Rectificarea Lumii
Ce este Tikun Olam ? Semnificaţia literală este “rectificarea Lumii” dar ce înseamnă asta? Este lumea stricată? Sau numai percepţia noastră şi modul în care ne raportăm la viaţă are nevoie de rectificare.
Mulţi oameni, peste tot, în lume pot acum să vadă foarte clar faptul că ne aflăm în momentul de faţă într-o criză în ce priveşte direcţia şi scopul nostru. Şi fiecare senzaţie clară a viitorului a dispărut. Simţim că ne aflăm într-un fel de haos şi toate activităţile omeneşti se îndreaptă spre un fel de punct mort.
De la ştiinţă la relaţiile sociale, religioase, naţionale până la ceea ce constituie miezul însuşi al familiei constatăm că pur şi simplu nu ştim cum să ne comportăm faţă de evenimentele şi forţele care acţionează asupra noastră în acest moment.
Problema noastră este de fapt numai o problemă de percepţie întrucât noi am făcut totul numai în raport cu ceea ce este cel mai bine faţă de interesul nostru. Dar nu puitem face asta la scară mare întrucât noi nu putem percepe la scară mare. Dacă am fi putut vedea cu claritate legile care privesc totalitatea pur şi simplu am fi făcut-o. Aşadar suntem permanent confruntaţi cu această problem: cum am putea ajuta cu adevărat lumea în această situaţie?
Am început cu această idee a rectificării lumii (Tikun Olam) printr-un fel de activism social. Dăruind şi derulând tot aces gen de acţiuni pe care le considerăm a fi generoase. Dar putem vedea foarte clar că activismul social nu are drept rezultat ceea ce am sperat. Deci poate că semnificaţia rectificării lumii este ceva cu totul diferit.
Baal HaSulam are un articol intitulat “Revelarea dumnezeirii” (Matan Tora). În acest articol el se ocupă cu mare atenţie de semnificaţia rectificării lumii (Tikun Olam), cum funcţionează efectiv şi cum afectează în concret individul şi lumea ca întreg. Aşadar haideţi să aruncăm o privire asupra textului şi să vedem ce vom descoperi, ce acţiuni efective putem întreprinde pentru a ajuta lumea.
“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Rabi Akiva spune: “Este o lege (Klal) măreaţă în Tora.” Această afirmație a înțelepților noștri necesită o explicație. Cuvântul Klal (întreg / lege) indică o sumă de detalii care, puse laolaltă, formează întregul de mai sus.
Acesta este motivul pentru care este o problem de percepţie.
(desen)
Avem un întreg. Şi avem o percepţie a acestui întreg. Iar întregul ne este ascuns nouă ca şi când am fi separate de el şi ca şi când nimic din acesta nu ar exista în vreun fel. Tot acest întreg suntem de fapt noi. Este de fapt tot ceea ce am putea descoperi şi nu există aici nicio inovaţie. Nu este nimic nou adăugat în oricare punct al acestei dezvoltări prin care trecem.
Revelarea acestui întreg este revelarea a ceea ce suntem adică exact acelaşi lucru ca întregul. Şi aceasta este întreaga structură a realităţii – pe care o putem privi şi altfel, ca pe un sistem de lumi şi pe noi izolaţi faţă de lumile superioare spirituale, într-un loc numit “această lume”. Vdem aici, de fapt, aceeaşi idee, cele două scheme sunt de fapt acelaşi lucru, într-o figurare răsturnată.
Acest întreg este ceea ce, de fapt ar trebui să fim capabili să simţim şi să înţelegem pentru a şti cum să acţionăm în aşa fel încât ceea ce numim divinitate (dumnezeire) sau realitate să ni se reveleze. Deci, acest întreg, care este pace, este ceea ce Tora vrea ca noi să ajungem să dobândim. Deci nu e vorba decât de cum să ajungem să ni-l revelăm pe Creator, acest întreg, care suntem noi şi să o facem în aşa fel încât să-l cuprindem ca pe un întreg, ca pace, Şalom, care lucrează într-o asemenea manieră încât această totalitate, acest întreg, care înseamnă trăoirea unei experienţe corecte a existenţei.
