(înapoi la „Reîncarnarea” – link)
Conceptul de reîncarnare a fost o credință larg răspândită în aproape fiecare cultură timp de mii de ani. Astăzi este încă o credință nativă a multor religii și filozofii. Atât de mult a fost afectată percepția populară a reîncarnării de aceste perspective diferite, încât a rezultat multă confuzie în ceea ce privește punctul de vedere al Torei asupra acestei credințe străvechi, dar relevante. În capitolul următor voi juxtapune punctele de vedere ale Secularului Estic/Vestic cu perspectiva Torei, făcând paralele și distincții. De acum înainte, mă voi referi la toate punctele de vedere, altele decât cele ale Torei, drept „filizofice”, în timp ce punctul de vedere al Torei este cel „cabalistic”. Distincția este că „filizofic” este o creație a inteligenței, o concluzie rațională, logică, trasă de mintea umană, iar „cabalistic” este o revelație „primită” de la Divin.
PERSPECTIVA FILIZOFICĂ
Există cei care susțin că reîncarnările pot avea loc numai în cadrul familiei apropiate sau între rude. Când un suflet se întoarce din nou în această lume pentru a locui într-o altă formă umană, el se va întoarce ca suflet al uneia dintre relațiile sale din viața sa anterioară.[1]
[1] Ian Stevenson, Twenty Cases of Suggestive Reincarnation (New York: American Society for Psychical Research, 1966), p. 195.
PERSPECTIVA CABALISTICĂ
Conform Cabalei,[2] Gilgul Kaful – dubla reîncarnare (unde două suflete locuiesc într-un singur trup) și Ibur (impregnarea) [3] – sunt posibile numai atunci când ambele suflete, sufletul care se reîncarnează și sufletul în care se reîncarnează, provin din aceeași sursă în trupul lui Adam. De exemplu, ambii își au sursa în „braţul lui Adam”.
[2] Vezi Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah, 30.
[3] Vezi capitolul 5, pentru o explicație detaliată a acestui subiect.
Totul în domeniul fizic este o manifestare directă a dimensiunii sale spirituale. Modul în care ceva există în lumile spirituale superioare este modul în care se va dezvălui în această lume fizică inferioară. Astfel, sufletele care sunt rude spirituale vor fi, totodată, înrudite pe acest pământ fizic. Gilgul Kaful și Ibur apar într-adevăr doar la rude. Aveasta nu este, însă, neapărat regula pentru reîncarnare în general.
Cabala vorbește despre o reîncarnare „comună” care are loc între rudele fizice și privește acea Mițva a lui Yibum. Tora spune [4] că un bărbat al cărui frate a murit și nu a lăsat urmași are o Mițva de a se căsători cu văduva fratelui său și a avea un copil cu ea, astfel încât numele fratelui său „…să nu fie șters”. Literal, aceasta înseamnă că copilul pe care îl va naște va păstra moștenirea fratelui decedat al bărbatului. Cabala consideră, însă că asta înseamnă [5] că într-un astfel de caz, sufletul fratelui decedat se va reîncarna în acest copil, născut din fratele viu și văduva lui.
[4] Deuteronomul, capitolul 25, versetul 6.
[5] Mai sigur Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 29, spre final. Rabinul Yiţchak din Acco, Meirat Einayim, Parşat Bereişit 4:1, Rabbi Menaă Ben Israel, Nişmat Hayim, Maamor 4, capitolul 7. Rabinul Nachman din Breslov (Ierusalim: Toraht HaNetzach, 1997), Likutei Moharan, partea 2: cap. 6. [6] Ian Stevenson, Twenty Cases Suggestive of Reincarnation (New York: American Society for Psychical Research, 1966), p. 243.
FILOZOFIC
Sunt teologi care spun [6] că reîncarnarea are loc imediat după moartea unei persoane. Sufletul celui decedat se va reîncarna instantaneu într-un copil care se naște. Există alții care cred că se va reîncarna într-un copil care a fost conceput în momentul exact al morții celui decedat. Cu toate acestea, ei sunt de acord că procesul de reîncarnare are loc imediat după moartea trupului.
Alții cred [7] că reîncarnarea sufletului are loc la 100 de ani după moartea unei persoane. Cu toate acestea, ei sunt de acord că, atunci când o persoană este ucisă sau moare la o vârstă fragedă, sufletul său se va reîncarna într-o altă formă umană imediat după moartea tragică a trupului său.[8]
[7] Dr. Brian Weiss, Într-un interviu în Omni, aprilie 1994.
[8] Ian Stevenson. Twenty Cases Suggestive of Reincarnation (New York: Societatea Americană pentru Cercetare Psihică, 1966), p. 242.
CABALISTIC
Potrivit Cabalei, „personalitatea” distinctă a fiecărui suflet își primește recompensa sau pedeapsa imediat după moartea trupului. Prin urmare, celelalte părți ale sufletului, compartimentele neînălțate, coboară imediat dedesubt pentru a locui într-o nouă viață. Personalitatea sufletului unor Ţadikim și a oamenilor răi [9] coboară, de asemenea, imediat după moarte. De îndată ce o persoană moare, sufletul său se reîncarnează în copii concepuți în acel moment. După cum este explicat în Cabala, [10] sufletul evlavios intră în trup în momentul conceperii.
[9] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 22. Rabinul Moşe Corodovero scrie în Şiur Komah (capitolul 4, p. 167) că nu există un moment definitiv în care un suflet trebuie să se reîncarneze.
[10] Şulchan Aruch HaRav (Ediția a doua), sfârșitul capitolului 4. Vezi rabinul M. M. Schneerson. Likutei Sichot (New York: Kehot Publication Society, 1981), voi. 10, Parașat Lech Lecha, p. 45. Intrarea sufletului dumnezeiesc este în momentul conceperii, chiar dacă legătura internă este în momentul nașterii. Vezi cap. 1, nota de subsol 19.
FILOZOFIC
Există cei care cred că există o continuare fizică între reîncarnări.[11] O persoană care murit prin înjunghiere avea o cicatrice pe trupul în care se reîncarnează. Totodată, ei susțin că, de multe ori, aspectul concret din întruparea anterioară se va reîncarna împreună cu sufletul, astfel încât persoana să semene fizic cu existența anterioară. Mai mult, chiar și manierele și gesturile individuale ale încarnării anterioare se vor reîncarna ocazional în viața următoare. Astfel, nu numai că există o continuitate spirituală și mentală de la o încarnare la alta, ba uneori există chiar și o conexiune fizică.
