(Levitic, 16:1-18:30 – 19:1-20:27)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopelor
Porțiunea Aharei Mot (După moarte) și Kdușim (Sfinţi), sunt legate între ele. În porțiunea Aharei Mot, după moartea celor doi fii ai lui Aaron – Nadav și Avihu – Creatorul îi dă lui Moise diverse reguli cu privire la modul în care Aaron se poate apropia de Sfinţenie în Tabernacol: prin ele i se cere lui Aaron să aducă mai multe jertfe. Aaron trebuie să aleagă între doi ţapi, unul care va fi sacrificat ca jertfă pentru păcat, iar celălalt pentru a fi trimis în deșert ca „ţap pentru Azazel”.
Această porțiune se referă și la interzicerea sacrificării pentru hrană, fără a aduce o ofrandă la Cortul Întâlnirii. Creatorul îl instruiește pe Moise, să poruncească poporului să nu urmeze căile egiptenilor și canaaniților și să nu se supună legilor lor. La sfârșitul porțiunii, Creatorul spune poporului lui Israel să nu se spurce cu impurităţile națiunilor ce locuiau în țara Canaanului dinainte de venirea lor. Dacă s-ar spurca, pământul i-ar respinge.
În porțiunea Kdușim (Sfinţi), Creatorul le spune copiilor lui Israel, prin Moise: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru.” (Levitic 19:2).
Porțiunea detaliază diverse multe alte porunci pe care omul trebuie să le respecte faţă de Dumnezeu şi faţă de ceilalţi oameni, precum și unele care se referă la aducerea jertfelor. Porțiunea se referă, de asemenea, la teama de Mamă și de Tată, la respectarea Şabatului și interzicerea închinării la idoli. Unele dintre Mițvot (porunci) se referă la pământul lui Israel, la pământul Canaanului, la zeciuială, la fructele pomilor, închinarea la idoli și alte reguli.
Porțiunea se încheie cu o interdicție totală în vederea incestului și a adulterului, pentru care pedeapsa va fi moartea. Creatorul le poruncește copiilor lui Israel să respecte legile (poruncile) atunci când ajung în țara lui Israel și să se abțină de la ceea ce au făcut în Egipt. Ei trebuie, totdată, să separe animalele pure de cele impure, iar Creatorul îi va deosebi pe Israel de restul neamurilor. Astfel, Israel vor fi sfinţi pentru El.
Comentariu
Majoritatea oamenilor cred că Tora re referă la această lume, că este plină de acțiuni fizice și de descrieri ale unor animale, oameni și obiecte, de reguli ale comportamentului în societate, anume ce este permis și ce nu. Fie că am uitat, fie că nu am știut niciodată, această lume nu este altceva decât o replică a Lumii Spirituale.
De fapt, povestirile din Tora se referă numai la Lumea Spirituală. Noi percepem Forțele Spirituale ca pe o replică a spiritualității. Ele sunt reprezentate în noi în funcție de gradul nostru, adică de nivelul la care ne aflăm și de percepția noastră asupra lumii. De aceea, avem impresia că vedem o întreagă lume, cu toate detaliile ei, iar Tora ni se pare că ar descrie în amănunt exact cum ar trebui să ne comportăm – favorabil sau nefavorabil – în concordanţă cu voința Creatorului.
Creatorul vrea să facă bine creaturilor Sale, să le ridice la nivelul Său. „Întoarce-te, O, Israele, la Domnul Dumnezeul Tău!” (Osea 14:2), ceea ce înseamnă să le facă asemeni Lui – să iubească și să dăruiască. Legea, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, este legea Torei care include totul. Este legea prin care, la sfârșitul corectării noastre, facem trecerea de la iubirea pentru ceilalţi la iubirea pentru Creator.
Trebuie să cercetăm care este conexiunea dintre sacrificarea unor animale, evitarea unor anume acțiuni, săvârșirea altora și starea de Dvekut (contopire) cu Creatorul, iubirea pentru Creator, iubirea față de Israel și iubirea pentru întreaga lume. Tora nu vorbește despre nici o altă corectare, în afară de corectarea inimii, întrucât este scris că ea a fost dată inimii omului (Scrierile lui Baal HaSulam). Prin urmare, toate poruncile scrise în Tora – așa cum scrie Iben Ezra în comentariul său despre Tora – au fost făcute numai pentru a corecta inima, adică dorința și înclinația omului. Tora a fost menită să ne aducă în iubire, deoarece natura noastră inițială este opusul iubirii: ea presupune înclinația rea, invidia, poftele trupeşti și căutarea obţinerii de onoruri, aşa cum se vede clar în lumea noastră.