Aşadar, aşa cum spune Baal HaSulam:
Astfel, atunci când el spune despre porunca (Miţva) “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, că este o mare Klalîn Tora, trebuie să înțelegem că restul de 612 Miţvot (precepte, porunci) din Tora, cu toate interpretările lor, sunt nici mai mult, nici mai puțin decât suma detaliilor înserate și conținute în această unică Miţva “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.
Deci, acest articol ne spune că Biblia nu este o sumă de povestiri şi legi, ci este de fapt un manual care ne explică ce construim în existenţa noastră, modul în care o construim şi, după ce am construit-o, cum o facem să funcţioneze. Este o necesitate să ne ocupăm de toate detaliile realităţii în aşa fel încât ele să funcţioneze. Împreună. În armonie. Pentru un singur scop benefic.
În toată Biblia şi toate cărţile de Cabala nu este vorba decât de cum să dobândim cu adevărat starea de “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Nu numai să acţionăm în cee ace facem, pentru că atunci când acţionăm aducem distrugere în lume. Şi ceea ce de fapt realizăm când realizăm ceva cu adevărat este ceva foarte diferit, foarte real.
Înainte să pătrundem în miezul chestiunii, trebuie să respectăm acea Miţva, de vreme ce ni s-a poruncit: “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Cuvintele “pe tine însuți” ne spun, “iubește-ți aproapele în aceeași măsură în care te iubești pe tine însuți, nici un pic mai puțin.” Cu alte cuvinte, în mod constant și vigilent, trebuie să satisfacem nevoile fiecărei persoane din națiunea lui Israel, nu mai puțin decât suntem întotdeauna vigilenți să ne satisfacem propriile nevoi.
Aşadar, el spune aici că simţămintele mele faţă de un altul ar trebui să fie identice cu cee ace simt pentru mine. Deci nu este cu siguranţă despre tipul amabil şi cetăţeanul model. Este vorba despre o schimbare fundamentală de percepţie care în mod evident revelează unei persoane cum trebuie să se comporte.
Acest lucru este absolut imposibil, pentru că nu mulți pot să își satisfacă propriile nevoi în munca lor de zi cu zi – și atunci, cum poți să le spui să lucreze pentru a satisface dorințele întregii națiuni? Și n-ar fi cu putință să ne gândim că Tora exagerează, căci ne avertizează să nu adăugăm și să nu scădem nimic, indicând că aceste cuvinte și legi au fost date cu o mare precizie.
Și dacă asta încă nu ţi-este de ajuns, o să îţi spun că simpla explicație a acelei Miţva de a-ți iubi aproapele e încă și mai aspră, căci trebuie să punem nevoile prietenilor noștri înainte de ale noastre. E după cum au scris înțelepții noștri cu privire la versetul “deoarece se simte bine la tine”, cu privire la robul evreu: “atunci când, uneori, nu are decât o pernă, dacă se culcă el pe ea și nu i-o dă robului său…
Când vorbeşte aici de stăpân şi sclav, el nu se referă la un stăpânn şi un biet suflet care trebuie să muncească pentru el: ci vorbeşte despre un aspect interior al unei singure persoane.
Iar dacă se culcă el pe ea și nu i-o dă robului său, atunci nu respectă‚ căci « se simte bine la tine», pentru că el se culcă pe pernă, iar robul pe podea. Iar dacă nu se culcă pe pernă și nu o dă nici robului, la fel, este legea sodomită.
Legea sodomită, regula oraşului Sodoma, este cea conform căreia “ce-i al tău e al tău, ce e al meu e al meu.” Adică, dacă tu o poţi avea şi eu o pot avea, şi poate fi mai rău decât asta pentru că “ce-i al tău e al tău, ce e al meu e al meu” este legea oricărei naţiuni din lume. Este modul în care sunt organizate toate societăţile.
Baal HaSulam continua:
Rezultă că, în ciuda voinței sale, el trebuie să o dea robului său, în timp ce stăpânul se culcă pe podea.
O să sar acum la alt paragraf:
… dacă el stă pe scaun și nu îl dă prietenului său, atunci încalcă porunca, “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, căci nu îndeplinește nevoile prietenului său așa cum le împlinește pe ale sale.