[11] Ian Stevenson. Twenty Cases Suggestive of Reincarnation (New York: Societatea Americană pentru Cercetare Psihică, 1966), p. 167.
CABALISTIC
Perspectiva Torei cu privire la această problemă a continuităţii fizice este următoarea. După cum am menționat într-un capitol anterior, există un tip de reîncarnare numit Gilgul Kaful, o reîncarnare dublă, în care un suflet coboară într-un alt trup viu – alături de un suflet preexistent. Cabala afirmă [12] că, dacă în încarnarea sa anterioară sufletul a locuit în trupul unui infirm, atunci și el se va reîncarna doar într-un alt trup infirm. Cu toate acestea, acest lucru se întâmplă doar în cazul unei Gilgul Kaful, care nu este forma obișnuită de reîncarnare. În cazul obișnuit de Gilgul, unde sufletul care se reîncarnează devine singurul suflet al noului trup, Cabala nu afirmă clar că ar exista o continuaitate fizică de la o încarnare la alta.
[12] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 4.
Cabala face, însă, aluzie la această problemă [13] în menționarea rabinului Şieşet. Rav Şieşet era un mare înțelept talmudic care era orb.[14] Cabala afirmă că motivul pentru care a fost orb a fost dat fiind că a fost o reîncarnare a unui alt înțelept talmudic, Bava Ben Buta, care, după cum ne spune Talmudul,[15] a fost orbit de crudele autorități ale țării lui Israel.
[13] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 36.
[14] Vezi Talmudul. Brachot 58a.
[15] Talmud, Bava Batra, 3b.
Acesta pare a fi un caz de continuitate fizică de la o reîncarnare la alta. Cu toate acestea, este mult mai probabil să nu fie de fapt așa. Mai degrabă, sufletul care a fost încarnat din Bava Ben Buta în rabinul Şieşet a fost probabil un suflet care a fost modelat în așa fel încât a provocat orbirea. Sufletul unei persoane cu handicap fizic nu este în niciun caz mai puțin complet decât cel al unui individ sănătos. Mai degrabă, energia sufletului său este mai concentrată în alte zone, ceea ce face ca aceste energii să fie mai intense decât în alte zone ale anatomiei acelei persoane.
Maestrul Hassid, Yismach Moşe (Rabinul Moses Teitelbaum), obișnuia să spună [16] că motivul semnelor din naștere de pe trupul său, care seamănă cu nişte dungi, era acela că într-o existență anterioară a fost întrupat într-una dintre oile strămoșului nostru. Iacov, ale căror trupuri, ne spune Tora, au fost dungate.
[16] Vezi Jiri Langer, Nine Gates To The Chassidic Mysteries (New York: Behrman House Inc., 1976), p. 167.
În ciuda afirmațiilor de mai sus, aceste cazuri de revenire a semnelor din naștere nu sunt o întâmplare obișnuită și, în general, semnele din naștere și rănile nu se transferă de la o reîncarnare la alta. În cazul lui Yismach Moşe, nu a fost un caz obișnuit de Gilgul. O situație standard de Gilgul este de la o ființă umană la alta și nu de la un animal la om.
Într-un capitol anterior am stabilit că nu există o continuare a personalității sau a memoriei de la o încarnare la alta. Personalitatea distinctă a sufletului care se reîncarnează este parcă vie pentru prima dată. Deși a locuit într-o formă umană anterioară, totuși, din moment ce a existat doar într-un mod nedezvăluit și era adânc în subconștient, într-un fel, nu a existat niciodată cu adevărat. Acest lucru indică în mod clar că nu există o continuitate între încarnări, inclusiv una fizică.
FILOZOFIC
Sunt cei care cred [17] că există o perpetuare intelectuală de la o reîncarnare la alta, și anume, atunci când oamenii acționează instinctiv, este din cauza unei amintiri subconștiente din existența lor anterioară. Ei reacţionează conform unei experienţe dintr-o încarnare anterioară. De pildă, chiar și copiii mici vor ști instinctiv să se ferească de o flacără arzând. Nu numai că se întorc când simt căldura focului, chiar înainte de a fi suficient de aproape pentru a simți efectiv căldura, ci se vor retrage automat de la foc. Cei care spun că există o continuitate intelectuală între încarnări susțin că aceste instincte provin din amintiri subconștiente, adică oamenii se țin în mod natural departe de foc, deoarece adânc în subconștient își amintesc că focul este periculos. Mai mult, ei cred că există și o continuitate a emoțiilor, în măsura în care uneori există chiar și o continuitate a talentului.[18]
[17] Vezi, de exemplu, Geoffrey Hodson, Reincarnation: Fact or Fallacy (Wheaton, Illinois: The Theosophical Publishing House, 1967), p. 43.
[18] Dr. Brian Weiss, într-un interviu în Omni, aprilie 1994, p. 26.
CABALISTIC
Potrivit Cabalei, aceste instincte naturale ale omului pot fi urmărite până la însăși esența sufletului. Sufletul, prin natura sa, are „trăsături și caracter”. Se explică anume că însăși natura sufletului animal este de a însufleți și de a da viață trupului uman; prin urmare, în mod înnăscut, sufletul dorește să rămână cu trupul și, astfel, se va retrage în mod natural la contactul cu o flacără arzând, despre care știe că poate stinge existența trupului.[19]
[19] Rabin M. M. Schneerson, Likutei Sichot (New York: Kehot Publication Society, 1987), voi. 25, Parașat VaYigaş, p. 264. Vezi, de asemenea, rabinul Nisan ben Reuven, Deraşot HaRan (Ierusalim: Mochon Şolom, 1977), Druş 10.
(Există o teorie care vorbește despre o conștiință colectivă, care poate fi transmisă de la o generație la alta prin ADN și așa ceva, care poate explica și instinctele umane.)
Cele menționate mai sus sunt valabile pentru toate talentele înnăscute ale omului. Cabala explică [20] faptul că mintea unei persoane este inițial modelată și formată pentru abilitățile sale specifice. De pildă, sunt aceia a căror minte este modelată în așa fel încât să poată picta frumos și alții a căror minte este formată pentru o înclinație către matematică.
