Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)
SEMNIFICAŢIA CUVÂNTULUI “CABALA”
TRADUS SIMPLU, CUVÂNTUL CABALA ÎNSEAMNĂ CEEA CE este primit. În general, asta s-a referit întotdeauna la transmiterea orală a înțelepciunii divine de la învăţător la discipolul primitor. Expresia „cuvintele Cabalei” însemna inițial inteligența transcendentală primită și mijlocită de profeții lui Israel – spre deosebire de cuvintele nemijlocite ale Torei / cele cinci cărți ale lui Moise. Începând cu aproximativ 800 de ani în urmă, cuvântul Cabala se referă mai specific la învățăturile interioare, la nivelul de Sod, secretele mistice ale Torei.
La un nivel mai profund, cuvântul Cabala se adresează propriei noastre dorințe de a fi deschiși și receptivi la Divinitate; pentru a alinia și optimiza sistemul nostru de navigație interioară pentru a vedea, a auzi și a exista cu adevărat.
Pentru a absorbi pe deplin o învățătură de viață a Cabalei, trebuie să fim receptivi la ea. Trebuie să ne transformăm în vase și să invităm această cunoaștere superioară în mintea și inima noastră. Apoi, trebuie să intrăm pe „poarta” învățăturii; trebuie să trecem dincolo de metafore în misterul în sine și să nu rămânem în afara ușilor cuvintelor, conceptelor și sistemelor teoretice. Când suntem dincolo de poartă, în interior, înțelepciunea ne poate umple și poate împlini alchimia ei. Devenim din ce în ce mai puțin centraţi pe ego până când devenim o parte conștientă a înțelepciunii în sine. Drept urmare, vedem cu ochii înțelepciunii – putem vedea semnificația circumstanțelor noastre și a spiritului din materie. Inima divină care bătea în fiecare fenomen ne este dezvăluită și devenim carele ei, purtând forța vieții și binecuvântările altora.
PATRU ABORDĂRI ISTORICE
În linii mari, există patru categorii de Cabala: cea teoretică, cea meditativă, cea magică și cea personală.
Abordarea teoretică se referă în primul rând la dimensiunile interioare ale realității, cum ar fi tărâmurile spirituale, sufletele și îngerii.
Abordarea meditativă este utilizată pentru a atinge stări de conștiință ridicate chiar și stări de profeție prin utilizarea de nume divine și permutări de litere.
Abordarea magică se preocupă de modificarea și influențarea cursului naturii. Practica sa include utilizarea de nume divine, descântece, amulete, sigilii magice și diverse alte exerciții mistice.
Abordarea personală încearcă să transforme învățăturile spre interior pentru transformarea personală. Adeptul aplică înțelepciunea pentru a facilita dezvoltarea și avansarea spirituală, aducând literalmente cerul pe pământ.
CABALA TEORETICĂ
Marea majoritate a învățăturilor cabalistice, trecute și prezente, sunt revelate și dezvoltate în domeniul teoretic sau „filosofic”. Cu alte cuvinte, ele dezvăluie teoriile care stau la baza procesului Creației, structura interioară a universului și a sufletelor și scopul vieții. În centrul acestor învățături se află lucrarea sacră, cartea Zohar / cartea Iluminării, care conține învățături ale înțeleptului talmudic din secolul al II-lea, rabinul Şimon Bar Yochai. Nucleul acestor învățături a fost transmis de la o generație la alta, de la învăţător la discipol până când au fost publicate la sfârșitul secolului al XIII-lea de către rabinul cabalist Moşe de Leon.
Aprecierea deplină a înțelepciunii Zohar-ului a fost atinsă în secolul al XVI-lea de misticii din Safed, în Israel. Această perioadă din istorie poate fi văzută ca marea renaștere a Cabalei. Mișcarea din Safed a fost condusă de învățăturile profunde și sistematice ale lui Rav Moşe Kordovero, cunoscut sub numele de RaMaK (1522-1570), și în special de învățăturile rabinului Yiţhak Luria (1534-1572), cunoscut sub numele de ARI ZA’L. Sfântul Rav Yţhak, fie-i memoria binecuvântată. Învățăturile sale au devenit fundamentul și centrul întregii Înţelepciuni Cabala, până în ziua de azi, așa cum va fi explorat în continuare.
