(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)
Cabala este o metodă pentru a-L revela pe Creator ființelor create existente în această lume. Cabala derivă din cuvântul Lekabel (a primi). Scopul celor care trăiesc în această lume este acela de a primi toată plăcerea infinită pentru care a fost emanată întreaga Creație.
Senzația unui alt individ se dezvoltă numai în oameni. Aceasta crează invidia, empatia, rușinea și senzația de ascensiune spirituală. Capacitatea de a-i simți pe ceilalți a fost creată în noi pentru a ne permite să-l simțim pe Creator.
Senzația Creatorului înseamnă că toată lumea îl simte pe Creator exact în același mod în care îşi simte propriul semen. Se spune că Moise i-a vorbit Creatorului „față la față”. Asta înseamnă că el a avut o senzaţie de dobândire absolută a Creatorului, în măsura intimității în contactul său cu El, ca și cu un prieten.
Sfârșitul unei acțiuni este determinat de gândul originar: La fel cum atunci când îţi construiești o casă îţi faci mai întâi un plan și lucrezi la specificații în funcție de obiectivul final, toate acțiunile tale sunt determinate de scopul final predeterminat.
După clarificarea obiectivului final al creației, ne dăm seama că creația și modalitățile de control al acesteia corespund acestui scop final. Scopul guvernanţei constă în dezvoltarea treptată a umanității, până când Îl simțim pe Creatorul la fel cum simțim alte ființe create în lumea noastră.
De sus în jos este o cale a dobândirii graduale a spiritualităţii. Cu alte cuvinte, aceasta este dezvoltarea noastră până la punctul în care îl poţi simți pe altul exact așa cum te simţi pe tine însuţi și poţi simți entităţi spirituale la fel de clar precum simţi obiecte corporale și așa mai departe la toate nivelurile până la Însuși Creatorul. Aceasta este ordinea de dobândire a Creatorului, care evoluează de-a lungul acelorași niveluri prin care Creația și-a derulat coborârea de Sus. Asta înseamnă că această cale există deja și, pe măsură ce dezvăluim nivelurile superioare, dezvăluim complet și nivelurile inferioare corespunzătoare.
De jos în sus este ordinea Creației ambelor lumi: cea spirituală și cea finală, materială.
Respectarea spirituală a legilor creației: gândul și dorința de a împlini scopul creației devin mijloacele pentru dobândirea perfecțiunii spirituale.
Perioadele din Cabala: De la începutul creației și până la distrugerea celui de-al doilea templu, cabaliștii au studiat „deschis” Cabala. Toate forțele spirituale au fost percepute în lumea noastră mai tangibil, iar contactul nostru cu lumile spirituale a fost mai strâns și mai semnificativ, în special prin Templu și serviciile desfășurate acolo.
Pe măsură ce nivelul moral al societății a scăzut, am devenit nevrednici (adică am căpătat calităţi diferite) și ne-am pierdut capacitatea de a simți lumile spirituale. Prin urmare, Templul a fost distrus și a început perioada exilului. Cabaliștii au continuat să studieze în secret și au făcut în aşa fel încât Cabala să fie inaccesibilă celor „nevrednici”.
Este scris în Zohar că dorința Creatorului a fost să ascundă de lume Înțelepciunea Sa, dar când lumea ajunge să se apropie de zilele lui Mesia, chiar și copiilor li se vor dezvălui secretele Sale. Ei vor putea prevedea și studia viitorul, iar în acel moment El se va revela pe Sine Însuşi tuturor.
Raşbi a fost ultimul cabalist din perioada de dinaintea exilului; prin urmare, a primit permisiunea de Sus pentru a scrie Cartea Zohar.
După aceea, Cabala a fost interzisă timp de aproape cincisprezece secole, până când a apărut cabalistul Ari (Rav Isaac Luria) și a dobândit spiritual întreaga Înţelepciune Cabala. În lucrările sale, el ne-a dezvăluit cartea Zohar: „… în 600 de ani din mileniul șase, sursele de înțelepciune se vor deschide deasupra și vor curge în jos”.
Într-unul dintre manuscrisele antice, cabalistul Abraham Azulai (secolul al VI-lea e.n.) a găsit că „începând cu anul 5.300 (1.539 e.n.) de la Creație, tuturor li se va permite să studieze în mod deschis Cabala, adulții și copiii și tocmai din această cauză, Mântuitorul va veni.”
