CINCI EXPRESII ALE SUFLETULUI

(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)

Pe lângă cele trei niveluri sau tipuri de suflet pe care le-am explorat mai devreme, există un alt model, pe cinci niveluri al sufletului omenesc, expus de cabaliști. Acest model cu cinci niveluri nu anulează utilitatea modelului anterior cu trei niveluri. De fapt, se bazează pe el, folosind cele trei aspecte ale sufletului deja acoperite ca fundament pentru următoarele două niveluri ale sufletului care sunt adăugate în acest nou model.

*NOTĂ: Ar trebui spus în acest moment că, datorită istoriei extrem de lungi și obișnuite a Cabalei, dezvăluită așa cum a fost în locuri și în vremuri diferite, există adesea numeroase modele disponibile pentru a explica aceeași idee sau aceleaşi fenomene. Aceste modele nu ar trebui privite ca fiind exclusiviste reciproc. Mai potrivit, ele pot fi înțelese ca diferite instrumente sau chei pe care cineva le are la dispoziție pentru a fi folosite atunci când este necesar. Modelul triplu al sufletului va fi uneori mai potrivit sau mai fructuos pentru interpretarea sau înțelegerea unei anumite învățături sau practici ritualice, dar uneori modelul pe cinci niveluri va produce rezultate mai înalte și mai relevante. Nu vă lăsați derutați de prezentarea mai multor modele pentru același lucru, acestea nu sunt menite să se nege reciproc, ci să funcționeze în mod complementar.

Conform unei învățături străvechi, sufletul uman este lăsat moștenire cu cinci nume (Midraş Rabba, Bereişit, 14:9). Fiecare nume reprezintă diferite grade și dimensiuni ale conștiinței. Nefeş este așa-numita reprezentare cea mai de jos a energiei sufletului, este partea cea mai legată de lumea acțiunii fizice; este o conștiință funcțională. Ruah este o conștientizare emoțională și o stare de conștiință. Neşama este dimensiunea cognitivă și intelectuală a sufletului. Haya este voința, o conștiință transcendentală. Iar Yechida este o stare dincolo de conștiința de sine, în care sufletul este una cu Sursa Atotcuprinzătoare a întregii vieți.

Originar din Sursa întregii realități, sufletul se extinde în adâncurile interioare ale ființei umane. Sufletul este asemănat cu o rază de lumină. În starea sa cea mai curată, sufletul este în armonie totală și unificat cu sursa întregii lumini. Călătorind „în jos”, metaforic vorbind, sufletul devine mai puțin intens și mai strălucitor până când se manifestă ca energia și forța vitală a unei entități aparent autonome și independente. Într-adevăr, această aparentă autonomie și independență nu este decât o iluzie, pentru că de fapt nu există o entitate complet autonomă, independentă de Sursa și Creatorul ei. Totuși, așa apare existența din perspectiva noastră finită.

Aceste cinci niveluri ale sufletului reprezintă diferite grade de conștientizare și mijloace de relație între sine și lumea exterioară. Folosind imaginea unui ocean ca metaforă pentru suflet, corpul oceanului ar fi ca sursa tuturor sufletelor, Unitatea Atotcuprinzătoare, D-zeu; elementele mai individualizate ale sufletului fiind asemănate cu valurile individuale (Magid Devarav Le’yaakov, Likutei Amorim, 53, p. 22. Yoşer Divrei Ernet, Şavuot). Când privim un val din perspectiva oceanului, se poate vedea că valul este întotdeauna parte a întregului oceanic. Cu toate acestea, pentru cineva care privește de la distanță și vede doar vârful valului, fiecare val apare ca o entitate independentă. Cu cât valul este mai aproape de ocean, cu atât este mai evident că este într-adevăr un aspect al oceanului de unde a venit. Dimpotrivă, cu cât este mai îndepărtat de sursa sa, cu atât apare / se simte mai detașat și autonom.

