Revelare şi ascundere
Baal HaSulam, în “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, include foarte multă informaţie importantă fundamentală. Unul din lucrurile despre care vorbeşte sunt stadiile prin care un om va trece cu siguranţă în dobândirea percepţiilor sale superioare. El le împarte în cinci stadii, şi în aceste cinci stadii sunt multe niveluri, şi asta include cele 125 de trpte despre care se vorbeste în scară.
Să aruncăm o privire referitor la ce se poate aştepta o persoană să experimenteze, şi fşcând asta vom putea înţelege ceva despre o componentă foarte importantă a Cabalei, anume, de ce cabaliştii studiază într-un grup, care există în calea lor, de ce se află acolo ăi cum ne ajută să dobândim stadiile despre care se vorbeşte acolo.
(desen)
Acestea sunt, expuse într-un grafic. Acestea sunt stadiile prin care trecem pe drumul de întoarcere spre sursa sufletului nostru.
În lumea materială găsim două stadii majore: dubla ascundere, şi când trecem de aceasta, exista simpla ascundere. La sfârşitul acestui stadiu, există bariera dintre lumea fizică şi lumea spirituală, şi primul stadiu în care intrăm în lumea spirituală este un stadiu de rectificare.
Vă voi explica aceaste lucruri. După ce trecem prin asta, aflăm care este prima revelare – un nivel ridicat de contact cu natura Creatorului – şi apoi în sfârşit cea de-a doua revelare – finalul drumului şi dobândirea echivalenţei de formă cu Creatorul.
Sa vedem în ce constă dubla ascundere.
Baal HaSulam o descrie în felul următor:
Dubla ascundere, la care cărțile se refera ca fiind “ascunderea în ascundere”, înseamnă că omul nu poate vedea nici măcar spatele Creatorului. El spune, mai degrabă, că a fost părăsit de Creator care nu mai veghează asupra lui. Omul atribuie destinului orb şi naturii toate suferinţele prin care trece, întrucât căile Providenţei devin atât de complexe în ochii săi, încât îl conduc către negare.
Nu vorbim despre cineva care nu urmează acest drum. Aceasta nu este starea lumii în general, a masei pentru care realitatea Creatorului nu există drept ceva tangibil sau ceva care să îi motiveze. Este pentru o persoană aflată într-un fel de stare inconştientă faţă de această dorinţă, dar care totuşi simte că viaţa lui şi direcţia în care se îndreaptă este organizată de o dorinţă de a înţelege cu adevărat de ce i se întâmplă anumite lucruri şi modul în care se întâmplă. Aşadar, dacă o persoană simte că există un Creator care l-a abandonat – asta deja este o relaţie şi este începutul unei dorinţe. De aceea o numim “începutul drumului”. Şi se spune că “îşi pierde credinţa”. Baal HaSulam explica ce fel de experienţă viscerală este aceasta pentru un om.
Aceasta înseamnă (de exemplu) că omul se roagă și face acte de caritate pentru necazurile sale, dar nu i se răspunde în niciun fel. Și tocmai atunci când încetează să se mai roage pentru necazurile sale, el primeşte răspuns.
Adică el încearcă să aibă o relaţie cu Creatorul dar care se bazează pe inţelegerea sa greşită. Face un pas către Creator. “când încetează să se mai roage pentru necazurile sale, el primeşte răspuns”. Astfel, în prim stadiu, conform înţelegerii sale, nimic, Creatorul nu este acolo, “m-a abandonat”. Când se va opri va începe să se simtă bine în legătură cu dorinţa lui de a primi. Primeşte un răspuns. Cu alte cuvinte, suferinţa pe care a simţit-o se atenuează prin faptul că se încarcă cu mulţumire de sine.
Ori de câte ori omul răzbeşte şi, crezând în Providență, își îmbunătățește faptele, norocul se întoarce de la el și îl prăbuşeşte iarăşi fără milă.