[20] Rabinul Şalom Dovber, al cincilea Rebbe Chabad. Safer HaMa’amorim 5666 (New York: Kehot Publication Society, 1973), p. 78. A se vedea și de același autor, Sumach TiSamach. 5657.
Când un suflet intră pentru prima dată în trupul unui om pentru a-l anima, sufletul este deja posedat de un contur și o formă mentală. Există aceia ale căror suflete sunt „formate” pentru gândirea abstractă, în timp ce altele sunt „formate” pentru a gândi practic. Există creiere care sunt de fapt modelate pentru a gândi abstract, în timp ce altele sunt formate pentru a gândi practic, după cum s-a dovedit, observând emisferele stângă și dreaptă ale creierului. Întrucât trupul și sufletul sunt analoge unul cu celălalt, un suflet care este modelat să gândească într-un anumit fel va locui într-un creier având o înclinaţie în consecință.
Există aceia ale căror suflete sunt modelate pentru a fi mai înclinate către Hesed (bunătate), în timp ce alte suflete sunt modelate către Gvura (putere). Unii au talent pentru arte, în timp ce alții au talent pentru muzică. Din cele menționate mai sus, se înțelege că instinctele provin, nu dintr-o amintire subconștientă profundă dintr-o altă viață ci, mai degrabă, din însăși natura sufletului cuiva.
Rabinul Hayim Vital a scris [21] despre sine că, în încarnarea sa anterioară, el a fost o persoană cu mintea ascuțită și urma să învețe totul în toate complexitățile sale, prin urmare, această formă de studiu nu-l mai entuziasmează și nu-l mai interesează. Acum studiază într-un mod mai relaxat, mai multumit.[22] Întrucât acea parte din sufletul său care era conectată cu mintea ascuțită fusese deja înălţată și transformată în sfințenie (prin studierea Torei cu ascuțime); prin urmare, el nu va conține aceste zone particulare ale sufletului său ci, mai degrabă, va conține și va exercita compartimentele care nu erau încă înălţate. El nu studiază cu claritate, nu datorită amintirii modului în care studiase anterior Tora ci, mai degrabă, pentru că acum trebuie să înalţe alte diviziuni ale sufletului său.[23]
[21]. Mai sigur Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 38.
[22] Chiar dacă el scrie (Ibid.) că sufletul său era un suflet nou, care a coborât pentru prima dată, totuși – după cum s-a explicat în capitolul 4, spre final – împreună cu propriul său suflet unic, au coborât și alte suflete.
[23] După cum s-a explicat mai înainte (la sfârșitul capitolului 5), sufletul rabinului Hayim (nu sufletele care au coborât împreună cu sufletul său, ci propriul său suflet unic), era un suflet nou care nu era deloc înălțat. Când a intrat în trupul lui Rav Hayim, a fost prima dată când a coborât. Astfel, cum putem spune că aceste compartimente ale sufletului (ascuțimea minții) au fost deja înălţate într-o existență anterioară? Se pare că nu despre propriul suflet al lui Rav Hayim vorbea când a spus că în existența sa anterioară a studiat cu claritate. Era al altcuiva, unul dintre celelalte suflete care locuiau în el.
Astfel, din perspectivă cabalistică, se pare că nu există continuitate. [24] Conform Cabalei, fiecare suflet reîncarnat care coboară pe acest pământ este ca un suflet nou născut, viu pentru prima dată.[25]
[24] Vezi, însă, rabinul Josef Caro, Magid Meşarim (Ierusalim: Orah, 1960), Parshat Lech Lecha, p. 14, unde pare să indice contrariul.
[25] Rabin M. M. Schneerson, Likutei Sichot (New York: Kehot Publication Society, 1972), voi. 7, p. 123, vorbește despre un înțelept talmudic care la vârsta de 13 ani (sau după unele opinii la 16 sau 18) era la fel de cunoscător ca un bătrân de 70 de ani (vezi Brachot, 12b). Rebbe a explicat că acest înțelept și-a moștenit cunoștințele de la strămoșii săi (genetic sau printr-o faptă bună) oferind aceasta ca explicație și nu explicând-o ca Gilgul, de pildă, spunând că el a fost o Gilgul al unui înțelept talmudic anterior. S-ar părea să implice că nu există o continuare în intelect cu Gilgul.
FILOZOFIC
Sunt teologi care susțin că sufletele au tendința de a se reîncarna în grupuri, adică un grup de oameni dintr-o viață anterioară care s-au cunoscut unul cu altul, se vor reîncarna împreună (prietenii sunt cu adevărat pentru totdeauna; trec împreună de la o viață la alta) .
CABALISTIC
În Cabala, nu există nicio afirmaţuie definitive, în niciun caz; cu toate acestea, rabinul Hayim Vital scrie [26] că stăpânul său, AriZ’al, a spus, referitor la generația sa, că este aceeași generație – același grup de suflete – care au fost exilați în Egipt. Din această afirmație, se poate concluziona că grupurile de oameni tind să se reîncarneze împreună.
[26] Safer HaGilgulim, Sader HaGilgulim, capitolul 12.
FILOZOFIC
„Ostilitate la prima vedere.”[27] Există unii care cred că motivul pentru care oamenii trăiesc uneori experienţa unui sentiment de antipatie imediată la întâlnirea cu o nouă persoană, este acela că acești oameni erau indivizi care au fost dușmani într-o existență anterioară și ostilitatea este purtată de la o reîncarnare la alta.
[27] Dr. Brian Weiss, într-un interviu în Omni, aprilie 1994, p. 26.
Cabala afirmă, [28] că atunci când două suflete provin din exact aceeași sursă din „corpul lui Adam”, ele vor experimenta imediat și instinctiv ostilitatea unul față de celălalt atunci când se vor întâlni în călătoria vieții lor. Motivul este acela că fiecare suflet dorește să se înalțe mai mult decât celălalt; fiecare dorește să aducă mai aproape de D-zeu un număr mai mare de scântei divine. Deși majoritatea oamenilor nu cunosc sursa sufletelor lor, sufletul însuși este în contact cu sursa lui, iar ostilitatea pe care sufletul o experimentează când îl vede pe celălalt suflet cu aceeași sursă se extinde și asupra trupului. Talmudul atinge această chestiune [29] referindu-se la o viziune care i s-a arăt unui profet. I s-a arăt exclusiv profetului, dar a avut un efect asupra oamenilor din jurul lui. Talmudul explică că „Chiar dacă lor înșiși nu li s-a arătat viziunea, sufletele lor au «văzut-o»”.
