(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)
Este scris în Cartea lui Zohar că toate lumile, atât cele Superioare cât și cele inferioare, se găsesc în interiorul omului. Întreaga noastră realitate a fost creată numai pentru noi. Cu toate acestea, dacă simțim că suntem în interiorul unei realități, nu simțim că această realitate este în interiorul nostru. De ce nu ne este suficientă numai această lume? Avem nevoie, oare, de celelalte lumi, cele Superioare, și ce conțin acestea?
Pentru a înțelege acest lucru, ar trebui să ne însuşim întreaga Înțelepciune Cabala. Motivul pentru care a fost creată această realitate a fost Voinţa Creatorului ca propriile Sale creații să beneficieze de ea. Aşadar, Creatorul a făcut creaturile Sale cu o dorință de a primi ceea ce Creatorul voia să le dea – iar această dorință este natura însăşi a creaturii.
Creatorul este deasupra și transcende spațiul și timpul. Gândul Lui funcționează ca un act în sine. Prin urmare, când a I-a fost voia și S-a gândit să creeze creaturile și să le umple de încântare, totul s-a petrecut deodată şi au fost create toate lumile. Acestea erau pline cu toate creaturile și toate acestea erau pline de încântările pe care le-au primit de la Creator.
Dacă a fost aşa, atunci de ce a creat Creatorul din Esența Lui, toate lumile, în jos, până la această lume și a decăzut creatura până la gradul nostru inferior? ARI (Rav Yiţhac Luria) dă un răspuns la această întrebare în cartea sa Eţ Haim (Arborele vieții): „Pentru a revela perfecțiunea făptuirilor Sale”.
Cu toate acestea, creația lumilor și decăderea creaturilor revelează, în schimb, imperfecțiunea Lucrării Creatorului! Răspunsul este însă acela că această Lucrare a fost facută pentru ca creaturile să se perfecţioneze ele însele şi să ajungă astfel la gradul de Creator prin ele însele, ceea ce constituie singura desăvârşire.
Aşadar, Creatorul a creat scara lumilor. Pe această scară sufletele coboară până la treapta cea mai joasă, unde se îmbracă în trupuri ale acestei lumi (trupuri care sunt dorința de a primi). Prin însuşirea Înţelepciunii Cabala, sufletele încep să urce pe acea scară până când revin toate la Creator.
Sufletul este format din Lumină și vas. Lumina sufletului vine de la Creator, din Esența Lui. Vasul sufletului, adică dorința de a primi Lumina și de a se bucura de El, este creat cu ajutorul acestei Lumini. Prin urmare, vasul este perfect potrivit pentru Lumina care vine să îl umple. Esența sufletului este vasul, întrucât Lumina este parte a Creatorului.
În consecință, numai vasul este considerat o creatură. El este creat din nimic; adică, această dorinţă nu a existat înainte să fi decis Creatorul să o creeze.
De vreme ce Creatorul a dorit ca vasul Său să se bucure într-o manieră completă, aşa cum Îi este potrivit Lui, El a creat acest vas (adică această dorință de a primi) extrem de mare, în concordanţă cu măreţia Luminii (încântării) pe care El voia să o dea.
Această Creație este o inovație care nu a existat niciodată înainte. Aceasta se numeste „existență din absență”. Totuşi, dacă Creatorul este complet, cum poate exista ceva care să nu fi fost inclus în El? Conform celor spuse deja, este clar că ceea ce nu a fost în Creator înainte de Creație este dorința de a primi.
Creatorul nu poate avea dorința de a primi pentru că El este complet. Dar dacă El este complet, nu ar trebui să aibă și el dorința de a primi? Raspunsul este nu. Dacă El a fi avut dorința de a primi, asta ar fi însemnat că El ar fi dorit ceva ce nu avea; ceea ce ar fi însemnat că Îi lipsea ceva.