În zonele mai înalte, sufletul este unul cu Rădăcina sa. Treptat, pe măsură ce devoluează și coboară, legătura sa înnăscută devine din ce în ce mai puțin evidentă. Pe măsură ce sufletul merge în jos, el pune în mișcare procesul de particularizare până când sufletul devine forța vitală a unei persoane individuale. Cu toate acestea, trebuie subliniat că sufletul individualizat în curs de dezvoltare nu este doar un produs al unei conștientizări spirituale nesofisticate, ci mai degrabă este o realitate adevărată, la fel ca orice altă realitate, iar perspectiva sa este autentică la propriul nivel.

Există o semnătură unică pentru fiecare suflet, o personalitate distinctă, prin care persoana care poartă acel suflet ajunge să experimenteze și să influențeze viața. Această stare de individualitate sufletească, creasta valului ca să spunem așa, dincolo de a-și păstra forma distinctivă în timpul acestei vieți în timp ce este învestită într-un corp fizic, își menține și existența ca o forță spirituală unică în viața de apoi. Nu devine niciodată parte a întregului pierzându-și individualitatea, mai degrabă, după moarte, finitul devine învăluit în infinit fără a-și pierde integritatea, așa cum vor ilustra următoarele capitole.

Nefeş:

Nefeş este energia fizicului, etericul materialului, sufletul materiei și elementul care este cel mai puțin conștient de Sursa sa. Nefeş este legat de conștientizarea corporală, lumea de a face și tot ceea ce este legat de plăcerea fizică sau sport.

Instinctul uman de supraviețuire este o reprezentare grosieră a acestei dimensiuni a sufletului. Nefeş permite organismului să persevereze, organizând celulele și transformându-le într-un întreg coerent care se poate întreține singur. Există o forță pe care unii teoreticieni o numesc un câmp morfic, care este un tip de câmp energetic care înconjoară fiecare organism și îl îndeamnă către progres și măsuri mai sofisticate de complexitate și diversitate. Această energie este analogă lui Nefeş, spiritul care mișcă existența fizică de-a lungul propriului drum și către propria sa dezvoltare și creștere.

Ruah:

Ruah este deja un spirit mai rafinat și mai puțin legat din punct de vedere material – este lumea emoțiilor și a sentimentelor. Pofta de exprimare de sine este o manifestare a lui Ruah. Dragostea, pasiunea și ceea ce se numește în general spiritualitate sunt legate de Ruah. A fi mișcat de o operă de artă, o simfonie muzicală sau o persoană sau un obiect frumos, toate sunt asociate cu dimensiunea sufletească a lui Ruah.

Atât Nefeş, cât și într-o oarecare măsură Ruah sunt influențate de trupul pe care ajung să-l locuiască. Strălucirea lor inițială poate deveni oarecum ascunsă și întunecată de activitățile angajate și perpetuate de trup. Dacă acesta este cazul, în viața de apoi ele ar putea fi nevoiți să treacă printr-o renovare și curățare, astfel încât să poată ilumina din nou și să-și recapete strălucirea și conștientizarea deplină, transparentă. Dimpotrivă, zonele mai profunde ale sufletului rămân curate și pure, ele fiind în esență neafectate de acțiuni sau preocupări materiale sau fizice. Totuși, chiar și aceste niveluri ale sufletului trebuie să aștepte până când proprietățile inferioare sunt curățate, astfel încât sufletul ca întreg să se poată reuni și să devină una cu Sursa de deasupra, așa cum va fi explorat.

Neşama:

Neşama este o conștiință intelectuală, la fel ca sufletul rațional despre care se discută în textele filozofice. Neşama este puterea care ne permite să fim creatori în sine, să ne alegem și să ne co-creăm viața, creând contextele în care se desfășoară viața noastră. Prin urmare, luând un rol activ în formarea și rafinarea perspectivelor care generează răspunsurile noastre psihice la conținutul sau stimulul a cărur experienţă o trăim de-a lungul vieții, putem colabora cu Creatorul, ca să spunem așa, la crearea a ceea ce este atunci trăit ca „viața noastră”. Neşama este eu-l real, umanul în ființă, sinele interior, mai profund și mai real, care face acele alegeri finale care ne determină viața și ne modelează caracterul.