[28] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 20.
[29] Talmud, Meghila 3a.
Oricât de corporală ar părea ura, ea este de fapt o ură spirituală. Cu toate acestea, odată ce o persoană începe să urască, chiar și din motive bune și sfinte, asta va duce, de multe ori, la o ură neevlavioasă.[30] Este o gelozie spirituală, căci fiecare suflet vrea să se înalţe mai mult decât următorul. Nu este diferit de frații gemeni, care fiecare încearcă să câștige mai multă atenție de la părinți; astfel fiecare străduindu-se să se comporte și să se manifeste mai bine decât celălalt. Există o zicală talmudică: [31] „Gelozia erudiţilor sporeşte înțelepciunea”. Fiecare erudit încearcă să-și depășească contemporanul, să dezvolte idei noi și mai inovatoare. Gelozia lor creează un efect pozitiv. Gelozia este de obicei sursa urii. După cum a observat odată un om înțelept, urăști doar o persoană pe care nu o poţi cuceri. A fi gelos pe altul înseamnă a recunoaște că el este mai bun decât tine însuți. Gelozia provine din faptul că cineva realizează că nu va ajunge niciodată la nivelul celuilalt. Cu toate acestea, gelozia pe care o trăieşte un erudit al Torei față de un altul nu va duce la ură, pentru că este o gelozie spirituală și va avea drept rezultat doar o creștere spirituală. Prin urmare, deși găsim menționată în Cabala noțiunea de vrăjmășie, ea nu este o ură fizică, neevlavioasă ci, mai degrabă, o animozitate pur spirituală.
[30] Vezi Talmudul. Pesachim 113b. Tosefot Ad loc.
[31] Talmud. Bava Batra 21a.
În plus, această ostilitate, despre care vorbește Cabala, nu este o animozitate care se extinde de la o încarnare la alta (cum susțin alții), ci este o ură înnăscută, care provine din însăși sursa sufletelor lor.
FILOZOFIC
Conform tradiției orientale, este posibil ca sufletul unui bărbat, și anume, un suflet „proiectat” și modelat pentru a locui într-o formă masculină, să se reîncarneze în trupul unei femei sau invers. Majoritatea sunt totuși de acord că astfel de transferuri sunt rare și puțin probabile.[32] Cu toate acestea, există și cei care nu sunt de acord. Ei cred [33] că transferul de suflete între genuri este o întâmplare destul de obişnuită. [34] Datorită acestor inter-transplantări, este posibil ca o persoană de un gen să aibă trăsături ale genului opus.[35]
[32] Ian Stevenson. Twenty Cases of Suggestive Reincarnation (New York: Societatea Americană pentru Cercetare Psihică, 1966), p. 130.
[33] Dr. Brian Weiss, într-un interviu în Omni, aprilie 1994, p. 26.
[34] Maestrul Masahisar-Goi. God and Man (Japonia: Byakko Press, 1990), capitol intitulat „Întrebări și răspunsuri”, sesiunea 5.
[35] Ian Stevenson. Twenty Cases of Suggestive Reincarnation (New York: Societatea Americană pentru Cercetare Psihică, 1966), p. 179.
CABALISTIC
În Cabale, ideea de schimbare a genurilor în cadrul reîncarnării nu este menționată în ceea ce privește reîncarnarea de dragul înălțării. Cu toate acestea, așa cum s-a explicat anterior, există și reîncarnări ca formă de pedeapsă (adesea, astfel de reîncarnări sunt de la ființe umane în creaturi inferioare), iar în ceea ce privește aceste tipuri de reîncarnări, Cabala menționează ideea de schimbare a genurilor.
Cabala afirmă [36] că un bărbat care a păcătuit acționând ca o femeie [37] (de pildă, prin angajarea în relații sexuale interzise [38]), poate fi pedepsit/rectificat prin reîncarnarea sa într-un tru de femeie. Aceasta este o pedeapsă severă, pentru că forma sufletului masculin nu se potrivește trupului feminin. Prin urmare, sufletul nu se poate exprima pe deplin.
[36] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 9.
[37] Vezi Leviticul, capitolul 18, versetul 22. „sA nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune”.
[38] HaGilgulim mai sigur. Sader HaGilgulim. Ma-Asie Noraim.
Cabala explică [39] faptul că aceste femei care au suflet de bărbat nu pot da naștere, întrucât, pentru a naște, este nevoie de mai mult decât de un trup feminin, ci trebuie să posede și un suflet feminin. Dat fiind că aceste femei nu au suflet feminin, ele nu pot naste.
[39] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 9. Rabbi Avraham Azulay, Hesed LeAvraham, partea 5, capitolul 20.
Există, totuși, o modalitate prin care este posibil ca o femeie cu suflet masculin să aibă copii și asta prin impregnarea sufletului feminin decedat în trupul ei, dându-i astfel capacitatea de a avea un copil. [40] Cabala susține că atunci când va naște, acest copil va fi femeie, pentru că sufletul feminin care a fost impregnat în mamă și i-a dat capacitatea de a naște, se va reîncarna acum în copilul ei. Acest suflet feminin va deveni acum sufletul fetiței ei. Prin urmare, o femeie cu suflet masculin va avea un singur copil, căci după ce naște, sufletul care i-a dat acea capacitate nu mai este în ea (acum este în copilul ei).
[40] Vezi Ibid.
Cu toate acestea, este posibil ca ea să nască printr-un miracol sau dacă are un merit extraordinar. Apoi, ea poate naște mulți copii printr-un suflet al unei femei defuncte care se impregnează în trupul ei după fiecare naștere și, astfel, dându-i capacitatea de a mai avea un copil.
