Ecranul
Mai întâi să recapitulăm ce am învăţat în ultima lecţie.
În ultima lecţie am privit asupra creaţiei fiinţei, în patru etape şi am văzut că facerea începe cu un Gând – Gândul Creatorului, Gândul Creaţiei care este acela de a crea o fiinţă şi de a o înzestra cu plăcere. Şi imediat, observăm un răspuns din partea creaţiei, acela al dorinţei de a primi, acela fiind fiinţa.
Dorinţa de a primi simte Lumina şi simte o senzaţie, nu doar a plăcerii directe, dar şi a calităţii Luminii, şi deoarece este o dorinţă de a primi, doreşte să primească plăcerea. Şi, drept rezultat, o nouă percepţie, sau stadiu, sau discernământ are loc în care realizează că plăcerea vine dintr-o dăruire. Astfel că, întrucât este o dorinţă de a primi şi nu poate dărui, singurul lucru pe care îl poate face este să accepte sau să nu accepte Lumina.
Pentru a se apropia de dăruire, decide că va respinge Lumina. În acest vid are loc un nou discernământ şi realizează că existenţa sa se bazează pe primirea Luminii, că nu poate exista fără această situaţie, şi trebuie să accepte o porţiune a Luminii. Dar se hotărăşte că va acceapta doar o mică porţiune din Lumină deoarece realizează că Creatorul, Forţa Creatoare doreşte să fie primită. Astel va accepta o mică porţiune bazându-se pe ideea că o acceptă doar pentru că Creatorul doreşte acest lucru. Iar acum, cu această idee, în această fază duală, realizează că un aspect cu mult superior al Forţei ce a creat doreşte să fie umplut cu plăcere nemarginită.
Iar în acest următor stadiu, această a patra etapă, nu se aseamănă cu nici una de până acum – nefiind o acţiune realizată de Creator, ci fiind o dorinţă independentă. Dar aceasta dorinţă nu este una directa pentru plăcerea Luminii. Înţelege statura Creatorului, şi o doreşte. Realizează că este cea care primeste, acum dorind echivalenţa de formă, dobândirea însăşi a calităţii Creatorului, partea gândită a creaţiei.
Aici găsim fiinţa în acest moment. A făcut o restricţionare a modului în care va primi. Nu va mai primi pentru sine. A hotărât că va dobândi calităţi complet opuse naturii sale.
A fost creată cu dorinţa de a primi, şi cu toate acestea hotărăşte că va găsi o cale de a deveni asemenea calităţii opuse, calitatea de a dărui.
Şi cum face asta, dacă gaseşte o modalitate în care să facă asta, atunci începe să intre şi să construiască un sistem pentru sine, un sistem de interacţiune cu diferite grade proporţionale între dorinţa de a primi şi dorinţa de a dărui. Şi se ridică, drept rezultat al dobândirii unei echivalenţe de formă din ce în ce mai mari, devenind din ce în ce mai mult asemănătoare cu ceea ce doreşte să devină. Se ridică printr-un sistem numit Lumi, iar aceste Lumi sunt un fel de interacţiune realizată pentru rectificarea creaţiei şi pentru rectificarea întregii lumi.
O dată cu ridicarea dobândeşte calităţile interioare ale acestor Lumi, ce sunt numite niveluri ale sufletului sau “Lumini”. Acestea sunt Nefeş, Ruah, Neşama, Haya şi Yechida, până când creaţia dobândeşte o asemănare din ce în ce mai mare, înţelepciune, capabilitate, şi dobândeşte o alipire şi asemănare completă cu însuşi Creatorul. Dar are o problemă întrucât a fost creată într-o formă complet opusă; este doar o dorinţă de a primi.
(desen)
Aceasta este creatura; asta suntem noi. Aşadar, cum poate deveni ceva complet opus naturii sale? Chiar dacă acum ştie care este scopul creaţiei şi rolul său în ea, pare să fie blocată, închisă. Nu poate face nimic întrucât a fost creată într-o modalitate perfectă şi nu poate folosi decât instrumentul primirii, şi trebuie să folosească expansiunea calităţilor sale egoise şi a primirii şi să găsească o cale să le transforme în dăruire.