Pe măsura ce progresează pe acest drum, răspunsul de Sus vine sub forma unei respingeri totale, adică, pierderea credinţei. Şi aceasta este o forţă care se răsfrânge asupra unei persoane care se află pe cale dar acesta este modul în care o persoană simte…
Iar atunci când omul neagă și începe să-și înrăutățească faptele, el are foarte mult succes și este lipsit de griji. Omul nu își asigură cele necesare într-o manieră potrivită, ci prin înșelăciune …
Cu alte cuvinte, atunci când începe să se îndoiască, se uită în jur şi vede: “da, vezi tu, lumea fizică şi bunăstarea mea … aşa trebuie să procedez, aici se află fericirea mea”.
Acești devotaţi poruncilor (Mitzvot) i se par a fi nepoliticoşi, lipsiți de inimă și atât de ipocriți încât nu poate suporta să se afle printre ei nici-o secundă.
De ce? Pentru că în Kli-ul său, în mintea lui, ei sunt nebuni. Propria experienţă tocmai l-a învăţat că nu este nimic acolo; că nu aceea este realitatea, acestea sunt vise, “să fim totuşi serioşi”.
Dimpotrivă, toţi cunoscuţii cei răi, care-i batjocoresc credința, au mare succes, sunt înstăriţi și sănătoşi.
Vede că cei care nu urmează această cale pe care el o urmează au o viaţă bună; îi percepe ca fiind fericiţi, şi că ei sunt recuzita realităţii lui.
Acest prim nivel este numit “dubla ascundere” pentru că există mai multe aspecte ascunse ale Creatorului faţă de om, chiar dacă se întâmplă, sau nu, lucrurile în viaţa unei persoane, dorinţa de a-L cunoaşte pe Creator şi faptul că sunt respinşi şi nu-L pot vedea pe Creator, chiar dacă Creatorul este autorul acestora întrucât persoana începe să aibă dubii şi crede că sursa acestor probleme sunt oamenii din jurul său, el însuşi, societatea, toate acestea. Şi, totodată, nu înţelege de ce se întâmplă. Aşadar Creatorul îi este ascuns simţurilor sale prin două ecrane, prin două văluri.
Aceasta este o perioada în care persoana se reîncarnează. Adică, tot ce se întâmplă, se întâmplă la nivelul fizic, şi toată evoluţia este o evoluţie inconştientş, chiar dacă încercaţi să mergeţi pe aceasta cale.
Atunci când o persoană trece prin asta şi când în sfârşit ajunge la un punct în care începe să perceapă lucrurile diferit, adică atunci când Forţa Superioară îl atrage în acest proces, şi prin evoluţia inconştientă şi încarnări fizice, într-o încarnare în care va începe să lucreze cu o metodă care îi va permite să intre în spiritualitate şi să înlăture unul dintre valuri. Baal HaSulam descrie această stare, care se numeşte “simpla ascundere” în acest fel:
… fața Lui nu este revelată; adică Creatorul nu se manifestă față de om conform cu Numele Lui – Cel Bun care Face Numai Bine. Mai curând este contrarul – El îi dă o boală omului sau îl face să sufere.
Cu alte cuvinte, persoana este convinsă că Creatorul este autorul tuturor evenimentelor din viaţa lui, dar singurul lucru pe care îl simte din partea Creatorului cu privire la drumul său este faptul că El îi provoacă o lipsa, şi ceea ce numeşte “suferinţă”. Aşa că nu înţelege intenţia Creatorului, deşi realitatea suveranităţii Creatorului este evidentă pentru persoană.
… omul nu vede Fața Bună a Creatorului, şi este aşa dacă el este convins că anume Creatorul este cel care îi face lui aceste lucruri , fie ca pedeapsă pentru încălcări ale legii, fie pentru a-l răsplăti în cele din urmă. … Totuși, omul nu cade în greşeala de a spune că toate acestea vin peste el datorită destinului orb, sau naturii, fără vreun motiv sau explicaţie. Mai degrabă, omul îşi întărește convingerea că urmare a Providenţei Lui, Creatorul îi produce toate acestea. Asta se consideră, totuşi, că-L vede pe Creator din spate.
