(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)
Pentru a înțelege cel puțin ceva despre natura înconjurătoare și despre noi înșine, trebuie să avem o idee clară despre scopul Creației și starea sa finală, întrucât stările intermediare sunt destul de înșelătoare. Cabaliștii afirmă că scopul Creației este acela de a aduce ființele create la plăcerea supremă. Din acest motiv, Creatorul a creat sufletele, „voința de a primi plăcere”. Și, din moment ce a dorit să le umple complet de încântare, El a creat o voință masivă de a se încânta, potrivită întocmai voinței Sale de a dărui plăcere.
Astfel, sufletul este voința de a se încânta. În conformitate cu această dorință, sufletul primește plăcere de la Creator. Cantitatea de plăcere primită poate fi măsurată prin gradul dorinței de a o primi.
Tot ceea ce există este fie legat de Creator, fie de Creația Lui. Înainte de crearea voinței de a se încânta, adică a sufletelor, a existat doar voința Creatorului de a dărui încântare. Prin urmare, în conformitate cu dorința Sa, voința de a dărui încântare a creat o cantitate egală a voinței de a se încânta; aceasta era, totuşi, o dorinţă opusă ca proprietate.
În consecință, voința de a se încânta este singurul lucru care a fost creat și există în afară de Creator. Mai mult, această voință constituie materia tuturor lumilor și al tuturor entităţilor care populează aceste lumi. Iar plăcerea emanată de Creator vitalizează și guvernează totul.
În lumile spirituale, disparitatea dintre proprietăți și dorințe face distincţia între două entităţi spirituale, îndepărtându-le una de alta la fel ca două obiecte corporale separate prin distanța dintre ele. În lumea noastră, dacă doi oameni iubesc sau urăsc aceleași lucruri, adică dacă predilecțiile lor coincid, spunem că sunt apropiați unul de celălalt.
Dacă predilecțiile și punctele lor de vedere diferă, îndepărtarea lor este proporțională cu diferența dintre predilecțiile, respectiv punctele lor de vedere. Afinitatea dintre oameni este determinată de apropierea „spirituală”, nu de apropierea fizică. Cei care se iubesc se lipesc unul de celălalt și se contopesc, în timp ce cei care se urăsc sunt la fel de îndepărtați spiritual precum doi poli.
Voința de a primi plăcere: Sufletul este infinit îndepărtat de Creator, întrucât este opus voinței Creatorului de a dărui plăcere. Pentru a remedia această îndepărtare a sufletelor de Creator, au fost create toate lumile și au fost împărțite în două sisteme antagoniste: cele patru lumi ABYA opuse celor patru lumi ABYA impure.
Diferența dintre sistemul lumilor luminoase și sistemul lumilor întunecate (impure) constă doar în faptul că proprietatea distinctivă a primelor lumi luminoase este aceea de a dărui încântare, în timp ce proprietatea distinctivă a celorlalte lumi, cele întunecate, este de a primi încântare. Cu alte cuvinte, dorința inițială de a se încânta a fost împărțită în două părți: una a rămas aceeași în proprietățile sale (de a primi) în timp ce cealaltă a dobândit atributele Creatorului, adică s-a apropiat de El, s-a contopit cu El.
Ulterior, lumile au fost transformate până jos, în lumea noastră corporală, adică în locul unde oamenii există ca sisteme formate dintr-un „trup” și un “suflet”. Trupul este voința de a primi plăcere care a coborât neschimbată prin lumile întunecate (impure) ABYA, care este voința de a se încânta de dragul său – egoismul.
Prin urmare, o persoană se naște egoistă și continuă să existe sub influența acestui sistem până când începe să respecte legile spirituale și produce încântare Creatorului. În felul acesta, individul se purifică treptat de egoism (voința de a se încânta pe sine însuşi) și dobândește dorința de a se încânta de dragul Creatorului. Apoi, sufletul coboară prin întregul sistem de lumi Luminoase și se îmbracă într-un trup.
Aici începe o perioadă de rectificare care continuă până când tot egoismul se transformă în altruism (voința de a se încânta numai de dragul Creatorului).
În acest fel, proprietățile individului se egalizează cu cele ale Creatorului, întrucât a primi de dragul altuia nu este considerată primire, ci dăruire. Întrucât echivalența proprietăților înseamnă contopire sau alipire, individul primește automat tot ceea ce i-a fost pregătit în planul Creației.
Separarea în două părți (trupul și sufletul) a voinței egoiste, creată de divinitate, de a se încânta, prin sistemele lumilor ABYA, ne permite să transformăm voința egoistă de a ne încânta într-o voință de a ne încânta de dragul Creatorului. În acest fel putem, în acelaşi timp, să primim tot ce ne-a fost pregătit, conform planului Creației, și să devenim demni de a ne uni cu El.
Acesta este considerat scopul final al Creației. În acest grad, necesitatea sistemului întunecat al lumilor ABYA dispare și încetează să mai existe. Munca destinată să dureze 6.000 de ani (timpul necesar transformării egoismului în voința de a se încânta de dragul Creatorului) este de fapt efectuată de fiecare individ în timpul vieții sale și de toate generațiile combinate. Toată lumea trebuie să se reîncarneze până când lucrarea este săvârşită. Existența sistemului întunecat al lumilor ABYA este necesară numai pentru crearea trupului, astfel încât, prin corectarea egoismului său, se va dobândi o a doua natură, divină.
Cu toate acestea, dacă egoismul (voința egoistă de a se încânta pe sine însuşi) este atât de fundamental, cum ar putea să apară el în gândul Creatorului? Răspunsul este simplu: întrucât timpul nu există în lumea spirituală, starea finală a Creației a apărut simultan cu planul Creației. Asta întrucât în lumile spirituale, trecutul, prezentul și viitorul se contopesc într-un singur întreg.
Prin urmare, voința egoistă de a se încânta pe sine însuşi și opoziția rezultată a proprietăților ca și desprinderea de Creator nu au existat niciodată în lumea spirituală. De la începutul Creației până la sfârșitul ei, sufletul trece prin trei stări. Prima stare este cea finală; ea există deja alături de Creator datorită similarităţii proprietăților.
