(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Este scris:
„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi”(Geneza 1: 1-5).
Așa începe cartea Genezei. Fiecare dintre noi, auzind aceste versete, suntem într-un fel mişcaţi. De-a lungul anilor, am fost expuși la diverse interpretări ale versurilor Torei la nivel literal. Cu toate acestea, rareori ne mulțumim cu astfel de interpretări simplificate, care lasă deschise multe întrebări. Vrem să analizăm Tora științific, logic. Despre ce vorbește Tora în realitate? Și cel mai important: Ce face pentru noi?
Toate Sfintele Scripturi vorbesc despre un singur lucru – anume despre Lumea Superioară și cum a fost ea creată. Ele nu dezvăluie pur și simplu ce se găsește acolo, ci te învață să înţelegi acea lume. Revelarea treptată a Lumii Superioare este numită „ascensiunea spirituală” sau „gradul de creștere spirituală” a omului. Cărțile ne vorbesc despre lumile spirituale în mai multe limbaje.
Înțelepciunea Cabala este o știință care te învață structura Lumii Superioare. Ea folosește în acest scop un limbajul specific cu Sfirot, Parţufim, desene și scheme. Tora ne descrie Lumea Superioară într-un limbaj obișnuit.
În afară de limbajul Cabalei, există și limbajul legendelor și limbajul poruncilor (Miţvot). Să încercăm să traducem limbajul Torei în limbajul Înțelepciunii Cabala.
Tora ne spune cum a fost creată Lumea Superioară, structura acesteia, planul dezvoltării sale și, după aceea, descrie procesul creării omului. Însă, Tora nu se referă la nimic din lumea noastră corporală. Mai degrabă, se referă la crearea voinței de a primi, numită „suflet” sau „Om” (Adam) pentru a umple această dorință, această Creație, cu o plăcere absolută, eternă și deplină.
Dorința de plăcere este singura Creație. Pe lângă aceasta, există numai Creatorul. Astfel, în afară de Creator, totul nu reprezintă decât diverse grade ale voinței de a primi plăcere. Aceasta este și situația din lumea noastră: diferența dintre diversele viețuitoare și obiecte se traduce doar prin diferitele niveluri ale voinței lor de a primi plăcere și asta determină proprietățile fiecărei creaturi.
Dorința de a primi este împărțită în cinci sub-niveluri, marcate ca:
- Vârful literei Yod (.), care se corelează cu Sfira Keter.
- Litera Yod (י), care se corelează cu Sfira Hochma.
- Litera Hey (ה), care se corelează cu Sfira Bina.
- Litera Vav (ו), care se corelează cu Sfira Tiferet.
- Litera Hey (ה), care se corelează cu Sfira Malhut.
Împreună, aceste litere formează cuvântul Yod (.), Yod (י), Hey (ה), Vav (, (ו) Hei (ה), și acesta este și numele Creatorului, întrucât creația îl simte pe Creator în interiorul său și îl numește în consecință. Cele cinci părți ale dorinței se numesc Sfirot, iar numele lor sunt Keter, Hochma, Bina, Tiferet și Malhut.
Creatorul dorește să umple Creația cu plăcere până la limită, până la senzația deplină de perfecțiune și eternitate, întrucât aceasta este starea de a fi a Creatorului. Asta înseamnă că ceea ce Creatorul vrea să ne ofere este propria Sa stare de a fi. El este desăvârșit și unic și, datorită Perfecțiunii Sale, vrea să-i ofere Creației starea Sa, adică Perfecțiunea Sa. Prin urmare, scopul Creației este dobândirea Perfecțiunii Creatorului și capacitatea de a primi ceea ce El dorește să ofere.
Cele șapte zile ale Creației sunt resimțite de umanitate ca 7.000 de ani. Primele șase mii de ani constau din primele șase zile ale săptămânii, timp în care umanitatea se rectifică cu mari eforturi, la început inconștient și, în cele din urmă, în mod conștient,. În final se ajunge în al șaptelea mileniu, sau a șaptea zi, Şabat-ul, o stare în care Lumina Creatorului umple proprietățile rectificate cu benevolenţă și încântare.
