înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link
Eram ca aceia care visează
Psalmul 126:1
Subiectul cel mai fascinant dar și cel mai complicat cu privire la Cartea Zohar și la viață în general, este „percepția realității.”
Se știe că în jurul nostru există numeroase unde pe care nu le percepem. În plus, mai există și un câmp de informație superioară numit „natura superioară” sau „Creatorul.” Putem intra în contact cu acest câmp, primind astfel totul de la acesta – emoții, înțelegere, informație, dragoste, senzația vieții eterne și senzația de integritate care există în acel câmp care umple totul în jurul nostru.
Scopul profund al Cabalei este de a ne învăța cum să ne dezvoltăm propriile unelte cu ajutorul cărora să putem percepe acel câmp de informație superioară. Putem realiza acest lucru schimbându-ne interiorul în așa fel încât să devenim noi înșine asemenea acelui câmp, adică asemenea Creatorului.
Nimic mai simplu! Câmpul este aici, în jurul nostru, chiar dacă noi suntem blocați și nu îl recepționăm.
Nu este nimic mai firesc decât să te găsești în contact cu Cel care te-a făcut… De fapt, fiecare creatură are o legătură cu Creatorul său, așa după cum e scris, „Tot pământul este plin de gloria Sa,” atâta doar că omul nu știe și nici nu simte acest lucru. De fapt, acela care ajunge în contact cu El, ajunge să fie doar conștient de acest lucru. Este ca și cum, fără să știe, omul ar avea o comoară în buzunar.Iată însă că vine un altul care îi spune ce anume poartă în buzunar iar omul este acum cu adevărat bogat.
Baal HaSulam, „Scrierile ultimei generații”, partea a doua
Nu suntem conștienți de Creator, de adevărata realitate, ci ne comportăm ca niște oameni care visează, trecând prin tot felul de experiențe, fiind încredințați că suntem treji. Așa este viața noastră din această lume.
În „Introducere la Cartea Zohar” Baal HaSulam compară această situație cu aceea a unui vierme care s-a născut într-o ridiche, fiind încredințat că întreaga lume este acea ridiche a sa. La fel suntem și noi, cei care trăim aici, fără să fim conștienți de vasta lume înconjurătoare, plină de lumină, vitalitate și frumusețe. Aici îi putem găsi și pe cabalişti – pe cei care s-au trezit deja din visul realității. Ei ne spun că tot ceea ce percepem acum poartă numele de „lumea imaginară” și că, doar dacă ne vom ridica mai presus de ea, vom fi capabili să înțelegem că mai înainte „Eram ca aceia care visează.”
______________________________________________________________________
Experiența acumulată în timp și descoperirile științifice au distilat, într-o măsură importantă, spiritul uman.
Raiah Kook, Luminile credinței, pag 67
=================================
Cartea Zohar a ieșit la lumină pentru a ne explica modul corect de a percepe realitatea, nefiind o coincidență faptul că știința ne semnalează și ea că realitatea este mult mai largă și mai bogată decât aceea pe care o percepem acum. Oamenii de știință spun că există „energie neagră,” că în univers există tot felul de puncte albe și negre, că sunt și alte dimensiuni pe care însă nu le putem percepe cu simțurile noastre, fiind necesar să dezvoltăm altfel de simțuri.
Deasemenea, atunci când examinăm celelalte animale, observăm că ele percep realitatea într-un mod diferit de al nostru. Albinele, muștele, urșii, broaștele, șerpii, dar chiar și pisicile sau câinii, care trăiesc în preajma noastră, percep realitatea în mod diferit. De exemplu, un câine percepe realitatea sub forma unor succesiuni de mirosuri, pe când lumea percepută de o albină se compune din totalitatea imaginilor primite de fiecare dintre nenumăratele unități care îi alcătuiesc ochii.
Diferite creaturi percep realitatea în mod diferit, dar, în final, toate percep aceeași realitate. Care este aceea? Este o întrebare foarte bună. Și iată încă o întrebare bună: dacă unei persoane i-ar lipsi unul dintre simțuri, ar percepe ea o realitate trunchiată? Dar dacă, în loc să-i lipsească un simț, persoana ar fi înzestrată cu unul adițional? Ar percepe ea o realitate mai complexă? Și poate că singura întrebare pertinentă ar fi: Ce este acest simț adițional?
