(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)
Odată ce sufletul realizează că nu mai este unit cu trupul, sufletul poate dori să se atașeze de o formă fizică alternativă și de aici intervine ideea de Dybuk. Dybuk este un termen ebraic relativ modern pentru cee ace înseamnă o posesie demonică. (Sefer Habrit, 1:17:15). Este cunoscut altfel sub numele de Ruah Ra / spirit rău (Raşi Eiruvin, 41b), sau metempsihoză. Și aceasta este o formă de reîncarnare (Mişnat Hassidim, Seder Naşim, Gilgul, 6:4), dar este o versiune în primul rând negativă a impregnării sufletului / Ibur.
Cuvântul Dybuk, tradus literal, înseamnă a fi atașat. Din disperare, un suflet rătăcitor și dezorientat poate căuta un alt trup viu ca refugiu. „Sufletele goale”, cei care se plimbă, fără a intra în reședința permanentă a lui Gan Eden și nici în reședința temporară în Gehenom, caută să găsească alte locuri în care să se mute și să se exprime.
Un suflet ar putea fi considerat „gol” din cauza lipsei unor fapte sau a unui comportament bun. Faptele bune care sunt perpetuate în această lume împletesc haine spirituale, permițând spiritelor fără trup care s-au dus părăsindu-şi trupurile să primească și să absoarbă lumina Infinită. La un moment dat, un suflet gol și fără adăpost se poate atașa din nou de un trup de pe pământ. Neștiind unde să „meargă” și ce să „facă”, un suflet atât de pierdut s-ar putea prinde de un trup care seamănă cu propria lui condiționare. Aceste suflete caută trupuri care sunt metaforic fără suflet în ceea ce privește aspectele pe care doresc să le exprime. Fiind un spirit lipsit de trup care dorește exprimarea prin formă fizică, el locuiește într-un trup în care se poate articula.
Oamenii care suferă datorită nui Dybuk percep forța acestuia ca pe o entitate invadatoare din exterior care este răuvoitoare, ostilă și tulburătoare. Adesea, cei care pretind că sunt „posedați” nu sunt copleșiți de forțele exterioare, ci mai degrabă suferă de o cădere mentală lăuntrică. Într-un astfel de caz, este doar o tulburare psihică ce trebuie tratată prin medicație, nu prin meditație; adică necesită un tratament fizic, nu un exorcism spiritual. Deși, există și opinia rabinului din Lesk, ginerele lui Sar Şalom, care susține că orice boală mintală este de fapt o formă de Dybuk.
În epoca de astăzi, este foarte neobișnuit să existe un Dybuk adevărat. Rebbe Hayim din Volojin a glumit odată că va veni un timp al exilului spiritual atât de profund și de înstrăinare, încât până și Dybuk va înceta să apară.
Presupunând că este un Dybuk adevărat, detaliile reale ale exorcizării depășesc scopul acestei discuții, dar există o modalitate prin care se poate face și, în schema lucrurilor, este o tehnică relativ simplă. Sufletele care rătăcesc printre cei fără adăpost fac acest lucru pentru că nu sunt capabile să se dezlege de o atracție gravitațională uriașă către pământ, care este rezultatul propriului bagaj negativ. Modul în care putem ajuta aceste suflete să-și înceapă călătoria este prin găsirea meritului pentru un astfel de suflet și, drept rezultat, să le oferim oportunitatea de a se scutura pentru a fi liber și a-și începe mișcarea către cer. În plus, acest lucru implică faptul că cineva ține seama de negativitățile care se revarsă de la posesiați și răspunde făcând exact opusul în numele lor.
Un individ posedat a fost adus odată în fața rabinului Schneur Zalman din Liadi, celebrul Rebbe Hassid din secolul al XVIII-lea. Examinând situația, Rebbe a început să-i vorbească favorabil cu privire la ucigașii profetului Zeharia / Zaharia. Zaharia a fost profetul care a fost ucis în perioad din preajma sfârșitului primului templu. Motivele ucigașilor, a explicat Rebbe, erau oarecum justificate, întrucât doreau să-l împiedice pe profet să-și pronunțe viziunea despre distrugerea Templului din cauza greșelilor oamenilor. Ei credeau că, odată ce profeția a fost articulată verbal, astfel exista o șansă mult mai mare să se întâmple efectiv. După ce și-a încheiat discursul, a devenit evident pentru toți cei din jur că Dybuk părăsise cadavrul.
Conceptul de Dybuk / atașare nu trebuie confundat cu Ibur / impregnarea, vizitarea de către un suflet având un sens mai pozitiv. În timp ce Dybuk este o posedare a unui suflet care nu și-a găsit încă pacea durabilă, Ibur este un suflet din Gan Eden care „coboară” pentru a locui într-un trup pentru a-l ajuta.
Impregnarea / Ibur apare atunci când un suflet – fie unul de sus care împărtășește o rădăcină comună cu sufletul de jos sau, în unele cazuri, alte manifestări ale sufletului cuiva care au fost articulate în viețile anterioare – „coboară” ca un oaspete pentru a ajuta sau, uneori, pentru a fi ajutat de trupul pe care îl ocupă. Dybuk, pe de altă parte, este simțit ca o invazie, o încălcare negativă de către o conștiință neînălțată care provoacă confuzie și haos. În timpul unei Ibur, persoana rămâne în control deplin asupra facultăților sale, iar ceea experienţa pe care o trăieşte este un sentiment de claritate și înălțare spirituală. Pe măsură ce un suflet impregnat vine să ajute, uneori gazda poate să nu fie conștientă de faptul că există un alt suflet în ea.
Kduşa / sfințenia dă putere; Klipa / negativitatea copleșește. Aceste Dybuk, care sunt suflete fără trup, fără adăpost și neînălțate, caută să ocupe și să stăpânească un trup. În Ibur, pe de altă parte, sunt suflete înalte care doresc să ofere și să contribuie, oferind o măsură suplimentară de sprijin persoanei în care locuiesc, astfel încât să aceasta să își poată atinge potențialul sufletesc maxim. În timp ce ești posedat, îţi pierzi controlul sau te lupţi pentru a-ţi recăpăta autocontrolul; în timp ce eşti impregnat rămâi în control total. A fi posedat este sfâșietor, epuizant mental și debilitant; impregnările sunt copleșitor de pozitive și non-invazive, lăsând individul să se simtă mai întărit, mai competent și mai capabil.
(înapoi la „Reîncarnarea – Călătoria Sufletului” – click)