Numărul șapte în sine are o semnificație anume în Cabala. Sistemul care gestionează lumea noastră este format din șapte părți. De aceea, lucrurile din lumea noastră sunt împărțite în șapte sau șaptezeci: cele șapte zile ale săptămânii, șaptezeci de națiuni ale lumii, sufletul omului, care constă, de asemenea, din șaptezeci de părți și durata vieții unui om, care durează aproximativ șaptezeci de ani .
Întreaga cale a omenirii constă în șase zile, reprezentând 6.000 de ani de rectificare. Am intrat acum în anul 5780 în Calendarul iudaic. Rectificarea conștientă a lumii a început în anul 5755 (1995), nu cu foarte mulți ani în urmă. În anii care ne-au mai rămas înainte de sfârșitul celor 6000 de ani, evreii și toată omenirea trebuie să finalizeze rectificarea, iar în cel de al șaptelea mileniu vom primi răsplata.
Când citeşti aceste rânduri, trebuie să te întrebi dacă există o cale de a face o scurtătură pe calea către împlinirea scopului Creației. Ei bine, nu numai că putem, dar este necesar să intervenim în procesul care trebuia să dureze 7.000 de ani și să-l accelerăm. Cei care pot împlini acest proces individual vor dobândi Lumea Superioară și senzația realității depline și sublime înaintea celorlalți.
Dar chiar și pe parcursul procesului de rectificare, dacă o facem în mod conștient, prin propriile noastre eforturi, îl vom simți ca pe un proces creativ, ca pe o dorință romantică și nu ca pe o perpetuă luptă și zbatere.
PRIMA ZI A CREAŢIEI
„Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric” (Geneza 1:4). În procesul Creației, trebuie să ne egalizăm cu acţiunile Creatorului. Prin urmare, prima noastră acţiune ar trebui să fie împărțirea gândurilor noastre între bine (cer) și rău (pământ).
Acest proces se numește „Recunoașterea răului”, însemnând înțelegerea a ceea ce este rău.
Omul începe să analizeze care dintre proprietățile sale țin de spiritualitate și care de corporalitate, folosind cărțile de Cabala și mediul unui grup de cabalisti. Separarea acestor proprietăți constituie primul pas către rectificare. Aceasta este prima zi a Creației omului în el însuși.
A DOUA ZI A CREAŢIEI
După separarea proprietăților egoiste de cele altruiste în interiorul nostru, trebuie să începem munca de rectificare a propriului nostru egoism. Asta se face printr-o Lumină anume a Creatorului. Există două feluri de Lumină care provin de la Creator: Ohr Hochma (Lumina Înțelepciunii) și Ohr Hasadim (Lumina Milei). Când folosim proprietatea Luminii Înțelepciunii (pământul), proprietatea egoistă a primirii, absorbim totul în interiorul nostru. La urma urmei, aceasta este natura noastră.
Cu toate acestea, în proprietatea Luminii Milei, numită „apă”, noi dobândim atributul de dăruire. Apa (dăruirea) pătrunde în pământ și generează în el capacitatea de a genera viața. Proprietatea dăruirii rectifică egoismul și ne cere să-l folosim corect atât pentru binele nostru, cât și pentru binele altora. Prin egoismul rectificat, începem să simțim Lumea Superioară și Creatorul. Ne înţelegem, totodată, viețile noastre anterioare și calea noastră către împlinirea scopului Creației.
Doar un suflet etern care trece din trup în trup ne poate lăsa să înţelegem viețile noastre din trecut. Dacă nu ne-am rectificat sufletele, nu putem vedea nimic dincolo de limitele lumii noastre.
A TREIA ZI A CREAŢIEI
Apa se adună peste ceruri și pământul este neacoperit. O parte din pământ apare sub apă. După rectificarea efectuată prin apă, pământul devine potrivit pentru evoluția vieții pe el. El combină proprietățile apei și ale pământului.
Viața nu poate exista atunci când există doar apă, așa cum nu poate exista într-un pământ complet uscat. Rectificarea sufletului și utilizarea proprietăților Creatorului și ale creaturii din noi sunt realizate prin găsirea combinației potrivite între proprietățile altruiste și cele egoiste, atributele „cerului” (dăruirea) și ale „pământului” (primirea).