Neşama este facultatea cognitivă a ființei umane, reprezentată de modul liniar secvenţial de procesare a cunoştinţelor. Limbajul este un derivat al acestui mod de gândire. Mintea lingvistică, capacitatea de a forma idei cuprinzătoare și de a formula constructe comunicative, este un produs secundar al lui Neşama.

În cartea Bereişit / Geneza, când vorbește despre creația omenirii, Tora spune: „Creatorul a suflat în nările lui Adam acea Nişmat Hayim / suflare de viață”. Expresia Neşama implică, conform multor comentarii antice, spiritul vorbirii (Targum Onkuiot 2:7). În acest moment particular al procesului de creație a umanității, punctul în care umanitatea a primit puterea vorbirii, Adam a devenit o ființă umană cu drepturi depline. Omul este, prin urmare, definit în ultimă instanță prin capacitatea lui de a-și formula și exprima gândurile, visele și sentimentele către alţii. Acest impuls fundamental, al unei ființe umane care împărtășește unei alte ființe umane, este de fapt baza societății și culturii. Civilizația însăși începe să se formeze pe măsură ce o limbă comună ia în stăpânire, transformând un grup de indivizi strâns într-o unitate coerentă, cu elemente comune de istorie, scop și identitate, așa cum sunt comunicate prin mit, narațiune, poezie, filozofie și drept.

În mod colectiv, Nefeş, Ruah și Neşama (cunoscute prin acronimul lor, NaRaN) cuprind conștiința umană normativă; cu alte cuvinte, ele constituie nivelurile conștiente cu care operăm în primul rând ca oameni. Cartografiat pe modelul cabalistic al celor zece Sfirot, canalele prin care energia divină curge în creație, Nefeş este conectat cu Malhut / regalitatea și puterea, Ruah este asociat cu Tiferet / arena frumuseții și emoției, iar Neşama este legat de Bina / intelectul (Rav Şimon Ben Ţemach Duran, Magen Avot 3, p. 35.  Ramak, Pardes Rimonim, Şa’ar 31:1). Nu este o coincidență că în universul nostru lumesc – care nu este decât o reflectare a tărâmului spiritual suprem – Puterea, Frumusețea și Strălucirea sunt cele mai mari și, într-o oarecare măsură, cele mai formidabile forțe care inspiră și influențează lumea.

A trăi în integritate și armonie cu aceste instrumente și talente uimitoare ne oferă oportunitatea de a urca pe scara „transcendenței incluzive”, în care suntem capabili să încorporăm și să trecem dincolo de definițiile și limitările noastre pe măsură ce căutăm o mai mare unitate cu Creatorul și cu toată Creația. Construindu-ne pe o fundație puternică de energie vitală, suntem apoi capabili să ne mobilizăm și să ne concentrăm capacitățile emoționale și intelectuale pentru a trăi o viață mai spirituală, mai sensibilă, transcendentă și mai divină.

Într-o lume rătăcită, totuși, o lume care este deconectată și înstrăinată de Sursa ei, puterea se traduce prin forță brută, frumusețea devine sursa devotamentului orb iar inteligența este venerată indiferent unde duce asta. Dar trebuie spus clar: puterea nu este sinonimă cu forța.

Puterea autentică este un derivat al integrității existențiale a întregului sistem. Adică, atunci când cineva este în aliniament total cu propriile lui daruri și cu al său scop unic, precum și cu puterea supremă a universului, atunci și numai atunci, el este în adevărata lor putere. A fi puternic înseamnă că ai suficientă putere pentru a permite altei persoane să existe și să se exprime. Forța, pe de altă parte, este în cele din urmă o expresie a unei stări de neputință. Forța este un indiciu al lipsei și nevoii. Un individ lipsit de putere simte nevoia să-i controleze pe ceilalți prin forță. Viața pentru cei fără putere este o căutare continuă de a-i domina pe ceilalți.

