(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)
Evoluția omenirii pe o bază egoistă „numai pentru mine” a provocat crearea unui decalaj profund între nivelul moral al umanității și nivelul tehnologic la care s-a ajuns. Este exact de ce se temeau Platon și Aristotel când impuneau interdicţii studiului științelor în raport cu standardele morale nedemne.
Nu există nici o umbră de îndoială că există o legătură între gradul moral al unei persoane, adică intențiile sale și capacitatea sa științifică. Fără intenţia de a-l descoperi pe Creator, pentru împlinirea scopului creației, studiile științifice nu dobândesc legile naturii și legile societății în forma lor proprie, ci sunt dezvăluite doar anumite aspecte al legilor realității, și ale modului în care funcționează ele în lumea noastră îngustă. La urma urmei, studiem realitatea cu vase egoiste de „primire pentru noi înșine”; prin urmare, percepem doar anumite conexiuni din toate detaliile realității noastre înconjurătoare.
Fiecare lege acționează în toate tărâmurile creației, în această lume și în lumea spirituală. Dar putem vedea gama sa completă de operare numai dacă și noi ne aflăm într-un tărâm care cuprinde întreaga creație. Pentru asta trebuie să fim cu atribute compatibile cu tărâmul pe care vrem să îl cuprindem. Acestea sunt atributele altruiste ale dăruirii, atributele gradelor lumilor superioare.
Omul nu schimbă natura și atributele naturii cu propriile sale atribute. Atributele naturii nu se schimbă niciodată și, totodată, nu există schimbări în inter-conexiunile dintre forțele naturii. Dar natura prezintă un aspect diferit în funcție de atributele cercetătorului. Natura prezintă un alt aspect, nu o altă lege. Așa funcționează lucrurile: înțelegem doar ceea ce percepem și simțim prin cele cinci simțuri. Prin urmare, senzaţia noastră este pentru totdeauna personală și privată. Dar pentru că toți oamenii au o singură natură, noi percepem cu toţii natura în același mod.
Schimbarea – aceasta este acțiunea pe care o putem face. Natura rămâne neschimbată, dar pentru că omul este cel care se schimbă, el simte că legile naturii acționează diferit asupra lui. Omul schimbă modul în care este expus legilor naturii. De aceea este scris: „Eu, Domnul, nu mă schimb” (Maleahi 3: 6).
Este într-adevăr surprinzător faptul că omul poate schimba lucrurile din jurul său, când de fapt nimic nu se schimbă în afară de el. El simte ca și cum natura se schimbă din cauza schimbării din el.
Natura înseamnă legea gravitației, legile chimiei și fizicii etc. Aceste legi nu se modifică prin atributele omului. Ceea ce se schimbă nu este modul în care operează ele, ci modul în care omul le percepe. Omul simte schimbarea senzațiilor pe care le percepe. De aceea, el crede că schimbarea se întâmplă în afara lui, pentru că așa este construit – să se considere el însuși drept centrul neschimbat al creației.
Există o singură stare care constituie în sine deplina perfecțiune și, schimbându-și atributele, omul se apropie de această stare și o simte din ce în ce mai clar. Astfel, singurele procese care au loc de fapt în creație sunt procesele de schimbare interioară a atributelor omului. Și în această schimbare omul simte ca și cum providența se schimbă față de el.
Prin urmare, trebuie să știm cum să ne schimbăm atributele interioare, astfel încât să putem schimba legile naturii în favoarea noastră. Când vom învăța cum să facem asta, vom fi siguri de rezultat, de ziua noastră de mâine. Dar Înțelepciunea Cabala ne spune că această schimbare depinde de refuzul nostru de a ne folosi egoismul.
Pe măsură ce știința progresează, oamenii de știință încep să constate că omul poate influența fenomenul naturii. Au descoperit că rezultatul unui experiment științific depinde de atributele personale ale cercetătorului. Ei susțin că rezultatele experimentelor deosebit de “delicate” sunt influențate de atributele cercetătorului. Desigur, există și experimente la un nivel mai „grosier”, în care cercetătorul nu are nicio importanță; adică dacă este „bun” sau „rău”, rezultatul va fi același. Dar există un nivel mai fin în natură, mai presus de substanță, în care rezultatul este afectat de atributele personale ale cercetătorului.