Mai mult, Cabala spune [41] că este posibil, deși foarte rar, ca aceste femei să nască un băiat. Acest lucru se poate întâmpla numai atunci când sufletul feminin care a fost impregnat în trupul mamei urcă din trupul ei în momentul nașterii, permițând sufletului unui bărbat să devină sufletul acestui băiat nou-născut. Cu toate acestea, încă o dată, trebuie subliniat că aceasta nu este norma și un trup feminin posedat de un suflet masculin, cel mai probabil, nu va avea copii și, dacă va avea, atunci va fi o femeie.
[41] Vezi Ibid.
Până în acest moment, vorbeam doar de suflete masculine care locuiesc în trupuri feminine (pentru procesul de pedeapsă și nu pentru Tikun). Dar sufletele feminine reîncarnate în corpuri masculine?
Cabala explică[42] anume că, în general, sufletele femeilor nu se reîncarnează. După cum se spune în Kohelet,[43] „O generație vine și o generație pleacă, în timp ce pământul rămâne pentru totdeauna”. Această afirmație, conform Cabalei, face aluzie la conceptul de reîncarnare. „O generație vine și o generație pleacă”, se referă la sufletele bărbaților, care vin și pleacă, în și din această lume într-o succesiune constantă de reîncarnări. „Pământul”, care corespunde sufletelor feminine (femininul ca primitor [45]), „stă în picioare pentru totdeauna” – nu se întoarce în această lume inferioară. Odată ce un suflet feminin a trăit măcar o dată pe acest pământ, nu va trebui să se întoarcă din nou, ci se poate odihni pentru totdeauna în paradis, în Gan Eden.
[42] Vezi Ibid., Hakdamah 9. Vezi și Rabbi Avraham Azulay, Hesed LeAvraham, partea 5, capitolul 20. Rabbi Yeşayahu Halevi Horowiţ, Şnei Luchot Habrit. Şallah HoKodeş. HaGahot LeSafer Bamidbar Devarim. Ki Tetze. Vezi, totuși, rabinul Menasha Ben Israel, Nişmat Hayim, Ma’amor 4, capitolul 19.
[43] Kohelet, capitolul 1, versetul 4.
[44] Rabinul Shneur Zalman din Liadi, Likutei Torah (New York: Kehot Publication Society, 1996), Parşat Bamidbar, p. 5b.
[45] Acest univers a fost creat cu echilibrul dintre masculin (masculin, creativ) și feminin (feminin, receptiv). (Yin și Yang, așa cum le numește Estul.) Vezi, Talmud. Bava Batra 74b. Zohar, volumul 1, p. 157b. Astfel pământul, care primește sâmburi și apă, pentru creșterea pomilor și a fructelor, corespunde conceptului de femeie (primitoare).
Există multe întrebări care sunt imediat evidente în explicația de mai sus. Ele sunt după cum urmează: dacă sufletele femeilor nu se reîncarnează, înțelegem că aceasta înseamnă că toate cele 613 compartimente ale sufletului au fost înălţate într-o singură viață? Cum este posibil acest lucru? Chiar dacă ar fi posibil, există anumite Miţvot pe care o femeie nu le poate îndeplini, fiind că sunt percepții specifice unui bărbat. Prin urmare, cum poate sufletul ei să fie complet înălţat? Cum este posibil ca o femeie să-și ridice toate cele 613 compartimente ale sufletului ei? După cum este ilustrat mai sus, este aproape imposibil pentru o persoană să înalţe toate cele 613 părți ale sufletului într-o singură viață.
Cea mai evidentă explicație este aceea că femeilor li s-au dat mai puține porunci decât bărbaților [46] și, prin urmare, este mai plauzibil ca o femeie să înalţe într-o singură viață, toate diviziunile corespunzătoare ale sufletului ei[47]. Cu toate acestea, fiindcă un suflet feminin are 613 compartimente la fel ca și bărbatul, întrebarea rămâne: cum își înalţă femeile toate cele 613 compartimente ale sufletului lor?
[46] Există 248 de Miţvot pozitive și 365 de Miţvot negative. Femeile trebuie să țină seama de toate (cu excepția a trei) porunci negative și să îndeplinească toate poruncile pozitive, care nu au limite de timp. Talmud. Keduşin 29a.
[47] Vezi rabinul Moşe Edin, Tiferet Moşe, Druş, Le’Eişet Hayal, p. 45. Motivul pentru care femeile nu se reîncarnează, este că au mai puține Miţvot. Prin urmare, probabil că au îndeplinit toate Miţvot – cu mare precauție, intensitate și fervoare – într-o singură viață.
În harul care urmează unei mese, există o binecuvântare care spune: „Și pentru legământul Tău pe care l-ai întipărit asupra trupurilor noastre”. Aceasta se referă la circumcizie. În codul legii evreiești [48] se afirmă că femeile pot participa la această binecuvântare și pot rosti această binecuvântare chiar dacă femeile nu sunt circumcise, întrucât atunci când vorbește despre crearea bărbatului, Tora afirmă: [49] „D-zeu a făcut pe om…parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” ceea ce înseamnă în esență că bărbatul și femeia sunt într-adevăr o creatură singulară, o singură ființă.[50] Prin urmare, femeile pot spune, de asemenea, „și pentru legământul tău… asupra trupurilor noastre”, pentru că omologii lor masculini sunt ca o prelungire a propriei lor existențe. Și, prin urmare, așa cum se spune în Kisvei Cabala [51], când un bărbat îndeplineşte o Mițva de care femeia este scutită, el îndeplinește acea Mițva și pentru omologul său feminin și este ca și cum ea însăși ar fi îndeplinit această Mițva. Talmudul afirmă: [52] „Soția unui bărbat este ca propriul său trup”. Și Zohar-ul explică, [53] anume că fiecare persoană individuală, bărbat sau femeie, este considerată a fi jumătate de trup, cu jumătate de suflet. Prin urmare, ceea ce realizează bărbatul aduce beneficii femeii și invers.
[48] Vezi rabinul Josef Caro, Şulchan Aruch, Orach Hayim, capitolul 187:7.
[49] Geneza, capitolul 1, versetul 27.
[50] Talmud. Eruvin 18a. Vezi și Zohar, Parașat, Bereişit, la capitolul 1, versetul 27.
[51] Vezi Ta’amei HaMiţvot de Ari Z’al. Parașat. Bereişit: Şa’ar MaAmarei Raşbi. LeTikunei Zohar. Tikkun 69.
