CUI ÎI ESTE PERMIS SĂ STUDIEZE
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Oricine, indiferent de sex, are voie să studieze Înțelepciunea Cabala. De aceea, cabaliștii au încercat întotdeauna să disemineze această înțelepciune atât în Israel, cât și în întreaga lume, pentru a face cunoscută această opțiune tuturor. Este valabil mai ales pentru aceia ale căror suflete sunt coapte pentru studiul Înțelepciunii Cabala. Prin studiu, ei se pot rectifica și pot împlini scopul Creației. Alții care încă nu consideră că este necesar să studieze Cabala ar trebui să ştie că există acest sistem, dacă vor dori să-l studieze mai târziu. Acest lucru le va permite să își accelereze progresul către faza de rectificare.
Dacă am citi Studiul celor zece Sfirot, una dintre cele mai proeminente lucrări ale Cabalei, scrisă de Baal HaSulam în secolul precedent, vom vedea că încă de la prima pagină, Rav Yehuda Aşlag (Baal HaSulam) explică faptul că fiecare dintre noi poate și trebuie să studieze Cabala. Este absolut necesar pentru cei care au o singură întrebare arzând în inimile lor: „Care este sensul vieții mele?”
Deși Înțelepciunea Cabala este o știință vastă și complexă, Rav Aşlag își începe lucrarea cu o întrebare simplă, umană, una pe care o putem recunoaşte cu toții. Cei care se simt nemulțumiți de răspuns pot găsi răspunsul în Înțelepciunea Cabala și numai acolo. Nu există nici o altă cale! Acela care nu se întreabă: „Care este sensul vieții mele?” nu va beneficia de Înțelepciunea Cabala.
INTERDICŢII
În trecut, bărbaților sub patruzeci de ani, celor necăsătoriți și femeilor, le s-a interzis să studieze Cabala. Dar ARI a stabilit că, începând din generația sa, Cabala ar trebui să fie permisă tuturor bărbaților, femeilor și copiilor, cu condiția ca ei să aibă o dorință de spiritualitate, care să dovedească maturitatea sufletelor lor.
Dorința și pasiunea noastră pentru spiritualitate și căutarea sensului în viață sunt singurele mărturii ale pregătirii noastre de a studia Înțelepciunea Cabala. Mai mult, Rabinul Kook a răspuns la întrebarea „Cine poate studia Cabala? ” cu cuvintele simple: „oricine dorește”.
CUNOȘTINȚE PREALABILE
Nu este nevoie de cunoștințe prealabile pentru a studia Cabala. Este o știință care se ocupă de contactul spiritual cu Creatorul. Dacă cineva simte nevoia de a studia Lumea Superioară, cunoștințele dobândite în această lume nu îi vor fi de mare folos. Studenții doresc să înțeleagă legile Lumii Superioare, nu și legile acestei lumi. Prin urmare, astfel de oameni nu ar trebui să fie întâmpinați cu cerințe sau condiții prealabile privind anumite cursuri necesare înainte de a-și putea începe studiile.
Singura cerință este să citești cărțile potrivite și să ai o dorință autentică de spiritualitate. Adică Lumina este dobândită numai de către dorința de rectificare a dorinței. Mintea umană acționează ca un ajutor pentru îndeplinirea dorințelor egoiste. Dacă încercăm să înțelegem Tora doar prin intelect, vom putea percepe știința acesteia, dar nu și Lumina ei.
Prin urmare, persoanele care învață doar despre legile practice ale Torei și le îndeplinesc mecanic, fără a-și rectifica inimile, sunt numite neamuri. Au cunoștințe, dar nu Lumina. Tora este Lumina Creatorului care intră în vasele rectificate ale omului, în timp ce cunoaşterea este o competență privind ceea ce este scris, unde și cum. Poţi fi un cunoscător al întregii Tora, să ştii pe dinafară întregul Talmud, fără să ai încă vreo dobândire spirituală adevărată.
Acest fenomen există și în studiul Cabalei: poţi fi un cunoscător al tuturor textelor de Cabala și să stăpâneşti textul ca un profesor universitar, dar asta nu înseamnă că toate dorințele tale au fost rectificate sau că ai înlocuit egoismul cu altruismul.
Acesta este adevăratul scop al Creației noastre și scopul pentru care ne-a fost dată Tora. Dacă învățăm și aplicăm textul studiat, ne rectificăm natura. Abia atunci se consideră că studiem Tora. Dar dacă noi învățăm numai pentru a dobândi cunoștințe, asta este tot ceea ce se consideră că facem.
Prin urmare, un adevărat învăţător nu cere studenţilor săi competență. Dimpotrivă, el vrea să le vadă îndoielile, slăbiciunea, senzația lor de neînțelegere și dependența lor de Creator. Aceste semne mărturisesc începutul procesului nostru de egalizare cu Forțele Superioare.
Dacă studenţii începători devin mândri de cunoștințele lor și demonstrează încredere și stimă de sine, este deoarece, cu cât învață mai mult, cu atât devin mai competenţi, ca în orice alt domeniu de cunoaştere. Cu toate acestea, Înțelepciunea Cabala, spre deosebire de orice alt studiu și contrar bunului simț, nu ar trebui să-ţi întărească cunoașterea, ci senzația lipsei acesteia.
ÎN TIMPUL STUDIULUI
Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor zece Sfirot, punctul 155:
„Aşadar, ar trebuie să ne întrebăm: de ce atunci Cabaliștii obligă pe toată lumea să studieze Înțelepciunea Cabala? Într-adevăr, este un lucru minunat, care ar trebui făcut cunoscut tuturor: Este un remediu minunat, de neprețuit pentru cei care se angajează în Înțelepciunea Cabala. Deși nu înțeleg ce învață, prin dorința și nevoia mare de a înțelege ceea ce învață, ei trezesc asupra lor luminile care le înconjoară sufletele.
Asta înseamnă că fiecare om din Israel are garanția de a dobândi în cele din urmă toate împlinirile minunate pe care Creatorul le-a avut în vedere în Gândul Creației, anume de a încânta toate creaturile Sale. Iar cel care nu a fost răsplătit în această viață va fi în viața următoare, şi tot aşa, până când va fi recompensat cu împlinirea Gândului Lui, aşa cum a fost planificat pentru el, după cum este scris în Zohar.
Iar dacă omul nu a atins perfecțiunea, luminile care sunt destinate să ajungă la el sunt considerate lumini înconjurătoare. Asta înseamnă că stau pregătite pentru el, dar îl așteaptă să-și purifice vasele de primire, iar aceste lumini vor îmbrăca vasele potrivite.
De aceea, chiar și atunci când nu are vasele potrivite, atunci când se angajează în această înțelepciune, menționând numele luminilor și vasele legate de sufletul său, acestea îl iluminează imediat într-o anumită măsură. Cu toate acestea, ele iluminează pentru el fără să îmbrace interiorul sufletului său, din lipsa vaselor potrivite să le primească. Cu toate acestea, iluminarea pe care o primește din când în când în timpul angajării, atrage asupra lui harul de sus și îi împărtăşeşte abundența de sfințenie și puritate, care îl aduc mult mai aproape de a-și dobândi plenitudinea.”
UN ÎNDRUMĂTOR SPIRITUAL
Este greu să-i spui unui adevărat învățător spiritual despre unul care se preface a fi așa. În aceste zile, toată lumea își dorește o distracție ieftină și ușoară, răspunsuri rapide și soluții rapide. Oamenii pot fi înșelați cu ușurință de nişte buni vorbitori și trec cu vederea calităţile îndrumării spirituale, care, prin natura lor, nu sunt teatrale.
Dacă este aşa, cum putem identifica un învăţător spiritual în generaţia aceasta? Un învăţător spiritual poate fi un bun cunoscător în multe domenii – știință, legi și obiceiuri religioase, educație etc.
Nu este, însă, suficient să știi ce este scris în cărţile de Cabala pentru a deveni un ghid spiritual. O astfel de persoană nu poate înțelege decât înțelepciunea, iar înțelepții noștri ne avertizează: „Înțelepciunea la un gentil, să crezi„ Tora (Lumina) la un gentil, să nu crezi”.
Cuvântul „gentil” se referă nu la un ne-evreu, ci la un egoist ce încă trebuie rectificat. O astfel de persoană poate afișa o cunoaştere impresionantă în Cabala și se poate lăuda cu asta în fața studenților, afișând cunoștințe cu citări exacte din texte etc.
Această afișare a cunoștințelor poate, la început, să-i facă pe începători să-l considere pe acest învăţător o persoană spirituală. Asta întrucât studenţii începători nu pot înţelege ce este spiritualitatea și fără asta nu există nici o modalitate de a constata absența sau prezența ei în nimeni. Un începător trece prin asemenea schimbări fundamentale la începutul călătoriei, încât îi este dificil să înțeleagă ce se întâmplă în propriul său interior, cu atât mai puțin să evalueze corect o altă persoană.
Un student începător este analfabet chiar și în ceea ce privește Tora scrisă, și ar putea lua pe oricine drept un mare învăţător. Cu toate acestea, există o diferență fundamentală între un cabalist și un cunoscător al Torei: în Cabala, un învăţător este mai mult decât un rabin, este un ghid spiritual. Sensul cuvântului ebraic rabi este acela de „Măreţ”. Învăţătorul și studentul trăiesc simultan experienţa căii spirituale.
Scopul învăţătorului nu este acela că studenţii săi se teamă de el și să-l respecte; dimpotrivă, el dorește ca aceștia să studieze în așa fel încât să dezvolte frica, respectul și dragostea faţă de Creator, el vrea să îi confrunte cu forţa Lui. El vrea să-i învețe cum să se îndrepte direct către Creator. Cei care parcurg un proces de dezvoltare spirituală vor simți la un moment dat senzația de ignobilitate, de slăbiciune, egoismul și viclenia propriilor dorințe.