A doua stare este realitatea noastră, în care egoismul (împărțit în trup și suflet prin cele două sisteme ale lumilor ABYA) este transformat în altruism pe parcursul a 6.000 de ani. În această perioadă, doar sufletele sunt supuse rectificării. Egoismul, intrinsec lor sub influența trupului, este distrus şi este dobândit altruismul, intrinsec lor prin natură.
Nici chiar sufletele celor drepți nu ajung la Gan Eden (Grădina Edenului – un anumit nivel în sistemul Lumilor Luminoase ABYA) până când tot egoismul nu este distrus și ele nu putrezesc în „pământ” (Malhut a lumii Asiya).
A treia stare este starea sufletelor rectificate după „învierea morților”, după rectificarea „trupurilor”. Este situația în care egoismul, intrinsec trupului, se transformă în altruism și trupul devine demn de a primi toată încântarea pe care Creatorul o pregătise pentru el. În același timp, trupul fuzionează cu Creatorul datorită echivalenței calităților lor. În felul acesta, el îi face plăcere Creatorului, întrucât unirea cu Creatorul constituie adevărata plăcere.
Privind cu atenție aceste trei stări, vom descoperi că fiecare dintre ele necesită apariția celeilalte. În același timp, excluderea uneia dintre ele va duce la anularea celorlalte.
De pildă, starea finală, a treia, nu ar fi apărut dacă nu ar fi apărut şi prima stare. Asta întrucât ea a apărut doar pentru că există a treia stare, care este deja prezentă în prima. Toată perfecțiunea primei stări este determinată de proiecția stării viitoare asupra prezentului. Fără existența viitoarei stări, starea actuală ar fi fost anulată și ea. Asta întrucât nu există timp în spiritualitate, ci doar stări aflate în curs de schimbare.
Înainte de începutul creației, în Gândul creației, scopul a fost conceput ca fiind definitiv și existent, și de aici a început creația. Astfel, prima și a doua stare sunt susținute de ultima stare, a treia. În general vorbind, contrar acțiunilor noastre din această lume, fiecare act în spiritualitate începe cu desemnarea stării finale potențiale, urmată de actul de a o împlini efectiv.
Astfel, viitorul necesită existența prezentului. Și dacă ceva ar fi dispărut din a doua stare (munca de autorectificare), cum ar fi apărut cea de-a treia stare, rectificată (care are nevoie de prima stare)? În același mod, starea primară în care există deja perfecțiunea, datorită viitoarei a treia stări, necesită existența și desăvârşirea atât a celei de-a doua, cât și a celei de-a treia stări.
Cu toate acestea, dacă a treia stare există deja (deși nu în senzațiile noastre) și, conform planului Creatorului, suntem obligați să o împlinim, atunci unde este libertatea noastră de voință?
Din cele menționate anterior se pare că, deși suntem obligați să împlinim obiectivul stabilit, există două modalități de a face acest lucru sau de a ajunge de la prima stare la cea de-a treia:
- Prima cale este cea voluntară; ea include o respectare conștientă a regulilor prescrise de Cabala;
- A doua este o cale a suferinței, întrucât suferința poate purifica trupul egoismului, îl poate forța să ajungă la altruism și, astfel, să se contopească cu Creatorul.
Singura diferență dintre aceste două căi este că prima este mai scurtă. La urma urmei, cea de-a doua, sau calea suferinței, ne aduce totuşi înapoi la prima. În orice caz, totul este interconectat și necesită în mod reciproc toate stările noastre, de la începutul Creației până la sfârșitul ei. Pentru că suntem stricați și răi, trebuie să ajungem să fim la fel de desăvârșiți ca și Creatorul nostru. Într-adevăr, Unul perfect precum El nu poate crea ceva imperfect.
Acum înțelegem că trupul pe care îl posedăm nu este corpul nostru real. De fapt, adevăratul nostru corp, perfect și nemuritor, există în prima și cea de a treia sa stare. În starea noastră actuală (a doua), ni se dă în mod deliberat un trup de bază, stricat, defect și complet egoist, care este desprins de Creator prin disparitatea în dorințe. Am primit acest trup special în scopul rectificării lui și primim un corp nemuritor în locul său, când ajungem în a treia stare. Numai în starea noastră actuală putem desăvârşi lucrarea.
Cu toate acestea, se poate spune că în a doua stare, existăm și în perfecțiune absolută. Acest lucru se datorează faptului că trupul nostru (voința de a ne încânta pe noi înşine, egoismul), care moare câte puţin cu fiecare zi care trece, nu ne creează obstacole pentru a ajunge la starea dorită. Există doar un singur obstacol: timpul necesar pentru eliminarea sa finală și pentru primirea unui corp etern, perfect în locul său, și anume dorința altruistă.
Totuși, cum ar putea un astfel de univers imperfect, și anume noi și societatea noastră cu înclinațiile sale de bază, să iasă dintr-un Creator atât de perfect? Răspunsul este acesta: trupul nostru trecător, întregul univers și umanitatea în forma sa actuală nu au fost incluse în scopul Creatorului. El consideră că existăm deja în starea noastră finală. Tot ceea ce este temporar (cum ar fi trupul cu egoismul său) doar ne facilitează ascensiunea spirituală lucrând asupra noastră.
Toate celelalte ființe create care populează această lume se ridică și coboară spiritual împreună cu noi și, împreună cu noi, ating perfecțiunea. Întrucât a treia stare o afectează pe prima, noi suntem destinați să împlinim obiectivul stabilit prin două mijloace: dezvoltarea spirituală voluntară sau îndurarea suferinței, care ne afectează doar trupul.
Rezultă că egoismul a fost creat doar pentru a-l şterge din lume și a-l transforma în altruism. Suferința ne arată cât de nesemnificativ este trupul dezvăluindu-ne astfel caducitatea și lipsa sa de valoare.