Iar dacă nu stă pe scaun și nici nu îl dă prietenului său, e la fel ca regula sodomită. Ca urmare, trebuie să îl lase pe prietenul său să se așeze, în timp ce el stă pe podea sau în picioare. În mod clar, asta este legea cu privire la toate nevoile pe care le are cineva și toate lipsurile prietenului său. Iar acum, mergi și vezi dacă această Miţva este realizabilă în vreun fel.
Aceasta este o lege care să fie, în primul rând, respectată prin acţiuni. Cu siguranţă natura oamenilor este complet împotriva ei. Şi nu vorbim despre a face un fel de schimbare care să fie cauzată de acţiuni exterioare. Nu vorbim în realitate despre a-i simţi pe oameni fizic pentru că nu putem începe acolo. Raţiunea pentru care nu putem începe acolo este faptul că orice acţiune pe care o facem este greşită. Chiar dacă pare a fi în regulă. Întrucât aşa-numitele acţiuni bune ale noastre fac rău atunci când sunt făcute pentru un motiv greşit. Pentru ca o acţiune să aibă un rezultat bun punctul creaţiei sale trebuie să fi fost bun. Trebuie să fi venit dintr-o intenţie, o intenţie corectă atunci când a fost create. Trebuie să aibă această pregătire. Dacă o are, intenţia vine din acel punct, este pregătită în aceast fel, şi este intenţia nativă a forţei care are grijă de toate, adică cea dumnezeiască, sau adevărata forţă a realităţii. Atunci fiecare acţiunea pe care o întreprindem va fi bună, fără excepţie.
Deci este vorba de intenţia din spatele senzaţiilor noastre, despre ce este o altă persoană. Şi descrie exact modul în care funcţionează legea naturii. Din această intenţie putem înţelege şi interacţiona cu toate aspectele vieţii într-o manieră globală. Şi nu este vorba de a ne spune să acţionăm într-o manieră pe care să o putem accepta şi desfăşura în exterior. Nu este ceva pe care să o acceptăm ca pe o povară din partea stăpânului care ne spune: trebuie să respectaţi regulile astea.
Nu se poate. Este o acţiune ce se desfăşoară în interior. Ca şi când ar trebui eliminat tot ce este povară şi haos din experienţa umană .
OK. Deci înainte să mergem mai departe trebuie neapărat să ne întrebăm pen noi înşine: asta este o idee foarte frumoasă şi nobilă dar când i se va cere, cu adevărat, unei persoane să facă astfel de lucruri? Ei bine, chiar acum ni se cere să facem aceste lucruri. Ne aflăm chiar acum într-un punct al dezvoltării umanităţii când am fost aruncaţi într-o situaţie faţă de care nu ştim cum să ne comportăm. Descoperim că trebuie să ne conectăm cu totul în acelaşi timp. În primul rând ni se revelază faptul că evoluţia tehnologică şi progresul economic fac parte dintr-un sistem economic global interconectat. Nu putem face nimic într-un colt al planetei care să nu aibă un impact extraordinar oriunde în altă parte. Chiar şi sistemele noastre de comunicare între noi sunt atât de inter-relaţionate încât au ajuns să ne pună sub semnul întrebării conceptele despre ce suntem noi şi ce este al nostru. Tot ceea ce am trait ca experienţă timp de mii de ani s-a bazat numai pe dezvoltarea unei singure calităţi a umanităţii. Această calitate a însemnat exclusiv dezvoltarea egoismului. Şi totul, propriul nostru colţişor, propria noastră naţiune, propria noastră intimidate, având ca fundament o extraordinară creştere a dorinţei noastre de a simţi, a cunoaşte şi a ne împlini. Am ajuns acum în punctul în care suntem deja în stadiul de reţea pentru că trebuie să trăim acolo. Uitaţi-vă la Internet. Dacă pui orice pe Internet, odată ce este digitalizat şi este pus pe Internet aparţine tuturor. Aşadar suntem deja acolo. Dar întrucât nu ştim cum să trăim acolo, ne-am trezit imersaţi într-un război la nivel global. Vom afla că furăm de la toţi, în această economia globală. Avem încă sărăcie şi suferinţă peste tot. Şi singura diferenţă în modul cum ne raportăm acum la aceste lucruri este că dacă deschidem televizorul vedem că toţi suferă în fiecare colt al lumii.