De aceea Tora ne spune cum să ne corectăm pe noi înșine, adică dorințele noastre, în funcție de percepția noastră asupra acestei lumi. Nu ne putem corecta egoismul dintr-o data, de la dorința de a primi pentru sine, la dorinţa de a dărui celorlalţi. Nenumăratele corectări pe care le operăm asupra dorinţelor noastre, le facem progresiv.
Cele două porțiuni, Aharei Mot (După moarte) și Kdușim (Sfinţi), sunt adiacente și conectate, deoarece conțin două corectări majore. Prima este aceea de a dărui de dragul dăruirii, după cum este scris: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” (Talmudul Ierusalmitean, Seder Nașim, Masehet Nedarim, capitolul 9, p. 30b.). A doua este „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, ceea ce reprezintă o corectare mai evoluată.
Prima corectare înseamnă doar să eviţi să faci rău altora. Atunci când căutăm încontinuu propriul nostru avantaj, rezultatul este întotdeauna în dezavantajul altora. Prima corectare a fost dată unui prozelit, unui egoist care dorește să fie corectat, să se ridice deasupra egoismului, de la „neamurile lumii interioare”, până la gradul de Israel, la starea în care „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Prin asta, ne restricţionăm egoismul și evităm să facem rău altora. Următorul stadiu este un grad mai evoluat, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, (Talmudul babilonian, Masehet Nezikin, Baba Batra, 10b; Talmudul babilonian, Masehet Pesahim, 50a) pe care trebuie să-l dobândim.
Urmând aceste Mițvot și corectări, percepem lumea care este înfăţişată în fiecare din cele 613 dorințe care ne constituie. Când corectăm acele dorințe de la egoism, la a vrea să dăruim și să iubim, vedem o lume inversată, după cum este scris: „Am văzut o lume cu capul în jos”. (Talmudul babilonian, Masehet Șabat, 31a) Începem să vedem o lume superioară care funcţionează după alte legi, complet diferite – cele ale dăruirii, iubirii și conexiunii. Astăzi, nu numai că lumea ne apare ca fiind integral conectată, dar şi noi înșine devenim integraţi, și ne raportăm la lume în acest fel. Includem pe toată lumea și vedem totul ca pe un întreg.
De aceea cele două porțiuni sunt conectate. Corectarea în porțiunea Aharei Mot este corectarea ce reiese din înclinația rea. În următoarea corectare, cea din porțiunea Kdușim depășim înclinația rea și ridicăm dorințele corectate la nivelul următor. La început pare că le „scoatem afară”, apoi le ridicăm înspre dăruire şi iubire, la nivelul celor sfinte.
Prima dată, ne ridicăm deasupra voinței noastre egoiste de a primi și transformăm păcatele în greșeli și greșelile în Mițvot (porunci/fapte bune/corectări). După care, corectăm păcatele (pe care le-am transformat anterior în greșeli) în Mițvot. De-acum, totul lucrează pentru iubire.
Tratându-i pe toţi cu iubire absolută, dobândim iubirea pentru Dumnezeu. Acesta este rezultatul final în care obținem echivalența de formă cu El, așa cum este scris: „Întoarce-te, O, Israele, la Domnul Dumnezeul Tău!” (Osea 14:2). Cu alte cuvinte, dobândim starea de Dvekut (contopire) cu El. Acesta este scopul corectărilor, scopul creației, al căii pe care trebuie să o adoptăm.
Totul începe cu spargerea, cu recunoașterea răului. Aceasta este ceea ce au făcut Nadav și Avihu în porțiunea anterioară și de aceea porţiunea este numită Aharei Mot (După Moarte). Toate acțiunile noastre în corectări sunt construite consecutiv.
Nu trebuie să uităm că adevăratele corectări sunt numai în dorințele noastre. Ne corectăm inima, iar lumea noastră este lumea neînsuflețită, o lume imaginară în care ne jucăm precum niște copii în nisip.
Astăzi, lumea intră într-o nouă eră, care se confruntă cu o criză globală ce trebuie rezolvată. Acesta este „exercițiul” nostru. Dacă îl abordăm corect, aşa cum ne spune Tora, vom primi Tora – internalitatea sa – ca pe o Tora a adevărului și vom ști cum să dobândim mântuirea din exil, din păcatele în care ne aflăm. Atunci, vom atinge stadiul de Aharei Mot, apoi de Kdușim (Sfinţi).