Așa cum percepem acum lumea, putem spune că avem nevoie de ochelari și de proteze auditive, deoarece știm cât de mult contează să auzim și să vedem cât mai bine. Dacă însă nu știm ce simț adițional ne lipsește, atunci cum l-am putea dobândi? Așa cum nu simțim lipsa celui de-al șaselea deget, tot astfel nu percepem lipsa celui de-al șaselea simț. Drept rezultat, trăim în lumea noastră fără să simțim nevoia de a percepe adevărata realitate.
Haideți să ne examinăm un pic din afara noastră. Existăm în lumea aceasta câțiva zeci de ani, fără să avem nici cea mai mică idee cu privire la cele petrecute înaintea noastră sau la cele ce urmează să aibă loc după noi. De fapt, nu înțelegem nimic din ceea ce se întâmplă în timpul vieții noastre. Știm noi oare de unde ne vin dorințele? De unde ne vin gândurile? Se poate spune că trăim în întuneric, chiar dacă, aflându-ne aici, avem senzația falsă că ne înțelegem și ne controlăm viața.
Viața oamenilor din generațiile anterioare era foarte simplă: ei se îngrijeau de mâncare, își asiguram un minim de confort, aveau copii și le lăsau acestora moștenire întreg fructul muncii lor. Copiii lor continuau pe același drum, generație după generație. Trăind în acest fel, nu aveam nevoie să cunoaștem ce se petrece în jurul nostru.
Astăzi însă, începem să ne punem întrebări cu privire la viața noastră. Aceste întrebări ne mișcă din interior într-atât încât nu ne mai putem continua cu calm traiul cel de toate zilele. Începem să simțim că, fără să știm care este scopul vieții noastre, pur și simplu nu merită să trăim. Iar asta înseamnă că trebuie să descoperim adevărata realitate.
_____________________________________________________________________
„Ca să avansăm într-o manieră științifică în această chestiune, avem nevoie de Înțelepciunea Cabala, căci toate învățăturile lumii sunt incluse în ea.”
Baal HaSulam, „Libertatea”
=====================
Pentru a înțelege noutatea introdusă de Cabala în ceea ce privește percepția realității, haideți să trecem în revistă modul în care știința a abordat acest subiect de-a lungul anilor.
Abordarea clasică, reprezentată de Newton, afirmă că lumea există independent de om și că forma acestei lumi este una fixă. Apoi a venit Einstein, care a descoperit că percepția noastră este una relativă, depinzând de cele cinci simțuri. Ca atare, nu putem afirma cu precizie ce se află în lumea din afara noastră, din moment ce totul depinde de modul în care percepe observatorul această realitate.
Astăzi, percepem realitatea pe baza fizicii cuantice, care susține că observatorul este cel care influențează lumea, inclusiv imaginea pe care el însuși o percepe. Imaginea realității este un fel de „medie” între calitățile observatorului și calitățile obiectului sau fenomenului care este observat.
Ca să înțelegem mai bine subiectul, să luăm un exemplu familiar. Un vorbitor stă în fața unei săli pline și ține un discurs. Toată lumea ascultă cuvintele lui datorită unor unde care vin dinspre vorbitor și le pătrund în urechi, până la timpan. Apoi undele, printr-un mecanism electrochimic, sunt examinate de creier, care încearcă să determine dacă există ceva similar în memorie și, pe baza a ceea ce cunoaște deja, decodifică acest fenomen electrochimic.
Așadar, știința contemporană ne dovedește că imaginea realității este creată în interiorul nostru. Nu putem afirma nimic cu privire la ceea ce există în afară, căci nu percepem ceea ce este în afara noastră. Înțelepciunea Cabala merge un pas înainte: cabaliştii au descoperit, încă de acum câteva mii de ani, că lumea din afara noastră nu are nici un fel de imagine!