[52] Vezi Talmudul. Menachot 93b.
[53] Vezi Zohar, partea 3, p. 7b, 109a.
Acest lucru pare să rezolve problema înălţării celor 613 compartimente ale sufletului unei femei, chiar dacă femeia are mai puține Mițvot de îndeplinit. Un bărbat poate realiza aceste înălțări pentru omologii lor de sex feminin. Când un soț îndeplineşte Mițvot care sunt aplicabile numai bărbaților, nu numai că își înalță propriul suflet, dar el înalță și sufletul soției (sau viitoarei lui soții).
Cu toate acestea, acest răspuns ne lasă încă nedumeriți, pentru că în ce fel putem spune că o femeie poate înălţa toate cele 613 de compartimente ale sufletului ei într-o singură viață? Chiar dacă, așa cum s-a menționat mai sus, soțul ei îndeplineşte anumite Mițvot pentru ea, iar ea de îndeplineşte pe altele, este totuși aproape imposibil ca cineva să finalizeze 613 înălţări într-o singură viață. După cum am menționat mai devreme, este extrem de rar ca o persoană să completeze toate înălțările tuturor sufletelor într-o singură încarnare și doar câțiva oameni aleşi reușesc vreodată acest lucru cu adevărat. Cum este posibil ca o femeie să înalţe toate nivelurile sufletului cu toate compartimentele sale într-o singură viață, când un bărbat, făcând la fel ca ea, trebuie să se reîncarneze de mai multe ori pentru a obține același efect?
Rebbe Lubavitcher, rabinul M. M. Schneerson, a explicat odată,[54] cu privire la obligația unei femei în a îndeplini Mițvot. Există un verset în Exodul,[55] „Aşa să vorbeşti casei lui Iakov”. Midraș-ul explică,[56] cum D-zeu i-a spus lui Moise să le învețe pe fiicele lui Israel principiile generale ale Torei înainte de a preda Tora cu toate detaliile ei bărbaților lui Israel. Rebbe detaliază: femeile au fost primele care au primit Tora și au fost instruite în principiile generale ale Torei fără detalii, pentru că femeile sunt, într-un fel, chiar mai strâns legate de Tora decât bărbații. Femeile sunt în contact cu esența interioară a Torei, cu ideea generală a Torei. Bărbații au nevoie de detalii pentru a fi conectați. Un bărbat trebuie să îndeplinească detaliile legii pentru a deveni mai evlavios, în timp ce o femeie poate face o legătură cu D-zeu într-un mod care depășește detaliile. Bărbaților li se cere să poarte Tallit și Tefillin pentru a ajunge la esența interioară a Torei și pentru a-și dezvălui iubirea și venerația pentru D-zeu, [57] în timp ce femeile își pot exprima iubirea și reverența fără aceste accesorii externe. Bărbații au nevoie de „unelte” pentru a-și manifesta sentimentele spirituale față de D-zeu, în timp ce femeile sunt, prin natura lor, mai adaptate spiritual și pot fi trezite la sentimentele spirituale față de D-zeu, fără niciun „instrument” fizic.
[54] Vezi rabinul M. M. Schneerson, Likutei Sichot (New York: Kehot Publication Society, 1992), voi. 31, Parașat. Yitro, p. 93.
[55]. Exodul, capitolul 19, versetul 3.
[56] Vezi Midraş. Mechilta pe Şemot. Exodul, Parașa 19, capitolul 3.
Metoda prin care femeile își înalţă toate cele 613 compartimente ale sufletului lor este prin respectarea principiilor generale ale Torei, cu o mare grijă, intensitate și fervoare. Și prin respectarea acestor Mițvot generale, care cuprind detaliile acestor Mițvot, cineva este capabil să înalţe toate cele 613 compartimente ale sufletului ei care corespund celor 613 precepte / porunci.
Aceste Mițvot generale despre care vorbim sunt alcătuite din șase Mițvot atotcuprinzătoare din Tora [58] care sunt, pentru a numi câteva, credința în D-zeu, iubirea și venerarea lui D-zeu și așa mai departe. Femeile sunt în mod natural apte în aceste domenii și tind să exceleze în aceste precepte.[59]
[57] Care este esența tuturor Miţvot, așa cum declară Tora. Vezi: Deuteronomul, Parașat Ekev, capitolul 10, versetul 12. Vezi și Rambam, The Guide to the Perplexed (Ierusalim: Mossad Harav Kook, 1977), partea 3, capitolul 32. [58] Vezi introducerea la Chinuch. (1) A crede în D-zeu. (2) A nu crede în alte forțe. (3) A crede în unitatea lui D-zeu. (4) Să-L iubeşti pe D-zeu. (5) Să-L respecți pe D-zeu. (6) Și nu urmați instinctele animale.
[59] Rabinul Menachem Mendel, al treilea Rebbe Chabad. Yahel Or Tihilim (New York: Kehot Publication Society, 1984), p. 435.
Femeile, în general, nu se reîncarează și, ca atare, s-ar părea că un suflet feminin reîncarnat într-o formă masculină ar fi imposibil. Cu toate acestea, legenda spune [60] că Şaloh HaKodeş, rabinul Yeshayahu Ben Avraham HaLeivi Horowiţ (1570 – 1630) (הלו יששיה בך ארהם) a fost o reîncarnare a sufletului lui Rut (străbunica regelui David). Cartea lui Rut însăși face aluzie la acest fapt. Fiecare verset din cartea lui Rut începe cu litera ebraică Vav (ו), cu excepția a opt versete care încep cu litera ebraică Yud (י), Shin (ש), Hey (ה), Bet (ב), Alef (א) , Ayin (ע), Yud (י) și Lamed (ל), care explică numele acestui mare om (הלוי ישעיה בן אררהם)
[60] „Sader Hadorot” (Ierusalim: 1957), p. 252. Rabbi Chayim Yoseph Dovid Azulai: „Şem HaGedolim”, Yud: 399.
Din această legendă s-ar părea că există un schimb de genuri de la un suflet feminin într-un trup masculin. Însă, numai din această poveste, nu putem aduce dovezi absolute pentru astfel de transformări. S-ar putea argumenta că sufletul lui Rut a fost inițial sufletul unui bărbat.