După ce trăim experienţa acestor senzaţii, nu ne mai putem mândri cu noi înșine, întrucât începem să vedem că tot ceea ce primim vine de la Creator. De aceea, un învăţător de Cabala este o persoană modestă, care trăiește o viață de zi cu zi la fel ca oricare dintre noi, nu un înțelept care este deconectat de această lume.
De aceea nici un învăţător Cabalist și nici studenţii săi nu sunt aroganti; nu-și impun ideile asupra altora și nici nu predică. Scopul învăţătorului este acela de a-l îndrepta pe student către Creator în fiece problemă, şi nu către sine. În toate celelalte metode, chiar și atunci când se prefac că sunt cabaliști, studenţii încep să simtă veneraţie faţă de învăţător, şi nu față de Creator.
Înțelepciunea Cabala este cea mai practică știință dintre toate. Totul este supus experimentării de către student. De aceea un ghid spiritual cabalist nu este doar ca orice învăţător, ci este un îndrumător, un antrenor care lucreează alături de studentul său. Chiar și când studentul nu îl simte, învăţătorul îl ajută mereu și îl îndrumă.
UNDE GĂSEŞTI UN ÎNVĂŢĂTOR?
Găsirea unui îndrumător spiritual este o sarcină destul de dificilă. Am subliniat deja faptul că găsirea învăţătorului meu a fost o mare minune. Lumea noastră se îndreaptă spre rectificare, indiferent dacă ne place sau nu. Planul general al Creatorul este împlinit chiar şi împotriva voinței noastre. El ne-a dezvoltat până la punctul în care putem asculta ce vrea El să ne spună.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, a trebuit să ne dezvoltăm mințile și tehnologia pentru a crede că există posibilitatea unei viteze infinite, a energiei și gândurilor parcurgând distanțe mari și a transformării unei substanțe în alta. A trebuit să fim aduşi în punctul în care să credem în posibilitatea unor deformări ale spaţiului şi timpului și a unor alte scenarii de neimaginat.
Omenirea a reușit acest lucru și acum este la granița înțelegerii dorinței sale egoiste. Credem că există avantaje ale acestei dezvoltări, dar ne apropiem de contrariul acesteia: anume de înțelegerea faptului că evoluția ar trebui să fie una interioară, spirituală și nu exterioară.
Creatorul ne-a făcut să ne dezvoltăm tehnologia în timp ce ne susține evoluția interioară, atât ca indivizi, cât și ca omenire, în ansamblu. Creatorul folosește în acest scop mesageri, Cabaliști necunoscuţi care trăiesc printre noi.
În timp ce noi nu știm de existența lor, ei se află printre noi, lângă noi, muncind și trăind la fel ca noi. Ei ne absorb dorințele, gândurile, plăcerile și suferinţele, amestecă ego-ul nostru egoist cu dorințele lor altruiste și astfel transmit rectificarea, astfel încât să ne aducă pe fiecare dintre noi să ascultăm și să acceptăm ideile spirituale.
Dorințele spirituale altruiste ale acestor cabaliști ascunşi și vasele lor sunt uriașe în comparație cu dorințele noastre egoiste, întrucât dorința lor este să dea totul Creatorului, în timp ce a noastră este doar să ne bucurăm de ceea ce găsim în fața ochilor noștri în această lume. Astfel, un cabalist ascuns poate absorbi cu ușurință dorințele a milioane de oameni, să le rectifice la nivel general și să le promoveze într-o stare în care fiecare persoană își va începe rectificarea individuală.
Mai mult, și acest lucru este greu de înțeles, lumea noastră există din cauza acestor oameni. Acești indivizi au nevoie de grădinițe pentru copiii lor, cărți, haine, etc. Aceste nevoi justifică existența acestor lucruri în lumea noastră.
De fapt, aceasta este justificarea existenței a oricărui lucru. De aceea toate aceste lucruri există și sunt rectificate ulterior. Aceste cuvinte pot suna fals, pot părea exagerate sau fără legătură cu realitatea, însă timpul va demonstra că tocmai în felul acesta este gestionată lumea.
Este imposibil să-i găsești pe acești cabaliști pentru că este sarcina lor să rămână ascunşi și să lucreze în taină cu toată omenirea. Deci, cum faci să-ţi găseşti un învăţător? Fiecare trebuie să caute de unul singur. Acolo unde sfârşeşti de căutat acelui loc îi aparţii.
Cel mai important lucru în această căutare este să nu te minți că, pentru moment, te afli la locul potrivit. Nu fă niciun compromis cu tine însuți și nu urma exemplele altora. Singura cale pentru a-ţi găsi locul potrivit este de a te asculta pe tine însuţi şi nu pe alţii. Trebuie să îţi examinezi sufletul pentru a vedea dacă se simte în largul său, sau dacă este locul în care sufletul își găsește hrana.
Sunt unii printre noi care se uită la alții și încearcă să-i urmeze; în felul acesta ei fac să tacă cererile propriilor lor suflete pentru evolutie spirituală. Ei închid ochii și se mulțumesc cu înțelepciunea academică în loc de dezvoltarea spirituală.
Desigur, imediat ce se amestecă cu ceilalţi, capătă încredere, dar nu fac decât să se înşele pe ei înşişi, întrucât această senzaţie ar trebui să provină doar dintr-un contact direct și personal cu Creatorul!
Aşadar, cei care aleg calea creșterii individuale se simt mai puțin siguri și mai dependenţi. Aceste senzații le sunt trimise de Creator tocmai pentru ca ei să aibă nevoie de El! Atunci, propriul egoism va căuta conexiunea cu Creatorul, încercând să găsească încredere și pace, iar legătura cu Creatorul este într-adevăr scopul Creației.
UN DISCIPOL ÎNŢELEPT
Un discipol înțelept este acela care dorește să învețe de la Însuși Creatorul. Dar ce putem învăța de la Creator? Singura proprietate a Creatorului este dorința Sa de a-Şi încânta creaturile Sale. În măsura în care dorești să dobândești întocmai această proprietate, însemnând să-L încânţi pe Creator, atunci meriţi să ţi se spună „ucenic înțelept”, adică discipolul Celui Înțelept (Creatorul).
Studenții trebuie să lucreze intens în munca lor spirituală pentru ca rugăciunile de a-şi egalizata atributele cu cele ale Creatorului să le fie ascultate. Cei ale căror inimi sunt goale și care, părând că vor să dobândească spiritualitatea, își afișează numai munca înaintea celorlalți, nu vor primi nimic! Nu putem să înșelăm nici pe Creator şi nici propria noastră inimă.
Când nu ne dorim altceva decât pe Creator şi facem toate eforturile posibile pentru a ne împlini acest scop, atunci dorințele noastre vor fi susţinute de Creator.
Celor care pornesc pe calea spirituală li se interzice să vorbească despre gradul pe care l-au dobândit, întrucât acolo unde încep senzaţiile, cuvintele se opresc. În primul rând, ei trebuie să știe de ce au nevoie pentru propria rectificare, întrucât încă nu înțelegem natura vasului potrivit pentru a primi Lumina Superioară ba chiar nici natura Luminii însăși.
Cei care participă la lecții încep treptat să simtă că nu înțeleg orice. Asta reprezintă deja dobândirea unui adevăr fundamental. Creatorul le dă acel sentiment deoarece El vrea să-i aducă aproape de El. Atunci când Creatorul nu vrea pe cineva lângă El, îi dă aceluia satisfacție în viață, în familie și în muncă. De fapt, poţi evolua numai datorită unei perpetue senzații de nemulțumire.
Există un alt mod de a evolua, sau mai bine spus, „de a fi educat”: anume prin dezvoltarea unui sentiment de completitudine interioară. În acest fel, educatorul împiedică orice urcare sau coborâre a discipolului. Pe asta se bazează dezvoltarea tradițională. Când ai un sentiment de completitudine, eşti tentat să nu mai progresezi, întrucât egoul ţi-este satisfăcut.
Intensitatea nemulțumirii este aceea care îţi creează dorința de a rupe propria rutină indolentă. Asta este important în spiritualitate, întrucât nemulțumirea este puterea care ne împinge către creșterea spirituală. Doar efortul și forța de muncă atât în calitate cât și în cantitate, unice pentru fiecare dintre noi, ne pot aduce la împlinirea obiectivul dorit. Prin urmare, orice formă de predare a Cabalei și de diseminare a Înțelepciunii va aduce beneficii celor care o practică, întrucât aceştia acționează precum niște canale prin care cunoașterea Creatorului se poate revărsa în lumea noastră.
Cunoașterea Cabalei nu este valabilă înainte de a trece prin inima ta, prin emoțiile tale. Este posibil să studiem orice știință din lume fără să ne schimbăm atributele; nu există nici o singură știință care să solicite oamenilor de știință să își schimbe opiniile și să se corecteze. Asta întrucât toate științele gravitează în jurul acumulării de cunoștințe despre partea exterioară a lumii noastre, deși chiar știința începe să afle despre dependența dintre rezultatele unui experiment și atributele omului de știință care l-a efectuat. În viitor, oamenii de știință vor descoperi că orice cunoștințe reale pot fi obținute numai dacă cercetătorii își egalizează propriile proprietăți cu cele ale obiectului de studiu.
Prin urmare, dacă dorim să înțelegem structura lumii în gradul în care se formează aceste evenimente, în care sufletele noastre sălăşluiesc înainte de a coborî în această lume și unde se întorc în cele din urmă, deci dacă vrem să vedem imaginea realității așa cum este, fără a depinde de timpul care ne controlează viața (visul multor fizicieni), atunci trebuie să devenim precum Realitatea Superioară, prin noi înșine.