Baal HaSulam scrie în „Prefața la Cartea Zohar” următoarele, „Să luăm drept exemplu simțul văzului: vedem în fața noastră o lume vastă, plină de cele mai minunate lucruri. Dar tot ce vedem, percepem doar în interiorul nostru. Cu alte cuvinte, există în spatele creierului nostru un fel de aparat fotografic, care ne redă imaginea a tot ceea percepem și nu a ceea se află în afara noastră.” Baal HaSulam explică faptul că în creier există „un fel de oglindă lustruită care inversează tot ceea ce apare pe ea, pentru ca noi să considerăm că respectivele imagini le vedem în fața noastră.”
Să ne imaginăm omul ca fiind o cutie prevăzută cu cinci orificii: ochi, urechi, nas, gură și mâini. Aceste organe reprezintă cele cinci simțuri – vedere, auz, miros, gust și pipăit, cu ajutorul cărora percepem că ar exista ceva în afara noastră.
Prin aceste cinci orificii, în cutie pătrund tot felul de stimuli, care sunt procesați în relație cu informația existentă deja în memoria persoanei și cu voința acelei persoane. Rezultă o imagine a realității care este apoi proiectată pe „un ecran” aflat în spatele creierului.
Am fost astfel creați în mod deliberat, pentru ca simțurile noastre să poată construi o Imagine iluzorie a unei lumi care pare că se găsește în afara noastră. Iar acest fapt ne permite să studiem treptat care este adevărata Imagine a ceea ce ne înconjoară.
___________________________________________________________________________
Am privit lumea aceea eternă și ea se sprijinea doar pe cei drepți, care își guvernează dorința din inimă.
Zohar-ul pentru toți, VaIera (Domnul a apărut), pct. 239
==============================================
Dacă vrem să avansăm din starea noastră actuală, să ne expandăm realitatea, să știm unde ne aflăm și în ce scop, trebuie să ne îngrijim de ceea ce se găsește în noi – de dorința noastră. Adânc, în interiorul nostru, există dorința, ea este cea care acționează toate instrumentele percepției noastre, precum și rațiunea și gândurile noastre.
Uneori, parcă nici nu vedem lumea: ne închidem în noi și nu dăm atenție lucrurilor care au loc în jurul nostru. Dar ceea ce se întâmplă în realitate, este că dorința noastră se detașează, devenind ca și inconștientă. Uneori, ea este atât de intensă încât ne face să „devorăm” întreaga lume iar alteori, pur și simplu se stinge, ca o lumânare.
De ce îmbătrânesc oamenii? Pentru că nu mai doresc să perceapă lumea. Este ceva greu pentru ei și, drept rezultat, încep să decadă, încât practic murim cu toții, treptat, încă din timpul vieții noastre. Și totuși, ceea ce moare nu este corpul nostru ci dorința, ea își pierde motivația de a continua să avanseze. Oamenii care încep să evolueze spiritual primesc energia și dorința necesară avansării. Sunt precum copiii, mereu plini de visuri, trezindu-se zi de zi cu o vigoare nouă.
Dorința este cea care stârnește în noi necesități, determinând ce vedem și ce nu vedem în jurul nostru. De exemplu, o persoană care a devenit de curând părinte începe să observe, peste tot în jurul său, prezența magazinelor pentru copii. Magazinele se găseau acolo de mult timp, dar pentru că el sau ea nu aveau nevoie de ele, existența acestora a trecut neobservată.
Dorința noastră este axată pe noi, de aceea ne face să percepem ce este bun pentru noi și ce este rău, de ce anume trebuie să ne ferim. O dată cu dezvoltarea ei, se dezvoltă și rațiunea, crescându-ne înțelegerea, percepția și controlul. În mod corespunzător, percepția realității se extinde.
Și totuși, oricât de dezvoltată ar fi ea, această percepție este limitată, ea depinzând de cele cinci simțuri care ne dau senzația vieții fizice. Corpul nostru nu diferă de acela al unui animal, de aceea percepția noastră se numește „percepția realității la nivelul animat.” Subiectul cărții Zohar însă, este percepția unei realități mai largi, una care să nu fie limitată de egoismul nostru, și anume percepția realității de la nivelul uman.
