Mineral, Vegetal, Animal, Uman
În această lecţie vom arunca o privire asupra celor patru niveluri care există în natură:
- Mineral
- Vegetal
- Animal
- Uman (vorbitor)
Acestea ne sunt deja familiare atunci când privim viaţa pe pământ prin cele cinci simţuri ale noastre. Dar, întrucât realitatea este construită sub forma rădăcinii şi a ramurii, adică, deoarece există un nivel al cauzalităţii forţelor care este ascuns acestor simţuri, ceea ce vedem şi simţim este doar rezultatul acestor forţe. Le vedem, dar le înţelegem cu adevărat?
Să privim cu atentie.
În lumea materială, aceste patru părţi ale realităţii nu sunt egale în termeni de cantitate, într-o piramidă. La baza acestei piramide se află cea mai mare cantitate; adică nivelul mineral. Ceea ce măsurăm aici, cu privire la cabalişti, nu este doar un conglomerat de materie, ci o calitate aparte la nivelul rădăcinii care se manifestă asupra nivelului ramurii într-un mod în care cât de cât îl înţelegem, iar calitatea la care ne referim este dorinţa de a primi. Aceasta este singurul lucru care există în lumea materială, aşadar tot ceea ce vedem aici este o manifestare a acesteia. De aceea la nivelul mineral, avem toată materia brută a universului – toate pietrele, toate planetele şi aşa mai departe – şi cel mai mare număr al lucrurilor este mineral întrucât această bază minerală manifestă doar foarte puţină dorinţă de a primi. Doar acest nivel de aici – dacă are doar foarte puţină dorinţă de a primi. Astfel că nu are foarte multa dorinţă de a se schimba, puterea de a se schimba. Şi este nevoie de o mare forţă pentru a o face să se mişte în vreun fel.
Deasupra acestuia găsim regnul vegetal – toată materia organică vie. Acest nivel al dorinţei de a primi este mult mai mare decât nivelul mineral, mai mare dimensional, aşa încât o singură plantă, o singură floare, înglobează mai multa dorinţă de a primi decât întregul nivel mineral. Şi pentru că are această mare dimensiune a dorinţei de a primi, are şi capacitatea de a creşte. Poate face o alegere între ceea ce este bine pentru el şi ceea ce este rău, şi creşte într-un mod destul de limitat – către soare şi absorbind anumite elemente din pământ şi aşa mai departe. Este o formă simplă de viaţă.
Mai sus găsim regnul animal. Regnul animal are un singur animal – sa zicem o muscă – are mai multă dorinţă de a primi decât întregul regnul mineral şi vegetal adunate la un loc. Şi din aceasta cauză îşi dezvoltă o personalitate; îşi caută binele şi alege între bine şi rău pentru binele personal, la un nivel individual.
Iar mai presus de acesta avem regnul uman. Acest nivel înglobează mai multă dorinţă de a primi decât toate celelalte inferioare; sunt toate incluse. La acest nivel, găsim ceea ce numim “minte” şi “inimă”. Aceste elemente ne dau posibilitatea de trai nu doar ca un animal care vede doar prezentul, dar de a putea să ne folosim mintea şi inima să compensăm pentru acele lucruri care nu există în prezent pentru noi. Asta ne creşte dorinţa de a primi la un nivel imens. Astfel aici, acest nivel le include pe toate cele inferioare şi le afectează pe toate. Aşadar, viaţa nivelului uman este ceea ce creează toate celelalte condiţii din univers, pentru că toate fac parte din om.
Când dorinţa umană de a primi ajunge la maximum, ajunge la un nivel pe care îl numim “vorbitor” sau ceea ce aţi putea numi “un cabbalist”. Un complet alt aranjament apare în acest stadiu, şi toate aceste patru niveluri sunt experimentate atunci, sau cel puţin le putem experimenta în lumea spirituală.
Aici, le vedem aşezate într-o formă uşor diferită întrucât nu avem de-a face doar cu cantitatea unei singure calităţi, ci cu o comparaţie a cantităţii cu calitatea. Aici regnul vegetal, animal, vegetal şi vorbitor se exprimă prin nume diferite, le veţi vedea în scripturi.
Regnul mineral este numit “palate”; cel vegetal este numit “veşminte”; cel animal se numeste “îngeri”, iar vorbitorul se numeşte “suflete”. Şi sunt sunt alcătuite dintr-un raport între două calităţi – dorinţa de a primi şi dorinţa de a dărui. Cu alte cuvinte, odată ce un om ajunge la nivelul spiritual, trece printr-un proces prin care dorinţa de a dărui devine din ce în ce mai mare, pe măsură ce persoana depăşeşte aceste niveluri. Apoi, bineînţeles, mai presus de toate acestea exista un alt nivel, de dăruire pură, care se numeşte “Creatorul”.