Atunci când toţi în lume vor decide să desfiinţeze egoismul și să se gândească unul la celălalt și nu la ei înșiși, toate grijile vor dispărea și toată lumea va trăi, în siguranță, o viață calmă, sănătoasă și fericită, pentru că toţi vor avea încredere că starea lor de bine va fi asigurată.
Atâta timp, însă, cât suntem blocați în egoism, nu există izbăvire de suferințele care se abat în mod constant asupra umanității. Dimpotrivă, Creatorul trimite aceste suferințe cu scopul de a ne determina să ne hotărâm să alegem calea oferită de Cabala, calea iubirii și a grijii unii faţă de ceilalţi.
Prin urmare, Cabala consideră că instrucțiunile care se referă la relațiile interumane sunt mai importante decât îndatoririle noastre cu privire la Creator. Asta întrucât îndatoririle sociale duc la o eradicare mai rapidă a egoismului.
Deși nu am ajuns încă în cea de-a treia stare, acest lucru nu ne scuteşte în niciun fel, întrucât este doar o chestiune de timp. Putem deja simți viitorul acum, în starea noastră actuală, şi totuși capacitatea noastră de a simți viitorul depinde de încrederea noastră în el. Ca urmare, acela care este absolut încrezător poate dezvolta o senzație clară a celei de-a treia stări. Când se întâmplă acest lucru, este ca și cum trupul nu ar mai exista.
Sufletul există veşnic, însă, pentru că acest atribut coincide cu Creatorul (spre deosebire de minte, care este produsul materiei). Sufletul dobândește atributul Creatorului în procesul de dezvoltare, deși natura sa inițială constă într-o voință de a primi plăcere.
Dorința creează nevoi, iar nevoile stimulează gândurile și cunoașterea adecvată pentru a satisface aceste nevoi. Deoarece oamenii au dorințe diferite, este firesc ca nevoile, gândurile și dezvoltarea lor să difere.
Cei care au doar nevoi de bază își vor îndrepta gândurile și educația spre satisfacerea acestor dorințe. Deși își folosesc cunoștințele și intelectul, acestea servesc minții de nivel inferior (de animal). Oamenii a căror dorință de plăcere bazată pe ego este limitată la nevoile umane precum puterea exercitată asupra altora, își folosesc puterea, intelectul și educația pentru a şi-o satisface.
Dorința altora de a se bucura este axată pe utilizarea cunoașterii pentru a primi plăcere. Acești oameni trebuie să-și folosească mintea pentru a-și îndeplini astfel de nevoi. Aceste trei tipuri de dorințe nu apar niciodată în formele lor pure, întrucât sunt amestecate în diferite atribute ale noastre, ale tuturor. Această combinație de dorințe îi face pe oameni diferiți.
În timp ce trec prin lumile pure (de Lumină) ABYA, sufletele umane dobândesc capacitatea de a primi plăcere atât pentru ceilalţi, cât și pentru Creator. Când sufletul se întrupează, se naște dorința pentru altruism, o aspirație pentru Creator. Forța acestei aspirații va depinde de amploarea dorinței.
Tot ceea ce sufletul dobândeşte în a doua stare rămâne în posesia sa pentru totdeauna, indiferent de gradul de degradare sau vârsta trupului. Dimpotrivă, în afara lui, sufletul primește instantaneu un nivel spiritual corespunzător și revine la rădăcina sa. În mod firesc, eternitatea sufletului nu depinde în niciun caz de cunoașterea dobândită în timpul vieții, care dispare odată cu dispariția trupului. Eternitatea sa rezidă doar în dobândirea trăsăturilor Creatorului.
Se știe că în cei 6.000 de ani care ni s-au dat pentru rectificare cu ajutorul Cabalei, trebuie să ne rectificăm nu trupul, cu dorința lui stricată de a se încânta pe sine, ci doar sufletul nostru, ridicându-l de-a lungul nivelurilor de puritate și dezvoltare spirituală. Cu toate acestea, rectificarea finală a egoismului este posibilă numai în starea numită „învierea morților”.
După cum s-a menționat anterior, prima stare necesită existența celei de-a treia stări pentru a se manifesta pe deplin. Prin urmare, prima stare necesită „renașterea trupurilor moarte”, adică renașterea egoismului cu toate defectele sale. Apoi, lucrarea de a transforma egoismul din forma sa coruptă în altruism în același grad începe din nou. În acest fel, câștigăm de două ori:
- primim o dorință enormă de a ne încânta din trup;
- ne încântăm nu pentru noi înșine, ci pentru a ne împlini dorința Creatorului. Este ca și cum nu primim plăcere, ci mai degrabă îi permitem Lui să ne-o dăruiască. Întrucât suntem similari cu El în acțiune, ne contopim cu Creatorul. El ne dă plăcere și noi Îi permitem să facă asta; astfel, „reînvierea morților” rezultă din prima stare.
Din cele ce înțelegem acum, „învierea morților” ar trebui să aibă loc la sfârșitul celei de-a doua stări, după ştergerea completă a egoismului, dobândirea altruismului și a celui mai înalt nivel spiritual al sufletului. În această stare, sufletul dobândeşte perfecțiunea și permite trupului să trăiască experienţa unei renașteri și a unei rectificări complete.
Apropo, acest principiu („reînvierea morților”) este eficient în fiecare caz. Când vrem să rectificăm un obicei prost, un atribut sau o înclinație, trebuie să scăpăm complet de el. Abia atunci vom putea relua utilizarea sa parțială în direcția corectă. Cu toate acestea, până când nu ne scăpăm de el în întregime, acest obicei nu poate fi folosit într-un mod adecvat, inteligent și independent. Astfel, putem înțelege acum rolul nostru în lungul lanț al realității, unde fiecare dintre noi este o verigă minusculă.
Viața noastră este împărțită în patru perioade:
1. Atingerea nivelului maxim de egoism. Primim acest lucru de la sistemul întunecat al lumilor ABYA pentru ca ulterior să-l rectificăm. Plăcerile pe care le primim în sistemul întunecat al lumilor ABYA nu vor satisface dorința de a ne încânta, ci doar o vor spori.
