Perceperea Realităţii
Cabala este o înţelepciune, o ştiinţă care îngăduie omului, persoanei, să simtă şi să cunoască realitatea superioară. Astfel ea explică scopul vieţii dar bineînţeles că apar diferite întrebări: Ce este aceea o persoană? Ce este omul? Ce este o realiate superioara? Ce este ceea ce permite unui om să simtă, să cunoască şi să intre într-o realitate superioară.
Dacă ţineţi minte, am mai privit această diagramă înainte, în care vedem că trăim, existenţa noastră are loc intr-o realitate completă şi totală care nu depinde de nimic, care este nemarginită; în care totul este interconectat, care este plin cu o plăcere infinită, în completă cunostiinţă şi contact cu tot ce există în realitate. Totuşi cabaliştii ne spun: cei ce au obţinut întregul sistem, am coborât de la acest nivel de existenţă cu un scop, prin acest mod de existenţă, printr-un sistem numit “Lumi”. Lumile sunt Olamot, de la cuvântul ebraic Olam, ce are ca rădăcină cuvântul He’elem, care înseamnă “a ascunde”, “ascundere.” Am coborât de la această conexiune completă cu realitatea până când am ajuns într-un loc, un punct de trecere numit barieră, iar existenţa noastră este foarte limitată aici, în acest loc numit “lumea noastra”. Lumea noastra este un loc ce nu are nici un simţământ legat de oricare din aceste Lumi – iar acestea sunt Lumi Spirituale, toate acestea – iar aceasta este considerată a fi lumea fizică sau corporală.
Daca vreţi să cunoaşteţi scopul vieţii, sensul vieţii voastre, ar fi un lucru bun să cunoaşteţi care a fost planul. Pare ca ar fi un lucru imposibil; aproape că este o sursă de glume faptul ca cineva ar putea vreodată să raspundă la intrebarea despre sensul şi scopul vieţii, dar totuşi de aici incep cabaliştii. Cei ce au cucerit această întreagă realitate ne spun că exista un plan – o schiţă – pentru întreaga realitate şi pentru întreaga creaţie. Ei ne spun că scopul vieţii este acela de a crea o fiinţă şi de a înzestra aceasta fiinţă cu plăcere infinită. Acesta este întregul scop cunoscut, direcţia a tot ce se poate întâmpla, ce se va întâmpla, totul are loc cu acest scop. Cu acest gând, cu această intenţie, au fost stabilite toate regulile pentru tot ce se va întâmpla. Toate legile principale ce guvernează lumile spirituale şi fizice, toate îşi au rădăcina doar în acel gând. Nimic din ce se întâmplă în această lume, nu se întâmplă pentru nici un alt motiv decât cel de a crea o fiinţă şi de a o conduce spre fericirea absolută.
Ce este ceea ce ţine o persoană în afara Lumii Spirituale? Ce este omul? Ei bine, trebuie să înţelegem cum percepţia noastră asupra realităţii, modul în care înţelegem realitatea, cauzează o piedică pentru noi.
Acesta este un om, o cutie închisă cu cinci deschizături. Aceste cinci deschizături reprezintă simţurile noastre. Apoi, realitatea superioară înconjoară omul, o realitate completă, spirituală, şi din această realitate spirituală ni se înfăţişează lucrurile. Aceasta pare sa fie o realitate exterioară alcatuită din ceva necunoscut, şi prin cele cinci simţuri pe care le avem, putem spune ce este acel lucru; cu alte cuvinte, din ce este alcatuită realitatea conform simţurilor mele.
Entitatea spirituală se apropie de cutie, dar ceva ciudat are loc. Cutia este un sistem închis, pentru că atunci cand această entitate se apropie, se loveste de o bariera – un fel de traducător, ca un timpan, sau o retină, sau un nerv – pe suprafata pielii sau o papila gustativă. În loc să înţeleagă lucrul din afară, acest lucru este redus şi trecut printr-un program; acest lucru de aici….
După ce trece prin acest program, este tradus în ceva ce putem întelege în acord cu anumite principii din program. Odată trecut prin asta, părăseşte această cutie sau maşină, şi produce realitatea noastră.
Nu contează cât de sensibil este acest senzor. Să zicem că este ochiul vostru; poate fi telescopul Hubble sau poate ai o vedere slabă şi nu poţi vedea ce se află în faţa ta. Nu contează gradul de sensibilitate. Ceea ce contează este programarea, ce are loc aici în acest sistem subiectiv, în această maşinărie. Orice intră aici, nu poate fi decât ce spune acest program că este. Nu ce este, dar o simplificare ce poate fi înţeleasă de program.