Cabala ne arată cum putem învăța să simțim nivelurile superioare ale realităţii. O Lumină a Înțelepciunii poate fi simțită doar de un vas care a fost pregătit pentru asta, progresând către o stare numită „credință deasupra rațiunii”. Ce este interesant și frumos în acest întreg proces este faptul că un vas spiritual este generat doar atunci când cineva efectuează de fapt acțiuni cu intenţia de a dărui. Însă cei care studiază și rămân la nivelul propriei lor raţiuni, și cu cunoaşterea pe care au dobândit-o la nivelul de animal, vor constata că această cunoaştere nu le alimentează decât egoismul și nu susține crearea unui vas cu ecran.
Ar trebui să ne monitorizăm dorințele care apar în noi. Fiecare dorință ne este trimisă de Sus, inclusiv dorința de Lumină, de onoare, de bani, de cunoaștere și așa mai departe. Fiecare dintre noi trebuie să ne cercetăm dorințele care ies la suprafață din noi în fiece moment și să le alegem pe acelea pe care trebuie să le împlinim în conformitate cu principiile Cabalei și nu în funcție de „ceea ce simţim în maţe”.
Pare a fi extrem de dificil pentru noi să renunțăm la plăcerile acestei lumi când ni se oferă atâta abundenţă, încât nu avem de făcut decât să întindem mâna şi să luăm. Pare a fi imposibil să renunţăm la ele în favoarea unei plăceri spirituale viitoare pe care nu o înțelegem.
Cu toate acestea, odată ce proprietățile noastre sunt puțin mai apropiate de cele ale Creatorului, vom înţelege iluzia oferită de plăcerile noastre lumești, inutilitatea și lipsa de sens a acestora în comparație cu chiar cea mai infimă picătură pe care o primim prin alipirea noastră la Creator. În acel moment, vom prefera în mod firesc încântarea egoistă spirituală celei egoiste trupeşti.
Tuturor ni se oferă multe șanse de a începe să progresăm în direcţia corectă. Este important să identificăm aceste oportunități și să nu ratăm nimic ce ne este dat de Creator. Trebuie să ne străduim numai pentru El și să încercăm să vedem Providenţa Lui în tot ceea ce ni se întâmplă, în fiecare gând care ne vine în minte.
Cei mai mari cabaliști au scris despre modul în care trebuie să înaintăm în lumea spirituală. Creatorul ne oferă mult mai mult decât trebuie pentru a avansa, şi trebuie să-I fim recunoscători Lui și Cabaliștilor pentru că ne-au dat toate acestea.
Învăţătorii care ne-au transmis dorința pentru Creator și Scopul Providenţei Lui, au fost la un grad spiritual atât de ridicat încât este dincolo de imaginația noastră, cu atât mai mult cu cât suntem înainte de a dobândi chiar și cel dintâi și cel mai scăzut grad spiritual.
Conceptul de a primi pentru sine nici măcar nu există în gradele pe care liderii noştri spirituali le-au dobândit. Ei găsesc plăcere din contactul cu El din revenirea la El! Marii Cabaliști au găsit cuvinte speciale pentru a descrie acţiunile Creatorului pentru noi; ei au îmbrăcat Lumina și acțiunile Lui în cuvinte și expresii anume. Cabaliștii au scris la un nivel pe care să-l putem înţelege la începutul călătoriei noastre, astfel încât după aceea, prin munca noastră grea și adâncinfu-ne în studiul textelor, să putem simți direct și complet Lumina Lui.
MEDIUL PENTRU STUDIU
Conform planului creației, trebuie să ajungem într-o stare în care să putem trăi conform legilor spirituale. Necazurile pe care le trăim cu toții, dezastrele și catastrofele globale sunt toate menite să ne determine pe fiecare în parte, ca indivizi, și omenirea în ansamblu, să respectăm poruncile spirituale în vreme ce încă trăim în această lume.
Baal HaSulam scrie referitor la Cabala că este o metodă pentru „revelarea Dumnezeirii Lui către creaturile Sale în această lume”(Revelarea Dumnezeirii, Matan Tora). El nu scrie despre ce se întâmplă după moarte, ci în mod specific despre ceea ce trebuie să ni se întâmple în timp ce suntem aici, în această lume.
Cabala se referă numai la lucrurile de care avem nevoie în această lume, la ceea ce trebuie să împlinim dacă nu vrem să ne irosim viața și să trebuiască să ne reîncarnăm pentru a termina ceea ce nu am terminat până atunci. De aceea, Înțelepciunea Cabala este cea mai practică și mai necesară știință existentă.
Este inevitabil; viața însăși ne obligă să acționăm în acest fel și după ce s-au terminat toate suferinţele, încă mai avem ceva de terminat pentru rectificarea noastră ca individ. Nu este ca și cum s-ar schimba ceva în realitate la sfârșitul rectificării; va fi același univers, cu aceleași stele, aceleași păsări și aceiași arbori. Se va fi schimbat însă, conștiința noastră! Percepția noastră despre lumea din jurul nostru va fi schimbată pentru că vom fi diferiți în interior.
Nimic altceva nu trebuie să se schimbe, ci trebuie doar să continue în mod firesc, ghidat de Creator. Singura diferență va fi că omul va deveni un Om adevărat, în locul fiarei care este astăzi.
Acest lucru se poate realiza studiind într-un grup special, având cărţile potrivite și sub îndrumarea unui adevărat îndrumător spiritual. Este scris că, cu cât studenţii unui învăţător înţeleg mai bine ce trebuie să facă învăţătorul lor, cu atât sunt ei şi învăţătorul lor mai aproape de perfecţiune. Despre asta scrie Baal HaSulam; el descrie cum ar trebui să fim în starea noastră rectificată.
În primul rând, învăţ despre concatenarea lumilor, Parţufim și Sfirot de Sus în jos. Apoi, trebuie să încep să urc de jos gradele spirituale care au fost pregătite în prealabil, pentru a realiza rectificarea în timp ce trăiesc în lumea noastră. În total, există 125 de grade care ne separă de Creator și pe care trebuie să le urc în lumile spirituale. Aceste grade sunt fazele de dobândire a Creatorului.
În starea mea actuală acţionez în funcție de cum înțelege natura mea egoistă. Consider cutare sau cutare lucru drept bun sau rău; Învăț din mediul care mă înconjoară și acționez în consecință.
Cu cât mă conectez mai mult cu ceea ce mă înconjoară, cu atât mai liber mă simt în această lume, și văd că lumea din jurul nostru se schimbă în funcție de cum vrem noi să o vedem.
Fiecare generație este caracterizată de sufletele sale unice. Vedem cât de diferită este fiecare generație observând cât de diferiți sunt părinții noştri faţă de noi. Asta pentru că sufletele acumulează din ce în ce mai multă experiență în fiecare ciclu de viață, iar cererile lor cresc, în comparație cu precedenta generație. De aceea, fiecare la timpul lui își dorește noi descoperiri, care induc un progres și mai mare cu fiecare generație.
Când începem să ne punem întrebări în legătură cu lumea noastră spirituală, începem să vrem să reorientăm mediul nostru înconjurător și întreaga lume către echivalenţa cu Creatorul. Ultima fază a acestei schimbări va fi aceea că lumea va dobândi echivalența absolută de formă cu Creatorul. Această generație se numește „ultima generație”, nu pentru că nu va mai fi nimic după aceea, ci pentru că această generație va fi cea mai desăvârşită, una care nu va mai avea nevoie de alte rectificări.
Cabala nu vorbește despre evoluția de după aceea; asta face parte din secretele Torei. Tora (Cabala) vorbește doar despre cum să urci cele 125 de grade ale dobândirii Creatorului.
Pe de o parte, mediul nostru este locul în care respectăm legile spirituale și schimbăm ceea ce ne înconjoară. Pe de altă parte, putem să ne schimbăm mereu, odată cu schimbările mediului nostru.
Modificările aduse mediului nostru ne afectează proporțional cu numărul oamenilor din acel mediu. De pildă, grupul de studenți este, în acelaşi timp, un loc propice rectificării cât și o sursă de putere pentru fiecare dintre membrii săi. Chiar dacă unul dintre ei nu este puternic și nu poate contribui la grup într-un anumit moment, acela va primi în continuare putere din partea grupului pentru a se rectificica.
De aceea, fiecare trebuie să-şi construiască un mediu personal adecvat. În acest fel, poţi primi puteri pentru rectificarea spirituală și te poţi urca din nou după fiecare cădere. Într-un grup care nu este încă în măsură să ofere suficiente puteri pentru rectificare, vor exista mulți cu spirit slab care nu au puterea de a progresa. Într-un mediu propice, deși apar astfel de situații, ele nu vor dura.
Fiecare grad constă din următoarele: „pe partea (linia) dreaptă” se găseşte puterea altruistă a Creatorului; „pe partea (linia) stângă” se află forța egoistă a dorinței creată de El. Între ele se găseşte creatura. Acum creatura trebuie să ia cantitatea potrivită de putere din partea dreaptă și din partea stângă și să le folosească pentru a se ridica la gradul următor.
Termenii de „dreapta” și „stânga” sunt simbolici, la fel ca toate celelalte simboluri cabaliste, dar le folosim pentru a ne ajuta la definirea caracteristicilor Lumilor Superioare.
Acest proces de mişcare de pe linia dreaptă, pe linia stângă și pe linia din mijloc, continuă până la gradul 125. Aceste grade sunt împărțite în cinci lumi, având fiecare douăzeci și cinci de grade interioare. Prima lume spirituală de jos, cea care este deasupra noastră, se numește lumea Asiya. Deasupra ei se află lumile Yeţira, Briya, Aţilut și în sfârșit Adam Kadmon. Lumea noastră este sub cel mai de jos (inferior) grad al lumii Asiya și este separată de ea printr-o barieră (Machsom).