Ori este imposibil să spui asta întrucât El este complet și, prin urmare, nu Îi lipsește nimic. Acel ceva de care avea nevoie El pentru a crea este doar dorința de a primi de la El, pentru că El voia să dea. În consecință, El a creat doar dorința de a primi, pentru că orice altceva este deja prezent în Creator.
Conexiunea în lumea spirituală se petrece ca urmare a echivalenței însuşirilor (dorințe sau voințe). Distincţia în lumea spirituală apare ca urmare a unei diferențe între însuşiri (dorințe sau voințe). Dacă două entități spirituale au o singură formă, înseamnă că ele au aceleași dorințe (sau voințe), aceeaşi intenţie, ele fiind atunci contopite și sunt una, nu două. Explicaţia este aceea că în lumea spirituală nu există trupuri. Lumea spirituală este o lume a forţelor și dorințelor „brute” care nu sunt îmbrăcate în niciun fel de substanță. “Dorința de a primi pentru sine” poartă, însă, numele de „substanță” sau „trup”.
Aşadar, dacă toate dorințele a două entități spirituale sunt egale, atunci entitățile sunt una. Ele sunt una întrucât nu există ceva care să le separe una de cealaltă. Este posibil să distingem faptul că sunt două, și nu doar una, numai dacă sunt diferite ca formă.
Ele sunt separate una de celalată doar în măsura în care există o disparitate de formă între ele. Dacă totul în una dintre ele este egal cu cealaltă, atunci ele sunt una. Dacă totul în una dintre ele este opus celeilalte, atunci ele sunt la fel de departe una de cealaltă ca şi estul de vest. Dacă dintre toate dorințele lor nu este decât una pe care o au în comun, atunci ele se ating prin această dorinţă comună. Dacă dorinţele lor se aseamănă mai mult sau mai puţin între ele, atunci în funcție de echivalența sau disparitatea de formă, ele sunt mai apropiate sau mai îndepărtate.
Nu avem nicio idee despre Creatorul Însuşi. Aşadar, nu putem spune nici măcar un singur cuvânt despre El. Dar acțiunile Sale a căror experienţă o trăim, ne permit să-L înțelegem și să-L numim.
Învățăm din înțelepciunea Cabaliștilor cum Creatorul are numai voinţa de a dărui. (cabalist se numeşte în ebraică un Mekubal de la cuvântul „a primi”, pentru că el primeşte de la Creator). El a creat totul pentru a ne dărui Benevolenţa Sa. Aşadar, El ne-a creat cu dorința de a primi ceea ce El vrea să ne dea. Această dorință de a primi este întreaga noastră natură.
Totuşi, asta ne face să ne găsim într-o formă opusă Creatorului. Raţiunea este aceea că El este orientat total și exclusiv spre dăruire și nu are nicio dorință de a primi. Pe de altă parte, noi suntem făcuți exclusiv din dorința de a primi pentru noi înșine, așa cum am fost creați de El. Dacă am rămâne, însă, doar cu această dorință de a primi pentru noi înșine, am rămâne pentru totdeauna îndepărtaţi de Creator.
Acei oameni care trăiesc în această lume și, totodată, trăiesc experienţa realităţii Lumilor Spirituale Superioare, sunt numiți Cabaliști. Avem oportunitatea să aflăm de Creator de la ei, întrucât ei ne împărtășesc experienţe pe care noi nu le-am trăit încă.
Iar Cabaliștii ne spun că Creatorul este binele absolut și a creat totul pentru a ne face bine. Cabaliștii ne spun mai departe că Creatorul este perfect și complet și, prin urmare, și Acțiunile Lui sunt perfecte și complete.
Cum de este, însă, posibil ca de la acest Lucrător complet și perfect să înceapă să apară o lucrare imperfectă și incompletă? Cum se face că Lucrările Sale trebuie să fie totuși rectificate? Creația este doar dorința de a primi și sub acest aspect este imperfectă și incompletă, întrucât această voință este opusă celei a Emanatorului. Prin urmare, aceste dorințe sunt într-o stare de separare. Totuşi, dorința de a primi, în mod special, face ca creatura să împlinească Voința Creatorului, anume să primească tot ceea ce Creatorul dorește să dea.