Am învăţat anterior că şi cele cinci simţuri ale noastre sunt programate în aşa fel încât ne împiedică să simţim Lumea Superioară şi să îndeplinim scopul Creatorului. Ceea ce trebuie să înţelegem este că programarea celor cinci simţuri, ceea ce am numit “egoism”, este de fapt o intenţie, este un gând, este un program ce spune “ mie ce îmi iese din asta?”. Astfel că oricare ar fi informaţia primită de la aceste cinci simţuri, nu poate percepe decât lucruri corelate cu dorinţa de a primi, şi totuşi calitatea superioară este altruismul, este dăruirea.
Astfel că nici dăruirea nu este o acţiune; este o intenţie. Pentru a putea simţi asta – lucru ce nu îl poate face nici unul din aceste simţuri – trebuie să construim un program diferit, un simţ construit unui program asemanator cu ceea ce este în afară. Al şaselea simţ trebuie construit dintr-o intenţie care este aşa. Şi acesta este Ecranul. Ecranul este un simţ suplimentar care ne permite să simţim în termenii Lumii Spirituale.
Cuvantul “Cabala” înseamna primire. De fapt, mai precis, înseamnă “cum să primim”, calea corectă de a primi.
Metoda Cabalei este totalmente practică. Ea ne arată exact cum să luăm natura noastră aşa cum a fost creată, aceasta fiind dorinţa de a primi, şi să o schimbăm într-o cale corectă de a primi, un mod transformat şi corectat al primirii, acesta devenind dăruire.
Momentan, acum când primim prin dorinţa de a primi, realizăm că experienţa noastră este foarte limitată. Dorinţa de a primi nu poate fi împlinită niciodată.
Să spunem ca există o dorinţă, o dorinţă pentru o felie de tort, o felie frumoasă şi gustoasă de tort cu căpşuni, cu frişcă şi cremă, şi există o necesitate, o idee, o lipsă a acesteia. Imediat cum obţinem această felie de tort şi împlinim dorinţa, dorinţa este realizată; nu o mai putem simţi. Nu este permanentă. Există şi apoi dispare.
Motivul pentru care aceasta se întâmplă aşa este întrucât plăcerea nu este simţită decât la joncţiunea dintre dorinţă şi împlinirea ei. În momentul în care implinirea are loc, nu se mai simte. Astfel dorinţa dispare. Dar ceea ce Cabala doreşte să ne înveţe este cum să găsim modalitatea corectă de a primi, iar această cale este cea prin care, chiar dacă primim ceea ce ne dorim, împlinirea nu va dispărea; dorinţa se va mări şi împlinirea va creşte. Şi cu cât mai mult dorinţa intră în Kli; cu atât mai mare va fi împlinirea. Iar aceasta se va întâmpla doar dacă vom face ceva asemănător cu ceea ce am văzut în faza duală numita “Bhina Gimel” (a 3-a), în care această primire nu se face pentru mine ci se face doar cu scopul de a împlini Gândul Creaţiei. Se face pentru Creator, astfel această primire se transformă într-o formă de dăruire.
Cum putem face asta? Cum putem dobândi asta?
Baal HaSulam ne oferă o analogie, o poveste profundă şi frumoasa despre situaţia noastră şi cum să o depăşim. De fapt, este profundă întrucât ne arată adevărata noastră natură, ceva ce nu putem observa.
Sunt doi prieteni, iar unul dintre ei doreşte să pregătească cina pentru bunul său prieten, şi se gândeşte la tot ceea ce i-ar plăcea acestuia. Se gândeste la ce mâncare îi place, ce vin şi-ar dori, câtă mâncare, modul în care să arate mâncarea, cum ar trebui aranjată camera. Se gândeşte tot timpul la prietenul său, şi realizează o masă perfectă pentru el.
Prietenul său vine, intră, şi vede în faţa sa un adevărat ospăţ. Şi prima sa dorintă este aceea de a mânca repede tot, bineînteles, este exact ceea ce şi-a dorit. Apoi are un alt gând, acela că, prietenul său, gazda, este cel ce dăruieste, iar el este pregătit doar să primească, şi are un sentiment de ruşine, pentru că realizează că dăruitorul este deasupra sa.
Nu vede doar o masă plină cu lucruri şi nimeni acolo; îşi vede prietenul şi realizează că acesta a făcut totul pentru el iar el nu face decât să ia. Şi, copleşit de ruşine, refuză să primească.