Ca semn că trăim epoca sfârșitului zilelor, marele cabalist Yehuda Aşlag (Baal HaSulam) a apărut în vremea noastră și a explicat întreaga Înţelepciune Cabala într-un limbaj clar și ușor de înțeles, folosind o metodă potrivită sufletelor noastre.
Unicitatea științei Cabala constă în faptul că include o cunoaştere completă a lumii noastre (adică toate științele în integralitatea lor nerevelată) și a elementelor sale, întrucât studiază rădăcinile care controlează lumea noastră și din care aceasta a apărut.
Sufletul este un „eu” pe care îl simte fiecare. La o examinare mai atentă, sufletul face distincţia între o forță a trupului nostru, care îl vitalizează, creând sufletul la nivel de „animal”, și o altă forță, de aspirație către spiritualitate, cunoscută sub numele de „spiritual” (divin), care este practic inexistent la cei nedezvoltaţi spiritual.
Trupul fizic și sufletul la nivel de animal sunt produsele lumii noastre. Ele sunt suficiente pentru ca noi să percepem prin organele simțului. Dezvoltând un suflet spiritual, dobândim capacitatea de a ne simți dincolo de „eu”. Acest lucru se întâmplă atunci când eu-l spiritual, altruist, iese din negarea eu-lui egoist. Astfel, începem să simțim vibrații spirituale mai intense până când dezvoltăm sufletul pornind de la „un punct” până la capacitatea sa intrinsecă.
Esența interioară a Cabalei este cercetarea Luminii Creatorului, care emană din El și ajunge la noi după anumite legi.
Legea rădăcinilor și ramurilor este legea care determină operațiunile forțelor care impulsionează toate părțile creației lumii noastre să crească și să se dezvolte. Se spune în Cabala: „Nu există niciun fir de iarbă jos fără să aibă un înger Sus care să-i dea brânci şi să-i spună: Crește!” Limbajul ramurilor ajută, de asemenea, pentru revelarea unor informații despre ceea ce se întâmplă în alte lumi. Creaturile care populează o anumită lume percep entităţile din acea lume într-un mod similar și pot astfel face schimb de informații folosind propriul limbaj. Un individ îi poate informa pe ceilalți despre ceea ce se întâmplă în alte lumi folosind același limbaj, în același timp sugerând că acest lucru se referă la entităţi din altă lume, care corespund cu ale noastre. Acesta este întocmai limbajul în care este scrisă Tora.
Toate lumile sunt asemănătoare; diferența constând doar din materialul din care sunt create – cu cât lumea este mai înaltă, cu atât mai „pură” este materia ei. Cu toate acestea, legile funcționării și formei lor sunt aceleași și fiecare lume derivată este o replică exactă (ramură) a lumii care o precede (rădăcina).
Ființele create care populează o anumită lume nu pot percepe decât în limitele acesteia, întrucât organele simțurilor percep doar materia acelei lumi. Numai oamenii pot dobândi simultan toate lumile.
Nivelurile de dobândire sunt gradele consecutive de percepție a Creatorului. Este ca și cum acestea ar forma o scară care urcă din lumea noastră către lumile spirituale. Etapa inferioară a scării respective se numește „Machsom” (barieră). Aceasta ne ascunde toate forțele spirituale atât de complet încât nu avem nicio percepție asupra lor. Drept urmare, noi încercăm să găsim Sursa și scopul vieții în lumea noastră.
Lumina în lumile spirituale: Informațiile, senzaţiile și plăcerile sunt transmise prin expansiunea, respectiv retragerea, forței spirituale numită „Lumină” (prin analogie cu lumina din lumea noastră care dă viață și căldură, sau cu lumina care aparține gândului, claritate și iluminare).
Dreptul de a exista: Orice în lumea noastră, fie bun, fie rău, chiar și cel mai dăunător lucru, are dreptul să existe. Ni se oferă posibilitatea de a face rectificări și îmbunătățiri. Nu există nimic redundant sau inutil în lumea noastră. Totul este creat pentru binele umanității, atât direct, cât și indirect. Astfel, prin rectificarea noastră, neutralizăm orice influență dăunătoare.