Ce este acest program care limiteaza asta? Aceasta… este realitatea obiectiva; iar aceasta… este porţiunea limitată din ea pe care o putem percepe. Acest program este numit “egoism”. Este grija de sine – “Ce imi iese mie din asta?”, “Cum mă va afecta asta?” drept rezultat sunt închis … o persoana este prinsă într-o realiatate subiectivă, corelată doar la cum se simte înăuntrul cutiei. Nu are nicio idee despre ce există cu adevarat în afara cutiei.
Avem o problema pentru că fiecare din cele cinci simţuri functionează după acelaşi program. Nici unul din ele nu ne poate spune nimic despre ceea ce există în afara programului.
Pentru a şti ce ne înconjoară, care este întreaga realiate, trebuie să ne dezvoltăm încă un simţ, ceea ce cabaliştii numesc “Al şaselea simţ”. Nu al şaselea simţ al doamnei care îţi spune viitorul, ci un simţ care poate face un contact cu ceea ce există în afară; care nu este limitat de acel fel de program. Pentru a face asta, trebuie să simţiţi nevoia de a o face. Este imposibil să lucrezi în exterior, să construieşti ceva în afara cutiei atâta timp cât suntem satisfăcuţi cu întrebarea “Mie ce îmi iese din asta?”
Gandul Creaţiei a conceput în el însuşi legi care aduc o persoană la această împlinire completă. Există o forţă motivantă care ne îndeamnă să ajungem în acel punct în care simţim că trebuie să ieşim din cutie. Dacă înţelegem ce suntem, adică dorinţa de a primi – “Ce îmi iese mie din asta?” – că suntem construiţi ca fiind egoişti; dar este în ordine, pentru că este exact de ceea ce avem nevoie pentru a ajunge la această împlinire, nu este nimic în neregulă. Trebuie doar să învăţăm cum să folosim asta, cum să o îmbunătăţim, şi cum să folosim benefic forţa dezvoltării pe care Gândul Creaţiei l-a realizat pentru noi.
Ce face lucrurile să devină realitate? Ce face lucrurile să se întâmple? Nimeni nu face nimic în lumea asta – fie că este un lucru interior sau un lucru spiritual, totul este mai presus de această lume. Tot ce se întâmplă, se întâmplă ca rezultat a ceva … ei bine, să aruncăm o privire.
Voi vă aflaţi acolo. Poate că vă mişcaţi în scaun, sau vă mişcaţi privirea, poate v-aţi luat ceva de băut. Orice mişcare pe care o faceţi acum are loc ca rezultat al unei stări, că nu vă mai simţiţi confortabil pe scaun, că a apărut o anumită dorinţă, şi v-aţi mutat într-o nouă poziţie sau o situaţie nouă în care consideraţi că vă veţi simţi mai bine decât în cea de dinainte.
Această lipsă şi împlinirea prin plăcere şi o forţă de dorinţă, este tot ceea ce motivează totul în realitate; iar aceasta eventual va muta o persoană din lumea corporală, departe de percepţiile din lumea fizică, de limitările pe care le experimentăm, şi departe de suferinţa care vine o data cu acestea. Va permite unei persoane, dacă este folosită în mod corect, să treacă dincolo de Barieră, în lumea Spirituală.
Cu toţii avem dorinţe şi simţim cum se schimbă, dar nu dăm, cu adevărat, atenţie acestui sistem implantant în noi în mod genetic şi astfel nu putem înţelege cum ne schimbă. Cu toţii înţelegem că prima noastra idee despre ce este plăcerea, este reprezentată doar de plăcerile de tip instinctual. Prima categorie – percepem plăcerea şi ne dorim: sex, mâncare şi adăpost. Toate eforturile noastre, munca noastră, ceea ce percepem în jurul nostru, întregul scop al vieţii noastre are legătură cu găsirea şi obţinerea acestor lucruri, şi aceasta este o dorinţă pe care o avem în comun cu animalele. Nu necesită alţi oameni, pentru că avem nevoie de asta pentru a supravieţui.
