(Înapoi la pagina PRELEGERI: ORDINEA CREAŢIEI – click)
Faza 0 – Bhina Şoreş
Faza 1 – Bhina Alef
Faza 2 – Bhina Bet
Faza 3 – Bhina Gimel
Faza 4 – Bhina Dalet
Nimic altceva nu există în lume în afară de acestea două: dorința Creatorului de a oferi încântare și voința Creaturii de a o primi. Absolut totul se supune acestei reguli. Orice am putea spune despre Creatură în toate etapele evoluției sale: mineral, vegetal, animal și uman – toate ființele create doresc să primească o scânteie a Luminii, adică se străduiesc să capete plăcere. Creatorul a făcut Creatura în așa fel încât să se bucure de Lumina Sa în perfecțiune absolută, într-o manieră nesfârșită și nelimitată.
Dar dacă Lumina intră în vas și îl umple complet, vasul nu mai vrea să primească, Lumina distruge dorința și, datorită lipsei dorinţei, încântarea dispare. Știm cu toții din experiență că, chiar dacă ne este foarte foame, începem să mâncăm și, după un timp, ne simțim mulțumiți și nu mai dorim să continuăm, indiferent de delicatesele care ne-ar fi puse în față.
Cum putem face ca plăcerea să fie perfectă și nelimitată? O schemă specială a fost concepută de Creator în acest scop. Aceasta constă în faptul că, dacă plăcerea este resimțită nu pentru că o primești pentru tine, ci pentru că prin ea dăruiești încântare altuia, ea devine infinită, întrucât depinde de cât poți da. Cu cât poți oferi mai multora, cu atât primești mai multă plăcere.
O astfel de stare creează existență eternă și perfecțiune și se referă la proprietățile Creatorului. Aceasta este starea pe care Creatorul dorește să o dobândească toate ființele create. Dacă Creatura dorește doar să primească, ea se găsește în mod firesc într-o stare închisă și poate simți doar ceea ce este în interiorul ei. Dacă ar putea simți cât de încântat este Creatorul în a primi de la Creatură, s-ar bucura la nesfârșit, ca o mamă, care este încântată să ofere copilului ei.
Te poţi bucura la infinit numai dacă primeşti nu pentru tine, ci primeşti încântarea de dragul Creatorului. Atunci Lumina, care intră în vas, nu elimină dorința de a se bucura de ea. Acesta este modelul optim de existență, pură perfecțiune.
Lumina nu aduce pur și simplu plăcere. Este o încântare provenită din dobândire fără limite, existență fără sfârşit, autocunoaștere și autoanaliză. Aceasta este senzația eternității, perfecțiunii și fericirii pe toate coordonatele.
Modelul ideal este după cum urmează: Creatorul dăruiește Creaturii Lumina. Creatura stabilește o condiție: este de acord să primească Lumina Creatorului cu condiția ca această primire să-i facă plăcere Creatorului. Un astfel de model se numește Lumina Reflectată (Ohr Hozer), spre deosebire de Lumina Directă (Ohr Yaşar) a Creatorului.
În primul rând, pentru realizarea acestui model ar trebui să existe dorința de a atrage Lumina Directă către Creatură. Apoi, Creatura plasează un ecran în calea Luminii, împiedicând primirea egoistă a plăcerii, ca și cum ar spune că poate accepta încântarea dacă este echivalentă cu dăruirea, adică să primească de dragul Creatorului.
Atunci Creatura devine asemenea Creatorului. Se dovedește a fi un fel de schimb: Creatorul dă încântare Creaturii, care este de acord să o accepte numai dacă îi aduce plăcere Creatorului.
Baal HaSulam dă un exemplu foarte simplu și ușor de înțeles cu oaspetele invitat la masa de o gazdă. Gazda pune diverse feluri de mâncare pe masă și își invită oaspetele să ia masa. Oaspetele se așează, dar este prea jenat să mănânce. În primul rând, el nu vrea să fie în postura de primitor; în al doilea rând, el nu este foarte sigur că gazda este sinceră în încercările sale de a-i oferi o trataţie.
Oaspetele se simte rușinat, pentru că primește, în timp ce gazda lui este unul care dă. Aşadar, oaspetele refuză să mănânce pentru a afla care este adevărata dorință a gazdei.
Dacă gazda începe să-i ceară oaspetelui să guste mâncarea și astfel să-i facă plăcere, demonstrându-și dorința sinceră, atunci după câteva refuzuri, oaspetele (acum 100% sigur că îi va face plăcere gazdei) începe să mănânce. În acel moment, el se vede pe sine nu ca un primitor, ci ca pe cel care face plăcere celuilalt.
Astfel cei doi fac schimb de locuri. În ciuda faptului că gazda a pregătit masa, a aranjat masa și dorește să ofere oaspetelui o trataţie, el înțelege că acum totul depinde de oaspete, care controlează situația.