Cu toate acestea, atunci când Creatorul dă și creatura primește de la El, ei sunt despărțiți. Asta se datorează faptului că modul lor de a acţiona este divergent. Iar dacă creatura ar fi rămas primitoare, atunci nu ar fi fost perfectă sau completă. În consecință, Creatorului nu ar fi putut fi numit „perfect și complet”, întrucât dintr-un Lucrător perfect şi desăvârșit, nu pot apar decât lucrări perfecte și desăvârşite.
Prin urmare, Creatorul a restricționat Lumina Sa și a creat această lume din-restricționare-în-restricționare, până când în cele din urmă a apărut această lume ca fiind locul cel mai întunecat. În această lume, creatura are dorința de a primi doar pentru sine. Prin urmare, Lumina din ea este atât de redusă încât Sursa vieții nici măcar nu se simte.
Cu toate acestea, prin utilizarea corectă a „Torei și Miţvot” (vom explica acest lucru mai târziu), putem obține completitudinea și perfecțiunea care ne-au lipsit din momentul Creației.
Ce înseamnă această completitudine și perfecțiune? Înseamnă dobândirea echivalenței de formă cu Creatorul. Anume că şi creatura dă, asemeni Creatorului. Iar atunci creatura este demnă de a primi tot binele și plăcerea incluse în Gândul Creației. În acest moment, atât creatura, cât și Creatorul se află într-o stare de contopire, în echivalență de formă, având dorințe și gânduri identice.
Există o Segula (o proprietate specială, un remediu) în practica corectă a „Torei și poruncilor (Miţvot)”: o persoană primește o forţă spirituală care conduce la o egalizare a dorinţelor cu Creatorul. Cu toate acestea, această forţă va fi revelată numai în cel care practică „Tora și Miţvot” nu cu intenţia de a primi o răsplată pentru sine, ci pentru a dărui încântare Creatorului.
Există cinci grade ale echivalenței de formă cu Creatorul: Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yehida (NRNHY). Aceste cinci grade sunt dobândite din cele cinci lumi – Adam Kadmon, Aţilut , Briya, Yeţira și Asiya. Fiecare grad are propriile sale cinci grade interioare. Aşadar, sunt în total 125 de grade începând din această lume până în vârful scării.
Practicând Tora și Miţvot pentru a dărui încântare Creatorului, omul merită încetul cu încetul şi dobândeşte (grad după grad) vasele dorinţei de a dărui. În acest fel, el urcă aceste grade unul câte unul până dobândeşte echivalența completă de formă. Astfel, Gândul Creației este împlinit în om, care va primi toată plăcerea și perfecțiunea pe care Creatorul i le-a pregătit. Iar cel mai mare beneficiu al omului este acela că dobândeşte o adevarată contopire cu Creatorul prin dobândirea dorinței de a dărui, așa cum face El.
A se vedea ce este scris cum că: „Toate lumile, Superioară și inferioară și tot ce se află în interiorul lor nu au fost create decât pentru om.” Toate aceste grade şi lumi nu servesc decât pentru desăvârşirea voinței omului, pentru a-l ajuta să dobândească echivalența de formă cu Creatorul, care îi lipsește prin natura Creației.
La început, lumi și grade succesive au trecut printr-un proces progresiv de restricționări și dezvoltări, până la propria noastră lume materială, pentru a ajunge într-un trup al acestei lumi, care este o dorință doar de a primi și nu de a dărui. La acest grad, omul este ca un animal sau ca o sălbăticiune, care este dorința totală de a primi, refuzând orice dăruire. Într-o astfel de stare omul este în totalitate opusul Creatorului, neexistând o separare mai mare decât cea dintre el şi Creator.
