Calea Durerii şi Calea Torei şi a Poruncilor (Miţvot)
Am urmărit progresia dorinţelor. Am văzut că există patru categorii de dorinţe. Am văzut că există patru categorii de dorinţe ce sunt considerate fizice, şi că datorită Gândului Creaţiei, reprezentat de dorinţa de a crea o fiinţă şi de a o conduce către fericire nemărginită, acestea trebuie să progreseze prin moduri pe care Creatorul le găseşte plăcute.
Astfel, toate modurile de dezvoltare ce provin din Gândul Creaţiei sunt reprezentate printr-un proces de lipsă şi umplere. Am văzut că dorinţele progresează de la dorinţe simple (dorinţe animalice pentru sex, adăpost, hrană şi familie), iar când acestea sunt indeplinite ne mutăm la o dorinţă mai mare, dorinţa pentru bogăţie, ce reprezintă o acumulare a primei categorii. Când dorinţa nu ni se pare de ajuns, pentru că, încă simţim că ceva ne îndeamnă, ceva ce ne impinge înainte, ceva ce ne trage în faţă, simţim ca şi când am gusta ceva, ceva ce trebuie să avem, şi mergem către aceasta, iar atunci când o obţinem, nu îi mai putem simţi gustul. Aceasta este forta evoluţiei ce ne împinge mai departe. De la bogăţie ne mutăm la faimă, la putere. Odată ce obţinem şi asta suntem împinşi de lipsa noastră către înţelepciune. Când descoperim că nici înţelepciunea nu ne este de ajuns, ajungem într-o situaţie confuză în care nimic din aceasta lume nu ne poate satisface. Dacă vă amintiţi, în acest stadiu ni se dezvăluie un nou nivel de dezvoltare.
Calea Durerii şi Calea Torei şi a Poruncilor (Miţvot)
Cand dorinţa deosebită ajunge la inima din lumea spirituală, aceasta fiind dorinţa de a dărui, ea schimbă totul în inima omului. Inima omului – când auzim termenul de “inimă” în Cabala, înseamnă însumarea tuturor dorinţelor unei persoane – această inimă este încă plină de dorinţe ce provin din lumea fizică. Acestea sunt încă lucrurile din categoriile unu, doi, trei şi patru.
Această dorinţă de a ajunge la spiritualitate se numeşte “Israel, care provine din două cuvinte ebraice, Yaşar, care înseamnă “direct”, şi El, care înseamnă “D-zeu” – o dorinţă pentru o conexiune directă cu D-zeu. Aceste dorinţe corporale sunt numite “naţiuni”, “naţiunile lumii”, cu alte cuvinte, dorinţele lumii fizice.
Până în acest moment, forţa dezvoltării, modul în care ne-a îndrumat dorinţa, până când am ajuns la momentul în care am simţit nevoia de a şti ce este mai sus de lumea fizică, s-a întâmplat în mod inconştient. Dar de acum trebuie să se întâmple în mod conştient întrucât acest punct din inimă este o genă spirituală; este ca un embrion al sufletului. Sufletul este un fel de dorinţă ce trebuie îndeplinită; inima trebuie umplută cu această dorinţă, trebuie să umple totul neţinând cont de dorinţele corporale. Cu alte cuvinte, toate dorinţele ce le avem, trebuie să treacă printr-o transformare, o rectificare. Si prin rectificarea acestor dorinţe poate fi îndeplinită dorinţa de a ajunge direct la D-zeu.
Acum ce este aceasta? În starea noastra originară, la rădăcina sufletului nostru, am fost conectaţi cu Creatorul aşa precum “Creatorul şi creatura”. De fapt, doar aceste doua lucruri există în creatie: Creatorul şi Creatura.
Iar aici, eram uniti cu Creatorul într-o singura fiinţă, precum o creatură perfecta. Dar datorita Gandului Creatiei, fiind acela de a crea o fiinţă şi de a-i oferi plăcere, acela a fost doar punctul de început, a fost începutul unui sistem. Iar această calitate a fiinţei de a primi, a început să se extindă cu un scop; şi ca rezultat al acestei expansiuni, a acestei dorinţe de a primi numai pentru mine, o calitate mai mare şi mai diversificată a început să crească între calitatea Creatorului (cea de a dărui) şi calitatea creaturii (cea de a primi).