Aceştia sunt termeni foarte misterioşi şi sunt sigur că i-aţi văzut în scripturi. Haideţi să înlăturăm misterul; să privim un articol al lui Baal HaSulam care explică exact aceste lucruri. Este articolul 115 din cartea “Şamati” intitulat “Mineral, vegetal, animal şi vorbitor”.
El le descrie in felul urmator:
Mineralul este ceva ce nu are propria sa autoritate. Mai precis, se află sub autoritatea Stăpânului său şi trebuie să-I împlinească orice dorinţă.
Nu uitaţi că vorbim despre dorinţa interioară superioară, şi trebuie să înţelegem că nivelul mineral (neînsufleţit) spiritual nu are nicio libertate sau putere asupra lui, aăa cum nivelul fizic mineral nu are nici o libertate, întrucât libertatea şi viaţa spirituală încep cu autocontrolul. O persoană care nu îşi poate controla dorinţele este considerată ca fiind spiritual neinsufleţită. O persoană care tinde către Creator va ajunge eventual la un stadiu în care vede că nu are nici o putere asupra naturii sale, dar asta îl va face să îi ceară Creatorului putere pentru a-şi controla egoismul, şi egoismul este cel care îi alcătuieşte natura.
El cere Fortei Superioare să îi dea putere, dar nu doar pentru a face tot ce îşi doreşte în lume; aşa se poartă oamenii influenţi în această lume. Se concentrează asupra unei singure dorinţe dominante, şi toate faptele sale vor urmări acea dorinţă. Din această cauză, o astfel de persoană devine un egoist şi mai mare. Toate aceste dorinţe minore servesc uneia superioară, o tânjire egoistă, dar calea spirituală este diferită.
Aici, un om ajunge într-o situaţie în care vrea să îşi dăruiască toate dorinţele vrerii Creatorului, şi făcând asta, el îşi exprimă libera alegere şi în acelaşi timp îşi controlează egoismul. Ce îşi doreşte este ca legile Creatorului să acţioneze asupra sa. El deja îl guvernează, omul îşi doreste, însă, să dobândească asta prin propriile alegeri. El însuşi vrea să ştie, vrea să înţeleagă şi vrea să se bucure de puterea Creatorului asupra sa. Şi vrea să îşi adapteze toate gândurile şi toate dorinţele acestui lucru, la fel cum un cal se adaptează comenzilor călăreţului. Aşadar, în stadiul mineral, la nivelul spiritual, o persoană nu poate fi de acord cu toate faptele pe care Creatorul le face asupra sa, dar a ajuns într-un punct în care deja simte nevoia interioara de a îndeplini dorinţele Stăpânului.
Baal HaSulam continuă:
Prin urmare, Creatorul a creat toate creaturile pentru Gloria Lui, aşa cum este scris „toţi cei care sunt numiţi după Numele Meu şi pe care i-am creat pentru Gloria mea“, aceasta însemnând că El a realizat creaţia pentru propriile Sale nevoi. Natura Stăpânului este imprimată în creaturi, adică nicio creatură nu poate lucra pentru altcineva, ci doar pentru ea însăşi.
Din moment ce Creatorul a creat toate fiinţele pentru propria plăcere, natura Lui se regăseşte în ele. Asta înseamnă că fiecare fiinţă creată face totul doar de dragul de sine. Tot ceea ce a fost creat are de fapt un singur scop, şi acel scop este de a aduna toate aceste dorinţe mici în cea finală şi cea mai satisfăcătoare. De aceea vedem această scară a creşterii dorinţelor în nivelurile creaţiei. Omul începe să simtă şi să înţeleagă asta, şi acum ştie că proprietăţile Stăpânului sunt complet diferite de ale lui, şi că nu poate face nimic în legătură cu asta. Acesta este nivelul mineral; nu poate face nimic.
Baal HaSulam continuă:
Vegetalul este ceva ce are, într-o oarecare măsură, propria sa autoritate şi poate să facă ceva care este contrar opiniei Stăpânului său. Aceasta înseamnă că deja poate face ceva care nu este pentru sine, adică poate dărui. Acest fapt este opusul a ceea ce există în dorinţa Stăpânului, pe care El a imprimat-o în cei de jos, ca ei să lucreze doar cu dorinţa de a primi pentru sine.