CABALA MEDITATIVĂ
Unul dintre marii susținători ai practicilor meditative cabalistice a fost Rav Abraham Abulafia (1240-1296). El a condus o școală mistică interesată în primul rând de metodele de dobândire a unor stări de conștiință mai expansive și profetice.
Abulafia i-a învățat pe alţii că profeția, ca și înțelegerea și inspirația, ar putea fi dobânbdită prin forme avansate de meditaţie asupra permutărilor de litere și de respirație. Totodată, el a folosit scrierea ca mediu, de pildă, scriind literele unui cuvânt în repetate rânduri în diferite stiluri și configurații. Exercițiul repetitiv de combinare și separare a literelor ebraice (compunerea de motive simbolice cu totul noi și, în esență, redarea lor ca muzică) induce o liniște interioară și extinde conștiința celui care meditează. Abulafia vorbește despre metode și mai avansate care utilizează fluxul respirației împreună cu mișcările capului, în timp ce intonează modelele vibraționale ale vocalelor ebraice ale numelor divine în permutații specifice.
Învățăturile sale extrem de carismatice, precum și personalitatea sa au fost atacate de oameni de știință de-a lungul vieții sale, cu toate acestea mulți ani mai târziu au câștigat favoarea în ochii misticilor din Safed-ul secolului al XVI-lea.
CABALA MAGICĂ
Marea majoritate a textelor importante ale Cabalei magice nu au fost niciodată publicate și din motive destul de întemeiate.
Mulți cabaliști din perioada timpurie consideră că această Cabala magică este o disciplină periculoasă. Legenda povestește despre Rav Yoseph della-Reina (1418-1472), unul dintre marii maeștri ai Cabalei magice, care a încercat, împreună cu unii discipoli, să folosească aceste tehnici magice pentru a aduce izbăvirea la nivel mondial. Unii spun că eșecul său a dus la sinuciderea sa; alții spun că a devenit apostat. Alții spun că pur și simplu a înnebunit.
Cabaliștii din generațiile următoare au înțeles povestea sa ca pe un avertisment împotriva practicării elementelor magice ale Cabalei. De atunci, cunoștințele și practica Cabalei magice au dispărut, din toate punctele de vedere și au fost uitate. Cu toate acestea, în timpurile moderne oamenii au publicat unele dintre manuscrisele care au supraviețuit timpului.
CABALA PERSONALĂ
Această formă de Cabala ia toate învățăturile teoretice și abstracte împreună cu practicile meditative / contemplative și le transformă în procese interioare, concentrându-se pe dezvoltarea spirituală și psiho-fizică.
După ce a beneficiat de marii învățători ai Cabalei care l-au precedat, Rav Yisrael Ben Eliezer (1698-1760), cunoscut sub numele de Baal Şem Tov (Maestrul Numelui cel Bun), a extins aceste învățături și mai mult. Baal Şem Tov a fondat mișcarea hasidică, mişcare ce a continuat să conducă, să inspire și să influențeze toate celelalte mișcări cabalistice până în prezent. Accentul principal al învățăturilor lui Baal Şem Tov este pe Avodat HaŞem – slujirea lui Dumnezeu și auto-transformarea spirituală.
CELE PATRU CĂI DE INTERPRETARE A
„PARABOLEI DIDACTICE” A LUI ARIZ’AL
AȘA CUM S-A MENTIONAT, CABALA TEORETICĂ ESTE CEA mai cunoscută şi mai studiată Cabala. ARIZ’AL a fost cabalistul preeminent al acestui gen. Învățăturile sale dezvăluie o înțelegere extrem de complicată și detaliată a structurilor interioare și a funcționării universului. Ele se ocupă cu procesul de creație a lumii, inclusiv detalii precum haosul (Tohu) care a precedat lumea noastră, marea contracţie (Ţimţum) care a dat naștere existenței „independente”, interconectarea atributelor (Sfirot) care compun lumea noastră și rol nostru în rectificarea (Tikun) neajunsurilor pe care omenirea le-a produs tărâmurilor superioare și inferioare.