Dupa ce obţinem aceste lucruri, realizăm că viaţa înseamnă mult mai mult decât ele şi ca atare nu ne mai pot satisface, iar atunci apare o nouă categorie de dorinţe. Aceasta este dorinţa pentru bogăţie. Bogăţia este o acumulare a primei categorii, astfel încât să nu trebuiască să îmi mai fac vreodată griji pentru această categorie, voi fi capabil să o controlez. Odată ce ne împlinim această dorinţă pentru bogăţie, vom avea sentimentul de – “asta e tot ce există?” şi altceva se va manifesta în noi. Acum, observaţi că nu este doar o nouă dorinţă ce apare, ci este o dorinţă mai mare – una ce o înglobează pe cea de dinainte.
Cu alte cuvinte, aici avem o dorinţă mică şi o împlinire mică. Aici, avem o dorinţă ce a crescut şi necesită o împlinire mai mare; iar aceasta este încorporată în aceasta. Acum, dacă nu pot fi mulţumit cu bogăţia, atunci în mine apare o noua dorinţă şi aceasta este dorinţa pentru putere. Asta nu se întâmplă doar unui individ anume, ci întregii umanităţi pe parcursul întregii istorii. Întregul scop al istoriei a fost evoluţia acestor dorinţe. Puterea este capacitatea de a controla atât aceasta, cât şi aceasta, toate sistemele care îmi vor aduce cea mai mare colecţie de acest tip. Asta este puterea politică, acesta este imperiul, acesta este controlul slujbei mele. Odata ce obţin asta, nu mai pot fi satisfacut de ea. Devin gol. Simt o lipsă, şi apare o a patra dorinţă interioară – o dorinţă mai mare care înglobează toate acestea, şi asta este cunoaşterea.
Cunoaşterea este într-un fel Bariera, a ceea ce noi numim lumea fizică. Aceste dorinte, prima, a doua , a treia şi a patra, toate au legatură cu modul în care percepem plăcerea. Asta este ceea ce simţim şi ceea ce am dori să simţim – ceea ce ne-ar satisface. Ei bine, cunoasterea este ştiinţă, este religie, este artă, este apogeul a ceea ce considerăm ca suntem şi a ceea ce umanitatea ar putea realiza. Totuşi, oricine care se adânceşte în această mare dorinţă şi încearcă să o împlinească, eventual va descoperi că şi aceasta este goală; că nu există răspunsuri în ştiinţă cu privire la adevarata cauză a lucrurilor. Pentru că nu exista un răspuns cu privire la scop; există doar raspunsuri mecanice. Răspunsurile nu au legătură decât cu aceste dorinţe.
Religia, deşi ne oferă credinţa, nu ne oferă acces la ceea ce ne dorim cu adevărat – o cunoaştere directă. Odată ce o persoană are senzaţia de gol interior, drept rezultat al aceste împliniri, ceva foarte diferit şi special are loc – o nouă dorinţă se naşte – dar această dorinţă nu este una din această lume. Aceasta este o dorinţa ce vine din inima noastră, care este însumarea tuturor dorinţelor noastre – atât cele lumeşti cât şi pentru ceea ce e mai departe.
O nouă dorinţă apare în noi dintr-un cu totul alt nivel de dezvoltare – din realitatea superioară. Ceea ce apare în inima noastra este “un punct in inimă” – astfel este denumit de cabalişti. Acest punct face parte dintr-o realitate superioară. Este un aspect al spiritualităţi, şi dacă ne îndeplinim această dorinţă, spre deosebire de celelalte, ea creşte constant, până când ne acaparează întreaga experienţă, întreaga existenţă, şi ne poate duce în Lumea Spirituală.
Asadar ce este o realitate superioară? Cabalişti care au dobândit întreaga realitate ne spun că este alcătuită dintr-o calitate specială. Ne spun că am fost creaţi într-un mod complet opus calităţii existente în Lumile Superioare şi de aceea nu putem înţelege ce este acolo. Ne pare că nu este absolut nimic acolo. Cunoaştem, din desen, ca suntem alcătuiţi – omul sau creatura este alcatuită – din egoism. Asta se află în interiorul cutiei.
Ce se află în interiorul cutiei se numeste “Dorinţa de a primi”. Aceasta dorinta de a primi ne face să trăim o existenţă limitată, ne face să experimentăm suferinţa, izolarea şi toate lucrurile dificile din viaţă. Ceea ce există în afara cutiei, în realitatea subiectivă, a egoismului, este o realitate obiectivă pe care cabalişti o numesc “Dorinţa de a dărui”. Dorinţa de a dărui reprezintă altruismul necondiţionat. Cu alte cuvinte, experienţa din afară este existenţa nelimitată, plăcerea si bucuria nelimitată. Şi totuşi, nu putem simţi asta pentru că nu există nici o modalitate de a ajunge acolo. Sau există?