Cu toate acestea, aşa cum putem vedea în flora din lumea terestră, chiar dacă sunt mobile şi cresc în lungime şi lăţime, toate plantele au o singură caracteristică. Adică, nu există nici o singură plantă care să poată acţiona împotriva naturii tuturor plantelor. Mai precis, ele trebuie să adere la legile plantelor şi sunt incapabile să acţioneze împotriva celorlalte.
Aşadar, ele nu au o viaţă proprie, ci sunt părţi ale vieţii întregii flore. Aceasta înseamnă că toate plantele au o singură formă de viaţă specifică lor. Toate plantele formează o singură creatură, iar plantele luate în parte sunt organe specifice ale acestei fiinţe.
Astfel, ca toate plantele, există în acelaşi fel, ca şi când ar face toate parte dintr-o singură plantă – încep să crească, se ofilesc şi mor la acelaşi moment al anului, şi totul este prestabilit şi nimic nu depinde de ceea ce fac. Se dezvoltă şi cresc independent de propria dorinţă.
Baal HaSulam spune:
În mod asemănător, în spiritualitate există oameni care au căpătat deja forţa de a-şi învinge dorinţa de a primi, într-o oarecare măsură, dar sunt limitaţi de mediul înconjurător. Ei nu pot acţiona împotriva mediului în care trăiesc, deşi fac exact opusul a ceea ce vrea dorinţa de a primi. Aceasta înseamnă că ei deja lucrează cu dorinţa lor de a dărui.
La fel este şi în spiritualitate. Cei care au puţină putere de a depăşi dorinţa de a primi definitiv, sunt supuşi de către societate. Nu pot înţelege influenţa acesteia şi nu pot lucra în afara ei, dar încearcă să se opună dorinţei de a primi în interior, însemnând că ei deja lucrează cu dorinţa de a dărui, şi aceşti oameni se simt liberi interior, dar sunt complet dependenţi de societate, asemenea plantelor din regnul vegetal.
Vegetalul conţine o manifestare a unei dorinţe independente; poate sfida voinţa stăpânului. Prin “voinţa stăpânului” se referă la ceea ce dictează dorinţa de a primi; dominaţia egoului. O astfel de persoană poate lucra până la un anumit punct împotriva a ceea ce îi dictează egoul întrucât a primit un instrument la acest nivel, un ecran, o forţă interioară şi acum poate lucra cu aceste dorinţe. Modul în care lucrează cu aceste dorinţe îl constituie faptul că această persoană se opune voinţei stăpânului – care este propria sa natură – iar aceasta este firea pe care Creatorul i-a dat-o: egoismul său.
În acest moment deja întelege că personalitatea sa provine direct de la Creator, dar acum nu este de acord cu propriile calităţi interioare şi vrea să le influenţeze cu o atitudine opusă. Astfel că, la nivelul vegetal, o persoană deja poate dărui în loc să facă totul pentru sine. Iar asta contrazice natura stăpânului.
Această dorinţă de a primi ne-a fost dată în momentul în care am fost creaţi. Aăa că, pe de-o parte Creatorul ne-a dăruit dorinţa, şi doreşte să ne mulţumească iar, pe de altă parte, vrea să dobândim calitatea dăruirii. Aşadar, ambele dorinţe aparţin Creatorului.
Chiar dacă am fost crescuţi în dorinţa egoistă, în acelaşi timp, suntem incluşi în dorinţa iniţială a Creatorului. Dimpotrivă, atunci când dobândim, până la urmă, dorinţa altruistă, vom rămâne înăuntrul dorinţei Creatorului. Asta pentru că nu exista nimic în afară de Voinţa Creatorului, puterea Lui asupra noastră. Asta înseamnă “Nu există nimeni în afară de El”. Dar o persoană poate alege cărei puteri, cărei forţe se va supune şi care aspect al dorinţei Creatorului îl va influenţa. Poate alege una din două. Şi atunci de ce nu simţim aceste două dorinţe în mod egal?
În realitatea superioară, atunci când intrăm în lumea spirituală şi începem ascensiunea, urcăm pe linia de mijloc, ca aceste două alegeri – de a fi sub puterea egoismului sau sub puterea altruismului – să fie percepute în mod echivalent. În acest stadiu i se spune “Klipat Noga” – Coajă, acţiune Ascunsă, care există între dăruire şi primire; câteodată aparţinem uneia şi altădata aparţinem alteia. Şi aşa sunt oamenii. Astfel ei trebuie să se plaseze în pozitia neutră, între proprietăţile dăruirii şi primirii. Atunci când se ajunge la stadiul de neutralitate, atunci se pot lua propriile decizii; aceasta o numim “libertate”.