Atât puterile de pe linia dreptă cât și cele de pe linia stângă ne ajută să depășim dificultățile în trecerea noastră de la un grad la altul. Atunci când începem să lucrăm împotriva egoismului nostru simțim puterea și dorința de a urca. Aceasta este prima fază, linia dreaptă, cea a puterilor Creatorului.
A doua fază este pur și simplu când apelăm la linia stângă și adăugăm mai mult egoism cu care să lucrăm. Acum, suntem într-o stare complet opusă liniei drepte: suntem abătuţi, deprimaţi și slabi. In orice caz, a fi pe linia dreaptă depinde de Creator şi nu de noi.
Este necesar să fim pe linia stângă, astfel încât să simțim egoismul, dar cât timp rămânem acolo depinde doar de noi. Îl putem scurta la minimum.
Perioada de timp în care ne vom simți rău depinde de cât timp rămânem pe linia stângă. Dacă înțelegem că actuala noastră stare rea survine numai pentru a ne rectifica viitorul, o vom considera ca pe o stare bună și vom trăi experienţa oricărei suferinţe ca pe o necesitate și, prin urmare, ca pe ceva bun.
Aceasta este maniera în care ne vom schimba percepția despre bine și rău: grupul şi mediul înconjurător ne pot ajuta la rectificarea acestor senzaţii, întrucât putem lua forțe spirituale de la acestea până când vom fi intrat şi noi în lumea spirituală. Toate creațiile sunt de fapt fragmente ale corpului lui Adam HaRişon și numai dorințele sau trupurile noastre nerectificate ne separă de Creator.
Atunci când egoismul este înlăturat, putem primi cunoaştere de la celelalte suflete. Le putem simți întrucât toţi sunt dispuşi să facă orice este necesar unii pentru alţii. Un grup trebuie să fie construit având în minte un singur scop: acela de a deveni un întreg unitar, cu un spirit uniform. Un acelaşi nivel trebuie păstrat cu stricteţe între toți membrii grupului. Toţi ar trebui să fie dispuşi să se ajute reciproc și să se amestece unii cu alţii în fiece moment.
În realitate, primim din partea grupului nostru o „încărcătură” spirituală în măsura în care suntem în stare să ne anulăm propriul ego înaintea fiecărui membru și înaintea grupului în ansamblu. Un inferior poate primi de la cel superior, dar pentru ca acest lucru să se întâmple, fiecare membru trebuie să-i privească pe ceilalți ca fiind mai sus decât el însuși.
Grupul ar trebui să fie concentrat întotdeauna pe „măreția Creatorului”. Acest scop trebuie să dicteze fiecare mișcare. Când se întâmplă asta, fiecare va fi capabil să primească încărcarea spirituală din partea grupului, iar căderile vor fi depăşite fără probleme.
Fiecare grad al sufletelor își construiește pentru sine mediul potrivit gradului respectiv. Totul depinde de grad, adică de nivelul interior al sufletelor.
Un grup bun este unul flexibil, care să încurajeze principiul schimbării pentru a-l străpâni, chiar dacă asta înseamnă schimbări permanente care indică progresul acestuia.
Viața, munca, familia, viața fizică a trupului material, toate trebuie schimbate în concordanţă cu spiritualitatea membrilor grupului. Asta vrea Creatorul de la noi.
Trupurile noastre vor exista în această lume, în timp ce sufletele noastre vor exista în lumea spirituală. Cu cât mai des sufletul desfășoară activități spirituale, cu atât mai bine se va obişnui trupul cu legile spirituale. La sfârșitul dezvoltării noastre spirituale, relațiile în familie și între membrii grupului trebuie să fie construite în conformitate cu legile lumii Aţilut.
Adam HaRişon a fost creat în mod intenționat cu trupul-dorința sa formată din nouă Sfirot, plus Malhut care este împărțită având o parte care poate absorbi și adopta proprietățile celor nouă Sfirot superioare (incluzând proprietățile Creatorului) și o parte care nu poate adopta aceste proprietăți, numită „inima de piatră”.
Adam HaRişon a păcătuit sperând să primească Lumina în Malhut de la cele nouă Sfirot superioare pentru a da Creatorului. În orice caz, pentru că Malhut nu a putut să absoarbă acea proprietate, acel scop altruist, a primit Lumina cu intenţia de a primi. Drept urmare, sufletul său s-a dezintegrat în 600.000 de suflete distincte care nu pot simți sufletul complet pe care l-au format, sau să se simtă unul pe altul.
Fiecare parte a sufletului este o voință de a primi plăcere. Se numește „ego” și trebuie rectificat. Acesta este rectificat prin înălţarea sa cu 125 de grade, ceea ce înseamnă că fiecare rectificare constă dintr-o rectificare a unei a 125-a părţi din fiecare dintre cele 600.000 de dorințe-suflete. De fiecare dată, o parte merge de pe linia dreaptă pe linia stângă și revine pe linia de mijloc, ia puterea Creatorului de la dreapta, adică voința de a dărui și dobândește voința de a primi de la stânga. Linia de mijloc este însumarea: o voință de a primi cu intenţia de a dărui.
Obţinem întotdeauna suficientă putere de Sus cu care să depășim egoismul de pe linia stângă, rectificând partea egoistă relevantă, de la a lucra pentru a primi, la a lucra pentru a dărui. Nu primim decât ceea ce putem lua. Dacă cineva primește puterea de Sus, atunci nu îi va fi trimisă o situație proastă.
Dacă un membru al grupului dorește să devină mai spiritual, acel membru trebuie să fie întotdeauna capabil să preia din grup atât puterea spirituală, cât și egoismul. De aceea, aceste două proprietăți trebuie să meargă întotdeauna mână în mână în grup.
Cel ce vine la Cabala este în mod normal foarte egoist și foarte independent. El are nevoie de timp pentru a începe să-și dorească Creatorul și să înțeleagă importanța scopului Creației. Abia atunci poate începe ego-ul să se diminueze în fața grupului pentru ca el să le dea și să primească de la ei.
La început, ar putea exista o dorință de a contribui la grup, dar cauza colectivă trebuie să-l oblige pe fiecare membru să facă acest lucru. Dacă toată lumea înțelege că nu este nimic mai important decât scopul Creației, va fi mai ușor pentru toți să devină benefici pentru grup.
Dacă, totuși, unuia îi pasă mai mult de plăcerile lumești și nu se poate rupe cu de la sine putere de ele, înseamnă că nu a venit încă vremea să adere la grup. Sufletul lui nu este încă pregătit să-și ia asupra sa legile spirituale. Atunci când omul termină toate plăcerile acestei lumi, atunci el este împins spre spiritualitate. Nu trebuie să trăieşti toate experienţele posibile în această lume înainte de a decide că nu ai nevoie de ele. Această cunoaștere este dobândită primind de Sus dovezi ale josniciei goanei după plăcerile animalice.
Ceea ce ne atrage către spiritualitate este plăcerea relativ mai mare, pe care o găsim în ea, în comparație cu lumea corporală. De aceea o dorim și de aceea este autentică. Întreaga noastră lume există și este hrănită doar de minusculă scânteie a Luminii spirituale care a străbătut bariera și a pătruns în lumea noastră. Acum, imaginează-ţi o lume spirituală complet umplută cu Lumină, de miliarde și miliarde de ori mai mare decât scânteia acestei lumi. Imaginează-ți ce plăceri există acolo!
Dar cum să ajungem acolo? Știm că pentru a face acest lucru, trebuie să ne modificăm natura noastră egoistă dintr-o voință de a primi într-o voință de a dărui. Dar ceea ce nu înțelegem este această voință de a da. Eu personal nu am cuvintele care să o explice. Mintea noastră pur și simplu nu are „circumvoluţiunile” care să ne ajute să percepem așa ceva, întrucât mintea noastră funcționează într-un sistem egoist.
Mai mult, ni se spune că este suficient să schimbăm intenţia dorinței, nu dorința în sine, pentru a obține plăcerea. Acest lucru înseamnă că discutăm despre un concept ce ţine în întregime de psihologie şi, ca şi pănă acum, vom primi plăcere. Deci, care este diferența și pentru cine o primesc?
Asta presupune să ne întrebăm: „Unde este acel comutator pe care trebuie să-l inversez, pentru a o primi? ” „Comutatorul” se află la granița dintre egoismul lumii noastre și altruismul lumii spirituale. Se numește Machsom („bariera”).
Când traversăm bariera, ne-am sfârşit pregătirile. Emoțiile noastre sunt acum coapte pentru lumea spirituală. Pentru a ajunge într-o astfel de stare, avem nevoie de un grup și perseverență în studiile noastre.
Avem nevoie de grupul nostru care să ne ajute să dezvoltăm intensitatea necesară a dorinței de spiritualitate. Atunci, se petrece o descoperire interioară și începem să primim de Sus puterea spirituală și cunoaşterea.
CĂRŢI
În fiecare generație, Creatorul trimite suflete speciale în această lume, al căror scop este să o rectifice și să transmită umanităţii Cunoașterea Lui. Se spune că „Creatorul a văzut că nu sunt destui înțelepți, așa că i-a plantat în fiecare generație.” De aceea, în fiecare generație există lideri și îndrumători spirituali care adaptează Înțelepciunea Cabala la proprietățile unice ale epocii lor.
Au existat sute de cărți scrise de-a lungul anilor având drept subiect Înțelepciunea Cabala. Totul a început cu prima carte despre Înțelepciunea Cabala, Raziel HaMala’ach (Îngerul Raziel), scrisă de Adam HaRişon, iar a doua a fost, Sefer Yeţira (Cartea Creației), scrisă de Avraam Patriarhul. Cu toate acestea, cea mai populară dintre cărţile de Cabala este Cartea Zohar. Ea a fost scrisă în secolul al II-lea e.n. de Rav Şimon Bar Yohai.