Exista un grup de cabaliști, printre care, Rav Moşe Zechut și Rav Şlomo Malcho care au interpretat învățăturile lui ARIZ’AL la propriu, privind descrierile sale ca realități obiective. Cu toate acestea, majoritatea cabaliștilor, începând cu rabinul Yoseph Irgas (Şomer Emunim, 1:26), incluzându-i aici pe cabaliștii care au avut cea mai mare influență până astăzi, explică învățăturile lui ARIZ’AL ca fiind o parabolă (Maşal) sau alegorie complicată. (Da’at Tevunot -Bnei Brak, 5733, p. 236: „ARIZ’AL vorbea în limba enigmelor”. Tot aşa, în Sha’ar HaŞamayim (Sha’ar 7: 8), „Pentru a explica Nişmal a lui ARIZ’AL”. Ramhal u’Bnei Doro, Igeres 50). Fiecare parabolă se referă la ceva real. Întrebarea este, ce înseamnă “realul”, Nimşal, al acestei Masal a lui ARIZ’AL? Ce anume este transformat în alegorie? Care este aplicația tangibilă și practică a structurii sale conceptuale?
Înainte de a muri, ARIZ’AL a spus că sufletul său se va întoarce în lume pentru a-și duce la capăt învățăturile. Finalizarea învățăturilor sale este, desigur, revelarea lui Nimşal.
De-a lungul unei singure perioade de timp, într-un interval de 20 de ani, s-au născut patru înțelepți cabalistici fenomenali: unul în Ucraina, unul în Yemen, unul în Italia și unul în Lituania. Toți cei patru au avut și au încă o influență profundă asupra Cabalei, în modul în care este înțeleasă și modul în care este practicată.
Învăţătorul suprem și cel mai influent, Baal Şem Tov, s-a născut în 1698 în ceea ce este Ucraina modernă. A devenit fondatorul mișcării Hasidice. Ramhal, rabinul Moşe Haim Luzzato s-a născut la Padova, în Italia, în anul 1707. A fost poet și filosof. Raşaş, rabinul sefardic cabalist Şalom Şarabi, s-a născut în Senna, Yemen în anul 1720; în cele din urmă el s-a stabilit la Ierusalim pentru a conduce Yeşiva de Cabala acolo. GRA, rabinul Gaon Eliyahu din Vilna, s-a născut, de asemenea, în 1720 și a devenit o autoritate în Tora a evreilor din Europa.
- Baal Şem Tov: 1698, Ucraina
- Ramhal: 1707, Italia
- Raşaş: 1720, Yemen
- GRA: 1720, Lituania
Anul 1740, când toți erau în viață și predau, a fost un an spiritual foarte important pentru lume. În calendarul ebraic, acesta a fost Anul Tav-Kuf – 5500.
Istoria actuală a omenirii este împărțită în șase milenii. Conform profeției, mileniul al șaptelea va fi un Şabat cosmic și Yemos haMaşiah – era mesianică a păcii și armoniei universale, când norma în rândul ființelor umane o va constitui conștientizarea deplină a Unității Creatorului.
Fiecare dintre aceste milenii corespunde unei zile a săptămânii cosmice și fiecare zi începe cu apusul soarelui. Prin urmare, anul 5500 corespunde celor 12 ore după apusul soarelui în a șasea zi – cu alte cuvinte, vineri la răsărit. Atunci când lumina celei de-a șasea zi începe să strălucească, lumea începe să se pregătească pentru Şabat. Cei patru cabaliști ai noștri luminoși au apărut în acest moment cu un scop special.
În cartea Bereşit (Geneza), Tora vorbește despre un mare potop: „În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe … s-au rupt toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor”. (Geneza, 7:11) Referitor la acest verset, Zohar-ul spune: „(Aceasta înseamnă că) în anul 600 al celui de-al Şaselea (mileniu), porțile înțelepciunii de sus și izvoarele înțelepciunii de jos vor fi deschise, iar lumea se va pregăti să intre în al Şaptelea (mileniu), la fel cum o persoană se pregătește spre seară pentru Şabat.” (Zohar 1, 117a)
În calendarul gregorian, acest al 600-lea an corespunde anului 1740 e.n., când înțelepciunea superioară a misticismului izbăvitor a început să inunde lumea prin acești cabaliști și discipolii lor. Este, de asemenea, momentul în care „înțelepciunile inferioare” au început să fie dezlănțuite, odată cu apariția Revoluției Industriale și a Erei Tehnologiei.
Cei patru mari învăţători, fiecare în felul său, au despachetat învățăturile lui ARIZ’AL, Înțelepciunea Superioară; și fiecare contribuie la revelarea lui Nimşal, realitatea tangibilă din spatele expunerii conceptuale, Masal, a lui ARIZ’AL.