În porțiune se spune că poporul Israel a intrat în țara lui Israel. Dacă aleg să urmeze legile canaaniților, pământul îi va respinge. Această porțiune se citeşte mereu în preajma Zilei Independenței Israelului, ceea ce este ciudat pentru că ne-am întors în țara noastră după 2.000 de ani, dar se pare că nu păstrăm încă legile spirituale.
La fel, pare că nu avem încă controlul asupra ţării lui Israel. Suntem încă puşi „sub semnul întrebării” în această ţară. Poate că nu ne place să o recunoaștem, dar aşa este. Suntem conștienți că depindem încă de vecinii noștri și de restul lumii. Dacă întreaga lume ar pune acum presiune pe noi, nu am avea de ales decât să facem așa cum spun ei.
Cuvintele „întreaga lume” se referă la Creator, Forța Superioară care stabilește condițiile prin care ne vom pocăi cu adevărat și vom începe să fim cu adevărat poporul lui Israel în țara lui Israel. Ysrael (Israel) vine de la Yașar El (direct la Dumnezeu), adică să fii asemenea forței dăruirii și a iubirii, Forța Superioară, ceea ce presupune să fii în starea de „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.
Dacă dobândim iubirea frățească în conformitate cu legile de Arvut (garanție reciprocă), legile Cabalei, a Educaţiei Integrale – pe măsură ce le punem în circulaţie – vom avea cu adevărat un control asupra pământului. Ereț (pământ) vine de la cuvântul Rațon (dorință); aceasta este dorința noastră lăuntrică cea mai profundă, care determină exact modul în care suntem atașați de pământ, de ţara lui Israel.
Totul depinde de noi. Ne-a fost dată o mică parte și, dacă nu putem trăi conform acestei părți, va fi tăiată o parte din noi, apoi o altă parte și apoi o altă parte. Nu este pentru că țările vecine sau ONU ar fi decis ceva, ci pentru că noi înșine nu ne potrivim țării lui Israel.
De fapt, amenințarea este deja prezentă, deoarece „inima miniștrilor și a regilor este în mâna Domnului” (Proverbe). Dacă suntem în armonie cu pământul lui Israel, îl vom primi și nimeni nu va domni peste noi – totul depinde de armonia între noi şi ţara lui Israel. Dacă ne îndreptăm dorințele noastre către sfințenie, precum în „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” (Levitic, 19:2) – sfinţenia însemnând dăruire și iubire – atunci nu există nici o îndoială că vom primi și în această lume, întreaga țară a lui Israel. Nimeni nu va putea să spună nimic; toată lumea va fi de acord că suntem cei care trebuie să fie de fapt aici în țară. Nația care va trăi aici va fi una diferită, „Poporul lui Israel” trăind conform legii „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, așa cum a fost înainte de dărâmare (a celui de-al doilea Templu).
Întrebări şi Răspunsuri
Există un sentiment că, deși suntem oficial în țara noastră, suntem încă în exil.
Da, de aceea este scris că suntem o adunare de exilați.
Ce înseamnă că „pământul elimină dorințele?”
Dacă nu ne potrivim cu voința lui Dumnezeu, cu țara lui Israel, pământul ne alungă, ne respinge, datorită lipsei de echivalență a formei. „Echivalența de formă” este legea generală a naturii care determină cât de armonizaţi și cât de conectaţi suntem cu pământul, cu ţara. Echivalența de formă există în măsura în care ne conectăm unul cu celălalt, în măsura în care dobândim garanția reciprocă între noi, unitatea și iubirea frățească. Dacă nu reuşim, nu aparținem țării lui Israel.
Este vorba de pământul de astăzi al lui Israel? La urma urmei, se spune „dorințe”, nu oameni. Deci este vorba despre dorințe sau despre ţară?
Încă nu suntem în adevărata țară a lui Israel, pentru că noi suntem încă stricaţi, iar dorințele noastre sunt încă negative, la fel ca și energia dintre noi. Prin urmare, nu lăsăm ţara lui Israel să fie aşa cum trebuie (minunată). Încă nu simțim pământul înflorind.
Din Zohar: hibrid și amestecare
Când Creatorul a creat lumea, El a pus la punct toate lucrurile, fiecare la locul lui, fie la dreapta, fie la stânga, și a desemnat forțe superioare peste ele. Și nu există nici măcar un fir de iarbă pe pământ pentru care să nu existe o forță mai înaltă, în Lumile Superioare. Tot ceea ce fac acestea în fiecare și tot ceea ce face fiecare, este numai prin predominarea Forței Superioare, care este desemnată de deasupra ei.