Cabalistul contemporan, Rav Yehuda Aşlag (1884-1954) a scris un comentariu la Cartea Zohar precum și comentarii la toate scrierile lui ARI într-un limbaj contemporan, astfel încât să le putem înțelege. Astăzi, sufletele care coboară în lumea noastră sunt astfel încât Zohar-ul și cărțile lui ARI, cu comentariile lui Baal HaSulam (Rav Yehuda Aşlag) precum și propriile cărți ale acestuia, ne pot ajuta să intrăm în lumea spirituală.
Comentariul lui Rav Aşlag la Cartea Zohar se numește Sulam (Scară), întrucât atunci când studiezi Cartea Zohar, te înalţi spiritual de jos, ca și cum ai urca o scară. Comentariul pe care Rav Aşlag l-a scris la cartea Arborele vieții a lui ARI se numește Studiul celor zece Sfirot. În plus, Rav Aşlag a scris un număr mare de cărți complementare, printre care Matan Tora (Dăruirea Torei), Cartea Introducerilor, Beit Sha’ar Hakavanot (Casa Poartă a Intenţiilor) și altele.
Recomand studierea Cabalei numai în conformitate cu cărțile acestui mare cabalist, pentru că sunt scrise într-un limbaj simplu și clar și oferă o perspectivă asupra întregii cunoaşteri ascunse a Zohar-ului și a surselor care l-au precedat. Vă recomand, de asemenea, să citiți cărțile lui Rav Baruch Aşlag și cărțile pe care le-am publicat eu. Nu vă recomand să citiți alte surse de teamă ca nu cumva să înţelegeţi greşit textul acelor cărţi.
Cu toate acestea, odată ce un student dobândește elementele de bază ale Înțelepciunii Cabala prin studierea cărților lui Rav Aşlag, el poate citi orice literatură disponibilă despre Cabala, întrucât el va şti dacă acea carte este spirituală sau nu. Conținutul cărții va fi clar, iar sursele adevărate se vor diferenția cu ușurință de cele false.
Ordinea corectă de citire a cărților lui Baal HaSulam este: Matan Tora, Prefată la Cartea Zohar, Reflecție interioară (Ohr Pnimi) la prima parte a Studiului celor Zece Sfirot, Prefată la Înțelepciunea Cabala, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot.
LIMBAJUL TEXTELOR CABALISTICE
Cabaliștii scriau în mod normal în ebraică sau în aramaică, așa că este foarte dificil să studiezi Cabala fără să știi limba ebraică. Limba ebraică are o semnificație aparte. Fiecare cuvânt, combinație de litere sau formă de scriere, ascunde o cunoaştere spirituală ce nu pot fi traduse în altă limbă. Se pot înțelege cuvinte și propoziții ebraice numai în funcție de gradul de dezvoltare spirituală. Acest lucru se datorează faptului că înțelegerea se referă la echivalența proprietăților cu sensul ascuns al cuvintelor.
Este imposibil de transmis aceste informații printr-o simplă traducere în altă limbă, dar este cu siguranță posibil să începi studiul Înțelepciunii Cabala într-o limbă străină. Numai după aceea va fi nevoie de ebraică, conform progresului spiritual al fiecăruia. Acestea fiind spuse, studenții vor putea simți gradele spirituale prin care trec și le vor înțelege chiar și fără o limbă anume. Căci, așa cum se spune, „Sufletul te va învăța”.
Majoritatea textelor importante de Cabala au fost scrise în ebraică. Un studiu profund al acestor texte necesită o minimă cunoaștere a limbii ebraice. Cu toate acestea, textele de Cabala pot fi scrise în orice limbă. Zohar-ul, de exemplu, a fost scris în aramaică, care era limba vorbită în Persia antică acum două mii de ani. Cabala vorbește despre emoții și trăiri prin care trecem și acestea pot fi explicate în orice limbă, sau chiar fără o limbă anume, cum ar fi prin muzică sau prin alte mijloace.
Toată lumea învață limbaje: muzicienii trebuie să știe un pic de italiană, medicii au nevoie de câteva elemente de bază ale limbii latine, iar cei din domeniul IT trebuie să știe engleza. Fiecare știință are propriul său limbaj. Limbajul Cabalei este limba ebraică, deși ar putea fi explicat și în alte limbi la fel de bine.
CÂND STUDIEM?
Cabala se studiază noaptea, atunci când alții în mod firesc dorm și nu există obstrucții din partea gândurile lor egoiste. Efortul de a-ţi trezi corpul fizic și de a-l supune în scop spiritual este recompensat de Sus, iar studenții obțin proprietăți altruiste.
Cabaliștii se comportă în funcție de propriile obiective: fie se izolează ei înșiși și rămân ascunși sau se expun tuturor printr-o largă publicitate pentru a atrage studenți și pentru a crește următoarea generație de cabaliști. În cazul din urmă, ei înființează un grup de studenți. Studiul în grup este mult mai benefic decât studiul individual.
Se spune în Introducere la Studiul celor zece Sfirot (articolul 155), că există acea Lumină Înconjurătoare care strălucește în jurul fiecăruia care studiază Cabala, lumină care purifică și pregătește sufletul pentru a primi Lumina Interioară. Intensitatea luminii respective depinde de intensitatea dorinței fiecăruia de a dobândi cunoaşterea textului citit.
Este posibil să fi observat că atunci când suntem într-un grup, începem să fim interesaţi de lucrurile care îi interesează pe cei din jurul nostru, tot aşa cum ni se face poftă atunci când îl vedem pe altul cum mănâncă. Când îi vezi pe prieteni cum studiază Cabala începi să îi invidiezi. Asta duce la dezvoltarea dorințelor tale spirituale și sporeşte puterea luminii înconjurătoare asupra ta.
În plus, dacă un număr de oameni studiază împreună, asta nu înseamnă doar că stau în aceeași cameră citind acelaşi lucru din aceeași carte. Ei își împărtășesc aceleași dorințe și aceleași intenții și aspirația de a se elibera de egoismul lor și de a relaționa cu prietenii lor, așa cum o fac ei înșiși. În acest caz, dorințele lor de dezvoltare spirituală se unesc și extind o cantitate imensă de lumină înconjurătoare, care îi afectează pe fiecare dintre ei. De aceea este mult mai ușor să obții rezultate bune într-un grup decât atunci când ești singur.
METODA DE STUDIU
Metoda de studiu ar trebui să se bazeze pe munca în grup și, în același timp, să sublinieze munca individuală. Baal HaSulam și Rabaş au scris multe despre cum trebuie să fim atenți la gândurile și dorințele prietenilor noștri. Dacă un prieten pune o întrebare în timpul orei de studiu, fiecare dintre participanți trebuie să încerce să înțeleagă acel gând. Asta se numește Hitkalelut (contopirea, amestecarea) unuia cu ceilalţi. Astfel, întregul grup trăiește în interiorul fiecăruia dintre membrii săi.
Pentru a ajunge la asta, trebuie să ne diminuăm propria valoare în ochii noștri în comparație cu cea a prietenilor noștri, astfel încât să putem colecta gândurile, dorințele și proprietățile interne și spirituale ale celorlalţi. Astfel, fiecare dintre noi vom câștiga și ne vom îmbogăți pe noi înșine. Este inadmisibil să vorbim despre probleme spirituale atunci când nu suntem în timpul orei de studiu. Dacă vorbeşti, poți să explici procesele spirituale în limbajul Cabalei: Parţufim, Sfirot, lumi, ce Lumini se duc unde, etc. Totul este o știință și totul este cunoaştere.
Această cunoaștere poate fi explicată, întrucât nu impune nimic nimănui. Poţi să transmiţi altora înțelegerea ta despre Cabala, dar nu și trăirile și dorințele tale interioare. La început, unii urmăresc lucruri precum sănătatea și bogăția în urma studiului, succesul la locul de muncă și așa mai departe. Ei îşi pot imagina că: „Poate Cabala mă va ajuta să văd în viitor așa că aș putea câștiga la loterie.”
Pe scurt, noi vrem, în general, să ne facem viaţa mai bună. Căutăm să obţinem satisfacție în tot ceea ce facem în această lume; asta este natura noastră. Chiar și atunci când cineva îşi ia viaţa, el o fac pentru că nu vrea să simtă suferinţa, ceea ce înseamnă că încearcă să-și îmbunătățească situația.
Aceste considerente se schimbă permanent, dar cel mai important lucru este să înțelegem de ce facem ceea ce facem.
DEZVOLTAREA CURSULUI
Când ajungem la un anumit grad, noi stabilim cum ne raportăm la ceea ce ne umple vasele (ceea ce ne dorim), însemnând care sunt dorințele pure (altruiste) și care sunt cele impure (egoiste). Această examinare este cea care determină gradul nostru spiritual. Procedând astfel, ne îmbunătățim proprietățile interioare.
De fapt, noi nu urcăm şi nici nu coborâm vreo scară a gradelor spirituale; toate aceste schimbări reflectă proporţia dintre părțile noastre rectificate și cele nerectificate. Asta determină gradele și nivelurile dezvoltării noastre spirituale. În sens fizic, toată lumea rămâne aceeași, dar în interior, totul se schimbă. În interiorul nostru ne înălţăm din această lume în lumea Asiya, Yeţira și până în lumea Ein Sof.
Există cinci lumi sfinte (pure), care înseamnă cinci grade în evoluția vasului, cinci grade ale ecranului: Şoreş, Alef, Bet, Gimel și Dalet. Este scris în Introducere la Studiul celor Zece Sfirot că dacă cineva învață prin metoda corectă și depune toate eforturile cu intenția corectă, lumea spirituală poate fi dobândită în trei până la cinci ani.