Stiţi cum este atunci când cineva vă dă un cadou mare; la care nu v-aţi aşteptat. Brusc aveţi un fel de răspuns, nu ştiţi de unde vine – “Nu, nu pot să îl accept”- această calitate a ruşinii, a înţelegerii că sunteţi cel care primeşte.
Nu va mânca, iar prietenul său, gazda, îi va spune: “Nu înţelegi; în tot acest timp m-am gândit la tine, la ce ţi-ar plăcea, cum ne-am bucura de asta împreună, iar acum dacă nu primeşti ceea ce ţi-am dat, întreaga masă va fi stricată pentru mine. Nu voi avea nici o plăcere din a te vedea că te bucuri de ea.”
Astfel, musafirul realizează că în această situaţie el deţine controlul. Realizează că nu este doar un primitor. Dacă poate realiza că în timp ce mănâncă această mâncare împlineşte dorinţa prietenului său, atunci nu se mai simte ruşinat, poate mânca, poate gusta şi se poate bucura de ea. Şi trebuie să se bucure de ea. Nu înseamnă doar că o mănâncă; ci trebuie să se bucure întrucât prietenul său, care a făcut toate astea, nu va fi bucuros decât dacă vede satisfacţia musafirului. Astfel, în acest răspuns, înţelegerea reciprocităţii naturii de a primi, musafirul nu simte doar satisfacţia mâncării, ci înţelege şi gândul gazdei, pentru că acum gândeşte despre gazdă ceea ce gazda gândea despre el: “Fac asta pentru a îmi mulţumi prietenul. Nu poate fi mai bucuros decât dacă mănâncă, asta întrucât acesta a fost scopul său, astfel că îl voi împlini în totalitate dacă mănânc”.
Astfel ca acest miracol, care este firea umana, de a fi capabil să iei dorinţa de a primi şi să o transformi în dorinţă de a dărui, acţiunea exterioară nu s-a schimbat, dar cea interioară da. Intenţia cu care musafirul a mâncat mâncarea şi s-a bucurat face ca primirea să fie dăruire. În acest mod dorinţa de a primi plăcere cu scopul de a dărui gazdei poate fi transformată într-un senzor numit “Ecranul”, astel fiindu-i permis persoanei, creaţiei, să dobândească nivelurile dăruirii care sunt Lumile Spirituale.
Aici se află dorinţa noastră de a dărui, vasul nostru, Kli-ul nostru. Acum, acest Kli este plin cu dorinţe, este plin cu poftă pentru masă. Ceea ce Creatorul, Gazda, vrea să dea creaturii există în afară, în gânduri de dăruire. Şi întotdeauna Lumina ne presează şi vrea să ne umpla sută la sută de placere nemarginita, dar numai în măsura în care putem primi Lumina în condiţiile ei, asta fiind prin dăruire, îi putem permite să intre în Kli, altfel nu o putem simţi deloc.
Acum, pentru a putea să ne bucurăm de masă în termeni spirituali, un ecran – care este o intenţie – a fost plasat deasupra intrării dorinţei noastre de a primi, deasupra Kli-ului. Această intenţie nu este cea de a primi pentru sine. Odată ce se află acolo, multe alte lucruri încep să fie simţite, pot deveni regulate, şi putem bănui care va fi experienţa dinăuntrul dorinţei de a primi, din Kli.
Astfel, primul lucru pe care îl simţim la masă, loveşte ecranul. Acum, dacă fiinţa poate accepta această cantitate în ea astfel încât să multumească gazda – poate simţi asta la primul fel de mâncare, la supă – dacă poate menţine intenţia “nu pentru sine”, şi să fie numai pentru gazdă, atunci o parte din Lumină intră în Kli, şi nu doar porţiunea gustării şi a plăcerii ce trebuie satisfăcută, dar şi senzaţia, intenţia gazdei de a dărui acel lucru oaspetelui.
Aşadar, să spunem, 20% va intra, în acea primă parte din cinci a stomacului, iar restul va fi respins – nu pentru că plăcerea nu este satisfăcută, ci, întrucât o plăcere mai mare o înlocuieşte pe cea mai mică; este eclipsată. Kli-ului nu îi pasă de asta. Acesta dă atenţie doar lucrului ce valorează, acesta fiind Gândul Creatorului. 80% din aceasta nu se va simţi; ci doar 20% va fi primit. Acum, dacă o cantitate mai mare poate fi primită astfel încât să împlinească Gândul Gazdei, atunci va fi umplut 40% şi doar 60% va fi respinsă.