Îi vom prezenta acum pe fiecare înțelept în detaliu și vom da un scurt exemplu de interpretare a învățăturii lui ARIZ’AL numită haKav – conducta procesului liniar al creației. Acest subiect este explorat în porțile 4 și 5 ale acestei cărți.
RAŞAŞ – SPAŢIUL DIVIN
Calea lui Raşaş este mai meditativă decât cea a lui ARIZ’AL. El ne cheamă să sondăm adâncurile intențiilor mistice (Kavanot) ale rugăciunilor și Miţvot. El nu simte în mod special nevoia de a descoperi Nimşal-ul lui ARIZ’AL sau de a considera învățăturile ca o metaforă pentru altceva. Cu toate acestea, Raşaş intensifică explorarea contemplativă a detaliilor conceptuale ale lui ARIZ’AL, scoate în evidență latura experiențială a structurilor sale și se bazează pe fundamentele lui. De pildă, atunci când ARIZ’AL vorbește despre Kav, Raşaş ia acest lucru la nivel de Pşat sau de interpretare simplă; există un Kav real acolo în spațiul spiritual, non-fizic și trebuie să „mergem acolo” pentru a-l experimenta.
Raşaş spune: „Referitor la cuvintele Pşat, chiar dacă nu sunt menite să fie cuprinse și înțelese la nivel literal – întrucât sunt secrete ascunse profunde – nu există nicio comparație între sacrul interior (semnificaţia) și Pşat. Cu toate acestea, pentru a înțelege unele dintre aceste fundamente, avem nevoie de Pşat, „așa cum Tora vorbește în limbajul omului”. (Rehovat haNa’ar, p. 8c)
Pentru Raşaş nu are sens să ne străduim să descifrăm Nimşal-ul lui ARIZ’AL, întrucât este dincolo de înțelegerea noastră și de capacitățile noastre mentale sau spirituale. De fapt, el face un pas și mai îndepărtat de Maşal și, astfel, în loc să se concentreze mai întâi și să aibă Kavana (intenţia) direcţionată pe Sfirot atunci când se roagă, precum ARI, el schimbă Sfirot cu diferite nume ale lui HaŞem. Făcând acest lucru el se asigură, totodată, că persoana care se roagă nu va metamorfoza Divinul, Doamne fereşte.
Raşaş a dezvoltat, totodată, o teorie pe care a numit-o Erchin – relativitate. Multe dintre discrepanțele și inconsistențele aparente în învățăturile lui ARIZ’AL sunt împăcate de Erchin. De pildă, într-un loc ARIZ’AL poate spune că o astfel de dimensiune spirituală este cea mai înaltă într-o anumită lume interioară în timp ce, într-o altă învățătură a sa, ARIZ’AL poate spune că este dimensiunea inferioară. Raşaş explică faptul că totul trebuie înțeles în contextul său. Așa cum un obiect apare diferit în raport cu diferite perspective spațiale; dintr-o perspectivă, o anumită dimensiune poate fi cea mai înaltă, în timp ce dintr-o altă perspectivă poate fi cea inferioară. Într-un loc, ARIZ’AL poate vorbi despre un nivel interior și într-un alt loc despre un nivel exterior; într-un loc ARIZ’AL poate vorbi în general și într-un altul într-un sens specific.
RAMCHAL – MINTEA PROFETICĂ
Spre deosebire de Raşaş, Ramhal susține că toate învățăturile despre Sfirot, lumile interioare și interacțiunile lor, indică realități care există în imaginația profetică a observatorului, spre deosebire de a fi lucruri reale. (Klach PiŞei Hochma, 7) Acesta este modul în care Ramhal reconciliază inconsecvențele din structurile stabilite de ARIZ’AL; întrucât sunt imagini subiective care apar în mintea mijlocitorului, o dimensiune poate apărea „mai înaltă” sau „inferioară” din puncte de vedere diferite sau în momente diferite.
Deși consideră structurile lui ARIZ’AL ca viziuni în imaginația profetică, acestea nu sunt pur și simplu pilde. Aceste structuri sunt reale prin faptul că ele explică modurile în care Divinul interacționează cu adevărat cu creația. De exemplu, conform lui Ramhal există două categorii generale de interacțiune divină cu lumea: Hanhagat haYichud – Calea Unității și Hanhagat haMişmpat – Calea Judecății. Kav, Lumina Divină care umple „golul” după contracția cosmică, este un element al Căii Unității – un mod de a dezvălui Unitatea Divină în lumea liberei alegeri.
