(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Oamenii de știință au descoperit că plantele reacționează diferit atunci când diferse persoane se apropie de ele. De pildă, dacă o anumită persoană face rău unei plante, aceasta își va aminti de ea, iar dacă persoana respectivă se apropie de ea, planta va reacționa prin „vibraţii” interioare intense. Peștii și animalele, de asemenea, îi simt pe ceilalţi în diverse feluri. La fel ca plantele, atunci când Creatorul ni se revelează, noi putem simți ceea ce ne înconjoară, îl simțim pe „celălalt”. Această revelare se petrece în aceleași simțuri în care îi simţim pe ceilalţi ca oameni obișnuiți. Această senzație exterioară este absentă în natura minerală și există doar puțin în cea vegetală.
Știința Cabala se ocupă cu revelarea în om a Creatorului. Creatorul este în afara noastră, așa cum este tot ceea ce este în jurul nostru. El este exterior, strain nouă. El este chiar mai îndepărtat și mai ascuns decât tot ce vedem în jurul nostru. El se află în spatele realității noastre.
Abilitatea noastră de a ne simți mediul care ne înconjoară, precum și celelalte abilități și însuşiri, depind de măsura egoismului în fiecare creatură. Cea care dezvoltă nevoile pe care fiecare creatură trebuie să le satisfacă este acea proprietate, acea măsură a dorinței de plăcere, precum și proprietățile și abilitățile creaturii.
Astfel, toate însuşirile specifice naturii de animal, cum ar fi capacitatea de mişcare și înțelegere, depășesc abilitățile naturii minerale. Același raport există între natura de animal și natura umană. Cel mai puțin egoism poate fi găsit în natură minerală. Apare doar în statistică, în legile fizicii, că îşi păstrează proprietățile.
Un nivel atât de scăzut de egoism creează doar nevoi minime care nu necesită modificări interioare, ceea ce ar exprima vitalitatea și ar crea nevoia de mișcare.
Coralul este o stare intermediară între mineral și vegetal întrucât are o cantitate mai mare de egoism, ceea ce îi creează o proprietare de a crește.
Un egoism mai mare generează vegetalul și nevoia de schimbare, îngurgitarea și defecarea, creșterea, reacția la condiții exterioare și chiar dezvoltarea unei anume capacităţi de a-şi aminti. Un egoism și mai mare produc o serie întreagă de alte tipuri de organisme vii, care sunt echipate cu capacitatea de a învăța, de a-și aminti, de a se adapta și de a se deplasa liber, în funcție de gradul lor de egoism.
Caracteristicile fiecărei specii sunt o consecință directă a cantităţii dorinței lor egoiste. Acesta este singurul factor care emană din apariția uneia sau alteia dintre proprietăți sau abilități. Tot ceea ce caracterizează orice entitate provine dintr-o singură origine: cantitatea sa de egoism.
Astfel, abilitatea unei entităţi de a simți în afara propriului sine există și mai intens în omenire, întrucât scopul acesteia este de a-L simţi pe Creator. Dar se poate spune şi contrariul: din faptul că oamenii pot simți ceea ce este în afara lor, putem concluziona că scopul creației omenirii este acela de a fi în contact cu Creatorul.
În orice caz, pe lângă această proprietate, este de o importanță vitală să ne folosim mintea pentru a ne spori mult mai mult sensibilitatea față de ceilalți. Prin această sensibilitate, devenim capabili să simțim bucuria și agonia altora ca noi.
Mintea ne ajută să ne dezvoltăm abilitatea de a-i simți mai clar pe ceilalți. Asta confirmă ideea că omul este singura creatură pentru care a fost pregătită revelarea Creatorului. Pentru a-L percepe pe Creator, trebuie să dezvoltăm o capacitate absolută de a simți mediul înconjurător așa cum este el cu adevărat. Trebuie să fim capabili să simţim ce există în afară de sinele nostru, adică dincolo de interesele noastre egoiste strict personale.
Suntem în permanenţă confruntaţi cu incapacitatea noastră de a ne înțelege reciproc. Interesele noastre egoiste nu ne permit să simțim în afara noastră. Ele nu ne lasă să ne apropiem de natură și de cei care sunt ca noi, ci mai degrabă ne îndepărtează şi mai mult unul de celălalt. Prin urmare, dacă vrem să profităm la maximum de viața noastră aici, trebuie să ne dezvoltăm capacitatea de a-i simți pe cei care sunt ca noi și de a putea să-i înțelegem.
În orice caz, dacă vrem să-L simțim pe Creator, trebuie să dezvoltăm mai mult decât abilitatea de a-i simți pe cei care sunt ca noi, precum și propria noastră minte. O abilitatea intelectuală sporită ne va permite să intensificăm această senzație mult mai mult, să relaționăm imparțial cu cei din jurul nostru și chiar să ne ignorăm cu totul egoismul în atitudinea noastră față de ceilalți.
