(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)
Vreau să vă învăț cum să faceți orice doriți folosind un program special în „computer”. Sistemul din acest computer este natura, dar umanitatea este singura parte din acest sistem care funcționează de fapt, din care cauză uneori pare că natura este închisă într-o cutie, într-un computer și doar noi suntem afară. Suntem singurii care pot lucra cu acest program – să primim date, să le influenţăm și să primim un răspuns la acțiunile noastre de pe monitor. Vreau să vă învăț cum să utilizați acest program, pentru că și eu l-am învățat de la învăţătorul meu și sunt convins că este foarte eficient.
Cabaliștii sunt singurii care folosesc și controlează acest program și transmit mai departe, din generație în generație, cunoaşterea privind abordarea corectă a naturii și modul de control al acesteia. Cărțile lor descriu modul în care această lume poate fi gestionată. Această înțelepciune se numește Hochmat ha Nistar (Înțelepciunea ascunsă), întrucât numai un individ merituos o poate studia, pentru restul oamenilor rămânând un secret. Dacă individul nu își corectează atributele pe care le cere natura, nu poate înțelege această înțelepciune. Chiar și în starea noastră actuală, putem începe să învățăm această înțelepciune. Și chiar dacă o folosim, pentru moment în mod egoist, ne vom îmbunătăți starea și viața.
Pentru a intra în contact cu Creatorul, acel contact care exista între Creator și suflet înainte ca acesta să coboare în lumea corporală și să se îmbrace într-un trup, a fost creat un sistem care ne aduce, încetul cu încetul, din cel mai îndepărtat punct de Creator până în cel mai apropiat de El, pentru a desăvârşi echivalența de formă cu El. Acest obiectiv este programat în sistemul nostru, iar sistemul conduce întreaga creație către acest scop final. Programul este legea generală, menită să aducă totul la perfecțiune – mai întâi poporul lui Israel, apoi toate celelalte națiuni, și după ele, animalele, plantele și întreaga lume corporală.
Legea generală acționează precum legea gravitației în lumea noastră: sursa, numită „perfecțiune”, atrage întreaga realitate și toate creaturile spre ea, dar noi, iudeii, ne aflăm exact în opoziţie cu ea. Suntem primii atrași de ea și de aceea îi simțim puterea intensă ca pe o suferinţă. Dacă nu aspirăm către centru mai mult decât ne atrage el pe noi, vom simți suferinţă, în funcție de adâncimea decalajului dintre dorința noastră de a ne apropia de centru și intensitatea forței de tragere. Dacă dorința de a avansa este mai puternică decât forța de tragere, ne vom simți împliniţi și mulțumiți. Dacă ne raportăm corect la realitate, vom începe să înțelegem că tot ceea ce simțim vine de la Creator pentru a ne obliga să ne conectăm cu El.
Și atunci individul se raportează la raţiunea care îl face să se întoarcă către Creator ca la o consecință. Ne raportăm la dorințele noastre ca acțiuni ale Creatorului și, de fapt, singura dorință care își are originea în afara Creatorului este decizia de a ne întoarce către El. Contactul cu Creatorul și întoarcerea către El devin un scop, în loc de un mijloc de a dobândi ceva. Prin urmare, scopul este Creatorul, nu noi înșine.
Asta înseamnă că eu trebuie să mă întorc în locul din care am venit înainte ca sufletul meu să coboare în această lume. Trebuie să mă conectez cu Creatorul în timp ce mă aflu în această lume. Dacă vreau bani sau ploaie, se numește Lo Lişma (nu pentru numele Ei), gradul de mineral. Dacă totuși îi cer Creatorului permisiunea de a mă apropia de El, de a-L dobândi, atunci scopul meu nu sunt eu, ci El, Creatorul, așa cum este spus: „Inima noastră îşi găseşte bucuria în El” (Psalmi 33 : 21). Acesta este scopul real al creației.
Chiar și atunci când omul se roagă pentru ploaie, în spatele rugăciunii se află totuşi forţa superioară. Deși nu vizează scopul real, este totuși o rugăciune adresată Creatorului. Indiferent dacă ne place sau nu, suntem legați de Creator ca un cordon ombilical care îl leagă pe făt de mama sa.
Dar acela care se roagă inconștient nu împiedică suferinţele viitoare, întrucât Creatorul este cel care ne trimite acele suferinţe, astfel încât să înțelegem că există un motiv al suferinţei, care nu poate fi trecut cu vederea; fără acele suferinţe, omenirea nu va împlini niciodată scopul creației. Este crucial să înțelegem că suferința are un scop, că vine de la Creator cu un anumit scop.
Avansarea către Creator începe în momentul în care omul preferă contactul cu Creatorul în loc de orice altceva, bun sau rău, și aparent neutralizează dorința sa de plăceri lumești, fapt cunoscut în Cabala sub numele de Ţimţum (restricționare). Odată ce dobândeşte capacitatea de a se controla pe el însuși, el continuă să dobândească abilitatea de a se bucura de dragul Creatorului și nu pentru plăcerea lui, ceva ce este complet împotriva naturii umane.
Acela care îşi dorește să se apropie de Creator, nu îl consideră ca pe o simplă sursă de plăcere pentru satisfacerea sa egoistă. El acceptă cu iubire tot ce i se întâmplă în viață. Chiar și senzațiile rele sunt privite ca semne că vasul său nu este rectificat, întrucât acesta este motivul pentru care simțim tot ceea ce vine de la Creator ca fiind rău. Suferinţele și senzațiile rele dispar. La început simțim aceste suferinţe ca fiind rele, dar apoi le privim ca fiind vitale pentru progresul nostru spiritual.
(înapoi la pagina CABALA LUMINA CĂLĂUZITOARE – click)