și nevoi și nu au nicio legătură cu munca de dăruire.”[195]

Rezistența printre discipoli

În cea mai mare parte, oamenii care încep să studieze Înțelepciunea Cabala nu înțeleg despre ce este vorba. La fel ca în orice alt domeniu, atunci când începem să învățăm ceva, ne așteptăm ca acel ceva să ne împlinească într-un fel sau altul.

Studiul corect al Înțelepciunii Cabala atinge locurile noastre cele mai adânci. Treptat, ne îndeamnă să ne cercetăm gândurile și intențiile, să ne deschidem inimile și sentimentele și să le îndreptăm înspre beneficiul altora. După ceva timp, devine clar pentru discipol că trebuie să-şi schimbe dorința de a primi plăcere pentru sine. De obicei, în acel moment, el începe să formuleze obiecţii Înțelepciunii Cabala. La urma urmei, în mod firesc, toată lumea vrea ca lucrurile din jurul lor să se schimbe, dar foarte puțini sunt aceia care vor să se schimbe pe ei înşişi. De aceea, un discipol care avansează pe calea spirituală trebuie să lucreze în mod constant împotriva „dizidenților dinăuntru”, dorințele egocentrice din noi care rezistă dorinței de a dărui.

Spre deosebire de religie, care oferă încredere și stabilitate, pentru un student în Cabala, nimic nu este sigur, în afară de însăşi incertitudinea. În fiecare zi, apar noi îndoieli și studentul trebuie să se confrunte cu întrebarea dacă să continue să studieze sau să renunțe. Singura modalitate de a depăși aceste gânduri este aceea de a crește importanța calității de dăruire și a iubirii opuse celor care sunt disidenții interiori, care strigă și cer discipolului să își satisfacă doar dorințele proprii.

Potrivit lui RABAŞ, „Cei care umblă pentru a oferi încep din nou lucrarea în fiecare zi.”[196] Dacă o persoană nu depune eforturi pentru a depăși acele obiecții interioare care se trezesc în el „El îşi găsește scuze pentru sine și trebuie să scape de efort. În felul acesta, omul se crede neprihănit; adică, părăsind comunitatea, el crede că are întotdeauna dreptate. Și justificându-se pe sine, el simte cu adevărat că este drept.”[197]

Ca urmare a acestor conflicte interioare, unii studenți în Cabala renunță după un timp sau caută alte forme de studiu în care pot obține beneficii personale imediate. Ei fac acest lucru pentru că, așa cum scrie RABAŞ, „Justificându-se, el simte realmente că este drept”. Mai mult decât atât, unii dintre oamenii care abandonează devin opozanți acerbi ai grupului de cabaliști unde învățaseră.

Acesta este modul în care RABAŞ descrie sentimentele lor: „Și, întrucât sunt părtinitori din cauza voinței de a primi din interiorul lor și pentru că „Mita orbeşte ochii înțelepților”, ei văd imediat opusul a ceea ce credeau despre noi. Și după toate laudele și virtuțile pe care le-au găsit în noi – anume că fiecare dintre noi este lăudabil și onorabil – odată ce au luat decizia, ei dau imediat verdictul, cu pasiune și zel, din moment ce le stricăm reputația cu opiniile noastre. Astfel, pe de o parte, ei văd că adevărul este de partea noastră; pe de altă parte, calea noastră este împovărătoare pentru ei. Pentru a se scuza, nu au altă opțiune decât să ne distrugă și să ne anuleze numele de pe fața pământului. Ei trudesc și se străduiesc în acest scop, pentru a ne arunca în toate direcțiile.”[198]

Factorul determinant în decizia cuiva de a continua să învețe sau în a se simţi respins este nivelul de dezvoltare al acelui punct din inimă și cât de mult solicită el un răspuns adevărat la întrebarea despre sensul vieții.

Rădăcina tuturor formelor de rezistență la Înțelepciunea Cabala pe care le-am descris este opoziţia existentă intre procesul de dezvoltare prin care Cabala îl face să treacă pe om și voința înnăscută a acestuia de a primi. Înțelepciunea Cabala îl conduce spre îndreptare, plasând iubirea față de ceilalți și dorința de a dărui în vârful preocupărilor sale, mai presus de egoism și de voința firească de a primi. Prin urmare, dorința egoistă ce-l guvernează pe om se opune schimbării chiar și inconștient.

Această opoziție va evoca în mod necesar rezistență instinctivă în fiecare individ. De aceea, uneori vedem că oamenii simt o respingere faţă de Înțelepciunea Cabala fără a înțelege nimic din asta. Cumva, ei simt că aceasta are de-a face cu împiedicarea mecanismului lor înnăscut de câștig pentru sine. Prin urmare, i se opun.

În fiecare generație

Pentru a încheia acest capitol, care se referă la revelarea Înțelepciunii Cabala și obiecțiile care o însoțesc, aș dori să citez cuvintele rabinului Nachman din Breslov așa cum au fost scrise de discipolii săi. Este o descriere puternică a modului în care, în fiecare generație, cabalistul care a trăit și a lucrat în acea epocă a suferit amarnic, dar după trecerea sa în nefiinţă, măreția i-a fost recunoscută. „Înclinaţia rea care sporeşte cu fiecare generație îi acoperă și-i ascunde îndeosebi pe cei cu adevărat drepți din acea generație. Așa cum vedem foarte clar, disputa se referă în principal la cei drepți din generația respectivă. După ceva timp, ei recunosc, însă, că și el a fost un neprihănit. Și spun că el a fost cu siguranță un neprihănit, dar îi contestă pe cei drepți în generația următoare. Astfel, în vremea lui ARI a existat un mare dezacord cu privire la ARI … pentru ca, după câteva generații, ARI să fi fost acceptat și toată lumea să fi recunoscut că inovațiile sale au fost minunate și că el a fost un sfânt etc. Cu toate acestea, ei îi contestă pe alți drepți din generațiile care îi urmează lui. În sfârşit, nu cu mult înainte de vremurile noastre, a existat Baal Şem Tov, care a fost o lumină minunată, extraordinară, dar a existat o mare dispută în jurul lui. În vremea lui Baal Şem Tov, majoritatea celor care nu erau de acord cu el îl recunoşteau pe ARI, dar îl contestau pe Baal Şem Tov … În fiecare generație, insolenţii vin și îi contestă pe adevărații drepți. Ei îi acoperă și îi ascund pe cei drepţi îndepărtând lumea de ei.”[199]

(înapoi la UN POD FOARTE ÎNGUST – click)

error: Content is protected !!