De pildă, atunci când cineva dorește să se încânte și primește plăcere, dorința se dublează. Când dorința dublată este satisfăcută, ea se cvadruplează. Dacă nu ne restricţionăm faţă de dorințele inutile (folosind metoda cabalistă) pentru ca apoi să le curățăm şi să apelăm la altruism, dorințele noastre vor continua să crească pe tot parcursul vieții. În cele din urmă, pe patul de moarte, descoperim că nu am reușit să împlinim nici jumătate din ceea ce ne-am dorit.
Cu alte cuvinte, deși rolul forțelor întunecate este de a ne furniza materialul pentru lucru, de obicei se dovedește că noi înșine suntem materialul acestor forțe întunecate.
2. În cea de-a doua perioadă, propriul nostru “punct din inimă” (care există de când ne-am născut spiritual) primește putere și o oportunitate de a urca respectând legile spirituale cu ajutorul lumilor ABYA luminoase (pure).
Sarcina principală în această perioadă este dobândirea și creșterea la maxim a dorinței de plăceri spirituale. În momentul nașterii, dorim doar lucruri materiale: să dominăm întreaga lume și să profităm de bogăție, faimă și putere, în ciuda efemerităţii și instabilității lor.
Cu toate acestea, atunci când dezvoltăm dorința spirituală, vrem să controlăm și lumea spirituală, cea veşnică. Aceasta este atât adevărata dorință, cât și egoismul suprem. Lucrând asupra sinelui, asupra acestei voințe enorme de a primi plăcere pentru auto-satisfacție, putem atinge înălțimi spirituale proporțional cu egoismul nostru rectificat.
Egoismul creează dificultăți enorme și ne îndepărtează de spiritualitate. Cu excepția cazului în care ne luptăm continuu și acerb cu noi înșine, şi începem să ne dorim totul din lume. Dacă reușim să luptăm, simțim o atracție neobișnuit de puternică către Creator, care ne ajută să ne contopim cu El.
Această luptă nu este împotriva dorințelor cu care suntem familiarizați în această lume, prin care cineva se restricţionează și se disciplinează în folosirea dorințelor sale. Mai degrabă, cultivăm un dor convingător de a dobândi spiritualitatea și eternitatea după ce am contemplat măreția spiritualității, a eternității și dominației dincolo de univers și de timp. Această dorință de a fuziona cu Creatorul constituie ultimul nivel al celei de-a doua perioade.
3. A treia perioadă de dezvoltare include studiul Înţelepciunii Cabala și respectarea legilor lumii superioare. În acest sens, suntem ajutați de un ecran anti-egoist a cărui intenție este să aducă încântare Creatorului și în orice caz să nu primim în beneficiul nostru. Această lucrare rectifică și transformă egoismul în dorința de a face fapte bune, la fel ca și Creatorul.
Proporţional cu măsura părţii anulate a egoismului, primim un suflet de un anumit nivel, o anumită cantitate de Lumină și plăcere constând din cinci părți: Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yehida (NRNHY). Atâta timp cât păstrăm voința egoistă de a ne încânta pe boi înşine, vom rămâne desprinşi de Creator și nici cea mai mică particulă a sufletului nu poate intra în trupurile noastre.
Cu toate acestea, după distrugerea completă a ego-ului și dobândirea voinței de a ne încânta doar de dragul Creatorului (devenind similari cu El), întregul nostru suflet (o parte a sufletului comun) ne ia în primire imediat.
4. A patra perioadă, urmează „învierea morților”, când restaurarea sa completă are loc de îndată ce egoismul este complet desfiinţat. Se reia lucrarea care îl transformă în altruism, deși doar câțiva oameni din lumea noastră pot îndeplini această sarcină.
Cabala spune că toate lumile au fost create de dragul omului (omul în sensul „umanității colective”). Nu este, totuşi, ciudat că Creatorul S-a străduit să creeze toate astea pentru un obiect atât de mic precum omul, care se pierde chiar și în lumea noastră, darămite în alte lumi? De ce are nevoie umanitatea de toată această creație?
Plăcerea Creatorului, care constă din încântarea creaturilor Sale, depinde de cât de mult pot percepe și discerne acestea. Ea este înfluenţată, totodată, de cât de mult îl putem discerne noi pe El ca pe Cel care dăruieşte toată bunătatea. Numai aşa primeşte El plăcere de la noi. Asta seamănă mult cu un părinte care se joacă cu copilul său iubit și se bucură de atitudinea copilului față de el. Părintele este încântat când copilul îl recunoaște ca pe un părinte iubitor și puternic, care așteaptă doar cererile copilului și este gata să le împlinească.
Acum, să încercăm să ne imaginăm ce plăcere imensă are Creatorul de la aceia perfecți care s-au ridicat atât de sus, încât recunosc și trăiesc experienţa a tot ceea ce El le-a pregătit. Ei au stabilit o relație cu Creatorul asemănătoare cu cea a părintelui și a copilului iubit şi iubitor. Din asta, vom realiza că a meritat pentru El să creeze toate lumile, iar cei aleși vor înțelege și mai mult ceea ce li se revelează celor care se apropie de Creator.
Pentru a pregăti ființele Sale create pentru revelarea lumilor, Creatorul ne-a dat patru niveluri de dezvoltare: mineral, vegetal, animal și uman, corespunzătoare celor patru niveluri ale voinței de a primi plăcere. Nivelul principal este cel de-al patrulea, dar acesta este dobândit numai printr-o dezvoltare graduală, după ce stăpânim complet, pe rând, fiecare nivel.
Primul nivel (mineralul) este începutul manifestării, faza de concepție a dorinței în lumea noastră corporală. Forța sa include toate tipurile de natură minerală, dar niciunul dintre elementele care formează această natură (de exemplu, rocile) nu se poate mișca independent.
Voința de a se încânta pe sine produce nevoi, iar acestea generează mișcare spre dobândirea obiectului dorit. În acest caz (primul nivel) voința de a se încânta este foarte mică. Prin urmare, afectează doar suma tuturor elementelor și nu se manifestă separat în fiecare dintre elementele minerale ale naturii.
