(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Introducere la Cartea Zohar (articolul 10):
„Acum putem începe să înțelegem cea de-a patra întrebare: cum este posibil ca o grămadă de impuritate și Klipot să provină din Sfințenia Sa, de vreme ce acestea sunt complet opuse Sfințeniei Sale? Și, de asemenea, cum este posibil ca El să le sprijine și să le susțină? De fapt, mai întâi trebuie să înțelegem ce înseamnă existența impurităţii și a Klipot.
Trebuie ştiut că această uriașă dorință de a primi, despre care am stabilit că este esența sufletelor prin creație – întrucât în Gândul Creației ele sunt potrivite pentru a primi întreaga umplere – nu rămâne în acea formă în suflete. Dacă ar fi fost aşa, ele ar trebuit să rămână veșnic separate de El, pentru că disparitatea de formă dintre ele le-ar fi separat de El.
Și pentru a repara această separare, care se găseşte în Kli-ul sufletelor, El a creat toate lumile și le-a separat în două sisteme, după cum spune versetul: «Dumnezeu le-a făcut unul împotriva celuilalt», care sunt cele patru lumi pure ABYA, şi opuse lor cele patru lumi impure ABYA. Iar El a imprimat dorința de a dărui în sistemul lumilor ABYA pure, a îndepărtat din ele dorința de a primi pentru ele și a pus-o în sistemul lumilor ABYA impure. Din această cauză, ele au devenit separate de Creator și de toate lumile sfințeniei.
Din acest motiv, Klipot se numesc ‘morți’, ca în versetul: «jerfele morților» (Psalmi 106: 28). Iar păcătoşii care le urmează, după cum spun înțelepții noștri: Păcătoşii, sunt numiţi ‘morţi’ în viața lor, pentru că dorința de a primi imprimată în ei în opoziție de formă cu cea a Sfințeniei Sale îi separă de Viața Vieților, iar ei sunt departe de EL ca un capăt de celălalt. Este așa întrucât pe El nu îl interesează să primească, ci doar să dăruiască, pe când Klipot nu vor deloc dăruirea, ci doar să primească pentru ele însele, pentru propria lor încântare, și nu există opoziţie mai mare decât aceasta. Știi deja că depărtarea spirituală începe cu o oarecare disparitate de formă și sfârșește în opoziție de formă, care este gradul de îndepărtare cel mai mare posibil.”
Dacă există o desprindere totală între Creator și creatură, cum poate El să o susțină și să o păzească? Creatorul intenționat a emanat Creația cu însuşiri opuse propriilor Sale proprietăţi. Astfel, El a atribuit creaturilor sale sarcina de a-şi rectifica aceste însuşiri. Pentru a le ajuta, El a construit două sisteme contrare de lumi pentru a servi creaturilor.
Cel care o ia pe partea dreaptă, cea a sfințeniei sau a dorinței de a dărui, este numit „viu” și „drept”. Cel care o ia pe partea stângă, cea a dorințelor nerectificate, adică a egoismului, este considerat “mort” și „rău”. Toate aceste stări se referă doar la spiritualitate, când Lumina este fie în vas (gradele de mineral, vegetal şi animal), fie retrasă din el (numai gradul mineral).
Când spunem „rău”, ne referim la oameni care au dobândit deja revelarea Creatorului, au intrat în lumile BYA, și acum urcă pe scara celor 6.000 de trepte, către Creator. Deși acum lucrează cu intenţia de a dărui, ei ar putea totuși să cadă în egoism și în dorinţa de primire cu intenţîa de a primi. Experienţa acestor două stări trebuie trăită în fiecare grad.
Starea de „rău” ne obligă să înaintăm spre sfințenie și să ne rectificăm atributele liniei din stânga. Dar cu cât egoismul este mai rectificat în gradul nostru actual, cu atât vom primi o porţie mai mare de egoism în următorul grad. Atunci trebuie să efectuăm aceleași operațiuni ca în fiecare grad spiritual și să rectificăm următorul set de dorințe de a primi. Stările sunt mult mai acute și profunde în spiritualitate, dar, în același timp, puterea pe care o primim pentru a le gestiona este mai mare.
Alegem mereu dorința care ne oferă cea mai mare plăcere în fiecare stare. Această conduită a fost imprimată în noi de Sus și nu poate fi schimbată. Dar ceea ce putem schimba este intenția, ceea ce înseamnă că putem inversa direcția plăcerii către originea ei. Astfel, accentul ar trebui să fie pus pe simțirea sursei plăcerii!
Voința de a primi în sine nu este egoism. Dacă vreau să primesc pentru că Creatorul îmi oferă plăcere, iar eu ÎI produc încântare primind, asta se consideră a da, nu a primi. Dacă nu mă interesează cine îmi face plăcere, chiar știind că plăcerea provine de la Creator, dar iau totul pentru a-mi procura cea mai mare plăcere posibilă din orice, atunci dorințele mele sunt egoiste și stricate. Lumea noastră este încă mult sub cea a dorințelor impure, ceea ce înseamnă chiar sub dorințele stricate.
Lumile pure și impure se completează reciproc. Sunt ambele necesare progresului spiritual. Individul se află între ele, în zona de mijloc, Tiferet. Acesta este singurul loc neutru.
Deasupra se află sfințenia, iar dedesubt, impuritatea. Nu este nimic de rectificat în sfinţenie, dar forțele impure sunt imposibil de rectificat. Numai în treimea mijlocie a lui Tiferet este posibil să conectăm partea superioară cu cea inferioară și astfel să le rectificăm.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)