Nu ştie – dacă asta se întâmplă pentru a-l răsplăti sau pentru a-l pedepsi pentru greşelile lui, păcatele lui? Aici se află nelămurirea. Nu înţelege atitudinea Creatorului, în lucrurile care se întâmplă.
Descrierea viscerală, cum este formată realitatea persoanei, adică…
… omul suferă din cauza sănătăţii şubrede ori pentru că nu este respectat. Orice plan îşi face, nu reuşeşte să-l ducă la bun sfârșit, fiind în permanenţă frustrat.
Acum începe să vadă că situaţia sa nu este la fel de bună ca a celor din jurul său, adică, aşa cum percepe el oamenii prin dublă ascundere – căci se vede că în mod constant îi lipseşte ceva, simte că nu se înţelege cu oamenii în acelaşi fel, nimic nu funcţionează cum trebuie întrucât dorinţa sa principală de a se conecta la Creator este foarte confuză.
(Mişcare)
Asta se întâmplă atunci când oamenii nu îşi mai pot satisface primele cinci dorinţe, lucru care se întâmplă inconştient în dubla ascundere. Atunci apare punctul din inimă, şi este, totodată, momentul în care o persoană descoperă Cabala. Adică, descoperă că există o metodă de a avea conexiune directă cu Creatorul şi de a Îl înţelege. Aşa că, persoana este expusă aparent din întâmplare aprinde televizorul şi vede un program despre Cabala şi punctul lui din inimă începe să pulseze, sau asistă la un curs sau alege o carte într-un magazin şi începe să citească, chiar este posibil şi începe să înveţe o metodă.
Aceasta se numeşte o perioadă de pregatire întrucât în acest timp, o persoană face schimbări interioare în mod conştient. Începe să evolueze, folosind atât harta realităţii, adică cărţile, cât şi metoda corectă, adică aceea de a avea un învăţător spiritual, un cabalist deja aflat în lumea spirituală care poate ghida un om spunându-i, “un pic mai la stânga, mai la dreapta, aşa e bine, aşa folosiţi cărţile”.
Mai există o componentă, una foarte foarte importantă, pe care o persoană trebuie să o aibă, aşa încât metoda să funcţioneze. Dar o să vă spun despre asta mai târziu, după ce veţi vedea ce este în restul hărţii şi o să vedeţi că aşa trebuie să fie.
Atunci când o persoană termină această metodă a pregătirii şi străpunge bariera lumii spirituale, ea intră într-un stadiu numit “stadiul rectificării”. În acest stadiu o persoană lasă în urmă confuzia în legătură cu: dacă îl simte sau nu pe Creator şi începe să lucreze la rectificarea dorinţelor, adică, cele 613 – 620 dorinţe (Miţvot-Porunci) care sunt rectificate printr-o senzaţie de conexiune directă cu Creatorul, când persoana începe să simtă rezultatele propriei atitudini către Creator într-un mod reciproc şi rectifică dorinţele – cele 613 sau 620 – până când ajung să se coreleze cu dorinţele sau intenţiile pe care Creatorul le are faţă de ei.
Aici nu există necunoaşterea şi validarea care există în a doua ascundere.
(Mişcare)
Aici, în dubla şi simpla ascundere există ceea ce numim liberul arbitru. Este liber atâta timp cât suntem confuzi şi ne purtăm ca şi când nu există nimic acolo. Aici, dincolo de barieră, începe adevărata muncă a Cabalei, după perioada de pregătire în care lucrăm direct cu senzaţia Creatorului într-o relaţie.