Baal HaSulam continuă:
Animalul – observăm că fiecare animal are propriile sale caracteristici; animalele nu sunt limitate de mediu şi fiecare dintre ele are propriile sale senzaţii şi caracteristici. Ele pot, desigur, să acţioneze împotriva voinţei Stăpânului lor, ceea ce înseamnă că pot să lucreze în dăruire şi, în plus, nu sunt limitate de mediu. Dimpotrivă, ele au viaţă proprie, iar vitalitatea lor nu depinde de viaţa altor animale.
Fiecare fiinţă însufleţită este specială în felul ei propriu; nu este supusa de mediu şi are propriile caracteristici şi sentimente. In lumea fizică, vedem că fiecare animal se poate mişca liber şi independent de celelalte, dar se supun totuşi legilor comune speciei lor. Aşadar vedem multe specii înmulţindu-se şi hibernând la perioade fixe de timp, şi asemănător în lumea spirituală, fiecare nivel însufleţit are propriile senzaţii şi propriile caracteristici; nu este înrobit de societate; are un nivel mai mare de libertate de a lucra împotriva voinţei stăpânului, împotriva dorinţei de a primi, decât nivelul vegetal. Îsi poate crea propriul mediu.
Totuşi are nevoie de societatea sa naturală şi egoistă, dar nu este complet dependent de aceasta.
Totuşi, ele nu pot simţi mai mult decât propria lor fiinţă. Cu alte cuvinte, ele nu au senzaţia celuilalt, şi bineînţeles că nu pot avea grijă de alţii.
Nivelul animal are un grad înalt de independenţă, dar îi lipseşte un lucru foarte important – nu se poate simţi decât pe sine. La aceasta se refera prin “in prezent”. Nu îi poate simţi pe alţii, şi cele mai înalte stadii sunt cele de interconectare.
Baal HaSulam descrie nivelul vorbitor astfel:
Vorbitorul are următoarele calităţi::
1. Acţionează împotriva voinţei Stăpânului;
2. Nu depinde de contemporanii săi, precum vegetalul, adică nu depinde de societate;
3. Îl simte pe celălalt şi, prin urmare, poate să aibă grijă de alţii, să-i complinească, empatizând şi suferind alături de ceilalţi oameni, este capabil să se bucure de bucuriile societăţii şi are abilitatea de a simţi trecutul şi viitorul, în timp ce animalele simt doar prezentul şi propria lor fiinţă.
Altfel spus:
- Poate sfida în totalitate voinţa stăpânului – poate dărui mai degrabă decât să primească.
- Spre deosebire de plante, nu depinde de alţi oameni. Adică nu aşteaptă ca mediul să-l implinească.
- Îi simte pe ceilalţi, aşa încât le poate purta de grijă şi să le împlinească dorinţele. Aceasta este dăruirea. Are per total capacitatea de a face tot ce face şi Creatorul. Relaţia lui cu societatea este cea a unui adult. Poate crea o societate, şi în această societate, se poate purta complet împotriva stăpânului şi poate crea o societate pur altruistă.
Pe măsură ce începe să îşi anuleze atributele egoiste, începe să se simtă din ce în ce mai interconectat cu societatea din propria-i alegere. Descoperă că există o calitate adevărată între el şi ceea ce îl înconjoară. Acesta este nivelul iubirii absolute – când omul devine egal cu Creatorul. Împărtăşeşte suferinţa societăţii, ceea ce înseamnă că le împărtaşeşte dorinţele, vasele goale. Le împărtăşeşte şi bucuriile, ceea ce înseamnă că acum le poate împlini dorinţele cu plăcere aşa încât întreaga societate să poată simţi. Făcând asta, omul se ridică la rădăcina sufletului său şi include toate celelalte suflete. În asemănarea cu sufletul colectiv, Adam, le rectifică pe toate. Ceilalţi nu simt încă această rectificare, dar omul aflat la acest nivel rectifică partea sa aflată în toţi. Şi prin ataşarea la ei a părţilor rectificate ale sale, poate ajunge la rectificarea sa proprie şi cea finală. Acum poate primi atât de la trecut cât şi de la viitor, în care nivelul animal (însufleţit) al spiritualităţii poate fi resimţit doar interior, în prezent.
Alăturaţi-vă nouă şi data viitoare.