Creatorul a făcut în mod intenționat Creatura în așa fel încât, sub influența Luminii, să se simtă rușinată de faptul că primeşte. Folosindu-se de propriul liberul arbitru, ajunge în mod independent la starea în care vrea să primească nu pentru sine, ci pentru a-i face plăcere Creatorului.
În acest caz, Creatura dobândeşte nivelul Creatorului; Malhut se ridică la nivelul de Keter și dobândește proprietățile Creatorului.
Aceste calități, proprietăți și senzații sunt imposibil de descris și nu pot fi înțelese. Urcarea primei trepte către echivalența cu Creatorul înseamnă deja eternitate, încântare absolută și dobândire, în timp ce cel mai înalt nivel spiritual nu poate fi exprimat în limbajul lumii noastre.
Înțelepciunea Cabala studiază dezvoltarea treptată a Creaturii. Ea ilustrează procesul de rectificare, prin care trebuie să treacă toate lumile (inclusiv a noastră) pentru a dobândi nivelul Creatorului, starea eternă și perfectă. Întreaga cale trebuie parcursă în timp ce suntem în această lume și în acest trup.
Cabaliștii au ajuns la această stare perfectă și au descris-o pentru noi. Absolut toate sufletele trebuie să le urmeze exemplul, fiecare la timpul său. Până când ultimul suflet nu își va completa rectificările, toate celelalte vor trebui să se întrupeze în continuare în această lume. Doar aici este posibil să se facă rectificări, pentru a intra în lumea spirituală și pentru a ajunge în cele din urmă la Faza 0 (Keter).
Se poate realiza totul într-o singură viață? Nu, nu poate. La naștere, omul primește un suflet, care a coborât deja în această lume, a făcut unele rectificări și posedă o anumită experiență.
Prin urmare, oamenii născuți astăzi sunt mult mai inteligenți și mai experimentați. Sunt mai pregătiți pentru condițiile actuale de progres tehnic și cultural și diversele schimbări sociale.
În această generație, dorința de a studia Cabala crește permanent. Sufletele au acumulat atât de multă experiență în timpul vieții lor anterioare încât deja o persoană de douăzeci sau douăzeci și cinci de ani nu poate trăi fără a dobândi cunoaşterea spirituală, în timp ce anterior doar câțiva din milioanele de oameni simțeau o vagă înclinație spre spiritualitate.
Vor trece câțiva ani și deja într-o viață (poate mai puțin) va fi posibil să se ajungă la starea spirituală. Acesta este scopul inițial predeterminat al Creației. Toți suntem părți ale lui Malhut având o proprietate precis definită și un scop în această lume.
Transformându-și proprietățile sub influența diferiților factori ai lumii noastre și în conformitate cu sistemul special al studiului Înţelepciunii Cabala, fiecare dintre aceste părţi își dobândeşte rectificarea, ajungând astfel la starea finală.
Calea fiecăreia dintre părţi este predeterminată de Sus. Toți ne naștem cu un anumit suflet, cu proprietăți unice. Niciunul dintre noi nu și-a ales sufletul. Firește, calea fiecăruia este predeterminată.
Deci, ce ne-a mai rămas? Unde este liberul nostru arbitru? De ce suntem considerați ființe inteligente și nu doar obiecte mecanice controlate? Unde este această ocazie de a ne arăta valoarea, pe care ne-a dat-o Creatorul? Numai într-un singur aspect, dar cel mai important: omul însuși ar trebui să dorească să aleagă calea de rectificare și ascensiune, mergând înainte cu viteza corespunzătoare puterii dorinței sale.
Toată lumea este obligată să înceapă din punctul inițial și să ajungă la destinația finală. Nu avem liber arbitru în privinţa asta. Trebuie să parcurgem întregul drum, trecând prin toate etapele și senzațiile sale, absorbindu-le treptat pe toate.
Libertatea constă în disponibilitatea noastră de a fi de acord cu tot ceea ce se întâmplă pe drumul nostru, a justifica fiecare etapă și a alege viteza maximă în acest proces de rectificare și contopire cu Creatorul.
Aceasta și numai aceasta depinde de om și aceasta este manifestarea esenței Creaturii – să-şi dorească într-o manieră independentă să iasă din starea în care se afla în momentul Creației, să fie rectificată și să se contopească cu Creatorul în punctul final.
Dorind să ofere încântare ființelor create într-un mod absolut, Creatorul l-a obligat pe om să completeze și să rectifice deficienţele propriei sale naturi.
O ființă umană poate fi numită „om” numai în măsura în care se manifestă în el această dorință; altfel el este doar o creatură fără chip. Cabala este singura știință, care dezvoltă omul transformându-l într-o personalitate independentă, liberă.
(Înapoi la pagina PRELEGERI: ORDINEA CREAŢIEI – click)