În mod similar, frumusețea nerectificată apare atunci când estetica devine un obiect al devotamentului în sine, mai degrabă decât un mijloc de a servi scopului mai mare de a evoca admirație și chiar un sentiment de veneraţie pentru Creatorul suprem.

Și, în sfârșit, intelectul sau raționalitatea, atunci când nu este situată în contextul său spiritual sau etic propriu, devine un adevăr în sine, invitând pe cineva să-și urmeze raționamentul până la concluzia sa logică, indiferent care ar fi acea concluzie, sau unde poate duce.

Haya și Yechida:

Dincolo de Nefeş, Ruah și Neşama (care cuprind conștiința sa normativă), există stări sufletești mai profunde, mai înalte și mai expansive care, în cea mai mare parte, învăluie și înconjoară ființa umană. Acestea sunt aspectele sufletului care transcend personalitatea individuală a persoanei.

Primul nivel exterior se numește Makif Ha’Karov / împrejurimile imediate, care altfel este denumit Haya. Nivelul mai profund se numește Makif Ha’Rachok / o împrejurime îndepărtată, denumită Yechida (PriEţ Hayim 1, Şa’ar Ha’Akudim, Şa’ar 6:5. Şa’ar Pinimiyut V’Chiţoniyut, Druş 10. Deniş Pinimi Umakif, Druş 1) . Aceste niveluri nu sunt limitate, definite sau legate de făptuirile sau nefăptuirile trupului. Deși aceste două Makifim (pluralul pentru Makif) există în noi toți și accesul la ele este întotdeauna disponibil, întrucât sunt dimensiuni superioare arcuite ale sufletului, ele nu sunt, pentru majoritatea oamenilor, lungimile de undă normale ale conștiinței de zi cu zi.

În principal, Nefeş, Ruah și Neşama se desfășoară și se dezvăluie într-o progresie liniară. Ceea ce înseamnă că, cu cât cineva devine mai în vârstă și mai matur, cu atât este mai înalt nivelul sufletului care este capabil să se exprime (Şa’ar HaGilgulim, Hakdamah 3). Există o ierarhie ascendentă a acestor trei niveluri ale sufletului care nu permite dobândirea unui nivel înainte de a fi atinsă perfecțiunea celui precedent. Totuși, din moment ce viața în ansamblu, fie că este fizică, mentală sau spirituală, nu urmează întotdeauna o linie dreaptă, ocazional o persoană poate face un salt înainte și să sară la stările sufletești extinse, doar pentru a reveni la cele anterioare mai târziu în timp, cu o apreciere sau maturizare mai profundă. În momentele de vârf, o persoană poate exista pe deplin integrată cu adevărul lui Yechida, pentru ca mai târziu să se cufunde înapoi în tărâmul lui Nefeş pentru a-și continua calea de dezvoltare treptată. Dar, din nou, traiectoria generală este aceea conform căreia mai întâi se desfășoară Nefeş, apoi Ruah și apoi Neşama.

După cum am menționat, Makif Ha’Karov / împrejurimea imediată este denumită și Haya. Haya este tradus literal ca „viață”, întrucât Haya este energia vitală a ființei umane ca întreg. Acest lucru nu trebuie confundat cu Nefeş, pe care l-am descris și ca un fel de „energie vitală”. Energia vitală la nivelul lui Nefeş este limitată la energia vitală de animare a trupului. Haya este același tip de energie vitală, dar pe tărâmul întregii ființe. Acesta este exprimat ca atributul lui Raţon / Voinţa.

Voința este recunoscută ca una dintre cele mai formidabile forțe ale universului. Voința este impulsul propulsator, puterea care transformă potențialul în vise reale și simple vise în realitate. Nu întâmplător, ca o reflectare a acestui adevăr metafizic, mulți gânditori occidentali seculari au speculat cum că voința este forța predominantă și prevalentă a universului, nu numai în imaginea microcosmică a omenirii, ci a întregului cosmos.

