(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
„Începutul înțelepciunii”, a remarcat odată un filozof înțelept, „este definirea termenilor”. O experiență aproape de moarte este definită ca un eveniment în care un individ a murit clinic și supraviețuiește cumva pentru a spune povestea a ceea ce a întâlnit în pragul vieții și al morții.
Este important să înțelegem că aceste experiențe sunt în preajma morţii, nu sunt experiențe de după moarte. Prin definiție moartea înseamnă un punct de neîntoarcere. Cei care au trecut prin aceste experiențe erau pe cale de a muri, dar tehnic nu au murit. Ce anume constituie moartea și care sunt exact criteriile de declarare a unei persoane decedate sunt întrebări care sunt foarte dezbătute.
În zilele noastre, în majoritatea societăților moderne, un electroencefalograf sau EEG, un instrument care amplifică și înregistrează chiar și cea mai mică activitate electrică a creierului, este folosit pentru a monitoriza și identifica punctul morții. Moartea este stabilită atunci când mașina arată o linie plată. Totuși, așa cum este evidențiat de un caz în care cineva care a fost declarat mort clinic și ulterior a fost reînviat și resuscitat, este clar că această măsurare cuantificabilă a activității creierului nu definește complet punctul de deces; căci în fapt trupul nu era complet lipsit de viaţă până la punctul de a nu se întoarce. De fapt, unii oameni, atunci când trăiesc experienţa hipotermiei, care este o scădere dramatică a temperaturii corpului, uneori nu pot prezenta niciun semn de activitate a undelor cerebrale, până mai târziu când sunt încălziți înapoi la o temperatură de funcționare mai normală.
În timp ce expresia actuală „experiență aproape de moarte”, denumită altfel NDE (prescurtate de la near-death experience), este un termen relativ modern, fenomenul în sine a fost raportat de-a lungul veacurilor. Rapoartele despre astfel de experiențe datează de mii de ani. Există picturi rupestre găsite în Europa, cum ar fi în Franța și Spania, care par să înfățișeze scene din viața de apoi. Aceste imagini par uimitor de similare cu cazurile moderne documentate de NDE. Cea mai veche descriere occidentală și seculară a unei experiențe în apropierea morții se găsește în „Republica” lui Platon. Se spune o poveste despre un soldat grec pe nume Er care a fost declarat mort, când de fapt nu era. În narațiune, Er este ucis și tocmai când este pe cale să fie incinerat, el se trezește și povestește despre părăsirea trupului său și călătoria cu alții către o realitate din altă lume, unde urma să fie judecat.
În epoca modernă, această apariție și raportarea acestor tipuri de evenimente este destul de răspândită. Potrivit unor sondaje recente de renume, numai în Statele Unite, aproximativ treisprezece milioane de oameni au relatat că au trecut printr-un fel de experiență aproape de moarte. Experiențele din preajma morții par să nu aibă nicio relație cu apartenența religioasă a cuiva sau cu lipsa acesteia. Frecvența acestor experiențe este proporțional aceeași între culturi, având loc indiferent dacă cineva este devotat, spiritual, agnostic, ateu sau materialist. Vârsta, rasa, sexul sau statutul social pare să nu facă nicio diferență în susceptibilitatea unei persoane pentru astfel de experiențe. Mulți dintre cei care relatează că au trăit o experiență în preajma morții descriu întâlniri similare. Există numeroase modalități de împărțire a acestor experiențe. Pentru a servi scopul nostru imediat și pentru a face problema mai inteligibilă, întâlnirea va fi împărțită în zece etape progresive
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)