Ceea ce percepem cu ajutorul dorinței noastre, al memoriei și al celor cinci simțuri, se cheamă „lumea aceasta.” Deoarece dorința și memoria sunt doar ale noastre, existăm ca niște celule limitate, individuale. Pentru a simți întreaga realitate, nivelul superior al informației, trebuie să ne conectăm la dorințele altora – ale acelora care se găsesc aparent în afara noastră, dar care, în realitate, fac parte din noi. Cu alte cuvinte, pentru a percepe adevărata realitate trebuie să ne înlocuim dorința, trecând de la dorința internă, egoistă, la una externă.
Regula „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu este o lege morală care are ca scop să ne oblige să-i iubim pe ceilalți, ci este un mijloc prin care conectăm la noi întreaga realitate.
De obicei îi iubim pe unii oameni, suntem indiferenți față de alții iar ceilalți ne sunt dezagreabili. Acest tip de abordare își are originea în senzația că toți ceilalți se găsesc în afara noastră. Dacă însă reușim să ne alipm toate aceste părți, atunci devenim întregi și simțim adevărata realitate.
De ce am fost creați astfel, detașați de adevărata realitate? Pentru ca noi să realizăm conexiunea cu toate aceste părți ale noastre. În cadrul acestui proces studiem legi și fenomene care există în cadrul realității, devenind astfel similari cu Creatorul.
Baal HaSulam descrie astfel acest proces:
„Trebuie doar să aduni toate acele organe detașate care au căzut din sufletul tău, pentru a le alătura într-un singur corp. În acel corp complet, Creatorul își va insufla permanent Divinitatea, fără încetare, iar fântâna înțelegerii profunde precum și râurile de lumină din înalt vor fi ca un izvor ce curge pe vecie. Atunci, fiecare loc peste care îți vei așeza ochii va fi binecuvântat.”
Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 4
Această percepție a realității este de o importanță vitală pentru noi, neconstituind doar un subiect oarecare de discuție. Ceea ce vedem în afară este doar proiectarea calităților noastre interne. Baal Şem Tov a vorbit pe larg despre faptul că lumea este oglinda noastră personală:
„Acela care vede un defect oarecare în prietenul său este asemenea unui om care se uită în oglindă. Acolo vede dacă fața sa este murdară. Iar dacă fața sa este curată, nu vede nimic stricat în oglindă. Adică se vede exact așa cum este. Și aceasta este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”25
_________________________________________________________________________________
Cabaliştii respectă o regulă de fier, „Ce nu am dobândit nu vom defini printr-un nume sau un cuvânt.”
Baal HaSulam, „Esența Înțelepciunii Cabala”
====================================
Percepția realității este subiectul care face diferența între Cabala, pe de o parte și filozofie, religie și știință, pe de altă parte. Cabala este o metodă de studiu practic, care îl conduce pe om în evoluția sa internă, pas cu pas. La fel ca oricare altă metodă științifică, Cabala îl instruiește pe cercetător cu privire la ce are de făcut, identifică rezultatele dezirabile și explică cauzele acestora. Ea nu oferă nici un fel de descrieri teoretice ale stărilor, prin care omul trece de facto și în completă conștiență.
„Prefața la cartea Zohar”26 împarte recunoașterea realității în patru niveluri: materie, formă în materie, formă abstractă și esență. În plus, definește limitele în cadrul cărora este posibilă percepția corectă a realității: în materie și în forma din materie.
Forma abstractă și esența nu pot fi percepute în mod clar sau într-un mod care să poată fi normat, de aceea Zohar-ul nu se ocupă de ele. În schimb, filozofia discută forma abstractă iar religia, esența.
Din acest motiv, Înțelepciunea Cabala diferă de filozofie dar și de religie, tratând doar ceea ce poate fi perceput în mod realist și științific.(*)
Comparând Cabala cu știința, constatăm că între ele există atât deosebiri cât și asemănări. Asemănarea constă în faptul că omul nu-și imaginează ci studiază ceea ce apare în dorința sa. Diferența este tipul de dorință. Știința lumii materiale studiază ceea ce intră în dorința internă, egoistă. Înțelepciunea Cabala studiază ceea ce intră în dorința externă.