După ce persoana a trecut această barieră şi începe să lucreze cu rectificarea dorinţelor, înseamnă că a terminat cu adevărat pregătirea şi începe să lucreze cu cărţile într-un mod corect, adică într-un mod revelat. De fapt acest stadiu include atât faza rectificării cât ăi prima revelare a Creatorului, în care providenţa Creatorului îi este dezvăluita omului. Baal HaSulam descrie această tranzitie:
Deşi ascunsă, credinţa omului în guvernarea Lui asupra lumii, devine mai puternică. Aceasta îl îndrumă către cărţi din care primeşte Lumina corecţiei şi o înţelegere asupra modului în care să îşi întărească credinţa în legea Creatorului.
De îndată, însă, ce omul descoperă mirodenia – Lumina pe care o absoarbe în trupul său – prin întărirea în credința în Creator, el se va arăta demn de Providență, cu Fața Lui revelată. Asta înseamnă că Divinitatea îl tratează pe om potrivit cu Numele Său, “Cel Bun care Face Bine”.
Cu alte cuvinte, persoana nu mai simte ce simţea prin ego-ul său drept liber arbitru, ci drept rezultat al dorinţei de a se alipi Creatorului, simte acelaşi lucru cu intenţia Creatorului. Îi este revelată astfel încât decalajul pe care noi îl numim “liberul arbitru” să fie eliminat şi simţit drept împlinire, nu drept obstacol. Iar el îl descrie în felul urmator, ce este visceral in asta:
… omul primește din abundență, de la Creator, binele și pacea adâncă și este mereu mulțumit. Iar asta pentru că dobândeşte un trai uşor şi împlinit, fără să mai trăiască experienţa necazurilor sau tensiunii, nu mai cunoaște boala, este deosebit de respectat de ceilalţi, duce până la capăt orice-şi pune în minte, fără efort și reușește în tot ce-și propune. Iar când dorește ceva, omul se roagă și i se răspunde imediat, căci El răspunde întotdeauna la orice cerere pe care omul I-o adresează și nici-o rugăciune nu este respinsă. Când omul se întăreşte prin fapte bune, el reușește încă şi mai bine, iar atunci când este neglijent, succesul îi scade proporțional.
Ce vrea sa spună prin asta? Tot ceea ce percepe este fericire. Nu îşi mai imaginează că există ceva în afara realităţii. Nu doreşte ceva din afară; realizează asta în interior. Şi persoana vede providenţa Creatorului pentru el; înţelege asta, şi pentru că este autorul acesteia, şi de ce totul se întâmplă – înseamnă că persoana funcţionează mai presus de spaţiu şi timp astfel încât tot ceea ce s-a întâmplat în trecut se schimbă. Nu vede doar viitorul, aşa cum ne place să credem despre cei ce pot vedea prin timp şi spaţiu. Rectificările sale nu se întâmplă doar cu privire la viitor, ci tot întregul său trecut este rectificat. Adică, înţelege tot ce s-a întâmplat la nivel subconştient, în dubla ascundere, şi înainte de asta, lucrurile care i s-au întâmplat, toate acele întâmplări pe care le-a simţit lipsite de sens sau rele în care a fost maltratat de Creator sau de oameni. Toate acestea dispar şi el înţelege concret de ce i s-au întâmplat, şi simte asta într-o relaţie directă.
Când a terminat asta, există un alt stadiu, un stadiu mai sublim şi mai rafinat al celei de a doua revelări a Creatorului. Adică nu doar simte providenţa Creatorului asupra sa, o simte asupra tuturor creaturilor; are aceeaşi atitudine; vede exact ce vede şi Creatorul, îşi doreşte ce îşi doreşte şi El, simte ce simte şi Creatorul şi înţelege cum afectează întreaga realitate. Şi asta se manifestă prin “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Prin aceasta voalul se ridică şi omul începe să “Îl iubească pe Creator”.