Vom vedea în curând că nu este suficient ca oamenii de știință să fie echipaţi chiar și cu cele mai sofisticate instrumente, ci va fi o nevoie reală de oameni de știință care să fi „învățat” să influențeze natura în mod corect, întrucât noi influențăm natura pur și simplu făcând parte din ea. Singura întrebare este care ar fi tipul corect de influență pe care ar trebui să îl activăm asupra ei. Prin urmare, s-ar putea ca în următoarea etapă a evoluției, știința să nu mai aibă nevoie de instrumente mecanice, electronice sau optice sau de dispozitive care măresc sau miniaturizează obiectele, ci omul însuși va fi instrumentul care va cerceta natura și va ști să influențeze lumea corect, pentru a obţine cele mai dorite rezultate.
Știința care se ocupă cu legătura dintre influența noastră asupra naturii și rezultatul pe care îl obținem din ea este știința Cabala. Ea îl învață pe om cum acțiunile sale în realitate şi influența sa asupra acesteia conduc la un anume rezultat sau altul. La fel ca orice altă știință, Cabala folosește, totodată, termeni exacți și un limbaj totalmente științific.
Într-o cercetare științifică, dorim să primim de la natura din jurul nostru informațiile necesare pentru a supravieţui și toate celelalte lucruri de care avem nevoie. În viitorul apropiat, va fi suficient să activezi atributele cuiva pentru a obţine toate acestea, în loc de toate dispozitivele și mecanismele pe care le-am inventat, care nu sunt decât dispozitive concepute „după imaginea noastră”.
Cabala te lămureşte care sunt atributele pe care trebuie să le capeţi pentru a cerceta corect realitatea și te ajută să dobândeşti atributele necesare, numite „atribute spirituale”, cu care poţi influența lumea. Cabala te expune întregii realități și îţi explică legile acesteia; te învață cum poţi influența pozitiv sistemul creației și cum poţi obține, în schimb, cel mai bun rezultat. Metoda prin care omul dăruieşte celor care îl înconjoară se numește „intenţie”.
Cabala este o știință care practică mersul firesc al realității, ceea ce înseamnă să-ţi pui întrebarea: cum se poate „transforma” lumea în ce este cel mai bine? Cu cât omenirea continuă să evolueze fără să se adecveze modului de funcţionare a realității, cu atât lumea se va scufunda mai departe într-o stare de suferință și incertitudine. Prin urmare, în situația noastră actuală, Cabala devine o necesitate practică.
Până în prezent, nimeni nu a experimentat științific posibilitatea de a controla destinul, cu excepția cabaliștilor. Motivul este acela că, în scopul influențării modului de funcţionare a realității, trebuie să învățăm știința Cabala, care se ocupă cu scopul creației și cu sistemul de abordare a acesteia. Aceste teme constituie esența Înțelepciunii Cabala. Actul prin care omul influențează sistemul de funcţionare a realităţii este numit „intenţie”, iar aceasta este dobândită numai prin metoda Cabala.
Înțelepciunea Cabala constituie revelarea tuturor legilor și a mecanismului global al realității unei persoane care trăiește în lumea noastră. Se numește „Revelarea Creatorului către creaturile sale”. Această revelare ne oferă capacitatea de a aborda utilul și de a rămâne departe de ceea ce este dăunător precum și de a cunoaște raţiunea binelui și răului.
Scopul studiului și implementarea acestuia este acela de a obține cele mai bune rezultate posibile pentru om. Scopul este simplu: dobândirea fericirii și a păcii atât în trup, cât și în afara lui, pentru a dobândi eternitatea și desăvârşirea. Și nu asta este ceea ce caută toată lumea?
Înțelepciunea Cabala ne învață să gestionăm mecanismul global al creației în care universul nostru nu este decât o particulă minusculă. Așa cum oamenii de știință studiază fenomenele și legile acestei lumi percepute de noi și acestea sunt evidente pentru toți, tot așa oamenii de știință cabalişti cercetează realitatea care nu este percepută de cele cinci simțuri și de legile acesteia.
Avem mare nevoie de această cercetare pentru că suntem singura parte activă din întreaga creație. Cu mijloacele obișnuite pe care le avem la dispoziție putem expune doar o mică parte din realitatea înconjurătoare, în timp ce știința Cabala ne oferă posibilitatea de a studia întreaga realitate, întregul sistem al creației și de a-l acţiona.
Cabala dezvăluie întreaga creație înconjurătoare, gândirea globală a creației și inter-relaționările dintre diferitele părți ale creației. Ea ne învață despre evoluția omului în această lume și ne oferă oportunitatea de a cunoaște întreaga lume și providența sa supremă. Ea îi revelează omului care este aparenţa noastră în afară de trup, atunci când murim și cum ne întoarcem într-un nou trup. Ea dezvăluie ceea ce există în afara vieții noastre în timpul reîncarnărilor noastre.