Asta înseamnă că ne putem rectifica pe noi înșine și să începem ascensiunea noastră reală în spiritualitate în funcție de abilitățile noastre adevărate. Nu înseamnă că trebuie să încetăm toate celelalte activități. Dimpotrivă, trebuie să lucrăm, să studiem, să facem o familie și să trăim experienţa problemelor și dificultăților pe care viața le prezintă. În felul acesta evoluăm.
Trebuie să muncim doar atât cât putem. Nu este ca și cum ni s-ar cere să facem ceva care este dincolo de puterile noastre. Să spunem că avem nevoie de 6-7 ore de somn pe zi. Muncim aproximativ 8 ore, pierdem aproximativ două ore întorcându-ne de la serviciu, mâncăm, facem baie și petrecem ceva timp cu familia noastră.
Nu asta cere Cabala de la noi. Cabala ne cere timpul care rămâne după ce a fost făcut tot ceea ce este necesar. Dacă investim tot timpul liber în Cabala, asta va fi cu siguranță suficient.
Cel mai important lucru referitor la studiu este să dedicăm două sau trei ore dimineața înainte de a merge la muncă acestor eforturi. Luăm acest timp doar de la noi înșine. Aceste 2-3 ore sunt suficiente. Este important să înveți cu intenția corectă; te întrebi de ce să o faci. Scopul este cel mai important lucru!
Așa cum am menționat anterior, spiritualitatea poate fi dobândită în termen de trei până la cinci ani. Totuși, acest proces poate dura și șase ani sau mai mult. În orice caz, dobândirea spiritualității este o necesitate, pentru că dacă nu o facem în viața aceasta, atunci o vom face în viețile următoare.
Trebuie să ne gândim pentru ce trăim – toate eforturile pe care le depunem în această muncă, fiecare gând, se adaugă la contabilitatea generală a muncii noastre spirituale. Atunci când munca este suficientă, primim un „impuls” de Sus și intrăm în lumea spirituală.
SOLICITAREA RECOMPENSELOR
De ce e nevoie să studiezi, să muncești, să trăiești, și unde mă vor duce toate acestea în cele din urmă?
Ar trebui să-L privim pe Creator în fiece lucru pe care-l faptuim și să-L dorim tot timpul și să ne alipim Lui. Trebuie să ne gândim și să examinăm în permanență ce vrea El de la noi. Acest scop ar trebui să fie, în fiece moment, chiar în fața noastră. Dacă scopul este întotdeauna clar, asta ne va transforma în Cabaliști și putem începe să simțim cunoaşterea din lumile spirituale.
A învăţa textele, mai mult sau mai puțin, nu este foarte important. Noi folosim cunoaşterea pentru a ne conecta cu materia; cu cât studiem mai mult, cu atât cererea noastră pentru Creator devine mai mare și cu atât mai intensă devine întrebarea: „De ce nu am încă nimic? Unde este rezultatul eforturilor mele? Mi-am dedicat atâtea ore de muncă, am pierdut mulți bani pentru că în loc să muncesc eu învăţ, nu acord suficient timp familiei mele, aș fi putut să mă distrez mai mult făcând alte lucruri …” Toate aceste argumente nu fac decât să crească cererea egoistă a Creatorului: „De ce nu am încă nimic?”
De aceea, trebuie să solicităm o răsplată pentru fiecare minut, fiecare secundă pe care le-am acordat Cabalei. Nu ar trebui să spunem: „Sunt aici pentru că sunt un altruist.” Putem fi altruiști în altă parte, dar în Cabala ar trebui să fim zgârciți în totalitate. Trebuie să ne întrebăm în fiecare minut dat studiului Cabalei: „De ce? Pentru ce?”
Abia atunci ne vom concentra direct asupra scopului. Dacă nu solicităm o răsplată pentru fiecare minut, înseamnă că nu avem nevoie de minutul următor, că nu rezultă nicio nevoie în urma studiului nostru. Dacă este aşa, vom rămâne cu mâna goală.
Examinarea motivelor acțiunilor noastre în fiecare minut este cel mai de preţ bun al nostru. Mintea și trupul nostru se revoltă vehement împotriva lui. Am face orice: să desenăm scheme, să învățăm cu meticulozitate despre Sfirot, despre lumi, să scriem articole despre Cabala, orice numai să scăpăn de examinarea scopului, întrebarea principală referitoare la legătura noastră cu Creatorul.
Întregul egoism este concentrat exact în punctul dintre om și Creator. Va trebui să îţi stingi egoismul exact în măsura în care vrei să te alipeşti Lui. Creatorul poate fi simțit doar acolo unde egoismul este stins. Asta rezumă întreaga noastră muncă și tocmai despre asta ne este interzis să vorbim unul cu celălalt. Ni se interzice să vorbim despre intenție, despre motivele pentru care cerem ceea ce cerem de la studiu. Putem vorbi oricât vrem, însă, despre studiu – despre Parţufim şi Sfirot.
Nu este important dacă prietenii noștri cunosc sau nu materialul. Nu trebuie să-ţi fie teamă că ţi se va spune ceva ce nu este corect; este lipsit de sens. Important este că ai învățat ceva și mai ales că ai făcut-o cu un prieten. Prin urmare, dacă cineva te întreabă ceva, oferă-i răspunsul. Nu-ţi fie teamă să greșeşti, întrucât nu este important.
Cu toate acestea, nu desconsidera cunoaşterea. Această cunoaștere este foarte importantă pentru că rezultatul studiului va fi o unificare a experiențelor, senzaţiilor interioare și simţirea textului studiat. Vei începe să înțelegi ce este un ecran, o dorință, o Lumină, plăcerea; vei începe să vezi cum intră Lumina și cum se retrage și pune presiune și vei începe să simți aceste acțiuni în interiorul tău. De aceea trebuie să învățăm, pentru că, în final, studiul, munca interioară și senzaţiile se vor uni pentru a crea o singură experiență.
La început, însa, când studiul ţi-este deconectat de senzaţiile tale, nu are nicio semnificaţie faptul că cineva știe mai mult sau mai puțin decât tine, sau că ceva este corect sau nu. Totuşi, atunci când studiul devine ceva ce simți, atunci este interzis să transmiți altora! Poţi transmite cunoaştere, dar niciodată senzaţii și emoții.
În general, ar trebui discutate doar subiecte generale. Problemele care se referă la scopul tău sunt probleme personale, nu subiect pentru discuții. Studenții mei vin la mine doar dacă sunt complet nedumeriți. Dar dacă le adresează celorlalţi întrebările lor, ei îşi fac rău lor şi prietenilor lor.
Omul se naște un foarte mic egoist. În urma travaliului naşterii, se naşte o creatură mică pur egoistă stând în pat şi urlând. În această fază, omul nu diferă de niciun alt pui de animal. El se dezvoltă folosindu-şi cele cinci simțuri, trăiește, îşi însuşeşte lucrurile din această lume, poate deveni un om de știință, este fericit și nu are nevoie de nimic mai mult decât atât.
Există, totuşi, câteva diferențe între oameni și animale: omul vrea să devină bogat, să obțină putere și control, onoare și cunoaştere. El nu are nevoie de Creator pentru a obţîne aceste lucruri, dar dacă este impregnat de Sus cu o mică rădăcină a viitorului vas spiritual, el va începe să caute ceva cu care să umple acest vas.
Creatorul pare să implanteze ideea unei mici surse de lumină, sau o mică nevoie de Lumină, care este de fapt același lucru. Sângele nu poate umple nevoia de Lumină și nu o pot face nici averea, puterea sau onoarea. Acea nevoie și împlinirea ei nu aparțin acestei lumi, ci lumii spirituale. În fiecare grad există o dorință anume și împlinirea ei. Dacă cineva este impregnat de dorințe corporale, aceste dorințe pot fi satisfăcute în această lume. Nu este important dacă umplutura este mare sau mică, important este că umplerea există în această lume.
Dacă cineva este impregnat de dorințe care nu sunt din această lume, atunci acela începe să caute. El poate căuta oriunde cu aceste dorințe fără să şi le poată satisface. Nu există satisfacție lumească pentru această nevoie. Ea este dată de Sus și de aceea de acolo trebuie să vină satisfacerea ei.
Ocazional omul reușește să stăvilească această dorință și intră într-un fel de comă, care este modul în care trăiesc majoritatea oamenilor. Dar ceva încă nu-i dă pace: ce poate el să facă?
Dacă nu are această dorință în interior, omul începe căutarea și o va găsi în cele din urmă în Cabala. Din momentul în care începe să studieze Cabala, pentru el încep problemele. Este nevoie de muncă pentru a umple dorința cu plăcere. Să spunem că pentru a câștiga o anumită sumă de bani, el singur trebuie să muncească din greu un anume număr de ani.
Pentru a obține însă faima, trebuie să mai adăugăm vreo 20-30 de ani. Totul depinde de nivelul pe care îl urmăreşte. Orice împlinire necesită efort. Eforturile pe care le depunem în lumea noastră, împreună cu plăcerile și dorințele care ne așteaptă în viitor, toate par a fi pe aceeași linie – cu cât faci mai mult, cu atât ajungi mai aproape de ceea ce vrei să obții.
Încă o lună, încă un an, încă zece ani, nu are importanţă. Mă îndrept spre el, văd clar imaginea lui și pot chiar spune când îmi voi împlini obiectivul.
Şi în Cabala există o dorință, dar pentru ce? Este ceva ce nu ştim. Plăcerea este la un nivel mai înalt decât al nostru. Este ca și cum i-ai da unui animal anume o dorință de cunoaștere. De fapt, această dorinţă i-ar fi animalului mai la îndemână decât ne este nouă dorința ce ne-a fost dată.
