(înapoi la UN POD FOARTE ÎNGUST – click)
CINE SUNTETI VOI, POPOR AL LUI ISRAEL?
(Publicat în The New York Times pe 20 septembrie 2014)
De multe ori, evreii sunt persecutați și terorizați. Fiind eu însumi evreu, mă gândesc deseori la scopul acestei agonii nemiloase. Unii cred că atrocitățile celui de-al doilea război mondial sunt inimaginabile astăzi. Și totuși, vedem cât de ușor și brusc starea sufletească ce a precedat Holocaustul reapare, iar strigătele „Hitler a avut dreptate” se aud prea des și prea deschis.
Există, însă, speranță. Putem inversa această tendință și nu este nevoie decât să devenim conștienți de imaginea de ansamblu.
Unde suntem și de unde venim
Omenirea se află la o răscruce de drumuri. Globalizarea ne-a făcut interdependenți, în timp ce oamenii devin din ce în ce mai odioși și mai înstrăinați. Această situație de nesuportat, extrem de inflamabilă, necesită luarea unei decizii cu privire la direcția viitoare a umanității. Totuși, pentru a înțelege modul în care noi, poporul evreu, suntem implicați în acest scenariu, trebuie să ne întoarcem acolo de unde a început totul.
Poporul lui Israel a apărut acum aproximativ 4.000 de ani în Babilonul antic. Babilonul era o civilizație înfloritoare, ai cărei oameni se simțeau conectați și uniți. În cuvintele Torei: „Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte” (Geneza 11: 1).
Pe măsură ce, însă, legăturile lor deveneau mai puternice, la fel deveneau și ego-urile lor. Au început să se exploateze unii pe alţii și, în cele din urmă, să se urască reciproc. Așadar, în timp ce babilonienii se simțeau conectați, ego-urile lor intensificându-se i-au făcut să se înstrâineze din ce în ce mai mult unul de celălalt. Prinși între ciocan şi nicovală, oamenii din Babilon au început să caute o soluție situației lor.
Două soluții pentru criză
Căutarea unei soluții a dus la formarea a două puncte de vedere contradictorii. Primul, sugerat de Nimrod, regele Babilonului, a fost natural și instinctiv: dispersarea. Regele a susținut că atunci când oamenii sunt departe unul de altul, ei nu se ceartă.
A doua soluție a fost sugerată de Avraam, pe atunci un înțelept babilonian renumit. El a susținut că, în conformitate cu legea naturii, societatea umană este destinată să devină unită și, prin urmare, s-a străduit să-i unească pe babilonieni în ciuda și dincolo de ego-urilor lor în creștere.
În concluzie, metoda lui Avraam a fost o modalitate de a-i conecta pe oameni deasupra ego-urilor lor. Când a început să-și promoveze metoda în rândul poporului său, „mii și zeci de mii s-au adunat în jurul lui și … El a plantat acest principiu în inimile lor”, scrie Maimonide (Mişna Tora, Partea 1). Restul oamenilor au ales calea lui Nimrod: dispersarea, la fel ca și vecinii certăreţi care încearcă să se îndepărteze unul de celălalt. Acești oameni dispersați au devenit treptat ceea ce acum cunoaștem ca fiind „societatea umană”.
Abia astăzi, la aproximativ 4.000 de ani mai târziu, putem începe să evaluăm a cărui cale fost cea corectă.
Baza poporului lui Israel
Nimrod l-a forțat pe Avraam și discipolii săi să plece din Babilon și ei s-au mutat în ceea ce ulterior a devenit cunoscut sub numele de „țara lui Israel”. Ei au lucrat la unitate și coeziune în acord cu principiul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, conectaţi deasupra ego-urilor lor, și astfel au descoperit „forța unității”, puterea ascunsă a Naturii.
Fiecare substanță este formată din două forțe opuse, cea de atracţie şi cea de respingere, care se echilibrează. Societatea umană evoluează, însă, folosind doar forța negativă – ego-ul. Conform planului Naturii, ni se cere să echilibrăm în mod conștient forța negativă cu cea pozitivă – către unitate. Avraam a descoperit înțelepciunea care permite echilibrul și astăzi ne referim la înțelepciunea sa ca fiind „Înțelepciunea Cabala”.
Israel înseamnă direct către Creator
Ucenicii lui Avraam s-au numit Ysrael (Israel) după dorința lor de a merge Yaşar El (direct la D-zeu, Creatorul). Adică, ei au dorit să descopere forța unității Naturii, astfel încât să echilibreze ego-ul care stătea între ei. Prin unitatea lor, ei s-au trezit cufundați în forța unității, forța care constituie rădăcina superioară a realității.
Pe lângă descoperirea lor, Israel au aflat, totodată, că în procesul dezvoltării umane, restul babilonienilor – care au urmat sfaturile lui Nimrod şi s-au împrăștiat în întreaga lume devenind umanitatea de astăzi – vor trebui, de asemenea, să realizeze unitatea. Acea contradicție dintre poporul lui Israel, care s-a format prin unitate, și restul umanității, care s-a format ca urmare a separării, se simte și astăzi.