La următorul nivel (vegetalul), voința de a se încânta este mai mare și se manifestă deja în fiecare element în mod particular. Prin urmare, fiecare element la nivel vegetal posedă deja capacitatea de mișcare individuală (de exemplu, plantele își deschid petalele și se întorc spre soare). Acest nivel include procese precum absorbția și excreția, totuși ființele de la acest nivel nu au încă senzația libertății de voință, fiecare individual.
La al treilea nivel (animalul), voința de a primi plăcere crește și mai mult. Dorința produce senzații individuale în fiecare element particular și creează o viață unică pentru fiecare, una care diferă de cele ale celorlalți. Cu toate acestea, nu există niciun sentiment de empatie cu ceilalți la acest nivel. Aceste ființe încă nu au compasiunea necesară sau încântarea în raport cu ceilalți.
La ultimul nivel, al patrulea (umanul), voința de a se încânta pe sine creează senzația existenţei altuia. De pildă, diferența dintre al treilea și al patrulea nivel este similară cu diferența dintre toate animalele puse împreună și o singură ființă umană. Acest lucru se datorează faptului că animalele nu îi pot simți pe alții și pot genera nevoi doar în limitele propriilor dorințe.
În același timp, un individ care îl poate simți pe un altul dobândește nevoile celorlalţi și astfel devine invidios pe ceilalţi și dorește din ce în ce mai mult, până când în cele din urmă individul dorește întreaga lume.
Scopul Creatorului este de a face pe plac ființelor create, astfel încât acestea să dezvăluie măreția Sa și să primească toată încântarea pe care El a pregătit-o pentru ei. În mod clar, numai ființele umane pot îndeplini acest rol. Numai oamenii au senzația necesară a celorlalți și numai oamenii pot transforma voința de a se încânta într-o voință de a-i mulțumi pe ceilalți urmând sugestiile Înţelepciunii Cabala în procesul de muncă cu ei înșiși.
Prezența unor astfel de abilități induce senzația lumilor spirituale și a Creatorului. Dobândind un anumit nivel al luminilor NRNHY într-o anumită lume spirituală, un individ primește plăcere în conformitate cu scopul Creației.
Putem părea mici și neimportanţi, însă omul este totuși cel care constituie centrul și scopul Creației. Suntem precum viermele care trăiește în interiorul ridichiei, crezând că întreaga lume este la fel de amară și mică precum ridichea în care s-a născut. Cu toate acestea, atunci când străpunge coaja ridichiei și privește afară, el strigă uimit: „Am crezut că întreaga lume este ca ridichea mea! Acum văd cât de vastă și frumoasă este lumea în realitate! ”
La fel şi noi, care ne-am născut în coaja egoismului și am dorit doar să ne încântăm pe noi înşine, nu putem străpunge această coajă fără Cabala, instrumentul rectificării noastre. Nu putem transforma voința de a ne încânta pe noi înşine într-o voință de a-i încânta pe alții și pe Creator. De aceea noi credem că întreaga lume este doar ceea ce vedem și simțim, nereușind să percepem cât de mult bine ne-a pregătit Creatorul.
Tot ce a fost creat este împărțit în cinci lumi: Adam Kadmon, Aţilut, Briya, Yeţira și Asiya. Fiecare dintre ele constă, însă, dintr-un număr nesfârșit de elemente. Cele cinci lumi corespund celor cinci Sfirot: Adam Kadmon corespunde lui Sfira Keter, Aţilut corespunde lui Sfira Hochma, Briya lui Sfira Bina, Yeţira lui Sfira Tiferet, iar Asiya corespunde lui Sfira Malhut.
În consecință, Lumina (plăcerea) care umple lumile este împărțită în cinci niveluri: Yehida, Haya, Neşama, Ruah și Nefeş (abrevierea în ordine inversă formează cuvântul NRNHY).
Prin urmare, lumea Adam Kadmon este plină de plăcere (Lumină) numită Yehida; lumea Aţilut este plină de plăcere numită Haya; lumea Briya este plină de plăcere numită Neşama; lumea Yeţira este plină de plăcere numită Ruah; iar lumea Asiya este plină de plăcere numită Nefeş (vezi Tabelul 1).
| Lumea | Prima Lumină în fiecare lume | Sfirot în fiecare lume (prima Sfira cu bold) şi Luminile care le umplu |
| Adam Kadmon | Yehida | Keter (Yehida) Hochma (Haya) Bina (Neşama) Tiferet (Ruah) Malhut (Nefeş) |
| Aţilut | Haya | Keter (Yehida) Hochma (Haya) Bina (Neşama) Tiferet (Ruah) Malhut (Nefeş) |
| Briya | Neşama | Keter (Yehida) Hochma (Haya) Bina (Neşama) Tiferet (Ruah) Malhut (Nefeş) |
| Yeţira | Ruah | Keter (Yehida) Hochma (Haya) Bina (Neşama) Tiferet (Ruah) Malhut (Nefeş) |
| Asiya | Nefeş | Keter (Yehida) Hochma (Haya) Bina (Neşama) Tiferet (Ruah) Malhut (Nefeş) |
De la Creator vin lumile. Adică, atât dorința de a primi încântare, cât și încântarea care o umple provin de la Creator. Cu toate acestea, fiecare lume este la rândul ei împărțită în Sfirot: Keter, Hochma, Bina, Tiferet și Malhut, care sunt umplute cu luminile lor corespunzătoare NRNHY (vezi Tabelul 1).
În plus, există patru niveluri în fiecare lume: Mineralul, Vegetalul, Animalul și Umanul. Palatele (Heichalot) corespund nivelului mineral; veşmintele (Levuşim) corespund nivelului Vegetal; îngerii (Mala’achim) corespund nivelului Animal, iar sufletele umane (Neşamot, pluralul pentru Neşama) corespund nivelului Uman.