În general, nu există reîncarnări ale sufletelor feminine, chiar și de la o femeie la alta. Aceasta se referă în special la reîncarnările prin care trebuie să treacă fiecare bărbat; adică reîncarnarea ca proces de înălţare continuă. Totuși, reîncarnarea ca formă de pedeapsă, sau purificare, de unde un suflet coboară într-un trup căruia nu îi aparține, poate fi experimentată și de femei. Sufletul unei femei poate fi prins în trupul unui bărbat pentru un păcat comis într-o încarnare anterioară.[61]
[61] Vezi Tikunei Zohar, Tikun 70, 132b.
Este neobișnuit, totuși, uneori există reîncarnări ale sufletelor feminine. Așa cum am menționat anterior, în cazul unei femei cu suflet masculin, un suflet feminin poate impregna și mai târziu să devină sufletul copilului ei. Poate exista și Gilgul a unor suflete feminine – și acest lucru este destul de comun – atunci când o soție se reîncarnează pentru a fi alături de soțul ei destinat (după cum va fi explicat în paragrafele următoare).
FILOZOFIC
O altă credință în ceea ce privește reîncarnarea este [62] aceea că oamenii trăiesc experienţa iubirii la prima vedere, întrucât în încarnările lor anterioare au fost iubiți. Prin urmare, ei se îndrăgostesc fără toate dificultățile întâlnite în mod obișnuit.
[62] Vezi Dr. Brian Weiss, într-un interviu în Omni, aprilie 1994, p. 26. Geoffrey Hodson, Reincarnation: Fact Or Fallacy (Wheaton: Illinois: The Theosophical Publishing House, 1967), p. 44.
CABALISTIC
Conform Torei, este chiar opusul. Dacă o persoană se îndrăgostește cu ușurință, „dragoste la prima vedere” fără nicio dificultate, este dovada că este prima dată când aceste două suflete coboară pe acest pământ și ambele suflete fac parte dintr-un singur suflet unificat. După cum s-a explicat mai sus, soțul și soția sunt în esență un singur trup, cu un singur suflet. Adevărata „dragoste la prima vedere” nu este pentru că au fost iubiți într-o viață anterioară ci, dimpotrivă, pentru că aceasta este prima dată când aceste două sufletele se întâlnesc într-o formă fizică.[63]
[63] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 20. Rabbi Avraham Azulay, Hesed LeAvraham, partea 5, capitolul 20. Rabbi Yeşayahu Halevi Horowiţ, Sallah HaKodeş. Şnei Luchot Habrit HaGahot LeSafer Bamidbar Devarim. Ki Tetze. rabinul Yakov Emdin, Yaveţ. Pe Talmud. Sota, 2a.
Talmudul ne învață [64] că (la momentul concepției), cu 40 de zile înainte de formarea unui copil, o voce cerească decretează cine va fi sufletul pereche destinat acestei persoane. Fiecare individ îşi are propriul suflet destinat, potrivirea lui predestinată, cunoscută în idiș ca Başert.
[64] Talmud. Sota 2a. Sanhedrin. 22a. Vezi și Talmud, Moed Katan 18b. Midraș Rabba, Geneza, Parașa 68, capitolele 3, 4.
Talmudul elaborează și spune că o persoană poate avea mai mult de un partener. Pot exista o primă și o a doua potrivire („al doilea”, adică mai multe, oricât mai mult de unul). Prima potrivire este adevăratul suflet pereche al cuiva, o parte a sufletului cuiva, în timp ce a doua potrivire o primește conform faptelor sale. Dacă acela este o ființă umană dreaptă, atunci se va căsători și cu o persoană dreaptă; dacă cineva este o persoană bună, va merita să se căsătorească cu o persoană bună și așa mai departe.
Definiția „primului” și a celui de „al doilea” nu înseamnă neapărat cronologic – anume că prima căsătorie a fost cu prima potrivire a cuiva, iar căsătoriile ulterioare sunt cu a doua potrivire. Mai degrabă, primul și al doilea se referă la calitate și rang. Este posibil ca cineva să se căsătorească cu primul potrivit după ce a fost deja căsătorit cu al doilea potrivit.[65] Pentru că definiția primului și a celui de-al doilea nu este în timp ci, mai degrabă, în sursă, „prima potrivire”, adică primul ca rang și calitate, cu adevărat destinată celeilalte jumătăţi.[66] Singura modalitate prin care cineva poate ști cu siguranță dacă soțul său a fost cu adevărat Başertul său este retrospectiv. Dacă căsătoria sa a fost una sănătoasă și de succes, atunci se poate spune că soțul său a fost adevăratul său suflet pereche.[67]
[65] În plus (vezi Cabala învață vezi Zohar, Parşat, Bereişit, la început, și Parşat, Tazria, la început) că este chiar posibil ca o persoană să treacă prin întreaga sa viață și să nu-și găsească niciodată adevăratul suflet pereche.
[66] Vezi Zohar, Parşat Mişpatim, Razin DeGalgultah.
[67] Rabinul Avraham Azulay, Hesed LeAvraham partea 2, capitolul 65.
FILOZOFIC
Mulți teologi spun, totodată, „că dacă doi oameni au fost căsătoriți într-o viață anterioară, atunci ei se vor întoarce din nou în această lume împreună, într-un loc și într-un timp în care se vor putea întâlni în cele din urmă și vor deveni din nou soț și soție.
CABALISTIC
Potrivit Cabalei, acesta este de obicei cazul, deși nu întotdeauna. Soții și soțiile se recăsătoresc la fiecare reîncarnare, așa cum voi explica în scurt timp. Cu toate acestea, nu trebuie să fie întotdeauna așa. De pildă, un bărbat care în viața sa anterioară a fost căsătorit cu al său Başert și a comis un păcat teribil, poate fi nevoit să se reîncarneze în această lume inferioară, fără soția sa predestinată. Pedeapsa lui este ca sufletul ei să nu coboare împreună cu sufletul lui. Pedeapsa nu este reîncarnarea propriu-zisă, ci faptul că sufletul său trebuie să se reîncarneze. Vorbim de o Gilgul pentru procesul de Tikun (rectificare), prin care aproape fiecare suflet masculin trebuie să treacă. Pedeapsa este aceea că sufletul soției sale nu se reîncarnează cu el.[69] (Deși majoritatea sufletelor feminine nu au nevoie să se reîncarneze, totuși, așa cum vom explica pe scurt, de obicei se reîncarnează.)