GRA – TIMPUL SPIRITUAL
Punctul de vedere al lui GRA, așa cum a fost elucidat de discipolul său, Nefeş haChaim, este că toate structurile lui ARIZ’AL sunt reale, dar Nimşal corespunzător fiecăruia se află pe un plan superior. (Leşem, Sefer haDe’ah, „Deruşei Olam haTohu”. Vezi şi; Sur Meira Va’asei Tov, Va’asei Tov) Cu alte cuvinte, ARIZ’AL vorbește despre Lumini care pot fi cunoscute sau observabile sau descrise.
Orice poate fi explicat apare, într-un anume sens, în timp; aceste Lumini sunt manifestări divine în timpul spiritual. Cu toate acestea, Nimşal este cu mult peste timp și este atât de rafinat încât este imposibil să vorbim despre ea. De exemplu, Kav a lui ARIZ’AL este o parabolă pentru o anumită realitate atemporală, de nedescris, transcendentă.
BAAL ŞEM TOV – SUFLETUL
Calea lui Baal Şem Tov este de a transforma învățăturile cabalistice și alte învățături înspre interior, de a pătrunde pe porțile cuvintelor și de a descoperi modul în care învățăturile se aplică transformării sinelui noastru, modul în care ele luminează funcționarea sufletului și trupului nostru și dezvăluie adevărata noastră identitate. În timp ce ARIZ’AL a vorbit în termeni de „Lumini superioare”, Baal Şem Tov explică modul în care acestea sunt reflectate în această lume inferioară, ca un aspect al conștiinței și activității umane. Baal Şem Tov a arătat cum esența Cabalei este Avodat HaŞem – cum să-L slujim pe D-zeu.
Într-o stare mistică, Baal Şem Tov l-a întrebat odată pe ARIZ’AL de ce nu a predat despre Nimşal? De ce nu a explicat cum învățăturile sale au o aplicare practică în viaţa de zi cu zi? Iar ARIZ’AL i-a răspuns, dacă ar mai fi trăit încă doi ani (până la 40 de ani), totul ar fi fost rezolvat. (Megilas Setarim, 17a)
În timp ce învățăturile lui ARIZ’AL se referă pur și simplu la Maşal, învățăturile lui Baal Şem Tov vorbesc aproape exclusiv despre Nimşal. Numai odată cu dezvăluirea învățăturilor lui Alter Rebe, rabinul Şneur Zalman din Liadi (1745-1812), a treia generație de Rebe (maeștri) Hasidici, fondatorul Chabad, adevărata căsătorie dintre Maşal al lui ARIZ’AL și Nimşal al lui Baal Şem Tov a fost realizată. În cuvintele lui Alter Rebe; „Nu am venit decât să explic cuvintele lui Ba’al Şem Tov, fie memoria sa binecuvântată, și ale discipolilor săi, conform Cabalei lui ARIZ’AL.”(Tanya, Igeret HaKodeş, 25) Din acest motiv, o persoană ca Alter Rebe a putut să privească textul fundamental al învățăturilor lui ARIZ’AL, textul foarte dens cabalistic numit Eţ Chayim și să declare că este o carte de etică (Musar) și îndrumare spirituală. (Ramach Osiot, 69)
Întrucât partea reflectă întregul, ființa umană conține toate aspectele realității. Astfel, învățătura despre Kav, de pildă, conform Hasidut, poate fi înțeleasă ca parte a funcționării interioare a sufletului nostru și a proceselor noastre personale de creație. Pe măsură ce folosim interpretarea lui Baal Şem Tov referitoare la ARIZ’AL pentru a ne descoperi sufletul și cine suntem cu adevărat, putem avea o experiență intimă a esenței realității în sine, Nimşal. (Rebe Raşab, Sefer haSichot, „Torat Şalom”, p. 185)
Hasidut este cel mai înalt și mai profund nivel al Torei care a fost dezvăluit. Hasidut corespunde nivelului sufletesc al lui Yechida, un gust al Torei Izbăvirii. Hasidut este numit Razin deRazin, secretul secretului (Mitteler Rebbe, Imrei Bina, Sha’ar Keriat Şema, 54), locul în care cel mai înalt dintre cele înalte pătrunde și este dezvăluit în cel mai de jos dintre cele inferioare, fizicalitatea creaţiei.