Aceste niveluri sunt situate unul în celălalt ca nişte cercuri concentrice (sau straturile unei căpăţâni de ceapă).
- Sfira Keter, cea mai la interior,influențează o anumită lume precum Creatorul.
- Neşamot (sufletele oamenilor care există într-o anumită lume) o îmbracă.
- Apoi, Mala’achim, Levuşim și Heichalot se îmbracă reciproc.
Nivelurile mineral, vegetal și animal sunt create de dragul celui de-al patrulea nivel al dorinței: sufletul uman. Prin urmare, este ca și cum ar îmbrăca sufletul uman (îl slujesc) din exterior. De la naștere, posedăm o parte a sufletului comun (originar). Această parte este un punct în inimile noastre, în dorințele noastre sau în egoism. Toată creația este construită în aşa fel încât legile generale care guvernează la fiecare nivel și în fiecare lume să se manifeste în fiecare parte a creației, chiar și în cele mai mici particule ale acesteia.
De pildă, tot ceea ce există este împărțit în cinci lumi, sau Sfirot: Keter, Hochma, Bina, Tiferet și Malhut. Fiecare lume specială este formată din cinci Sfirot, în cadrul cărora chiar și cel mai puțin semnificativ obiect este, de asemenea, împărțit în cinci Sfirot.
După cum s-a menționat deja, există patru niveluri în lumea noastră: mineral, vegetal, animal și uman. Acestea corespund cu Sfirot Malhut, Tiferet, Bina, Hochma și rădăcina lor, Keter.
În plus, fiecare parte a nivelurilor mineral, vegetal, animal și uman este împărțită în patru sub-niveluri (mineral, vegetal, animal și uman) în funcție de amploarea dorinței. Aşadar, o dorință umană constă și în patru niveluri: neînsuflețit, vegetatil, animal și uman, cu punctul sufletului în centrul fiecărui nivel.
Cu toate acestea, chiar dacă cineva începe să respecte legile spirituale fără să aibă o atitudine specială față de Creator ca şi conducător al întregii existențe (fără veneraţia și respectul cuvenit pentru că nu îl poate simți pe El), dacă dorește să primească plăcere doar pentru sine, aspirând totuși la dobândirea înclinației către altruism, este suficient pentru ca punctul din inimă să înceapă să se dezvolte și să fie simțit.
Asta este ceea ce face Cabala și metoda ei în a respecta legile spirituale atât de uimitoare. Prin urmare, studiul și respectarea principiilor sale, în ciuda scopului egoist al creșterii spirituale, îl vor purifica și înălţa treptat pe student, deși numai până la primul nivel, cel mineral.
În măsura în care ridicăm spiritualitatea deasupra fizicului și aspirăm la altruism, ne schimbăm dorințele, construind astfel întreaga structură a acestui prim nivel. Apoi sufletul se ridică și se îmbracă în Sfira Malhut a lumii Asiya și întregul corp simte Lumina (plăcerea) corespunzătoare la acel nivel. Această Lumină ajută la avansarea în continuare către niveluri superioare.
Așa cum punctul luminii sufletului nivelului Nefeş (punctul din inimă) există în inimile noastre în momentul nașterii spirituale, la fel există și punctul nivelului superior, Ruah de Asiya, în întregul nivel emergent al lui Nefeş de Asiya.
La fel se întâmplă la fiecare nivel: după ce stăpânești complet un nivel, treci la punctul următorului nivel superior. Aceasta este singura conexiune între nivelurile inferioare și superioare, până la cele mai înalte. Prin acest punct se poate avansa către Creator.
Această Lumină Nefeş a lumii Asiya este denumită „Lumina nivelului mineral al lumii Asiya” întrucât corespunde părții minerale rectificate a dorinței din corp. Acțiunile unui astfel de individ în lumea spirituală seamănă cu acțiunile naturii minerale din lumea corporală. În ambele cazuri, mișcarea individuală este absentă și individul aparține doar mișcării generale a masei collective, atotcuprinzătoare, a tuturor obiectelor și dorințelor minerale.
Corespunzător celor 613 legi spirituale, entitatea numită Nefeş al lumii Asiya include elemente individuale asemănătoare cu 613 organe ale trupului uman. Fiecare dintre ele are o percepție (plăcere) unică asupra Luminii Creatorului. Cu toate acestea, diferențele dintre părți rămân insesizabile și cabalistul percepe doar impactul general al Luminii care se răspândește în mod egal în toate părțile. Deși nu există nicio diferență între Sfirot de la cea mai înaltă (Keter a lumii AK) la cea mai de jos (Malhut a lumii Asiya), o astfel de diferență există în raport cu individul care primește Lumina.
Sfirot sunt împărțite în vase și Lumina care umple vasele. Lumina emană din Însuși Creatorul. Vasele se mai numesc și Sfirot Keter, Hochma, Bina, Tiferet și Malhut. În ultimele trei lumi, Briya, Yeţira și Asiya, aceste vase constituie filtre care blochează și măsoară cu precizie porțiuni de Lumină lăsate către primitor.
În acest fel, fiecare primește o porțiune care corespunde exact cu nivelul de dezvoltare spirituală a acelui suflet. Deși Lumina din interiorul lor este omogenă, din perspectiva primitorului, ne referim la Lumini ca fiind NRNHY întrucât Lumina este împărțită în funcție de proprietățile filtrelor (vaselor).
Malhut este cel mai dens filtru. Lumina primită de la ea este redusă și este menită doar să rectifice partea de mineral a trupului; de aceea se numește „Lumina Nefeş”.
Tiferet este un filtru mai transparent decât Malhut; prin urmare, porțiunea de Lumină pe care o transmite de la Creator către noi este destinată rectificării părții de vegetal a trupului. Este mai intensă decât Lumina Nefeş și se numește Ruah.
Bina este mai transparentă decât Tiferet. El transmite Lumina Creatorului care este menită să rectifice partea de animal a trupului și se numește Neşama.
Hochma este cel mai transparent filtru. Ea trece Lumina pentru a ridica dorințele nivelului uman. Se numește „Lumina Haya” și puterea sa este nelimitată.