Când studiem Cabala, chemăm Lumina Înconjurătoare care strălucește asupra omului de departe. Această Lumină se găsește în afara vaselor noastre (dorinţa noastră) și așteaptă până când ne vom rectifica vasele și le vom transforma într-o formă de dăruire pentru Creator, pentru ca după aceea Lumina să intră în ele. Prin urmare, această lumină înconjurătoare este numită Lumina Neşama. Când ne însuşim Cabala, această Lumină se îmbrăcă în dorinţa noastră și ne ajută să dobândim forma de dăruire.
Omul dobândeşte numai treptat această dorință de a dărui, de jos în sus, pe același traseu pe care au coborât gradele în timpul dezvoltării structurii, de sus în jos. Toate gradele sunt măsuri ale dorinței de a dărui. Cu cât gradul este mai înalt, cu atât este mai departe de dorința de a primi și mai aproape de dorința de a dărui.
Omul dobândește treptat toate gradele până ajunge la acel punct al meritului de a deveni „în întregime întru dăruire” sau de a nu primi nimic pentru propria plăcere. Atunci, el a ajuns la desăvârşire, într-o adevărată contopire cu Creatorul. Acesta este scopul Creației și este singura raţiune pentru care a fost creat omul.
Odată ce știm toate aceste lucruri, ni se permite să studiem Înțelepciunea Cabala fără nici o teamă de antropomorfism. Asta întrucât studiul Cabalei fără o îndrumare adecvată nu face decât să îl deruteze pe student. Pe de o parte, toate aceste Sfirot și Parţufim (entităţi spirituale) din lumea Aţilut până în lumea Asiya sunt Dumnezeire deplină și sunt unite cu Creatorul.
Cum este, însă, posibil ca aceseta să fie Dumnezeire: întrucât toate lumile sunt creaţii noi, care vin după restricționare, iar în ele se petrec tot felul de diverse schimbări, numere, deasupra, dedesubt, ascensiuni, coborâri, cuplări?
Din cele spuse anterior, este clar că toate aceste schimbări – ascensiuni, coborâri, restricționări și numere – sunt văzute din perspectiva sufletelor care le primesc.
Realitatea poate fi împărțită în două diviziuni: potențialul și realul. Este foarte asemănător cu situaţia în care un om își construiește o casă. În gândul său, el are deja casa. Cu toate acestea, „substanța” acelei case nu poate fi comparată cu „substanța” uneia construită efectiv. Asta întrucât, în teorie, casa este compusă dintr-o substanță a gândului și este o casă în potențial. Cu toate acestea, când casa începe să se transforme din gând în acțiune, ea capătă o substanță diferită – cea a copacilor și a pietrelor.
Tot aşa, este posibil să distingem un potențial și un real în suflete: emanarea sufletelor de la Creator începe de fapt numai în lumea Briya. Toate schimbările care apar înaintea lumii Briya sunt considerate în potențial, fără nicio distincție palpabilă faţă de Creator.
Se spune că toate sufletele sunt deja incluse în Malhut de Ein Sof (infinit), în punctul din centrul întregii existențe. Asta întrucât acest punct, într-o stare de potențialitate, include vasele sufletelor, care urmează să apară „în fapt” din lumea Briya în jos. Prima Restricționare a fost făcută în punctul din mijloc doar sub aspectul de „potențial” în raport cu sufletele viitoare.
Toate vasele și lumile începând cu Prima Restricționare, până la lumea Briya, au apărut și s-au dezvoltat din punctul de mijloc și ele sunt doar lumi „potențiale”, în raport cu sufletele. Doar atunci când sufletele încep de fapt să apară de la lumea Briya în jos, schimbările în gradele acestor lumi încep să le influențeze.
Este la fel ca acela care se ascunde sub îmbrăcăminte și diverse disimulări pentru a nu fi văzut sau simțit. El rămâne cu siguranță neschimbat. La fel, cele zece Sfirot (Keter, Hochma, Bina, Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod, Malhut) sunt doar zece ascunderi, în interiorul cărora este disimulat Ein Sof și se ascunde de suflete.