Ca rezultat al studiului Cabalei, omul învață cum funcționează mecanismul de gestionare a creației. Din această cauză, el învață cum să se comporte corect în fiecare situație din viață și cum poate influenţa mecanismul care îi determină destinul.
Însuși faptul că gândim și căutăm calea de a împinge întreaga lume înspre bine, este de la sine o mare rectificare. Baal HaSulam a spus odată despre acei coloniști din deșertul Negev că, şi dacă nu credeau că există un Creator, dorința lor de ploaie era suficientă pentru a le aduce ploaia. Asta pentru că fiecare dorință este o rugăciune către Creator, chiar dacă cineva nu dorește să recunoască existența Creatorului.
Omenirea a căutat întotdeauna să cunoască viitorul, dar nimeni nu a găsit o metodă exactă de a-l prezice. Dar ce caută cu adevărat omul? Metode care să-l facă să se simtă bine. El umblă după toți vrăjitorii, magii și așa-numiții „cabaliști”, dar omenirea nu a reușit până acum să găsească leacul pentru suferinţele sale de-a lungul istoriei sale chinuite.
Omul se poate, însă, ajuta singur! El trebuie să învețe doar să își gestioneze propria viață. Pentru asta trebuie să dobândească mai întâi cunoașterea și capacitatea de a influența natura. Există un motiv întemeiat pentru care sunt necesari unui om douăzeci până la treizeci de ani pentru a se dezvolta şi, în acest timp, el este pus sub aripa naturii și a societății. Doar după maturizarea sa, natura devine dură cu el (vezi articolul lui Baal HaSulam “Esența religiei și scopul ei”).
De fapt, pentru ca omul să-și asume conducerea lumii în locul Creatorului, el trebuie să dobândească un „ecran spiritual”, iar atunci Creatorul îi va preda conducerea creației și pe el însuși în funcție de puterea ecranului său. Un individ cu ecran își controlează propriul destin. Un astfel de om dobândește o forță care este mai presus de propria viață, mai presus de sine. Poate face singur tot ce îi cere gradul superior. Capacitatea de a urma direcțiile gradului superior în locul propriei sale minți este singura posibilitate pentru om de a obține o adevărată libertate, controlul în propria viață și libertatea de alegere. Omul dobândește capacitatea de a primi puteri de la un grad superior și astfel se ridică singur la gradul superior.
Este posibil să justificăm și să înțelegem beneficiul din această lege naturală (adică în Creator), la sfârșitul drumului, dar nu în timp ce ne deplasăm. Înainte de a ajunge la capătul drumului, nu putem justifica pedepse precum moartea și întruparea într-un nou trup. Doar dintr-un grad mai înalt decât al nostru (adică de la cel care ne gestionează) este posibil să justificăm ceea ce face natura cu noi.
De fiecare dată când omul este expus influenței unui grad superior, el trebuie să accepte rațiunea acesteia pentru a o justifica. Capacitatea de a acționa împotriva propriei minți și de a accepta motivul celui superioar se numește „Credință deasupra rațiunii”.
Pentru a justifica lucrurile care ni se întâmplă, trebuie să ne uităm întotdeauna la noi înșine dintr-un grad mai înalt decât cel în care ne aflăm. Abia atunci putem vedea că procesul de luare a deciziilor nu ne ia în considerare trupul, ci funcționează doar pentru a ridica sufletul, iar calculul caută cea mai scurtă cale posibilă către acest obiectiv.
Deci, ce depinde de noi? Doar alegerea de a accepta și a împlini această decizie. Alegem între calea luminii (Cabala) și calea suferinţei, în funcție de modul în care ne raportăm la evoluția noastră, indiferent dacă este în rațiune sau deasupra rațiunii. Numai cabaliștii pot interveni în mod activ în conducerea superioară și, totuși, oricine dorește să facă bine și să dea în afara lui declanșează un răspuns pozitiv în lumea superioară. Prin urmare, dacă întreaga națiune aspiră să respecte legea globală a creației, o va găsi în cuvintele „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Va descoperi că această lege nu este nici mai mult, nici mai puțin, decât „legea iubirii”. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, omul trebuie să îşi depăşească emoțiile și gândurile sale, care se bazează pe natura sa fundamental corporală.
(înapoi Cartea INTERVIU CU VIITORUL – click)