După cum s-a menționat deja, dacă am dobândit deja nivelul Nefeş (cu ajutorul Înţelepciunii Cabala), punctul nivelului următor, Ruah, există deja în noi. Dacă vom continua să aplicăm metoda Cabala pentru a împlini legile spirituale, vom dobândi nivelul vegetal al voinței de a ne încânta, care crește și îmbracă Sfira Tiferet de Asiya. Aceasta oferă o lumină mai puternică – Ruah – corespunzătoare nivelului vegetal al corpului.
La fel cum plantele din lumea noastră, în comparație cu cele neînsuflețite (minerale), sunt capabile de mișcare personală, o persoană aflată la începutul dezvoltării spirituale trăieşte experienţa trezirii mișcărilor spirituale și a forțelor spirituale. De asemenea, pe măsură ce se atinge complet nivelul Ruah, punctul următorului nivel, Neşama, există deja în interiorul individului.
Studiind secretele Cabalei, se rectifică nivelul de animal în dorința individului. Atunci când construieşte întregul vas, individul se ridică și îmbracă Sfira Bina a lumii Asiya și primește Lumina Neşama de la aceasta. În acest caz, individul este numit un „animal pur” (animal curat), din cauza părții de animal purificată a corpului.
La fel ca un animal, un astfel de individ capătă o senzație individuală a fiecăreia dintre cele 613 dorințe, întrucât la fel ca un animal din lumea noastră, el face toate mișcările. Lumina pe care o primește el diferă la fel de mult cum diferă animalele de plante în lumea noastră.
Când stăpânește complet cele 613 dorințe (părțile vasului) și primește o Lumină specială de plăcere pentru fiecare dintre cele 613 părți ale sale, individul continuă să lucreze pe sine însuşi. Aceeași Lumină este folosită pentru a purifica partea umană a dorinței, care a provenit din punctul apărut după ce vasul Neşama a fost complet construit.
Odată ce am finalizat crearea dorinței corespunzătoare la nivel uman, putem dobândi capacitatea de a simți senzaţiile altora și a le cunoaște gândurile. Lumina primită (plăcerea) diferă de cea a nivelului anterior la fel cum individul din lumea noastră diferă de un animal.
Cu toate acestea, aceste cinci niveluri sunt doar plăcerile NRNHY ale lumii Asiya, adică Nefeş. Chiar și Ruah este absent în ea, întrucât Ruah este Lumina din lumea Yeţira, Neşama – din lumea Briya, Haya – din lumea Aţilut și Yehida – din lumea Adam Kadmon. Totuși, ceea ce există în general este prezent și în fiecare parte a generalului, adică în părțile specifice. Cu alte cuvinte, aceste cinci tipuri de Lumină se află în lumea Asiya, deși la cel mai mic nivel, de mineral, al lui Nefeş.
În lumea Yeţira aceste cinci tipuri de Lumină există la nivelul general al lui Ruah. În lumea Briya – sunt NRNHY ale nivelului Neşama; în lumea Aţilut – sunt NRNHY ale nivelului Haya, iar în lumea lui Adam Kadmon, sunt NRNHY ale nivelului Yehida. Diferența dintre lumi este precum diferența dintre nivelurile de NRNHY din lumea Asiya.
Astfel, totul depinde de nivelul spiritual al celor care doresc să dobândească Lumea Superioară și, prin urmare, îşi egalizează calitățile spirituale cu proprietățile lumilor. În consecință, ele devin o parte integrantă a lumilor, ceea ce explică de ce au fost create toate lumile și de ce avem nevoie de ele.
Într-adevăr, am fi fost incapabili să-l dobândim pe Creator fără să urcăm constant nivelurile NRNHY ale fiecărei lumi. Dobândind un anumit nivel, simțim Lumina (plăcerea) și acest lucru ne ajută să continuăm eradicarea voinței egoiste de a ne încânta pe noi înşine până când vom împlini scopul Creației – echivalența și contopirea cu Creatorul.
Este important să înțelegem că NRNHY constituie împărțirea întregii Creații în cinci părți. Ceea ce funcționează în sistemul general funcționează și în cea mai mică parte a sa. Astfel, chiar și cel mai de jos nivel al lumii Asiya constă din cele cinci elemente constitutive ale sale, propriile sale NRNHY. Asta întrucât fiecare dorință infinitesimală constă din cinci părți: Keter (reprezentanta Creatorului), Hochma, Bina, Tiferet și Malhut (cele patru niveluri ale Creației în sine). În plus, plăcerea care o ghidează constă și din cinci tipuri de Lumină, respectiv NRNHY.
Rezultă că nici Lumina nivelului spiritual mineral din lumea Asiya nu poate fi dobândită fără aceste patru tipuri de împlinire. Nimeni nu poate fi respins să studieze Cabala și să urmeze legile spirituale prin intermediul gândirii spre binele oamenilor și al Creatorului. Nimeni nu poate dobândi nivelul lui Ruah sau nivelul lui Neşama fără a studia secretele Cabalei.
Generația noastră este încă cufundată în întuneric. Motivul îl constituie, însă, în mod clar, declinul general al credinței și, în special, declinul credinței în înțelepciunea înțelepților. Cel mai evident exemplu al acestui declin sunt cărțile de astăzi despre Cabala, care sunt pline de descrieri materializate.
Prin urmare, a apărut nevoia unui comentariu complet la Cartea Zohar, o lucrare care să ne scutească de interpretări greșite ale Cabalei. Acest comentariu se numește Sulam (Scara), întrucât îi ajută pe studenţi să urce gradual treptele și să atingă înălțimile spirituale. Totul depinde de dorința fiecăruia de a dobândi profunzimile creației lumilor și de locul fiecăruia în interiorul lor.
