(înapoi la pagina O CARTE DESCHISĂ – click)
Întrebare: Ce înseamnă că – “Cel drep suferă”?
Răspuns: “Cel drept suferă” este o stare spirituală care precede o stare spirituală de „încântare” sau “Cel drept se încântă” – starea care urmează revelației. Dar ce descoperă omul după „marea încântare”? Faptul că acum este în măsură, conform gradului său actual, să dea Creatorului la infinit. Când omul dobândeşte cu adevărat acea dorință, are un vas, anume capacitatea de a se uni cu Creatorul.
Întrebare: Cum putem accelera procesul de rectificare și să fim demni de revelarea Creatorului?
Răspuns: Trebuie să cereți revelația Creatorului în scopul rectificării vaselor. Malhut al infinitului (Malhut de Ein Sof), dorința maximă de a primi, se restricţionează. Ce ne poate învăța asta? Dacă Îl simțim pe Creator, simțim prezența Lui, asta ne dă forțe atât de puternice, încât devenim capabili să ne controlăm propria natură!
Din revelarea Creatorului, înțelegi clar unde este Creatorul și unde suntem noi. Acest proces al revelării Creatorului este precum senzaţia că stăm în fața Lui. Rezultatul este că suntem dispuși imediat să ne restricționăm și să acționăm cu intenţia „pentru numele Ei” (Lişma). Acesta este sensul expresiei: „Lumina din ea reformează”.
Întrebare: Care este semnificația propoziției: „Am creat înclinația rea; am creat Tora ca mirodenie”? Cum este exprimată puterea Torei?
Răspuns: Începând să simți măreția Creatorului, în timp ce încă primești. Dacă îi cerem Creatorului să fie revelat, dar nu pentru că dorim plăcere, ci pentru ca noi să putem folosi acea revelare pentru a ne rectifica propriul vas, vom fi înzestrați cu acea revelare.
Există lumina rectificării și există lumina scopului creației, a împlinirii. Dacă primim lumina pentru a avea capacitatea de a ne rectifica pe noi înșine, ea ne va fi revelată nu ca plăcere sublimă, ci ca „esență reală”, astfel încât să dorim să o dăm Creatorului. Din această cauză primim vase altruiste, intenţia corectă – toate acele lucruri de care avem nevoie pentru a ajunge la revelarea Dumnezeirii din noi.
În cartea „Shamati”, articolul nr. 4, Rav Baruch Aşlag întreabă: „Care este motivul greutății pe care o simte omul când se anulează în fața Creatorului? El răspunde: „Există doar un motiv simplu al acestei stări, şi anume „lipsa credinţei“, ceea ce înseamnă că el nu înţelege înaintea cui se anulează, adică nu simte existenţa Creatorului, iar asta îi provoacă o senzaţie de apăsare. Cu toate acestea, când începe să simtă existenţa Creatorului, sufletul său tânjeşte imediat să fie anulat şi conectat la rădăcină, să fie inclus în ea ca o lumânare într-o torţă, fără niciun gând sau motiv … Prin urmare, esenţa muncii omului este să ajungă la senzaţia existenţei Creatorului … El nu trebuie să se gândească la nimic, ceea ce înseamnă că singura răsplată pe care o vrea pentru munca lui ar trebui să fie aceea de a fi recompensat cu credinţa în Creator.”
Nu vreau să primesc plăcerea de la Creator, ci doar puterea de a mă rectifica. Omul ajunge (cu încetul) la hotărârea că, în loc de rutina sa actuală, în loc de bucuriile și durerile de zi cu zi (încetează să-și mai facă griji pentru viitorul său), vrea un singur lucru: să se rectifice pe sine cu ajutorul Creatorului, să accepte atributele Sale, să devină precum El. Această aspirație spirituală începe să se acumuleze treptat în om.
Această dorință este, de asemenea, o voință de a te bucura, dar în rectificare. Nu suntem meniți să suferim. Scopul creației este de a încânta creaturile. Dar plăcerea ar trebui să fie rezultatul apropierii de Creator, pentru că aceasta este singura plăcere infinită.
Întrebare: La începutul mesei îmi era foame, dar acum sunt sătul. Foamea a început să se estompeze în clipa în care am început să mănânc, până când nu am mai putut nici măcar să mă uit la mâncare. De ce nu mai vreau să mănânc?
Răspuns: Pentru că nu-mi mai face plăcere. Întrucât vasul nostru este limitat, când plăcerea este primită în vas, ea începe imediat să se diminueze. Există o singură soluție care permite primirea unei plăceri infinite, anume plăcerea de a primi pentru a dărui, adică a primi pentru a da. În acest din urmă caz, nu primesc din propria mea plăcere, ci pentru a aduce mulțumire Creatorului. Dacă omul aspiră la acest tip de plăcere, cu siguranță o poate dobândi.
(înapoi la pagina O CARTE DESCHISĂ – click)