Când suntem impregnaţi de dorința spirituală, nu realizăm tipul de efort pe care va trebui să îl depunem pentru a o satisface. Nu vedem rezultatul final al dorinței respective și nici nu putem înţelege la ce avem nevoie de ea. S-ar putea să simțim dorința sufletului nostru, dar dacă suntem întrebați ce anume vrem, nu putem spune cu certitudine. Știm doar că ne simțim rău pentru că nu ne putem mulţumi pe noi înșine.
Lucrurile se agravează și mai tare atunci când încercăm să ne împlinim această dorință și obținem deîndată rezultatul opus a ceea ce am sperat. Nu vedem nicio legătură între eforturile depuse și scopul pe care vrem să-l atingem.
În mod normal, cu cât ne apropiem mai mult de obiectivul urmărit, cu atât îl vedem mai clar, dar nu este cazul în Cabala. Lucrurile care erau cândva clare devin brusc confuze, o natură bună se transformă brusc într-un temperament rău și nimic nu mai pare să fie sigur.
Credem că am apucat-o pe calea cea bună și așteptăm să primim în schimb lucruri mai importante decât plăcerile acestei lumi la care renunțăm. Până la urmă, dacă dorințele noastre sunt atât de mari, tot aşa ar trebui să fie şi plăcerea noastră. Suntem de acord să muncim mai mult decât o facem pentru această lume, dar în cele din urmă trebuie să vedem ce este ceea ce vom primi.
Dar Cabala funcționează într-o manieră exact opusă. Primeşti încontinuu răspunsuri neplăcute și ajungi să fii deprimat. Deşi ai fost iniţial optimist crezând că totul va funcționa, lucurile nu merg. În loc să te regăseşti în Cabala, fie că te risipeşti complet, fie studiul îţi devine străin, insipid şi confuz.
Aceaste frământări sunt necesare pentru a trece de la nivelul dorințelor acestei lumi la nivelul dorințelor lumii spirituale. Omul trebuie să se detașeze complet de orice interes pentru sine în rezultatul muncii sale; acesta este adevăratul altruism. De aceea, trebuie să trăim experienţa unei faze de completă discrepanță între efort și rezultate.
Egoismului trupesc al omului i-a fost acum insuflat egoismul spiritual, o scânteie de lumină în egoismul său. Egoismul rămâne diferit faţă de regula lumii spirituale. Pentru ca egoismul spiritual să fie împlinit, trebuie să respingem nivelul nostru actual de egoism și să ne ridicăm, ca să spunem așa, la nivelul dorinței spirituale.
Când ni se oferă o dorință spirituală, nu există niciun alt sentiment în afară de absența plăcerii; este vasul în forma sa cea mai pură. Din acest motiv, toate acţiunile, toate eforturile sunt posibile numai cu ajutorul trupului. Trupul este cel care ne trezește devreme dimineața, ne duce la culcare doar noaptea târziu și ne încurajează să citim și să ne ocupăm mintea.
Lucrăm cu trupuri care aparțin acestui nivel și acest nivel este acela în care trupul doreşte să fie răsplătit. El începe imediat să ne prezinte o pretenţie corectă şi firească – „Cu ce m-am ales după toate problemele mele?” Poate ai avansat ca nivel spiritual, dar acesta nu este un răspuns pentru corpul tău fizic; el nu poate simți asta. Pentru moment, nici măcar nu poate simți nimic din dorința spirituală care ţi-a fost dată de Sus.
Concluzia este aceea că munceşti, faci progrese, înveți, dar nu simţi niciun rezultat concret în minte sau în suflet. Acest lucru aduce în mod natural trupul într-o stare de depresie, de nedumerire și de lipsă a justificării sau a raţiunii care să te facă să continui să cauţi.
SENZAŢII ŞI EMOŢII
Când ajungi în acel punct, rezultatul este suferinţa și chinul. Suferinţa este dată în mod deliberat; dacă reuşeşti să treci peste asta, vei ajunge mai aproape de adevăr. Depășirea acestei stări înseamnă că, fie și trăind cele mai insuportabile suferinţe trupeşti, trebuie să încercăm să găsim contactul cu Creatorul, Sursa tuturor lucrurilor și Cel care ne poate împlini pe toți. Aceste situații chinuitoare sunt cruciale. Ele pot deveni puncte de cotitură pe parcurs. După toate aceste eforturi imense, primim o răsplată adevărată!
Există o singură recompensă: senzația adevărului. Dacă vrei numai asta și nu-ţi pasă de suferinţele fizice sau de faptul că încă nu şi-au făcut apariţia recompensele de ordin spiritual și, în schimb, te concentrezi pe obținerea unei senzații mai mari a adevărului decât înainte, atunci poţi progresa și, în cele din urmă, poţi deveni Cabalist.
Drumul va fi unul greu, poți fi sigur de asta. Muncă, familie, întotdeauna ceva nu va merge bine, şi vei avea senzaţia că totul este rău și că viitorul nu-ţi promite nimic bun. Acest sentiment este dat de Sus în mod deliberat, astfel încât să încerci să depășeşti aceste situații prin grup și prin cărți. Există momente în care nu trebuie să citeşti nimic, ci pur și simplu să fii tu cu gândurile tale.
În acele momente, cel mai important este pur și simplu să păstrezi calea. Ceea ce mintea nu poate vindeca, timpul o va face. Trebuie să fii foarte riguros: „Nu pot vedea nimic, nu pot auzi nimic, mă simt rău, dar nimic din toate astea nu contează. Studiez ca un robot automat, dar o fac.”
Acest efort va da cele mai importante roade spirituale. Există situații când ne înviorăm, când Lumina începe să strălucească puțin și înțelegem că am găsit un răspuns real, deși de la distanță. Apoi, pe măsură ce eforturile cresc, primeşti recompense. Situaţiile acestea sunt, însă, urmate de depresie, întrucât nu există nimic în lume care să-ţi placă şi încă nu ai dobândit nimic din lumea spirituală. Această balansoar continuă să te ducă înainte și înapoi.
Trebuie să înțelegem că răsplata pe care o obținem pentru eforturile depuse în această lume este însăşi senzația de adevăr; nu este plăcerea pe care suntem obișnuiți să o primim. În felul acesta, Creatorul ne obișnuiește să iubim adevărul mai mult decât orice, să mergem înainte până când ne dorim să respingem întregul egoism corporal în favoarea adevărului.
Atunci putem să ne înălțăm la gradul de unde ne-a fost dată dorinţa spirituală. Din acel moment, vom începe să primim cunoaşterea spirituală, plăcerea și satisfacția de la acel grad. Vom deveni Cabaliști și ne vom naște în lumea spirituală. Prin urmare, dacă alegem să simțim adevărul deasupra recompensei corporale, vom deveni cabaliști.
Nu ne putem controla gândurile; ele ne sunt trimise în mod deliberat de Sus. Nu putem decât să încercăm să reacționăm corect la ele. Dar ce înseamnă cu adevărat să reacționăm corect? Un student a venit recent la mine spunându-mi că nu mai știe nimic, că nu poate înţelege nimic, că se simte rău, bâjbâie, şi nimic merge. Voia să-l calmez, să-l mângâi pe cap și să-i spun că în viitor îl aşteaptă o lumină strălucitoare.
Dar nu i-am putut spune nimic despre viitorul lui. Orice răspuns ai da în astfel de situații este ca și cum i-ai fura ceea ce i-a fost dat de Sus. Eu nu am dreptul să sting dorința din el; de fapt, îmi este interzis chiar să-i domolesc puțin dezamăgirea. Până la urmă, toate astea sunt bune; sunt necesare și de dorit. Singura recomandare pe care i-am putut-o da a fost aceea de a continuă să facă ceea ce făcea mecanic, așa cum o făcea atunci când se afla într-o stare mai bună.
Îţi trec prin minte tot felul de gânduri atunci când eşti acasă, la muncă sau cu familia. Uneori, aceste gânduri nu te lasă să munceşti. Când se întâmplă asta, trebuie să te deconectezi de la gândurile despre scopul Creației.
Când i-am adresat învăţătorului meu aceeași întrebare, el mi-a răspuns: „Vezi, ăsta este motivul pentru care m-am anjagat ca muncitor în construcţii, apoi cizmar și am încercat întotdeauna să fiu un simplu muncitor. Mă sculam dimineaţa la ora 1:00 și începeam să studiez Cabala înainte de lucru. Dacă aş fi fost funcționar la guvern, adevărul este că uneori aş fi adormit la birou și aş fi compromis raportul la care lucram, dar ce puteam face? Mi s-au oferit posturi de conducere, dar știam că o funcţie superioară îmi va lua mintea și sufletul. Din acest motiv, am continuat să aleg locuri de muncă care mă păstrau pe mine pentru mine, deși aș fi putut câștiga mai mulți bani altfel. Am fost sărac toată viața. Încercam să găsesc un loc de muncă care să-mi țină mintea curată pe de o parte și să-mi asigure viitorul pe de altă parte, o muncă care să-mi ofere salariul minim.”
Trăim într-o lume în care uneori este foarte dificil să alegi acel tip de muncă pe care ai vrea să o faci. De altfel, omul este o fiinţă creativă care încearcă să găsească, în ceea ce face, scântei de creativitate.
Uneori înțelegerea faptului că suntem ocupați cu lucruri inutile ne este luată pentru ca apoi să ne revină şi, deodată, să ne întrebăm: „Oare la ce mă gândeam?” Dar aceste situații ne sunt date în mod intenționat, astfel încât să înţelegem situația noastră reală, natura noastră și gradul nostru real. Trebuie să înţelegem de ce anume trebuie să ne distanţăm și de unde ar trebui să plecăm. Ar trebui să recunoaștem lipsa propriei noastre forțe și nevoia de a ne conecta cu Creatorul pentru a ne salva.