În domeniul voinței există multe forme și expresii, de la voința care emană din ego la voința înrădăcinată în partea cea mai transcendentă a sinelui. Dorința de a cumpăra cel mai recent gadget sau cea mai nouă mașină este o expresie relativ superficială a voinței. O manifestare mai adâncă și mai profundă a voinței ar fi impulsul înnăscut de a trăi și de a se autoconserva. Această voință interioară a vieții însăși se manifestă în voința de a mânca, de a dormi și de a procrea sau de a se ține în viață cu orice preț, chiar și atunci când cineva nu mai este conștient. Mai puternică este și voința de a fi una cu sinele cel mai profund, exprimată ca dorința naturală de a fi liber și dezlănțuită de toate contradicțiile sau constrângerile definite de om.

Voința și dorinţa cea mai lăuntrică a ființei umane trebuie să fie în sincronizare cu cea mai profundă voință a creației – voința Creatorului. Voința Creatorului este fundamentul de bază al întregii realități și a tuturor lumilor. A fi aliniat cu această voință înseamnă a fi în deplină armonie și sincronicitate cu adevărul și scopul cel mai profund al întregii creații.

Intuiția este o altă expresie a lui Haya. În timp ce Neşama este aspectul cognitiv și baza logică a intelectului, Haya este mai subtil și mai sensibil. Haya este aspectul intuitiv al conștiinței, care este oarecum mai aproape de esența ființei noastre (Nefeş HaHayim, Şa’ar 2:17).

Makif Rachok / energia învăluitoare mai îndepărtată este cunoscută și sub numele de Yechida / unitatea unică. Este partea sufletului nostru care este înrădăcinată și unificată în unitatea absolută a Creatorului. Este vârful potențialului sufletului nostru și partea pur transcendentală a ființei noastre. Este un loc adânc în noi, care este cu totul dincolo de dualitate, polaritate, distincţie sau fragmentare.

Deși Yechida este legat de inefabil și nu poate fi cuantificat sau contextualizat, ceea ce se poate spune este că este partea de sine care rămâne consecventă pe parcursul întregii vieți. În consecință, Yechida nu poate fi niciodată înțeles cu adevărat, întrucât este cel care înțelege; nu poate fi observat pentru că este observatorul; și nu poate fi experimentat pentru că este experiența.

Dintr-o altă perspectivă, s-ar putea spune că Haya este, de fapt, partea infinită a sinelui – observatorul, experiențele, vidul peste care se suprapune plenitudinea vieții. În acest sens, Yechida este atunci înțeles ca şi „contextul” ultim care conține simultan finitul și infinitul, plinătatea și vidul, incluzându-le pe toate într-un cadru singular.

La nivelul lui NefeşRuahNeşama fiecare persoană este unică și distinctă cu un scop și o misiune sufletească anume. La nivelul lui Haya, fundalul vieții, există doar unicitate. Din perspectiva lui Yechida, unitatea și multiplicitatea, totul și nimicul, unicitatea și infinitul sunt incluse și integrate într-un întreg mai mare decât suma părților sale.

NefeşRuahNeşama constituie sinele finit.

Haya este Sinele Infinit.

Yechida este dincolo și include atât infinitul, cât și finitul.

Yechida este realitatea noastră cea mai deplină, compusă din potențialul nostru înainte de naștere, detaliile și experiențele vieții noastre trăite la maxim și Sinele nostru de observare infinit și neschimbător.

A trăi într-o stare de Yechida înseamnă a trăi viața în perfectă armonie simetrică cu creatorul și creația. Interpersonal, aceasta înseamnă să poți vedea o altă ființă umană așa cum este cu adevărat, fiind capabil să treci dincolo de toate părtinirile și prejudecățile triviale observându-le nucleul. R. Schneur Zalman din Liadi, ilustrul Rebbe Hassid din secolul al XVIII-lea, cunoscut cu afecțiune sub numele de Alter Rebbe, a recunoscut odată că atunci când se uită la altcineva, îi vede așa cum există în Adam Kadmon / Omul Primordial. Adică, el putea să-i observe pe oameni așa cum sunt de fapt în potențialul curat și înrădăcinați în sursa lor primordială.

(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)

error: Content is protected !!