Există o calitate a Lumii Spirituale care este diferita în esenţa sa de lumea fizică. În lumea fizică, mişcarea, ceea ce ne poartă dintr-un loc în altul este pur mecanică. Adica, pot lua două obiecte complet diferite ca formă, şi ca utilitate, şi le pot desena una lângă alta şi pot spune : “Aici există o apropiere!”. Dar în Lumea Spirituală, lucrurile se consideră a fi apropiate în condiţii complet diferite, pentru că nu există timp şi nu există spaţiu – nu exista nimic mecanic acolo.
Cabaliştii ne spun că Lumea Spirituală este alcătuită doar din trăiri, o sferă de influentă care are legatură cu anumite atribute, calităţi – calităţi interioare – şi ca toata mişcarea în spiritualitate se referă la asemănarea sau diferenţa dintre două trăiri sau două calităţi. Cu alte cuvinte, putem vedea asta în prietenie. Dacă prietenului meu îi place comedia iar mie nu îmi place, şi sunt o persoană serioasă, atunci nu exista multe şanse de a deveni foarte apropiaţi. Daca urăsc comedia, atunci ne considerăm foarte îndepărtaţi. Dar dacă imi place comedia şi îmi plac aceiaşi actori de comedie şi aceleaşi filme în care au jucat, atunci din acest respect pentru aprecierea comediei, eu şi prietenul meu suntem apropiaţi prin acest sentiment. Altfel spus, în spiritualitate, dacă două atribute, doua senzaţii sunt similare, ele sunt considerate a fi apropiate; dacă sunt diferite, sunt considerate a fi distanţate. Însă – iar acesta este cel mai frumos şi cel mai preţios lucru pentru noi, lucrul ce ne poate transmuta din lumea fizică în cea spirituală – iar asta se intamplă dacă au aceleaşi calităţi, scop şi intenţie, atunci sunt unul şi acelaşi lucru – sunt legate, conectate. Este această lege, numită “Legea echivalentei de formă” ce ne poate ridica din starea noastra egoistă de separare şi ne face să putem dezvolta un simţ suplimentar cu care să putem vedea ce este în afară.
Ceea ce trebuie să facem este să dezvoltăm în interiorul nostru o frecvenţă similara, o calitate asemănătoare, un simţ suplimentar ce poseda o astfel de dorinţă de a dărui. Deşi nu suntem capabili să o înţelegem în toată simplitatea ei, cabaliştii ne spun că există doar două lucruri ce se află în realitate – exista doar Creatorul şi creaţia.
Tot ceea ce percepem sunt pur şi simplu calitatea Creatorului şi calităţile creaţiei. Creatorul reprezintă Lumea Superioara iar creaţia este lumea inferioara. Calitatea Creatorului este dorinta de a dărui; calitatea creaturii este aceea de a primi. Aceasta este tot ceea ce există. Părăsind cutia înseamnă că ceea ce trebuie să facem este să ne mutăm în spaţiul spiritualităţii.
Mutarea în spaţiul spiritualităţii înseamnă să schimbăm această realitate, dorinţa de a primi, dorinţa creaturii, şi aceasta să devină din ce în ce mai asemănătoare cu cea a Creatorului. Modul in care întreaga realitate ne-a fost ascunsă printr-o coborâre în aceste lumi, ei bine, aceste lumi sunt alcătuite doar din proporţii ale dorinţei de a Primi, în comparaţie cu cea de a Dărui.
Întreaga scară prin care am coborât în această lume, poate fi urcată doar prin schimbarea calităţii noastre interioare de a primi. Fiecare dintre aceste stadii, trepte ale scării, sunt proporţii în creştere a dorinţei de a dărui asupra dorinţei de a primi. Prin această creştere în asemănare, prin capacitatea de a simţi ce este cu adevarat dorinţa de a dărui, ce înseamnă să iubeşti şi să accepţi tot ceea ce există, şi să creez acea asemănare în interiorul meu – cu asta se ocupă Cabala. Ea reprezintă o metodă prin care poţi simţi dăruirea şi poţi crea o asemănare interioară a acestei calităţi.
Asta vom continua să studiem pe măsură ce privim cheile întelepciunii ascunse. Urmariţi-ne şi săptămâna viitoare.