Odată cu expansiunea acestei dorinţe egoiste, întreaga creatură, sufletul colectiv numit “Adam ha Rişon” (însemnând, primul om) a coborât printr-un sistem de Lumi, prin 125 de paşi către un egoism din ce în ce mai mare, pâna când a ajuns intr-un stadiu în care s-a separat în ceea ce pare a fi corpul material. Astfel, sufletul colectiv s-a sfărâmat in 600.000 de fragmente, fiecare dintre aceste fragmente având o parte din sufletul original; fiecare dintre aceste fragmente – este o dorinţă. Acum, întrucât acesta este un proces – iar acesta este doar punctul de mijloc – acest aspect spart, sfărâmat al sufletului colectiv în care experimentăm izolarea, separarea de ceilali, un fel de antagonism faţă de ceilalţi, o dorinţă de a-i exploata pe ceilalti, şi o experienţă în lumea fizică – este punctul de mijloc ce va fi corectat. Se va ridica înapoi prin acest sistem de Lumi, înapoi în stadiul de uniune cu Creatorul, dar nu poate face totul deodată. Astfel, în mod intenţionat a fost sfărâmat în 600.000 de fragmente.
Fiecare dintre aceste fragmente a fost totodată spart în 613 dorinţe. Astfel că, fiecare dorinţă în parte din Adam ha Rişon constă dinn 613 dorinţe ce trebuiesc rectificate; fragmentele sunt destul de mici. Este ca şi când ai impărţi o mare comoara, dând câte o monedă fiecărui om şi ştiind că fiecare o va înapoia conform dorinţei de a dărui. Putem avea încredere în acest punct din inimă că va aduce acel punct înapoi la originile sale şi că poate să refacă această comoară – sufletul comun (colectiv).
În acest punct din inimă al individului care începe să simtă dorinţa de spiritualitate, această “monedă din comoara Regelui”, plus cele 612 dorinte care există în inimă trebuie transformate una cate una pentru a reasambla, la un stadiu superior calitatea Creatorului, de a întoarce acest proces.
Astfel că, acest proces de întoarcere, de rectificare (Tikun), de transformare, de îndeplinire a Gândului Creatorului, se va întâmpla tuturor, iar toate cele 600.000 de fragmente ale sufletului comun, se vor reuni. Şi se vor ridica din lumea fizică, o lume plină de concepţii egoiste şi o lume a suferinţei, înapoi la o lume în care există conexiuni cu ceilalţi, în aşa mod încât vom ajunge la scopul creaţiei, acela de unire cu Creatorul şi îndeplinirea deplină a celei mai mari dorinţe. Se va întâmpla. Dar intrebarea este, se va întâmpla în mod conştient, de bună voie, sau vom fi impinşi spre aceasta?
Vedeţi voi, există un singur scop, şi scopul este sigur, dar există două căi către acest scop: O cale se numeşte “calea durerii” şi cealaltă se numeşte “calea Torei şi a Miţvot (Îndeplinirea Poruncilor, legilor spirituale)”.
Calea durerii este cea pe care deja ne aflăm cu toţii. Nici măcar nu este cu adevărat o cale. Este ceea ce vedem ca o înceată, măcinătoare evoluţie a umanităţii pe care o numim “istorie”. Este o agăţare de modul nostru fizic de perceptie, de caracteristicile ce trebuie transformate. Şi datorită acestei interacţionări inconştiente cu procesul, ne găsim împinşi de către evenimente. Vedem catastrofe, vedem tsunami-uri, vedem războaie, avem experienţe personale în viaţă; experienţe dureroase, cauzate doar de lipsa interacţiunii conştiente cu procesul dezvoltării dorinţelor pe durata rectificării lor. Această cale poate dura la nesfârşit şi este una dezastruoasă. Odată ce punctul din inimă apare în gândul persoanei, devine o implicare conştientă, iar aceasta este Calea Torei si a Poruncilor (Miţvot).
Tora înseamnă “instruire prin Lumină”, iar Miţvot reprezintă o transformare a unei calităţi, a uneia din cele 613 dorinţe – de la manifestarea sa egoistă la cea altruistă.