În Cabala, cercetarea începe doar după ce persoana s-a unit cu alte dorințe. Înțelepciunea Cabalai se numește „înțelepciunea adevărului” pentru că studiază adevărata realitate și nu una imaginară, care depinde și este limitată de dorința noastră.
Cel care se angajează în știința materială poate fi un individ crud și rău, dar totuși, un mare om de știință, pe când în Cabala, cercetarea depinde de schimbarea petrecută în noi. Cu cât ne îndepărtăm mai mult de dragostea de sine, către dragostea pentru ceilalți, cu atât vom avea mai mult succes pe calea descoperirii celor ce se află în afara noastră.
Nu le putem înțelege din Tora literală, căci la ce se referă Tora în principal? La porunci, cum trebuie îndeplinite, cu toate ritualurile aferente, sau la narațiuni cu privire la diverse întâmplări … și dacă nu extragi din toate acestea cunoașterea, tot trebuie să respecți poruncile, să găsești o cale de a le respecta. În concluzie, cele două lucruri se găsesc doar în această înțelepciune a adevărului” (Ramhal, Regulile Cărții Războaiele lui Moise, Prima regulă).
Dobândirea înțelepciunii este inseparabilă de corectarea personală, căci doar după ce se corectează în întregime omul poate să perceapă toată realitatea. Cele 125 de niveluri ale dobândirii spirituale sunt de fapt, 125 de niveluri de corectare a conexiunii dintre cel care avansează și ceilalți oameni.
Faptul că omul este necultivat sau o minte strălucită, un iliterat sau un mare învățat, este total irelevant, pentru că doar după ce-și corectează relația cu ceilalți el devine cu adevărat înțelept. Asta nu înseamnă că nu este necesar intelectul în studiul Cabalei, este însă necesar un tip diferit de intelect, care apare în urma corectării dorinței.
Pentru a percepe adevărata realitate, lumea adevărului, trebuie să ieșim dincolo de noi și să începem să cunoaștem ce anume există în realitate. Vom descoperi astfel că viața nu depinde de trup, de simțuri, de internaliatea egoistă, de memorie, depinzând în schimb de gradul de conectare al omului la tot ceea ce există în afara sa – la dorințele altora.
Cartea Zohar ne pune la dispoziție forța de a implementa legea Naturii numită „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și astfel să trecem dincolo de această realitate fictivă, spre percepția lumii reale. Corpul nostru fizic poate muri, dar acest lucru nu ne va întrerupe abilitatea de a trăi în lumea reală. Viața noastră spirituală continuă, căci vom trăi deja într-o dorință mai mare, una superioară, acolo unde se găsește adevăratul nostru eu.
______________________________________________________________________________
O dată cu secretele Torei, va fi revelată în lume și extraordinara valoare a dorinței omului, precum și cât de crucial este nivelul său în realitate. Această revelație va încorona toate științele.
Rav Raiah Kook, Lumini sacre, 3, pag 80
==================================
_______________
(*) Unul dintre cabalistii care au evidențiat diferențele dintre Înțelepciunea Cabala și religie a fost Ramhal (Rav Moşe Haim Luzzato): „Există o mare nevoie de înțelepciunea adevărului. Mai întâi am să vă spun că trebuie să o cunoaștem pentru că așa ni s-a poruncit, fiind scris, „Și să știi astăzi, să răspunzi din inimă că Domnul este Dumnezeu.” Așadar trebuie să cunoaștem în profunzime chestiunile și nu doar să le acceptăm, prin lucrurile cu care inima este de acord, „și să răspunzi din inimă.” …Rezultă că sunt două lucruri care trebuie cunoscute: există un singur Stăpân care veghează peste toate și care conduce totul, atât sus cât și jos, precum și că nu mai există nimeni altcineva, cu alte cuvinte să cunoști adevărul unicității Sale. Vă întreb, de unde am putea afla aceste două lucruri pe care trebuie să le cunoaștem? Ce învățătură ni le va desluși?
înapoi la RELEVAREA ZONARULUI – link