Ceea ce a fost dezvăluit în calea lui Hasidut este faptul că, înțelegând cu adevărat funcționarea sufletului omului și a vieții sale interioare, microcosmosul „cel inferior”, putem să vedem cum funcționează macrocosmosul, „cel înalt”, reflectând la „Sufletul care este îmbrăcat în carnea omului … din suflet, suntem capabili să înțelegem oarecum Sfirot supreme”. (Alter Rebe, Tanya, Igeret HaKodeş, 15) Această înțelegere va fi un ghid pentru modul în care Sfirot și alte Lumini superioare vor fi explorate în acest text.
CĂLĂTORIA CERCULULUI COMPLET
SCOPUL CABALEI ESTE DESEORI GREŞIT ÎNTELES. O concepție greșită populară este aceea conform căreia în urma studiului Cabalei și a secretelor Torei (Sod) omul capătă calităţi paranormale, devine clarvăzător sau capabil de abilități miraculoase provenind din alte lumi. În fapt, scopul practicării Cabalei este acela de a căpăta stăpânire de sine, a te perfecționa. Cabala îţi oferă mijlocul de a deveni un individ mai expandat și mai întreg, în acord cu cea mai profundă esență a ta.
O călătorie autentică înspre înălțimile spiritualității ajunge să închidă un cerc, făcându-l pe practicant să revină la aici-și-acum. Talmudul povestește despre patru înțelepți care au intrat în Pardes, livada mistică a transcendenței către propriul sine. Primul înțelept, Ben Azzai, „a privit și a murit”. Ben Zoma „a privit și a fost lovit” de nebunie. Acher numele (celălalt al) apostatului Elisei Ben Avuyah, „a privit și i s-au tăiat plantele”. Adică a devenit eretic. Rabinul Akiva „a intrat în pace și a ieșit în pace”. (Talmudul Ierusalmitean, Hagiga)
Rabinul Akiva a fost singurul dintre acești mari înțelepți care a reușit să intre și să iasă din această strălucită stare de conștiință fără să se fi speriat. Un maestru al echilibrului, și-a dat seama că scopul călătoriei era nu acela de a se identifica cât mai mult cu lumina şi de a eşua în revenirea în propriul său trupul, așa cum a făcut Ben Azzai. Nici nu avea să eşueze în a se întoarce la un sentiment de stabilitate, așa cum a făcut Ben Zoma. Și nici nu avea să se piardă în încântarea extatică, așa cum au fost intențiile lui Acher, ci mai degrabă să exploreze starea expandată și să se întoarcă cu înțelepciunea potrivită pentru a-i sluji pe alții în acest aici-și-acum.
Rabinul Akiva a putut „ieși în pace” pentru că știa „să intre în pace”. Modul în care intri în mister este modul în care vei trăi când te vei întoarce în lume. În cele din urmă, scopul unei călătorii spre exterior, dincolo de tine, este acela de a aduce înțelepciunea descoperită înspre interior și de a planta acea perspectivă expansivă în acest aici-și-acum din viața ta.
Rabinul Akiva a fost un maestru al cufundării depline într-o experiență. Acest lucru este indicat de faptul că, înainte de a muri, şi-a instruit copilului cum să intre într-o casă și într-o cameră. (Pesachim, 112a) Când avea 40 de ani, a intrat pe porțile căii spirituale cu un devotament complet. În relatarea călătoriei lor, nu se spune că rabinul Akiva „a privit”. Spre deosebire de ceilalți înțelepți care „priveau”, adică pur și simplu aruncau o privire în livada transcendentă, rabinul Akiva „a intrat” în ea cu tot sinele său. Pentru ca noi să avem succes în călătoria noastră în Cabala, în funcție de propriul nostru nivel, trebuie:
A) să știm că scopul este acela de a „ieși în pace” – de a atrage inspirația și înțelepciunea în viața noastră de zi cu zi și
B) să intrăm cu toată inima în călătorie și să ne dedicăm ei cu toată ființa, mintea, trupul și sufletul nostru, nu doar să ne bucurăm de o privire sau de o uitătură.
Haideţi să ne deschidem acum și să ne pregătim pentru a intra într-o călătorie sacră.
Înapoi la pagina CĂRŢI RAV DOVBER PINSON (link)