CERCUL LITERELOR

inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link

31) Pentru a reveni la început, să răspundem la întrebarea de ce literele s-au întors către Dumnezeu în ordinea inversă faţă de cea în care au ieșit din gura sursei.

La început, este necesar să fim conștienți de faptul că, atunci când Alef (א) a ieșit, ea nu și-a asumat o poziție verticală, adică să stea în poziție verticală de la sursă în jos şi, în schimb, și-a asumat o poziție înclinată spre partea dreaptă a locului de ieșire. Acesta este motivul pentru care poziția curburii de la capătul liniei de mijloc a lui Alef (א) indică o înclinare spre dreapta. Prin urmare, următoarea literă după Alef (א), care este Bet (ב) şi care a ieșit după Alef (א), a rămas, de asemenea, oarecum înclinată spre dreapta de sub Alef (א). Această înclinație a făcut ca toate literele să fie aranjate după razele unui cerc. Desenul de mai jos va demonstra punctul la care se face referire aici (vezi capitolul 36).

Trebuie remarcat faptul că partea de jos a părții superioare a cercului este deschisă ca și cum ar fi o gură din care au fost emise literele. În consecință, toate literele au fost aranjate într-un cerc perfect; astfel încât toate să se vadă unele pe altele și, totodată, datorită formei cercului, „Strălucirea” de sus le-a iluminat în mod egal. Prin urmare, la sfârșit, în cercul literelor, le putem vedea pe toate, până la ultima literă a alfabetului, Tav (ת), stand cu fața către Alef (א).

În acest mod, Tav (ת) s-a aflat cel mai aproape de partea stângă a sursei, în aşa fel încât să reintre în locul de unde a fost emisă. După Tav (ת), litera Şin (ש) a intrat în sursă; apoi, Reiş după Şin (ש) și astfel una după alta toate literele, până când s-a ajuns la prima literă, Alef (א).

32) Ne putem întreba, însă, dacă Alef (א) s-a aflat și pe partea dreaptă lângă ieșire, de ce atunci nu a intrat prima litera Alef (א) şi nu litera Tav (ת)? Răspunsul este foarte simplu. Litera Alef (א) se află într-o clasă în sine, prin faptul că se află deasupra tuturor celorlalte litere ale alfabetului ebraic, depășindu-le cu mult prin merite și rafinament. Prin urmare, Alef (א) știa dinainte că nu era eligibilă pentru a servi drept instrument al creației.

33) Prin urmare, Bet (ב), aflându-se în urma lui Alef (א), a descoperit că apropierea ei de palatul lui Dumnezeu era blocat deAlef (א) . Prin urmare, ea nu i-a putut cere lui Alef (א) să se dea la o parte pentru ca ea să poată intra și apare în fața lui Dumnezeu. Tav (ת), în mod necesar, a avut prima ocazie și privilegiul de a apărea în fața lui Dumnezeu pentru a pleda ca ea să fie cea care va servi drept instrument al creației. Se poate susţine, pe bună dreptate, că termenul din limba engleză „Aloof”, care înseamnă „departe de alţii”, este asemănător cuvântului Alef (אלף). Acest lucru sugerează faptul că termenul englezesc „Aloof” trebuie să fie derivat din litera ebraică a cuvântului Alef (אלף), care este situată, la fel, departe de toate celelalte litere ale alfabetului ebraic.

34) În plus, trebuie spus, că litera Alef (א), care a fost prima care a fost emisă, este mai aproape de sursa însăși decât restul literelor.

De aceea Alef (א) este numită după cele două Sfirot superioare Hochma și Bina. Constatăm că atât înțelepții Talmud-ului, cât și cei ai Zohar-ului au atribuit un mare merit literei Alef (א). Acest lucru este pus în evidenţă de următoarele: Alef (א), Hochma; Alef (א), Bina, aceeași semnificație ca și cea a cuvântului ebraic „Aloof”; adică: Alef (א) simbolizează Sfirot Hochma și Bina. Prin urmare, Alef nu a încercat să intre în locul lui Dumnezeu; chiar și după ce i-a venit rândul să apară în fața lui Dumnezeu.

Din acest motiv, Alef (א) poartă același nume Hochma și Bina ca și cum ar fi originea tuturor literelor.