Rectificare: Creatorul nu a terminat de creat lumea noastră; ni se încredințează sarcina de a o desăvârşi și a o perfecționa. Vedem lumea noastră ca pe un fruct care rămâne amar în timpul coacerii sale și este sarcina și scopul nostru să o rectificăm și să o îndulcim.
Două căi de rectificare:
1. Calea Luminii: Calea acceptării de către toată lumea a legilor spirituale ale Rectificării este numită „calea Luminii”. Este de preferat din perspectiva Creatorului, întrucât scopul Său este să ofere încântare ființelor Sale create în toate etapele existenței lor. Astfel, nu am ajunge să simţim gustul amar al fructului.
2. Calea suferinței: Prin încercări și greşeli de-a lungul unei perioade de 6.000 de ani, umanitatea își dă seama de nevoia de a respecta legile Creației într-un fel sau altul.
Răsplata este plăcere (gustul fructului copt). Nu ne putem influența decât pe noi înșine; nu putem influența nimic în afara noastră. Prin urmare, rectificarea poate fi făcută numai atunci când toată lumea lucrează la auto-perfecționare.
Un cabalist este orice individ din lumea noastră care dobândeşte asemănarea cu Creatorul. Studiind și respectând legile spirituale, ne dezvoltăm spiritual într-o măsură în care devenim o parte a lumilor spirituale.
Dobândirea are loc prin munca interioară asupra noastră, prin studierea naturii și atributelor entităţilor spirituale. Nu vorbim despre senzații psihologice, fantezii sau sugestii. Înţelesul aici este acela al unei ascensiuni autentice către o lume a cărei substanță este spirituală, deasupra și dincolo de orice percepție psihologică umană.
Plăcerea poate fi simțită numai dacă dorința și aspirația sunt disponibile. O dorință poate exista numai dacă se cunoaște plăcerea rezultată. Aspirarea este posibilă numai în absența plăcerii la un moment dat. O persoană care nu a fost eliberată din închisoare nu se bucură de libertate și doar o persoană bolnavă poate aprecia cu adevărat o deplină sănătate. Noi primim atât dorințele, cât și aspirațiile de la Creator.
Singurul lucru creat este senzația de deficiență, care este absentă în Creator. Cu cât este mai dezvoltată, cu atât o vei simți mai acut. Această deficiență este destul de limitată la oamenii simpli și la copii. O ființă umană adevărată își dorește întreaga lume. Un înțelept își dorește nu numai lumea noastră, ci și toate celelalte lumi.
În Cabala, combinația între dorință și aspirație este numită Kli (vas). Plăcerea însăși, Ohr (Lumina), emană de la Creator.
Senzația de plăcere: Vasul simte intrarea Luminii, în funcție de asemănarea dintre calitățile vasului și cele ale Luminii. Cu cât aceste calități sunt mai asemănătoare, cu atât vasul poate dărui, iubi și aduce bucurie și cu atât mai mică este voința sa de a primi. Cu cât vasul este mai aproape de Lumină, cu atât este simţită mai multă Lumină și plăcere.
Existența în lumile spirituale: Capacitatea noastră de a-L simți sau nu pe Creator (Lumina) depinde doar de apropierea noastră de El, bazată pe echivalența noastră în atribute cu El. Acest lucru se datorează faptului că fiecare dintre noi este un vas. Atâta timp cât vasul are chiar și cea mai mică dorință de a dărui, de a se gândi la ceilalți, de a suferi pentru ei, de a-i iubi și a-i ajuta în timp ce nu ține cont de propriile dorințe, acest vas există în lumile spirituale, iar proprietățile sale determină ce lume va ocupa.
Recunoașterea răului: Atunci când intenția de a dărui este absentă într-un vas, el se percepe pe sine în această lume. Un astfel de vas este numită „trupul” unei persoane, a cărei singură dorință este să se îngrijească de el însuși. Pur şi simplu este de neimaginat capacitatea lui de a face ceva altruist pentru altcineva. Prin săvârşirea „recunoașterii răului” – o auto-analiză precisă și riguroasă – se poate determina incapacitatea cuiva de a face ceva altruist pentru altcineva.
Perfecțiunea vasului: Vasul (Kli) este creat în așa fel încât să conțină dorințe pentru toate plăcerile care există în Lumină. Datorită restricționării și spargerii vaselor, s-au format un anumit număr de vase separate. Fiecare dintre aceste vase se deplasează de la o stare (lume) la alta, ceea ce duce la separare (moarte).