Aşadar, trebuie să ştim cum să trăim în acest stadiu globalizat iar sintagma “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este instrucţiunea referitoare la cum este posibil să întoarcem o situaţie care ne-a covârşit într-una care să ne aducă efectiv completitudinea şi totalitatea.
Să privim încă o data diagrama.
Aşadar, această realitate pre-existentă trebuie să fie revelată şi acesta este motivul pentru care spunem că “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” înseamnă revelarea realităţii şi, totodată, respectarea tuturor poruncilor, toate cele 613 porunci care reprezintă o detaliere a poruncii “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.
Când ne vedem pe noi înşine în această realitate numai în această mică parte ca fiind separaţi – acesta este Eu-l, în desen – orice altă persoană, toţi ceilalţi, constituie puncta de vedere singular în sufletul rectificat care de fapt constituie acest întreg dar care ne este ascuns, noi fiind complet separaţi.
Acum, dacă acest Eu, începe să se extindă şi să vadă egoismul, această nevoie de separare de ceilalţi ca pe singura sa dorinţă, atunci ce se întâmplă? Ei devin uniţi ca rezultat al expansiunii. Expansiunea are drept rezultat includerea altora exact ca pe sine însuşi. Acest grad al întregului devine revelat. Şi ce se întâmplă? Acest grad mai larg de percepţie a întregului s-a petrecut numai urmare a faptului că-i iubeşti pe ceilalţi ca pe tine însuţi. Odată ce vasele celorlaţi sunt incorporate în dorinţa individului, nu mai există o diferenţă între Eu-l individului şăi Eu-l celuilalt, Deci ce se întâmplă este faptul că pe măsură ce percepţia individului se extinde în afară, începe să include fiecare alt punct.
Deci tot ce este această realitate pre-existentă, această dumnezeire, devine un tot. Pur şi simplu ca rezultat al depăşirii graniţelor nu numai al lui “ce-i al meu e al meu şi ce-i al tău e al tău” ci “ce-i al tău e al tău şi ce-i al meu este al tău”. Iar asta creşte expansiunea până în punctul în care nu mai contează ce sunt eu ci totul devine întreaga realitate. Acesta este modul în care nu numai că ne iubim aproapele ca pe noi înşine, ceea ce înseamnă că respectăm toate poruncile, toate referirile la cum trebuie să-i tratăm frumos pe ceilalţi ci dobândim o compete cunoaştere a realităţii.
Numai prin iubirea pentru ceilalţi poate fi revelată totalitatea realităţii. Această lege măreaţă a Torei, această instrucţiune despre modul în care poate fi atinsă această expansiune a identificării sinelui cu ceilalţi, constituie singurul mijloc prin care vom fi capabili să trăim în această situaţie globală. Această situaţie globală nu înseamnă altceva decât această graniţă pe care nu o vedem pentru că totul este complet inter-conectat cu toate aceste puncte.
Singura lege de care avem nevoie acum, pentru a face ca întregul sistem global să funcţioneze, astfel încât să nu ne mai exploatăm unii pe alţii, astfel încât fiecare acţiune pe care o întreprindem să vină dintr-un impuls care este exact acelaşi impuls ca cel al întregului, este iubirea pentru ceilalţi ca pentru noi înşine.
Toate religiile şi filozofiile şi toţi oamenii de bine intenţionaţi spun acelaşi lucru: “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Singura problem este aceea că este numai o sintagmă. Nu există o metodă care să-I arate persoanei cum să ajungă la asta. Acesta constituie singurul lucru de care se ocupă Înţelepciunea Cabala. Toată această aparentă complexitate conduce la această unică metodă care este calea prin care să ajungi la o sinceră, complete şi totală dorinţă de a-i vedea pe ceilalţi ca pe tine însuţi. Această unică poruncă care constituie legea realităţii superioare pentru că este natura însăşi este unicul lucru pe care îl avem de urmat, şi tot ce trebuie să învăţăm este cum să realizăm acest lucru în fapt. “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” constituie poarta către lumea spirituală întrucât prin această iubire se îndreaptă fiecare dorinţă personală egoistă către revelarea adevăratei nature a realităţii şi ceea ce este în afară nu mai este revelat ca exterior ci interior.