Fiecare întâmplare ce are loc în vieţile noastre este de fapt o Miţva, o posibilitate de transformare ce ne este oferită. Acum, când spun cuvantul Miţva, nu mă refer la comenzile fizice în care sunteţi instruiţi să faceţi un anumit lucru. Şi există o întreagă listă cu astfel de lucruri in Şulchan Aruch, în Tabla de Legi Ebraice şi aşa mai departe – Fă acest lucru fizic acum. Nu spun să nu faci lucrul fizic, mă refer la faptul că aceasta este o rectificare interioară; este o rectificare a dorintei. Aşa că, fie că faci o faptă buna exterioară, fie că este o faptă bună religioasă, fie că este ceva ce noi considerăm a fi frumos pentru altcineva – poţi face orice faptă exterioară şi poţi să fi plin de ură şi egoism. Nu poţi măsura nimic prin aşa ceva. Vorbim despre una dintre cele 613 dorinţe ce ne este prezentată drept un eveniment în viaţa noastră.
Întreaga noastră viaţă este planificată în aşa fel de către acest proces de evoluţie, încât ni se prezintă ocazia să luăm ceea ce iniţial este simţit drept dorinţă de a primi pentru noi înşine în anumite situaţii, şi să o transformăm într-o formă altruistă şi să încercăm să înţelegem care a fost Gândul Creatorului, Gândul care mi-a trimis această situatie. Pentru că dacă ţineţi minte, singurul mod prin care progresăm prin spaţiul spiritual este prin a transforma o însuşire interioară, să transformăm această calitate în forma spirituală pe care vrem să o accesăm. Astfel, ce vreau ? Vreau să ştiu în functie de această nouă dorinţa, această dorinţă venită direct de la Creator, care este aceea că vreau să Îl cunosc pe Creator; doresc p senzaţie directă. Vreau să simt în dorinţa mea, în lucrurile tangibile care au loc în viaţa mea, care este Gândul Lui, al Forţei Superioare, al Nivelului Superior, ce mi-a oferit această situaţie perfect structurată; ce mi-a dat această oportunitate, ca pe un cadou. Oportunitatea de a o primi prima dată în forma sa coruptă, şi prin a o analiza şi a vedea ce este, prin a simţi care este Gândul Lui din spatele ei, aceasta este Miţva, aceasta este Tikun – aceasta este transformarea.
Aceste 125 de stadii prin care am coborât de la conexiunea cu realitatea perfectă, la stările noastre de separare, la indivizi şi dorinţe, aceşti 125 de paşi sunt complet înglobaţi în aceste 613 Miţvot, astfel aceste rectificări ale transformărilor îl vor purta pe individ înapoi, în sus pe scară.
O altă caracteristică este aceea că fiecare din nivelurile de coborâre este înscris în noi ca o genă. Fiecare punct prin care se trece la un grad mai mare şi mai mare al dorinţei de a primi, este reţinut în noi, şi toate împreună, ca firimituri de pâine răspândite pe un drum.
Aceasta fiind prima genă spirituală, acest punct din inimă, accesul nostru la ascensiune, este de fapt punctul de pornire dintr-un lanţ genetic spiritual numit “Reşimot”, reminiscenţe (liste), ale tuturor evenimentelor ce au avut loc în viaţa noastră, ce fac o legatură pentru noi între cele 613 transformări ale dorinţei de a primi, şi dorinţa de a dărui ce ne uneşte cu Creatorul. Fiecare eveniment ne este pregatit printr-un tipar perfect, astfel încât noi să avem ocazia să îl recunoaştem şi să ştim ce trebuie sa facem.
Acest act de rectificare şi transformare, această Tikun, nu este realizată de către noi; ci este realizată datorită unei dorinte ce o avem, de a avea un contact cu Lumina Spirituală. Şi drept rezultat al dorintei noastre, munca este făcută de către Lumina. Este o transformare efectuată asupra noastra de către Lumina Înconjurătoare.
Zohar-ul spune: “Când o persoana vine să se purifice, este ajutată de cei de Sus”. Altfel spus, este rezultatul unei dorinţe instinctuale ce obişnuia să fie o dorinţă de tipul celor patru categorii de dorinţe corporale, ce a fost transformată într-o dorinţă din ce în ce mai mare de a cunoaşte cu adevărat care este calitatea de a dărui. Nu putem ajunge singuri la asta. Această lucrare se numeşte “Lucrarea lui D-zeu”, nu pentru că ne ducem şi îndeplinim ca nişte soldaţi misiunea pe care ne-a dat-o D-zeu; ci pentru că este o lucrare de transformare, de purificare, Tikun este efectuată asupra noastră de către Lumină, drept rezultat al expansiunii dorinţei. Dar nu trebuie să fiţi contrariaţi de cuvântul “Lumină”. Nu vă gândiţi la ea ca la un element fizic. Ţineţi minte că trăsătura Lumii Spirituale este o calitate ce înseamnă atribute, intenţii, simţiri.