Exilul
Ucenicii lui Avraam, poporul lui Israel, au trait experienţa multor lupte interne. Dar, timp de 2.000 de ani, unitatea lor a predominat și a fost elementul cheie care i-a ținut împreună. Într-adevăr, conflictele lor erau menite doar să intensifice iubirea dintre ei.
Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ 2.000 de ani, ego-urile lor au atins o intensitate atât de mare încât nu și-au putut menține unitatea.
Ura și egoismul neîntemeiat au izbucnit printre ei și le-au provocat exilul. Într-adevăr, exilul lui Israel, mai mult decât este exilul din țara fizică a lui Israel, este exilul din unitate. Înstrăinarea în cadrul națiunii israeliene i-a determinat să se disperseze între națiuni.
Înapoi la prezent
Astăzi umanitatea se află într-o stare similară cu cea pe care au trăit-o vechii babilonieni: interdependență alături de înstrăinare. Întrucât suntem complet interdependenți în satul nostru global, soluția lui Nimrod de separare nu mai este practică. Acum ni se cere să folosim metoda lui Avraam. De aceea poporul evreu, care anterior a implementat metoda lui Avraam și s-a conectat, trebuie să-și reînvie unitatea și să învețe metoda conexiunii cu întreaga umanitate. Iar, dacă nu o facem din proprie voință, națiunile lumii ne vor obliga să o facem, cu forța.
Pe această notă, este interesant să citești cuvintele lui Henry Ford, fondatorul lui Ford Motor Company și un antisemit notoriu, în cartea sa The International Jew – The World’s Foremost Problem: „Societatea are o mare pretenție de la el (Evreul) anume ca el … să înceapă să împlinească … vechea profeție că prin el toate națiunile pământului vor trebui să fie binecuvântate ”.
Rădăcinile antisemitismului
După mii de ani de eforturi pentru a construi o societate umană de succes folosind metoda lui Nimrod, națiunile lumii încep să înțeleagă că soluția problemelor lor nu este nici tehnologică şi nici economică sau militară. În mod inconștient, ei simt că soluția constă în unitate, că metoda de legătură există în poporul lui Israel și, prin urmare, recunosc că sunt dependenți de evrei. Acest lucru îi face să dea vina pe evrei pentru fiecare problemă din lume, crezând că evreii posedă cheia fericirii lumii.
Într-adevăr, atunci când națiunea israeliană a căzut din vârful moral al iubirii față de ceilalți, a început ura față de Israel printre națiuni. Astfel, prin antisemitism, națiunile lumii ne îndeamnă să revelăm metoda conexiunii. Rav Kook, primul rabin șef al Israelului, a arătat acest fapt cu cuvintele sale: „Amalek, Hitler și așa mai departe, trezește-ne către mântuire” (Scrierile lui Raiah, Vol. 1).
Poporul lui Israel nu știe, însă, că deține cheia fericirii lumii și că însăși sursa antisemitismului o constituie faptul că evreii poartă în interiorul lor metoda conexiunii, cheia fericirii, Înțelepciunea Cabala, dar nu o dezvăluie tuturor.
Dezvăluirea obligatorie a înțelepciunii
Pe măsură ce lumea geme sub presiunea a două forțe aflate în conflict – forța globală a conexiunii și puterea separatoare a ego-ului, cădem în starea care exista în Babilonul antic înainte de prăbușirea sa. Dar astăzi nu ne putem îndepărta unul de celălalt pentru a ne calma ego-urile. Singura noastră opțiune este aceea de a lucra la conexiunea noastră, la unitatea noastră. Ni se cere să adăugăm lumii noastre forța pozitivă care echilibrează puterea negativă a ego-ului nostru.
Poporul lui Israel, descendenți ai vechilor babilonieni care l-au urmat pe Avraam, trebuie să pună în aplicare înțelepciunea legăturii, și anume Înțelepciunea Cabala. Li se cere să dea un exemplu întregii umanități și să devină astfel o „lumină pentru națiuni”.
Legile Naturii dictează faptul că vom realiza cu toții o stare de unitate. Dar există două modalități de a ajunge acolo: 1) o cale a războaielor mondiale, a catastrofelor, plăgilor și dezastrelor naturale, sau 2) o cale de echilibrare treptată a ego-ului, calea pe care Avraam a plantat-o în discipolii săi. Cea din urmă este calea pe care o sugerăm.
Soluția este Unitatea
Este scris în Cartea Zohar, „Totul se bazează pe iubire” (Porțiunea, VaEtchanan). „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este principiul măreţ al Torei constituind, totodată, esența schimbării pe care Înțelepciunea Cabala o oferă omenirii. Este obligația poporului evreu de a se uni pentru a împărtăși metoda lui Avraam întregii rase umane.
Potrivit lui Rav Yehuda Aşlag, autorul comentariului Sulam (Scara) la Cartea Zohar, „Îi revine națiunii israeliene să se califice pe sine și pe toți oamenii lumii … să se dezvolte până când vor lua asupra lor acea lucrare sublimă a iubirii pentru ceilalți, care este scara către scopul Creației.” Dacă vom realiza acest lucru, vom găsi soluții la toate problemele lumii, inclusiv la eradicarea antisemitismului.
(înapoi la UN POD FOARTE ÎNGUST – click)