35) Cele douăzeci și șapte de litere sunt împărțite în trei coloane, coloana din dreapta având treisprezece litere, începând cu prima literă Alef (א); întrucât coloana din stânga, care se termină cu Tav (ת), are celelalte treisprezece litere. Coloana din mijloc, care unește coloanele din dreapta şi stânga este Mem (מ).

Astfel, prima literă, Alef (א), este capul coloanei din dreapta, Mem (מ) reprezintă coloana din mijloc, iar ultima literă, Tav (ת), este capul coloanei din stânga. Împreună alcătuiesc cuvântul ebraic Emet (אמת – Adevăr), care are valoare numerică – 9. Valoarea numerică a lui Alef (א) este – 1; în timp ce valoarea numerică a lui Mem (מ) este – 40. Când este redusă, valoarea numerică devine – 4. Valoarea numerică a lui Tav (ת) este – 400 și, atunci când este redusă la minimum, este și ea, de asemenea – 4.

36) Aflăm din cuvântul Emet (אמת – Adevăr), că ordinea literelor, la apariția lor în ordine inversă în fața lui Dumnezeu, a fost, de asemenea, aranjată în grupuri pe trei coloane. Omiţând litera Alef, alfabetul ebraic are șapte grupuri de câte trei litere fiecare grup. Astfel, valoarea numerică a fiecărui grup, socotind în ordinea inversată, atunci când este redusă, este echivalentă cu cea a cuvântului Emet (אמת – Adevăr), a cărui valoare numerică este, la fel – 9.

Acesta este un alt motiv pentru care Tav (ת) a fost prima dintre literele alfabetului ebraic care a apărut înaintea lui Dumnezeu, cerându-I să o accepte pentru începutul creației.

Valoarea numerică a primelor trei litere este următoarea: cea a literei Tav (ת), atunci când este redusă, este – 4, valoarea numerică a lui Şin (ש) este – 3; în timp ce valoarea numerică a lui Reiş (ר) este – 2. Împreună, acestea însumează valoarea numerică de – 9. Astfel, fiecare trei litere din cele șapte grupuri care urmează lui Reiş (ר) de sus în jos se ridică la valoarea numerică de – 9, echivalentă cu cea a valorii numerice reduse a cuvântului ebraic Emet (אמת – Adevăr).

Asta servește, mai departe, pentru a sublinia unicitatea și sfințenia alfabetului ebraic, prin faptul că este sigilat cu semnătura sfântă a lui Dumnezeu. În ceea ce privește cuvântul Emet (אמת – Adevăr), înțelepții Talmud-ului și ai Zohar-ului revelează faptul că Emet (אמת) este „Sigiliul lui Dumnezeu”.

כתר – Keter
חכמה – Hochma
בינה – Bina
תא
שב  
רג 
קד
הץ    
ףתפארת – Tiferetו
עמלכות – Malhutח
טס    
כן  
ךנ  
לם
מ

37) Alfabetul ebraic este format din douăzeci și două de litere. Cu toate acestea, în grafic, există douăzeci și șapte. Acest lucru se datorează faptului că sunt incluse cele cinci litere finale MANŢEPA’CH (ם, ן, ץ, ף, ך).

Trebuie remarcat faptul că alfabetul ebraic începe cu litera Alef (א) și se termină cu litera Tav (ת). Centrul alfabetului este litera Mem (מ), a cărei combinație alcătuiește cuvântul Emet (אמת – Adevăr).

Acest fapt aruncă lumină asupra esenței spirituale a alfabetului ebraic, care izvorăște din cele mai înalte lumi ale Sfirot și este, nu numai pătrunsă de „Gloria lui Dumnezeu”, ci este și „pecetluită” cu imprimarea „Semnăturii” Lui, care este Emet (אמת – Adevărul). 38) Literele alfabetului ebraic provin din SfiraBina. Ele servesc drept vase pentru cele zece Sfirot prin intermediul cărora lumina se răspândește în ele. Din aceste litere și diversele lor combinații sunt revelate toate conceptele și ideile. Vocalele sunt, însă, „Luminile interioare” care sălăşluiesc în vase (TikuneyZohar, P.175).

inapoi la UN ESEU DESPRE LITERE – link

error: Content is protected !!