Dacă vreţi să simţiţi diferenţa dintre intenţia voastră şi intenţia Luminii, atunci nu puteţi să aveţi pur şi simplu o dorinţă şi să vă fie îndeplinită de o plăcere aşa cum se întâmplă în lumea fizică. Prentru a simti diferenţa dintre stadiul nostru şi stadiul Luminii, între “intenţia mea” şi intenţia Luminii, este necesar să detineţi un senzor, ceva ce poate simţi Lumina.
Iar acest senzor trebuie sa fie o Intenţie. Îl numim “ecran”. La aceasta ne-am referit in ultima lecţie, când am vorbit de un simţ în plus, al şaselea simţ. Acest ecran acţionează ca un rezonator, un punct contrastant între dorinţa care transmite asta, ce ne este dată de către Lumină. Nu se duce înăuntru direct, ci mai întâi loveşte ecranul şi produce un sentiment, o senzaţie de diferenţă între intenţia de aici şi cea de aici.
Iar acest ecran, sau Masach, este instrumentul. În acest fel putem transforma dorinţa de a primi, care este problema noastră şi singurul instrument cu care putem lucra, în ceva foarte diferit. Putem incepe să percepem şi să simţim Lumina numai datorită unei intenţii care se aseamănă intenţiei Lumii Spirituale. Dar ne vom ocupa de aceasta mai târziu. Dar ce se întâmplă când aceasta chiar are loc, cand sentimentul de aici, intenţia din ecran, este la fel cu intenţia Luminii. Aceasta se numeşte “o dorinţă corectă”. Iar acest contrast naşte în noi o dorinţă, dorinţa corectă, o dorinţă specială. Creaza o lipsă cu un scop special. Ne face să ne dorim ceea ce nu avem, iar aceasta este senzaţia Luminii, a Gândului, intenţia din spatele Luminii. Şi ne împinge în direcţia dorită spre o rectificare din ce in ce mai amplă.
De fiecare dată când o dorinţă este transformată din stadiul ei corupt în forma ei perfectă – o transformare din dorinţa de a primi în cea de a dărui – atunci suntem în contact cu eternitatea. Ne conectează din ce în ce mai mult la Gândul din spatele întregului proces.
Şi nu face asta doar pentru această dorinţă anume, doar pentru un individ, drept rezultat al conexiunii, al interconexiunii din Adam ha Rişon, partea persoanei numarul 1, dorinţa din persoana numarul 1, ca o holograma, se rectifică în toate celelalte dorinţe şi le reconectează una cu cealaltă. Aşadar, nu ridică doar persoana care face rectificarea, ci întreaga lume, astfel că percepţia noastră asupra realităţii – motivul pentru care totul se întâmplă, Gândul din spatele ei, dacă se întâmplă sau nu lucruri bune sau rele – este ceea ce se schimbă. Persoana poate simţi întreaga benevolenţă din spatele guvernării întregului sistem, şi nu mai este contrariată de idei corporale despre ce înseamnă binele şi răul.
Această percepţie a Iubirii din spatele procesului este de fapt Iluminarea. Acum vedem lucrurile bune sau rele ce ne înconjoară, lucruri care vrem să se întâmple şi lucruri ce nu dorim să se întâmple. Acea senzatie că facem bine sau rău, că facem un anumit lucru şi suntem pedepsiţi pentru asta, că există o forţă bună şi una rea în realitate – aceasta nu este realitatea. Acesta este modul în care îi este înfăţişat dorinţei de a primi, iar iluminarea înseamnă că putem vedea, neţinând cont de ceea ce ni se pare, şi luând în considerare adevăratul Gând unificator din spatele acesteia.
Alăturaţi-vă nouă şi săptămâna viitoare când vom arunca o privire asupra forţei de evoluţie, motivul suferinţei şi modul în care ne putem ridica deasupra acestuia.