Ceea ce se întâmplă acum este că Lumina Creatorului, care este Gândul, nivelul de desăvârşire al asemănării din Kli, din creatură, partea din creatură ce devine precum Creatorul, începe să crească. Acestea sunt mijloacele prin care dezvoltăm un suflet. Aşadar aici, această primă Lumină, pe care am numit-o primii 20%, este Lumina lui Nefeş – primul nivel al sufletului.
Dacă această intenţie se aseamănă cu intenţia Creatorului de a dărui, atunci un al doilea nivel, Ruah, intră in Kli. Aceasta nu este numai înţelepciune, nu este un fel de lucru intelectual, aceasta este de fapt asemănarea ca formă cu Creatorul. Adică, ceea ce este în interiorul Kli-ului este direct proporţional cu ce există în afara Kli-ului. Acel al şaselea simţ îi spune persoanei ce este cu adevarat această entitate spirituală; nu că este supa sau salata, ci pentru că este un Gând în intenţia Creatorului pentru întreaga creaţie.
Iar când aceasta continua să crească, atunci când 60% este umplut, şi doar 40% nu se simte, o noua Lumină intră. Această Lumina se numeşte “Neşama”, ceea ce este o înţelegere mai profundă a Gândului Creatorului, o mai mare asemănare, iar în termenii poftei noastre, am trecut de termenulul fel, şi am acceptat pentru a o bucura pe gazdă, până când în final am ajuns la desert şi la liqeur, şi ajungem la nivelurile de Haya si Yechida.
Iar aici, creaţia a ajuns la o asemănare completă cu Creatorul pentru că a instituit propriul Gând al Creatiei. Are o dorinţă independentă pentru ceea ce nu depinde de plăcerile exterioare, şi depinde doar de gândul creaturii de a face ceva egal cu Gândul Creatorului. Astfel, făcând asta, creatura se ridică prin toate cele 125 de trepte, care sunt făcute din Parţufim (feţe, configuraţii), care reprezintă exact acest proces.
(desen)
Aici, ceea ce alcătuieşte o persoană se numeşte un Roş (cap), iar aici, un Guf (corp). Şi având un Roş, înseamnă că printr-o dorinţă independentă, creatura poate acum să stabilească care va fi realitatea din interiorul vasului, calitatea lumii sale, calitatea plăcerii, şi toate acestea se fac pentru bunăstarea lumii ca întreg, nu doar pentru mine.
Astfel rezuma Rav Laitman toate acestea:
Primim dorinţe spirituale direct de Sus. Pentru a le percepe avem nevoie de un simţ special numit “Ecran”.
De îndată ce o persoană dobândeşte acest simţ, începe să simtă plăcerea prin el. Plăcerea se numeşte Lumina Superioară. Ea intră în dorinta noastra de satisfacere prin ecran. Dorinta de a ne bucura de Lumina Superioară se numeste “Suflet”. Lumina, drept sursă de plăcere nu este percepută decât dacă omul obţine un simţ suplimentar capabil sa o primească.
Toate componentele: Lumina (plăcerea), ecranul (modul de perceptie), şi sufletul (cel ce primeşte) nu au nici o legătură cu corpul fizic. Astfel, nu conteaza dacă omul are un corp sau nu.
Odată ce omul a realizat contactul cu Lumina Superioară, începe să se rectifice pentru a putea să se umple de ea. Gradele asemănării treptate a calităţilor unei persoane cu cele ale Luminii şi umplerea consecutivă cu aceasta se numeste Ascensiune Spirituală.
Corpul este doar un instrument pentru avansarea spirituală în acest proces palpitant, altfel nu are nici un scop.
O plăcere mică nu poate fi simţită deloc în comparaţie cu o plăcere mai mare: plăcerea mai mare o suprimă.
Aşadar, deşi un Cabalist trăieste în aceeaşi lume ca şi noi, el se află de fapt deja în Lumea Spirituala.
Vă aşteptăm şi data viitoare.