Această rectificare se numește „linia de mijloc”. Natura noastră egoistă primară se numește „linia pământului” sau „linia stângă”. „Linia dreaptă” înseamnă proprietatea Creatorului, apa, altruismul și atributul dăruirii.
Linia de mijloc este ceea ce trebuie creat pentru a „alege viața”. Aceasta înseamnă că trebuie să iei cantitatea exactă de apă și să uzi pământul astfel încât cele două linii să se completeze una pe alta și să creeze ceva nou. Combinația dintre aceste două proprietăți va produce „Pomul vieții”. Un individ spiritual simte întreaga Creație și trăiește în toate lumile simultan, veșnic și fericit. Un astfel de om se identifică cu sufletul său etern şi nu cu un trup tranzitoriu, considerându-şi „sinele” ca suflet, iar trupul ca pe o simplă „îmbrăcăminte”.
Această trecere de la a simpatiza cu trupul la a simpatiza cu sufletul este o tranziție în totalitate psihologică și apare în măsura în care cineva dobândește proprietatea de Bina.
A PATRA ZI A CREAŢIEI
În cea de a patra zi au apărut planetele: pământul, soarele și luna. Astfel au fost create fazele de rectificare – zilele, lunile și anii. Rectificarea are loc atât în Creația globală, cât și în fiecare particulă în parte. Creația în sine se numește „suflet” sau „Adam”, iar particulele sale specifice sunt numite suflete individuale sau oameni. Fiecare suflet individual trece prin aceleași faze de rectificare pe care le trăieşte sufletul global.
A CINCEA ZI A CREAŢIEI
Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului. Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune” (Geneza 1: 20-21).
Atunci când atributul de dăruire – apa, se alătură atributului de primire – pământul, ea dă atributului de primire multe forme de primire. Aceste forme diferite sunt părțile creației care au fost făcute în cea de a cincea zi.
A ŞASEA ZI A CREAŢIEI
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:26).
Ce înseamnă să creăm „om după chipul Nostru?” Se spune în Tora: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său” (Geneza 1:27). Chipul (Ţelem) este o parte din Bina care coboară în suflet și îi conferă proprietățile Creatorului.
Cu alte cuvinte, Parţuf-ul Bina este mecanismul Providenței care are grijă de toate sufletelor ce au nevoie de rectificare. Pentru a o rectifica pe Malhut, Bina produce un mecanism special care pătrunde în Malhut și îi permite să efectueze rectificarea. Acest dispozitiv de ajutor pe care fiecare suflet din Malhut îl primește de Sus se numește „chipul”. Chipul este, de fapt, colecția Proprietăților Creatorului.
Fără cunoaşterea planului creației, fără a ne simți ca parte a Creației, adică fără capacitatea de a sesiza lumile spirituale, nu știm cum să ne comportăm sau unde anume să ne transformăm. Nici nu înțelegem ce trebuie să facem.
Pentru a avea aceste atribute, care sunt necesare pentru progresul spiritual, Bina, cel mai înalt grad spiritual, trebuie să ne arate ce trebuie să facem și cum anume. Aceasta este misiunea „chipului”, mecanismul de ajutor al lui Bina. Acest mecanism ne îmbracă sufletele și produce toate rectificările necesare. De aceea se spune că omul este creat în noi după acest chip.
A ŞAPTEA ZI A CREAŢIEI
„Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse” (Geneza 2: 1-2). Munca noastră se învârte în jurul dobândirii trăsăturii lui Bina. Omul se rectifică prin aceste proprietăți și astfel urcă mai sus. Adam a efectuat aceste rectificări de șase ori în el.
Aceste rectificări sunt denumite: Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod și Yesod. Aceste rectificări treptate sunt denumite șase zile sau 6.000 de ani ai Creaţiei. Malhut, ultima Sfira, nu este în stare să se rectifice.
Cu toate acestea, odată ce primește proprietățile celor șase Sfirot mai înalte, aceasta este capabilă să le adopte însuşirile. Prin urmare, esența celei de-a șaptea zile este că tot ce s-a acumulat în primele șase zile intră în Malhut.
Şabat-ul este o zi specială, întrucât în acea zi sufletele se umplu cu Lumina Superioară. Singura condiție este aceea de a „sta în afara căii” în acest proces. Asta este exprimat simbolic în legile Şabat-ului.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)