În timp ce trăiesc în această lume, fiecare trebuie să-şi aducă atributele vasului său la a fi asemănătoare cu Lumina, să primească o măsură corespunzătoare de Lumină și să se reunească cu celelalte vase (suflete) pentru a forma un singur vas global umplut cu Lumină (plăcere). Această stare viitoare se numește Gmar Tikun (Sfârșitul rectificării).
Intrarea Luminii în vas: Diferențele dintre oameni au la bază amploarea dorințelor lor. Interzicerea impusă constrângerii și modului spiritual este destul de clară. Studiind proprietățile vaselor spirituale, vasele materiale (ființele umane) îşi stimulează dorința de a fi asemănătoare cu acestea. Și întrucât dorința în lumea spirituală constituie acțiune, schimbându-ne treptat pe noi înșine, noi permitem luminii să intre în vasele noastre. În timp ce se află în interiorul vasului, Lumina îl purifică, întrucât natura Luminii este aceea de „a dărui”. Prin această proprietate, Lumina modifică treptat și caracteristicile vasului.
Prima restricționare (Ţimţum Alef) este o interdicție, un jurământ pe care primul vas spiritual global și-l impune imediat după apariția sa. Înseamnă că, deși singura dorință a Creatorului este de a umple vasul cu încântare, vasul și-a impus o condiție prin care nu se va încânta pe sine însuşi, ci numai pe Creator.
Astfel, s-a schimbat numai gândul, nu şi acțiunea în sine. Aceasta înseamnă că vasul primește Lumina nu pentru că o dorește, ci pentru că așa este dorința Creatorului. Prin urmare, scopul nostru este să împlinim voința de a primi, să dorim plăcere așa cum dorește Creatorul pentru faptul în sine.
Senzația este atributul de a reacționa la absența sau prezența Luminii, chiar și în porții infinit de mici. În principiu, întreaga noastră viață constă în simple cicluri de senzații. De obicei, nu contează pentru noi ceea ce ne încântă, dar nu putem trăi fără plăcere. Recunoașterea și faima oferă doar o senzație, dar plăcerea este atât de importantă pentru noi!
Starea noastră depinde întotdeauna de starea de spirit și de percepția anturajului nostru, indiferent de starea lumii. Niciuna dintre senzațiile noastre nu este produsul vieții noastre interioare și a influenței mediului, întrucât sursa lor este Însuși Creatorul, întrucât fiecare senzație constituie fie Lumina, fie absența ei.
Ne simțim fie pe noi înșine, fie pe Creator, fie şi pe unul şi pe altul, în funcție de starea noastră morală. Simțindu-ne doar pe noi înșine, putem crede că Creatorul există și ne influențează. Faptul că ne percepem pe noi înșine ca pe nişte creaturi independente și chiar credem că numai noi existăm, este rezultatul disparității noastre spirituale față de Creator și a îndepărtării noastre față de El.
Intenția (Kavana) este cel mai important lucru în fiecare acțiune pe care o face individul. Este așa întrucât, în lumea spirituală, un gând constituie o acțiune. În mod similar, în lumea noastră corporală, cel care foloseşte un cuțit cu intenția de a face rău alcuiva este pedepsit, în timp ce acela care folosește un cuțit cu scopul de a vindeca – aşa cum se întâmplă într-o operație – este premiat.
Dacă sentința este adoptată conform legilor absolute ale lumilor spirituale, atunci pentru fiecare gând rău individul ar trebui pedepsit spiritual. De fapt în spiritualitate exact asta se întâmplă.
Starea noastră de spirit și sănătatea noastră depind, totodată, de intențiile noastre, dar nu de dificultatea sau caracterul muncii sau stării noastre financiare. Trebuie remarcat faptul că, deși putem controla doar acțiunile noastre fizice, nu ne putem schimba sentimentele decât prin lumea spirituală.
De aceea rugăciunea are o importanță atât de mare; în esență, ea constituie orice apelare (chiar și fără cuvinte, care vine din inimă) adresată către Sursa a tot ceea ce există, către Creator, pentru care toate ființele create sunt egale și la fel de dorite.
(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)