Probabil, în scurt timp, vei uita tot ceea ce spun acum întrucât aceste lucruri pot fi absorbite doar prin experiența personală. Nu vreau decât să subliniez un aspect: dacă înveți din cărțile adecvate, vei fi întotdeauna cu un pas înainte, orice s-ar întâmpla. Ni se interzice să știm totul dinainte, dar trebuie să ne amintim acest lucru: mi s-a spus să citesc aceste cărți, asta este!
Dorințele noastre vin de Sus. Dacă există un efect spiritual al acestor dorințe, atunci începem să simțim Forța Superioară a Creatorului care ne controlează. Începem să simțim întreaga realitate și pe Cel care o controlează.
Senzațiile nu au un limbaj. Le denumim doar cu nume ca, de pildă, acru, amar, plăcut sau neplăcut. Nu putem defini clar fiecare dintre aceste senzații. În mod similar, nu putem compara sentimentele unor persoane diferite. Aceasta este treaba psihologiei și psihiatriei. Nu putem să măsurăm cu exactitate ceea ce simțim, să duplicăm, să repetăm și să facem comparaţia între persoane diferite.
Așa cum am spus deja, numai o muncă de rutină și permanentă fără grija pentru senzaţiile noastre interioare va produce rezultate spirituale. Baal HaSulam scrie o poveste despre asta în articolul 133 din Introducere la studiul celor zece Sfirot:
A fost un rege care dorea să-i aleagă pe cei mai loiali și iubitori supuşi pentru a se înconjura de ei. A trimis mesageri în tot regatul să anunţe că oricine dorea să lucreze în interiorul palatului său la o lucrare specială trebuia să vină la palat.
Explicație: este ca şi când capeţi o anumită dorință de a te trage mai aproape de Creator, deși fără să înțelegi esența acelei dorințe. Astfel începe căutarea. Se poate spune că nu există om în lume care să nu se fi întrebat măcar o singură dată care este scopul vieții sale. Răspunsul la această întrebare este dobândirea lumii spirituale, adică dobândirea Creatorului. Revenind la povestea noastră:
Pentru a găsi pe cei care-l iubeau cu adevărat, regele a pus paznici pe drumurile care duceau la palat pentru a-i deruta în mod intenţionat şi a-i induce în eroare pe cei care veneau acolo. Treaba acestora era să-i sperie și să le explice că nu merita să lucreze pentru Rege. Când oamenii au auzit de posibilitatea de a lucra pentru rege, au început imediat să se îndrepte spre palat.
(Este similar cu acei oameni care doresc să obțină plăceri aparent mai mari, în locul lipsei plăcerilori sau micilor plăceri pe care le au în prezent).
Dacă nu există nimic care să-ţi satisfacă noua dorință, înseamnă că ai nevoie de o plăcere mai mare. Când se va întâmpla acest lucru, vei fi dispus să faci tot felul de eforturi pe care nu le-ai face pentru a satisface alte dorințe, cum ar fi părăsirea unui serviciu bun sau renunțarea la o avansare sau la posesii viitoare, pentru a dobândi spiritualitatea.
Gardienii i-au respins pe cei ce se îndreptau către palatul regelui, dar mulți au reușit totuși să se apropie de palat și nu au ascultat poveștile înfricoșătoare ale gărzilor cum că nu ar fi meritat să lucreze pentru rege.
Ego-ul nostru ne convinge că nu merită să-L slujim pe Creator. Creatorul face acest lucru în mod intenționat, întrucât acesta este modul în care este construit noul vas, tocmai prin aceste întrebări şi examinări interioare. Este foarte important și de aceea aceste lucruri nu trebuie discutate în afară, cu alții. Până și învăţătorului îi este interzis să le dea explicaţii studenţilor referitor la aceste situații. Studentul trebuie să trăiască experienţa acestor lucruri singur, în interiorul lui, oricât de dificil ar fi.
Gardienii de la poartă erau chiar mai cruzi. Nu lăsau pe nimeni să se apropie de poartă. Respingeau nepoliticos pe oricine încerca să se apropie.
Adevărul este că în ultimele faze înainte de intrarea în spiritualitate, simţi respingeri din ce în ce mai dure, în ciuda experienței acumulate. Dar această experiență nu dispare, nu îţi este luată. Cazi o dată, de două ori și de trei ori; se acumulează. După un timp, te obișnuiești cu aceste căderi și nu le mai consideri insuportabile, întrucât necesitatea acestora ţi-a devenit clară. Aceste stări îţi provoacă chiar o anume bucurie pentru că îţi creează și sentimentul că există un adevăr în experiență.
Dintre toţi, doar cei mai perseverenţi au continuat să încerce să se apropie de Rege. S-au retras sub presiunea gărzilor crude și apoi s-a luptat din nou, încercând să se apropie de El. Aceste încercări de a ajunge la rege, urmate de retrageri sub influența gărzilor crude care le-au spus că nu merită să lucreze în palatul regal, au durat mulți ani. În cele din urmă, oamenii au obosit și au plecat. Numai cei mai puternici dintre ei, care au stăruit cu răbdare (răbdare, nu vreo cunoaştere sau filozofie), au continuat să încerce și au învins gărzile crude, au deschis porțile și au fost imediat onorați prin a-l vedea pe Regele Însuși, care i-a dat fiecăruia funcția pe care o merita.
Tocmai asta scrie Baal HaSulam: „cei care au stăruit cu răbdare au învins”, adică cei care au studiat cu răbdare. Nimic altceva nu este de folos, întrucât acesta este singurul mod de a acumula experiență în corpul fizic.
Tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră este făcut în special pentru noi; noi nu avem control asupra a ceea ce se întâmplă. Cu toate acestea, trebuie să ne gândim întotdeauna că ne putem alege acțiunile viitoare. Aici este momentul în care ar trebui să ne spunem că avem libertatea de a alege. Abia după ce ne ridicăm la un grad mai înalt, înţelegem că, de fapt, nu aveam libertatea de a alege.
Cu alte cuvinte, atâta vreme cât ne aflăm într-o stare în care trebuie să alegem între alternative, trebuie să rezolvăm singuri orice probleme cu care ne confruntăm și să ne spunem că este de fapt sarcina Creatorului să facă asta, că este problema Lui, nu a mea. În realitate problema mi-a fost creată de Creator. Avem realmente de ales în oricare dintre situaţii sau o facem din cauza proprietăților pe care Creatorul le-a impregnat în noi sau în urma influenței sociale? Ar trebui să nu ne intereseze acum toate acestea. Trebuie să vedem ce avem în faţa noastră și să rezolvăm problemele cu mijloacele de care dispunem.
Ar trebui să încercăm mereu să ne rezolvăm singuri problemele și numai după aceea, indiferent de rezultat, să ne gândim că toate acestea ne-au fost date de Creator și că decizia a fost luată dinainte. Contrastul dintre început și sfârșit creează o mare confuzie în ceea ce simţim.
Nu putem înțelege cum să ne raportăm la toate acestea, întrucât suntem condiționați de concepte precum trecutul, prezentul și viitorul. Atâta timp cât suntem înconsertaţi de limitele acestei lumi și atâta timp cât conștiința noastră funcționează după principiul cauzei și efectului, nu vom putea înțelege ce este eternitatea în gradul nostru de animal, unde nimic nu se schimbă vreodată. Astfel, în timp ce suntem în acea stare, trebuie să ne comportăm ca și cum nu știm nimic, ca și cum stăpânim situația și trebuie să facem totul noi singuri.
DACĂ EU NU SUNT PENTRU MINE, ATUNCI CINE?
Este scris: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” Pe de altă parte, se spune: „Nu fac nimic și totul este făcut nu de mine, ci de Creator.” Aceste propoziții par să se contrazică între ele, dar când le examinăm îndeaproape vom vedea că pot și trebuie să existe sub un singur acoperiș.
Baal Şem Tov, un mare cabalist din secolul al XVIII-lea, spunea ca ar trebui să te scoli dimineaţa și să mergi la lucru ca și cum nu ar exista un Creator și ai fi singur, ca și cum nu ar exista Cel de Sus care să te ajute. Și deși crezi în Creator, ar trebui să-ţi spui că Creatorul nu-ţi afectează comportamentul. Adică, ar trebui să-ţi spui: „Eu sunt stăpânul propriului meu viitor”.
Nu poate exista decât un singur stăpân al lumii – este acesta omul sau Creatorul? Într-un loc în care pot alege, sunt și maestrul; Creatorul nu este acolo. Așa ar trebui să funcționăm în timpul zilei. Seara, însă, când vii acasă cu câștigul în mână, nu ar trebui să-ţi spui niciodată că tu eşti cel care a câștigat și a fost norocos. Creatorul este Cel care a planificat totul dinainte și, chiar dacă ai fi stat culcat în pat toată ziua, câştigul ar fi fost acelaşi.
Dar mintea noastră nu poate înțelege acest lucru și să pună la un loc cele două idei aparent contradictorii. Doar după dobândirea proprietăților spirituale putem uni aceste două concepte distincte şi totuși contradictorii.
În ziua următoare ar trebui să facem la fel. A doua zi, adică în momentul următor, atunci când ne confruntăm cu o alegere, trebuie să ne raportăm la el în același lucru mod: „Totul depinde de mine.” După ce alegerea noastră este făcută, fără să avem așteptări și credință în Dumnezeu, indiferent cum a ieşit până la urmă, trebuie să ne spunem: „Totul a fost făcut de Creator.”
Trebuie să existe o separare clară, de parcă am fi două persoane diferite, una care crede și alta care nu, înainte de luarea deciziei și după aceea.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)