Scopul Cabalei poate fi ilustrat prin următoarea parabolă:
Un supus dintr-un Regat îndepărtat a încălcat legea și, prin ordinul regelui, a fost alungat din țară. S-a despărțit de prieteni, familie și de tot ce-i fusese drag. La început a fost foarte trist în noua sa casă, dar treptat, aşa cum se întâmplă toate lucrurile în viață, s-a obișnuit cu noul său cămin și a uitat complet unde se născuse și cum trăise cândva. Nu-și mai amintea nici că a fost exilat, nici că a trăit vreodată în altă parte. A construit o casă, și-a făcut noi prieteni și și-a făcut o altă viață. Într-o zi, a găsit o carte despre Regatul său natal. Își aminti deodată unde era și ce viață minunată avusese acolo. După ce a citit cartea, a înțeles de ce fusese exilat și cum se putea întoarce acolo.
Acea Împărăție este lumea spirituală, unde totul este în regulă pentru cei care respectă legile Marelui Rege. Țara exilului este lumea noastră. Cartea prin care fiecare și-i poate aminti pe cei uitați, îşi poate găsi patria sufletului, realizează de ce a fost expulzat și, în cele din urmă, se poate întoarce la locul inițial, este Cartea Zohar!
Totuşi, dacă Zohar-ul este atât de important încât ne poate ajuta să dobândim Lumile Superioare, să vedem și să simțim lumea sufletelor și pe Creatorul Însuși, de ce a fost ascuns atât de mulți ani – de când a fost scris până să apară metoda cabalistică a lui Ari?
Răspunsul la această întrebare se găsește în Cabala: timp de 6.000 de ani de existență, lumea a fost structurată ca zece Sfirot, unde Keter desemnează influența Creatorului, iar celelalte Sfirot sunt împărțite în trei grupuri (vezi mai jos și în Desenul 3):
- Cap: Hochma, Bina, Da’at;
- Mijloc: Hesed, Gvura, Tiferet;
- Sfârșit: Neţah, Hod, Yesod.
Cei 6.000 de ani sunt, de asemenea, împărțiți în trei perioade:
- 2.000 de ani – întuneric;
- 2.000 de ani – perioada de pregătire; şi
- 2.000 de ani – zilele lui Mesia (Mântuitorul).
Primii 2.000 de ani se referă la cap, ceea ce înseamnă că această perioadă primește Lumina mică (Nefeş), întrucât Sfirot sunt invers legate de Lumina Creatorului care le umple. Primul grup (Sfirot superioare) apare mai întâi: Hochma, Bina, Da’at, deși acestea sunt umplute cu o lumină mică. Această primă perioadă de 2.000 de ani se numește „perioada de întuneric”.
În timpul celei de-a doua prioade de 2.000 de ani, când al doilea grup de Sfirot (Hesed, Gvura și Tiferet) se dezvoltă, Lumina Nefeş care a umplut primul grup de Sfirot coboară la al doilea, iar Lumina Ruah umple primul grup. Acești 2.000 de ani, după perioada de întuneric, sunt numiți „perioada Torei”.
Al treilea grup de Sfirot, Neţah, Hod și Yesod, înseamnă durata ultimilor 2.000 de ani. Lumina Nefeş coboară aici din cel de-al doilea grup, Lumina Ruah coboară din primul grup în al doilea, iar Lumina Neşama intră în primul grup.
Întreaga Înțelepciune Cabala, și în special Zohar-ul, a fost ascunsă până la apariția celei de-a treia perioade. Ari ne-a dezvăluit Zohar-ul, iar comentariile sale ne-au arătat calea către dobândirea lumii spirituale. Ari a murit înainte de sfârșitul acelei perioade, adică înainte ca toată Lumina să intre în al treilea grup de Sfirot. Prin urmare, în acel moment, numai sufletele speciale puteau studia Cabala fără a-i dezvălui lumii esența. Astăzi, pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul celei de-a treia perioade, suntem pregătiți să primim cuprinzătorul comentariu la Zohar, Sulam (Scara), și manualul sistematic referitor la Cabala intitulat Talmud Eser Sfirot (Studiul celor Zece Sfirot).
Deși sufletele care au trăit în timpul primei perioade de 2.000 de ani şi a celei de-a doua, au fost foarte înalte și au corespuns Sfirot superioare (Hochma, Bina și Da’at, respectiv Neţah, Gvura și Hod), ele nu au putut primi Lumina potrivită pentru că încă nu ajunseseră în lumea noastră. Acum, sufletele inferioare coboară în lumea noastră, după cum o probează evenimentele din lumea noastră, şi totuşi aceste suflete sunt cele care completează structura. Lumina Superioară intră în sufletele superioare care s-au ridicat deja din lumea noastră în Lumile Superioare, a căror Lumină ajunge la noi ca Lumină Înconjurătoare.
Deși sufletele primelor generații le depășeau în calitate pe cele din generaţia noastră, de vreme ce sufletele pure au fost să apară pentru prima dată în lumea noastră, știința Cabala, partea sa interioară, ascunsă (precum și alte științe) este revelată doar în ultimele generații, întrucât depinde de intensitatea Luminii.
Cu cât sufletele sunt mai mici, cu atât este mai mare Lumina care este revelată și intră în lumea noastră. Acest lucru se datorează faptului că o Lumină inferioară poate coborî de la Sfirot superioare către Sfirot (sau sufletele) inferioare iar Lumina Superioară intră în cele rămase goale în Sfirot (sufletele) superioare.
Împlinirea rectificării se referă la Sfirot (suflete), iar îndeplinirea mentală (intenția) se referă la Lumina care intră în suflete. Aceeași dependență inversă există între Sfirot (suflete) și Lumină: Creația începe cu Sfirot superioare, umplute cu Lumini inferioare și se termină cu Sfirot (sufletele) inferioare, umplute cu Lumina Superioară. Astfel, sufletele inferioare sunt cele care dezvăluie Lumina Superioară, dar numai dacă se angajează în studiul adecvat al Înţelepciunii Cabala.
Studiul Zohar-ului și Înţelepciunii Cabala în sine constituie un punct de plecare în rectificarea întregii lumi și în împlinirea păcii și fericirii absolute.
(înapoi Cartea CONCEPTE FUNDAMENTALE – click)