Acesta este un aspect foarte important pentru că acesta este scopul. Prin a înţelege asta, înţelegem de ce are nevoie un om în acest stadiu de pregătire. Pentru a putea ajunge la acest stadiu, o persoană trebuie să adopte o Metodă care să aibă legătură cu acel stadiu, stadiul de “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, stadiul în care totul este interconectat şi funcţionează doar cu scopul de a împlini întregul. Asta nu este posibil doar prin a citi cărţi pentru sine, sau prin a lua lecţii de la un cabalist despre spiritualitate. Aici are loc transformarea într-un om şi îşi creează un punct de alegere liberă prin crearea unui mediu – are nevoie de un grup, trebuie să construiască un mediu care să permită să simuleze acest stadiu final şi să înţeleagă faptul că textele şi învăţătorul şi întâmplările vieţii trebuie percepute în contextul unui joc sau al unei simulari.
Cabaliştii studiază împreună într-un grup, cu scopuri foarte bine definite. Acesta este ţelul – uniunea cu Creatorul şi “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Dar dacă o persoană încearcă să dobândească acestă relaţie cu Creatorul şi cu viaţa, fără a avea mediul potrivit, este o ţinta mereu în mişcare.
Egoismul nostru mereu ne va păcăli, întrucât in relaţia cu Creatorul, cum ştim exact în ce stadiu ne aflăm? Cum ştim care sunt răspunsurile Lui când ne aflăm în acest stadiu al ascunderii? Dacă vrem să ieşim din această ascundere, trebuie să ne fie revelată adevărata Lui atitudine faţă de noi.
Astfel, Cabaliştii studiază şi lucreaza într-un grup pentru a putea învăţa cum să controleze sistemul pentru a dobândi ceea ce îşi doresc. Este ca atunci când antrenezi un pilot. Îl pui într-un simulator. Ce este acest simulator? Este o cutie! Este un ecran care îţi arată poze şi prezintă fiecare lucru care ţi se poate întâmpla atunci când pilotezi un avion. Pentru că atunci când omul este începător, nu o sa îi dai un ‘747’ şi să îi spui “hai, încearcă-l, să vedem ce se poate întâmpla”. Nu, îl vei plasa într-o situaţie în care se vor întâmpla diferite lucruri, în care va învăţa cum să îl controleze, cum să gândească, cum să răspundă. Chiar dacă, doar, se află într-o cutie cu multe aparate şi poze în faţa sa; atunci când trece de asta, el chiar ştie cum să se poarte într-o situaţie de urgenţă, cum să aterizeze undeva în Grecia – unde nu a mai fost niciodată – pentru că a facut-o într-o simulare.
Un grup ofera un punct în care o persoană primeşte răspunsuri imediate pentru că toata lumea din acel grup studiază pentru a ajunge la un scop anume. Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei persoane este să primeasca aceste răspunsuri şi să nu înţeleagă cu adevărat care este scopul. Fără a putea să te autotestezi faţă de ceva care îţi arată cu adevărat unde te afli în legătură cu iubirea faţă de aproapele tău şi în legătură cu scopul în sine, care nu te lasă să fi distras de alte lucruri. Acesta este un mediu perfect pentru dezvoltarea acestei unice dorinţe.
Problema este că atunci când o persoană începe să lucreze, vine cu o mică dorinţă pentru spiritualitate. Are multe dorinţe fizice şi o dorinţă mică pentru Creator. Dar, când aduni un grup de oameni care şi-L doresc pe Creator, atunci persoana se simte inspirată. Nu porneşte doar cu propria dorinţă, porneşte cu dorinţa tuturor. Şi “a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi” are o mare implicaţie atât pentru conştiinţă cât şi un mare efect asupra lumii. O persoană atinge iubirea Creatorului prin iubirea faţă de oameni întrucât noi suntem un singur suflet. Aşadar, intrarea în spiritualitate nu se face individual deoarece conştientizarea interconectării noastre este intrarea în lumea spirituală. Şi lucrând cu toate aceste elemente – cărţile , Rav-ul potrivit, şi mediul adecvat, pe care avem libertatea de a le crea pentru noi – prin acestea cabaliştii pot intra în lumea spirituală.
Alăturaţi-vă nouă şi data viitoare pe măsură ce înaintăm din ce în ce mai mult în călătoria noastră.