[68] Geoffrey Hodson, Reincarnation: Fact or Fallacy (Wheaton, Illinois: The Theosophical Publishing House, 1967), p. 12.
[69] Vezi Zohar, partea 2, p. 106. Rabinul Avraham Azulay, Hesed LeAvraham partea 5, capitolul 20.
Mai mult, Cabala afirmă [70] că chiar și într-un caz în care bărbatul a păcătuit și, în consecință, nu merită să fie alături de sufletul său predestinat în această viață, este totuși posibil ca sufletul soției sale să se reîncarneze din nou și să devină soția lui pentru a-l asista și îndruma spiritual.
[70] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 8.
Cu toate acestea, în mod obișnuit, o persoană nu comite un păcat groaznic și merită să fie alături de soția sa predestinată. Când sufletul bărbatului coboară în acest univers josnic pentru ca acesta să-și dobândească propria sa rectificare – Tikun, sufletul său pereche feminin se va reîncarna împreună cu el și va fi soția lui până când va ajunge la nivelul complet. [71]
[71] Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 20.
Când sufletele pereche coboară pentru prima dată, sufletele lor se recunosc imediat și trecerea de la suflete separate la un singur suflet unificat se realizează cu ușurință. Cu toate acestea, în următoarele reîncarnări, această tranziție nu va fi la fel de lină.[72]
[72] Vezi Talmudul. Şabat 130a. Vezi Safer Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 20. Rabbi Avraham Azulay, Hesed LeAvraham, partea 5, capitolul 20. Rabbi Yeşayahu Halevi Horowiţ, Şallah HaKodeş, Şnei Luchot Habrit. HaGahot LeSafer Bamidbar Devarim. KiTeţe.
Aceasta înseamnă că până când vor decide în cele din urmă să se căsătorească și să se căsătorească efectiv, ei pot trece prin multe greutăți – trecând prin lupte emoționale interne și conflicte externe. Revenind la afirmația menționată mai sus din Cabala, în care Cabala afirmă că niciun suflet al femeilor nu se reîncarnează, concluzionăm că ceea ce Cabala înţelege de fapt prin asta este că sufletele femeilor nu au nevoie să se reîncarneze pentru procesul de Tikun (rectificare), întrucât o femeie își poate înălța întregul suflet cu toate subdiviziunile sale pe parcursul unei singure vieți. Cu toate acestea, majoritatea femeilor se reîncarnează, cu sufletul lor complet înălțat, [73] pentru a deveni soțiile soților lor predestinați. Ele se vor reîncarna împreună cu partenerul lor de viață, până când acesta își finalizează rectificarea totală, Tikun completă.
[73] Prin urmare, femeile sunt în general mai înclinate spiritual decât bărbații, pentru că majoritatea femeilor (azi) au conținut în ele toate cele trei niveluri ale sufletului înalt.
Poeții lumii vorbesc despre iubirea adevărată ca fiind eternă și veșnică, acest lucru este într-adevăr adevărat și conform Sfintei Tora, în care aflăm că îndrăgostiții vor fi împreună în acest univers fizic pentru totdeauna (până la terminarea Tikun).
Așa cum scria odată un poet: „Cred că cineva este mereu îndrăgostit de ceva sau de altcineva, eroarea constând în a căuta într-o imagine muritoare asemănarea cu ceea ce este poate etern.”[74]
74. O poezie de Percy Bysshe Shelley (1792-1822). A Concise Treasury of Great Poems (Ediția Permabook, 1960), p. 249.
Atracția esențială dintre bărbat și femeie poate părea a fi o senzație fizică, exterioară, dar este mult mai mai mult. Magnetismul fizic apare întrucât ambii fac parte dintr-o singură existență, un singur trup și un singur suflet. O persoană tânjește și râvneşte să fie una cu iubitul său, pentru că vrea să fie din nou unificaţi ca un întreg.[75]
75. Pentru cititorul englez vezi Dr. Brian L. Weiss, Only Love Is Real: A Story of Soulmates Reunited (New York: Warner Books, 1997).
Există o dispută străveche între înțelepții lumii cu privire la ceea ce îi atrage pe oameni unul către altul. Cum se alege un partener? Se atrag contrariile, este atractia rezultatul diferențelor lor? Sau atunci când oamenii se aseamănă sunt atrași unul de altul? [76] Conform Cabalei, este vorba o conexiune sufletească. Când doi oameni gravitează unul spre celălalt, este o forță spirituală care îi obligă să se unească și le aprinde pasiunea. Există un verset în Psalmi,[77] „Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei”. Baal Şem Tov spune: [78] atunci când ne este foame de hrană fizică presupunem că aceasta se datorează faptului că trupul nostru fizic este înfometat; într-adevăr, sufletul nostru din interior este cel care flămânzește. Sufletul nostru evlavios din adâncul nostru este cel care tânjește să înalţe hrana fizică către sfinţenie. Este un impuls spiritual al sufletului, flămând de înălțare, care se manifestă într-o dimensiune corporală. Dacă foamea ar rămâne o dorință spirituală, noi, ca oameni fizici, nu am simți niciodată nevoia să mâncăm.
76. Vezi Rabbi Yiţchak Aramah, Akeidat Yiţchak. Parşat Bereişit, Şa’ar 8, Parek Hachibur.
77. Psalmi, capitolul 107, versetul 5. 78. Rabinul Yisrael Baal Şem Tov, Keter Şem Tov (New York: Kehot Publication Society, 1974), p. 50.
Același lucru este valabil și cu dragostea și atracțiile pe care le experimentăm față de iubitul nostru.
Se poate simți uneori ca și cum aceste atracție sunt doar fizice sau, într-un plan puțin mai rafinat, ca o atracție mentală. Cu toate acestea, toate aceste atracții sunt doar manifestări ale unui adevăr interior, o conexiune sufletească cu unicul și singurul suflet pereche, cel destinat din momentul creării cuiva și cel care îi va sta alături pentru veşnicie.
(înapoi la „Reîncarnarea” – link)