Cu această percepție, Îl putem simți pe Creator în aceeaşi măsură în care îi simţim pe alții, şi nu pe noi înşine. Cu cât putem simți mai mult comparativ cu cei aflați în gradul mineral, vegetal sau animal, cu atât ne va fi mai greu să descriem emoțiile intense pe care le trăim, până la punctul în care va devein practic imposibil.
Moise a dezvoltat independent capacitatea de a se simți „în afara lui însuși”. Acea abilitate l-a determinat să dobândească cel mai înalt grad spiritual, și acea abilitate a fost cea care i-a permis să vorbească față-la-faţă cu Creatorul.
Scopul Creației este să fii capabil să-L simți pe Creator, iar o modalitate de a o face este formulată în sintagma „Iubește-ţi aproapele ca pe tine însuți”.
Gradele evoluției noastre, adică ale capacităţii noastre de a simți și a ne alipi de El, sunt numite „grade de creștere spirituală”. Fiecare individ și întreaga omenire, parcurg treptat această cale care duce la împlinirea scopului prestabilit de Creator.
Creatorul ne împinge pe această cale, provocându-ne suferinţă, astfel încât să ne forțeze să punem sub semnul întrebării originea angoasei. Examinând originea suferinţei, în cele din urmă ar trebui să înțelegem că cel mai bun lucru pentru noi este conexiunea cu Creatorul, legătura cu cea mai puternică și veşnică Forţă care ne controlează viața. Această conexiune ne însoțește în această lume și în lumea care va veni.
Cabala ar trebui să ne ajute să devenim mai apţi pentru o percepere obiectivă a realității. Cabala trebuie să conducă omenirea să analizeze la rece și să recunoască în mod corect ce este „bine” și ce este „rău” și să înţeleagă că răul este însăși natura noastră. Natura noastră este cea care ne împiedică să vedem „dincolo de lungul nasului”. Suntem obligați să gândim doar cu „propriul maţ”.
Cabala susține că Miţvot (poruncile) nu ar trebui să fie îndeplinite ca un scop în sine și pentru sine, ci că există un scop complet diferit al acestora. Înțelepții noștri spun clar că Creatorului nu-i pasă dacă tăiem gâtul animalului sacrificat din faţă sau din spate, ceea ce înseamnă că pe El nu-L interesează o simplă respectare a legilor. Nu asta așteaptă El de la om și pentru asta ne-a dat poruncile (Miţvot).
Cei care transformă mijloacele rectificare într-un scop în sine și aleg să facă din asta un mod de viață, îi învață pe alții să stea departe de Cabala, care afirmă că regulile nu sunt decât un mijloc pentru împlinirea scopului, în timp ce scopul pe care ar trebui să ne străduim este acela de a-L simți pe El printr-un mod corect de îndeplinire a voinței Lui și a îndrumării Lui.
Purificarea omului constituie adevăratul scop iar respectarea poruncilor Torei (Miţvot) este doar un mijloc de a-l împlini. Dacă îndeplinirea Miţvot nu este orientată către acest scop, ci este rezultatul obişnuinţei care a devenit o nevoie, atunci nu va da roadele potrivite.
Cel care acţionează fără a avea în minte această intenție, pur și simplu este ca şi când nu ar exista! Zohar-ul scrie că o Miţva fără intenţie sau scop este ca un trup mort (un trup fără suflet). Prin urmare, trebuie să împlinim scopul dorit. Doar atunci poţi înțelege de ce exişti.
Intenția de a împlini scopul existenței, de a-L simți pe Creator, şi a te uni cu El trebuie să fie autentică. Este singura raţiune pentru a face orice. Orice lucru pe care îl faci cu acest scop este considerat o Miţva.
Cu alte cuvinte, dacă efectuăm o Miţva în timp ce avem în minte doar un scop egoist, este ca și când nu am face nimic! Așa ar trebui să ne raportăm la fiecare Miţva. Este singura abordare în care ceea ce facem ne ajută să ne purificăm de egoismul nostru.
Nu este suficient să înveți cum să îndeplinești mecanic nişte reguli. Este cu mult mai important să înţelegi ce va produce o intenţie corectă și să dobândeşti credința, adică să-L simți pe Creator. Acest studiu ar trebui să preceadă îndeplinirea mecanică a regulilor. Atunci când dobândim intenția corectă, prin respectarea legilor, care sunt de fapt dorințele Creatorului, vom ajunge mai aproape de Creator.
Trebuie să subliniem că Înţelepciunea Cabala nu neagă îndeplinirea fizică a poruncilor (Miţvot), cu excepția cazului în care respectarea mecanică ar înlocui trăirea interioară. Îndeplinirea mecanică a acestor Miţvot este doar o pregătire și ea va da roade numai dacă dobândești în realitate o intenție spirituală în ceea ce săvârşeşti.
Înainte de a îndeplini Miţvot, trebuie să înveți orice te-ar ajuta la împlinirea scopului corect. Asta este ceea ce ne învață cărțile de Cabala şi nimic altceva!
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)