(inapoi la ÎNTREBĂRI DESPRE CABALA – link)
Toate autoritățile rabinice au fost întotdeauna de acord cu importanța supremă și veridicitatea Cabalei, dar pur și simplu nu s-au putut pune de acord cu privire la modul în care această cunoaștere ar trebui să fie diseminată. Unii au insistat că numai unui grup foarte selectiv ar trebui să li se permită să învețe Cabala și numai după ce au atins un nivel înalt de puritate și înțelegere a tuturor celorlalte scrieri.
Alții au crezut că ar trebui să fie mai accesibilă și mai predat pentru majoritatea evreilor. În secolul al XVI-lea, odată cu apariţia falsului Mesia, Şabetai Ţvi, care a fost numit „Mesia al cabaliştilor”, comunitatea evreiască a fost împărțită două: adepții săi și restul numiţi „necredincioși”. După convertirea la Islam, acest fals Mesia a provocat o mare dezamăgire și totodată o neîncredere în învățăturile Cabalei. Autoritățile rabinice ale vremii au devenit și mai severe privind învățarea Cabalei și unii au fost chiar persecutați pentru că au învățat sau au scris pe această temă.
(inapoi la ÎNTREBĂRI DESPRE CABALA – link)