(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Este foarte posibil să existe și alte lumi, în același spațiu cu al nostru, cu care pur și simplu nu suntem în contact, întrucât aceste lumi sunt într-o altă dimensiune. Dar dacă rămânem în limitele propriei noastre naturi, nu le vom putea descoperi niciodată. Aceste alte lumi sunt acolo unde se află rădăcinile noastre, care constituie raţiunea a tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră. Acolo vom găsi raţiunile propriei noastre vieți și a morții.
Există unii printre noi care au reușit să dobândească un nou simţ – unul care le conferă capacitatea de a simți o realitate mai largă decât o vedem noi, în general. Extinderea limitelor simțurilor le permite să depăşească limitele timpului și să vadă tot ce s-a întâmplat înainte de a se naște și ce se va întâmpla atunci când vor fi fost dispăruţi.
Acești oameni pot rămâne în afara limitelor emoțiilor lor normale și pot vedea imaginea generală și reală a Creației. Ei sunt capabili să conecteze cauzele și consecințele lor, în timp ce noi ceilalţi nu suntem capabili să vedem mai mult decât o mică parte din această realitate. Nu putem vedea cauzele lucrurilor care ni se întâmplă, cu atât mai puțin consecințele acțiunilor noastre.
Deși astfel de oameni sunt la fel de umani ca noi, ei au reușit să dezvolte organe senzoriale suplimentare. Ei sunt numiți „Cabaliști” pentru că sunt capabili să primească Cunoașterea Superioară, eterna încântare și forța Creatorului. Metoda care le permite să treacă dincolo de granițele naturii noastre și de limitările ei este numită „Înțelepciunea Cabala”.
O astfel de înțelepciune dezvăluie modul în care orice om poate înțelege realitatea de dincolo de lumea noastră și percepe realitatea reală, cea care ne este aparent exterioară. Cabala este numită „înțelepciunea celor ascunse”, întrucât această înțelepciune este ascunsă tuturor celor care se limitează la cadrul celor cinci simțuri ale noastre.
Această metodă ne permite să primim dorințe suplimentare celor cu care ne naștem, și în acestea primim senzația realității. Deși această metodă este complexă, serioasă și profundă, oricine o poate înțelege și utiliza.
Mai mult, Cabaliștii susțin că pentru a ajunge să dobândim senzația reală a existenței noastre și să depășim limitele lumii noastre fizice, va trebui să ne naştem din nou în această lume, încă o data şi încă o data, mereu.
Cabaliștii trăiesc și simt lumea noastră și lumea spirituală în același timp și ne transmit cunoașterea și informațiile lor. Ei spun că există multe alte lumi în afară de a noastră. Aceste lumi sunt ca niște cercuri care se înconjoară unul pe altul. Lumea noastră se află în cercul cel mai din interior. Numim acest cerc micuţ „universul” nostru.
Fiecare cerc este o lume în sine. În total sunt cinci cercuri, sau cinci „lumi”. Fiecare cerc se poate simți pe sine și pe cele inferioare, dar nu şi pe cele superioare. De aceea, noi, care suntem în cercul cel mai de jos, nu putem simți decât propria noastră lume. Dar dacă unii dintre noi putem urca cu simțurile noastre către lumea spirituală, spre un cerc superior, devenim capabili să simțim acea lume, precum și lumile de sub ea.
Astfel, cabaliștii trăiesc în mai multe lumi simultan și, prin urmare, sunt conștienţi de toate cauzele și consecințele evenimentelor din lumea noastră. Cu Înțelepciunea Cabala și cu organelor lor senzoriale suplimentare, astfel de oameni încep să perceapă tabloul mai larg prin fiecare simţ. Gândurile și actele lor devin clare, deoarece le descoperă originea, adică rădăcinile lor spirituale.
Putem vedea un tablou mai larg al realității în fiecare grad nou, pe care noi îl numim „această lume” sau „lumea mea”, pentru că devine „lumea noastră”. Lumea noastră „viitoare” este ceea ce avem încă de dobândit, adică acea parte a tabloului care urmează să fie descoperită în următorul grad spiritual. Denumirea de „viaţă următoare” indică faptul că aceasta este tabloul pe care îl vom vedea în gradul următor, care ar putea fi în clipa următoare.
Modul de a intra în lumea spirituală și de a o înțelege cu claritate este bazat pe un singur atribut spiritual: neexistând granițe în lumea spirituală, diferența dintre obiectele spirituale se măsoară în atribute. Dacă două entităţi sunt identice în fiecare proprietate, ele se unesc și devin una. Astfel, lumea spirituală este o lume a atributelor și a dorințelor. Separarea sau unitatea între două entităţi / dorințe spirituale este măsurată în funcție de gradul în care acestea sunt identice.
Sfera spirituală nu este una fizică, ci una a dorințelor, cea mai înaltă fiind cea a Creatorului, iar cea inferioară, contrariul său absolut. Există cinci grade spirituale principale între aceste dorințe opuse, numite „lumi”. Putem trece dintr-o lume în alta în funcție de schimbările în atributele și dorințele noastre. Când dorințele noastre devin identice cu cele ale unui anumit grad spiritual, ne ataşăm imediat acelui grad la nivelul simţurilor.
Ne naștem în gradul spiritual inferior, cel al dorinţelor egoiste absolute, numit „această lume”. Obiectivul nostru este însă acela de a urca toate gradele spirituale ale lumilor și să ne alipim de atributele Creatorului, cel mai înalt grad spiritual, în timp ce trăim în trupurile noastre materiale.
Astfel, după ce am dobândit echivalenţa de formă cu Creatorul, vom fi conținut toate lumile și dorințele din noi. Într-adevăr, scopul creației este acela de a fi precum Creatorul.
La fel ca în Lumea Superioară, și noi, simțim ce se întâmplă „în afara noastră” conform principiului echivalenței atributelor. Pentru a simți ceva exterior, un organ trebuie să aibă atribute identice fenomenului pe care îl simte. Este ca un receptor radio unde lungimea de undă din aparatul de radio trebuie să fie aceeași cu unda pe care dorești să o receptezi. Poţi recepta numai acea transmisie care are o lungime de undă identică cu cea a receptorului. Astfel, noi simțim doar fenomenele din mediu care corespund sistemelor noastre senzoriale.
Mai mult decât atât, noi nu putem simți cu adevărat nimic din afara noastră, ci doar răspunsurile noastre la influențe din exterior. De pildă, noi nu percepem sunete reale, ci doar mișcarea timpanelor noastre rezultată din presiunea undei în aer care apasă asupra timpanelor, presiune provenind de la generatorul a ceea ce noi numim “sunet”.
Prin urmare, nu unda în sine este ceea ce simțim, ci răspunsul timpanelor noastre la presiunea undei. Toate organele noastre senzoriale funcționează prin reacție la un stimul extern. Până la urmă, noi nu ne simțim decât pe noi înșine.
Dar pentru a reacționa la un stimul extern, în acest fel, trebuie să ai aceleași proprietăți ca și ale stimulului. De pildă: o persoană ar răspunde la o insultă, nu însă şi un șoarece, întrucât șoarecele nu are proprietatea de a percepe acest tip de stimul.
Astfel, dacă dobândim atribute spirituale, vom începe imediat să primim forțele spirituale care corespund acelor atribute spirituale dobândite. Poţi astfel simți lumea cea nouă, spirituală, numai primind noi atribute spirituale.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)