Lumina Ein Sof se află într-o stare de repaos absolut, şi la fel este şi atunci când strălucește din interiorul ascunderilor. Totuşi, de vreme ce sufletele primesc Lumina Ein Sof prin ascunderi, ele simt ca şi când s-ar petrece schimbări în Lumină. Aşadar, sufletele care primesc Lumina sunt împărțite în zece grade, în conformitate cu diviziunile ascunderilor.
Toate aceste ascunderi se găsesc numai de la lumea Briya în jos, întrucât numai acolo există sufletele care primesc de la cele zece Sfirot din interiorul ascunderilor. În lumile Adam Kadmon și Aţilut , sufletele nu există încă, deoarece acolo ele sunt doar în „potențial”.
Cele zece ascunderi din cele zece Sfirot guvernează numai lumile Briya, Yeţira și Asiya. Cu toate acestea, cele zece Sfirot sunt considerate Dumnezeire la fel ca înaintea Primei Restricționări.
Singura diferență în vasele celor zece Sfirot este aceea că în lumile Adam Kadmon și Aţilut, ele sunt vase potențiale, în timp ce în lumile BYA (Briya, Yeţira, Asiya) vasele celor zece Sfirot încep să își manifeste puterea de îmbrăcare și ascundere. Lumina din ele rămâne, totuşi, neschimbată în urma ascunderilor.
Dacă în lumile Adam Kadmon și Aţilut sufletele (care sunt primitorii) nu sunt încă revelate, atunci care este scopul acestor vase ale lumilor Adam Kadmon și Aţilut și de cine se ascund ele? Răspunsul este că în viitor, atunci când lumile BYA, împreună cu sufletele din ele, urcă acolo, ele vor primi în funcție de gradul celor zece Sfirot din Aţilut sau Adam Kadmon.
După cum am menționat mai sus, lumile, inovațiile, modificările și gradele, toate se referă numai la vase. Acestea dăruiesc sufletelor și se dimensionează pe măsura lor, pentru a putea primi Lumina Ein Sof.
Totuşi, atunci când sufletele urcă în grade, ele nu produc nicio schimbare în Lumina Ein Sof în sine, întrucât ascunderile nu îl afectează pe cel ascuns, ci doar pe cel care vrea să-l perceapă pe cel ascuns și să-l primească de la el.
Se pot distinge trei aspecte în Sfirot și Parţufim (entităţi spirituale) oriunde s-ar găsi acestea: Esența Creatorului, vasele și Luminile. Primitorii nu au nici o idee sau percepție privind Esența Creatorului.
Există întotdeauna două aspecte contradictorii în vase: ascunderea și revelarea. La început, vasul ascunde Esența Creatorului, astfel încât cele zece vase ale celor zece Sfirot să fie zece grade de ascundere. Cu toate acestea, după ce sufletele primesc aceste vase cu toate condițiile din ele, aceste ascunderi sunt schimbate în revelări pentru împlinirea sufletelor.
Aceste două aspecte contradictorii din vas devin ca unul, întrucât măsura revelării în vas se potrivește întocmai cu ascunderea în vas. Cu cât vasul este mai grosier, cu atât mai mult ascunde Esența Lui și revelează dimensiunea măreaţă a Creatorului.
Luminile din Sfirot sunt aceeași dimensiune, demnă de a apare pentru împlinirea sufletelor. În timp ce totul se extinde de la Esența Creatorului, primirea Luminii este totuși numai în funcție de proprietăţile vasului. Prin urmare, trebuie să existe zece Lumini și zece vase, adică zece grade de revelare către primitori, în funcție de proprietăţile acelor vase.
Astfel, nu poate exista o diferență între Lumină și Esenţa Creatorului, decât în ceea ce ajunge la noi de la Creator, prin îmbrăcarea ei în vasele celor zece Sfirot. Aşadar, orice dobândim numim „Lumină”.
(înapoi cartea CALEA CABALEI – click)