Zohar-ul pentru toți, Kdușim (Sfinţi), pct. 108
Noi suntem mult în urmă, iar acum ni se cere să fim în gradul „țara lui Israel”. Ce se poate schimba aici? Cum putem ajunge la gradul de ţara lui Israel?
Dacă începem să ne examinăm calitățile în raport cu ceilalţi, vom vedea cât de tare suntem scufundați în Egipt, cum ne domină pe fiecare, egoismul, Faraonul nostru interior. Ne denigrăm unii pe alţii din invidie, lăcomie, căutând obţinerea de onoruri și relaţionăm cu ceilalţi numai pentru a-i folosi. Acesta este exilul. Nu este un punct geografic, ci o stare lăuntrică. Vom dori, până la urmă, să ieșim din ea, conectându-ne cu oamenii și începând să ne întrebăm: „Când voi dobândi corectarea, starea lui „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”?
Când o vom dobândi, vom începe să evoluăm către această corectare. Atunci vom înţelege cât de neputincioşi suntem. Acesta este sensul „ţării lui Israel care nu ne aparține”. Nu putem fi împreună în iubire frățească, așa că trebuie să cerem Creatorului să corectăm situaţia. Trebuie să strigăm, să ne rugăm, să-i arătăm nevoia noastră. De fapt, toate cele prin care am trecut s-au petrecut întocmai ca să putem recunoaște că suntem dependenți de El, astfel încât să simţim că toate corectările depind numai de El.
Trecem prin toate aceste lucruri cu un anume scop; Creatorul a făcut aşa. Altfel, am fi uitat de El. Când ne întoarcem la Creator pentru corectare, El vine și „se instalează” cu calitatea de dăruire și iubire între noi. Noi evoluăm și îl descoperim între noi, adică descoperim Lumea Superioară.
Acesta este Sistemul Superior din Lumea Spirituală care este între noi, la care ajungem prin corectarea noastră. Și pentru că dorința noastră a fost corectată datorită prezenței Creatorului, în pământul lui Israel este acum o stare de eliberare, numită „țara lui Israel”. Anterior, a fost în Babilon, în țara Canaanului, în Egipt și în deșert. „Țara lui Israel” este o stare de conexiune între noi, pe care Creatorul o împlineşte.
Adesea vorbim despre o conexiune spirituală. Lucrurile despre care am vorbit, inclusiv țara lui Israel, sunt lucruri spirituale?
Totul este în noi și între noi.
De ce auzim că Creatorul nu-i judecă pe copiii lui Israel pentru nimic din această lume şi, cu toate astea, ei sunt pedepsiți în această lume?
Ei sunt judecați pentru că trebuie să ne întoarcem la gradul spiritual pe care l-am avut înainte de dărâmarea Templului.
Chiar dacă am crezut întotdeauna că El nu „ţine scorul” cu noi în această lume?
ARI își începe cartea, „Arborele vieții”, explicând că „Lumina Superioară și simplă umple întreaga realitate”. La fel, este scris: „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Malahi 3:6) și „le-a dat legi şi nu le va călca”(Psalmul 148:6). Există o stare constantă faţă de care ar trebui să ne măsuram singuri. Este o stare absolută de iubire și de conexiune strânsă între toți, nu doar între copiii lui Israel, cum a fost înainte, ci în întreaga lume. Noi suntem „poporul ales”, cei care trebuie să fie „o împărăție de preoți și un neam sfânt” (Exodul 19:6). Mai întâi trebuie să dobândim acea stare, şi atunci trebuie să constituim un exemplu pentru restul lumii.
Din Zohar: Ah, pământul fâlfâitului din aripi
„Ah, țara fâlfâitului din aripi.” Când Creatorul a creat lumea și a vrut să dezvăluie adâncurile din necunoscut şi Lumina din întuneric, s-au amestecat unele cu altele. Din cauza aceasta, Lumina a ieșit din întuneric, adâncul a apărut și a ieşit din ascundere; una a apărut din cealaltă. Și din bine, a venit răul; din milă, a venit judecata și toate s-au inclus una pe cealaltă.
Zohar-ul pentru toți, Kdușim (Sfinţi), pct. 7
Ca urmare a spargerii, totul se amestecă. Acum, după dărâmare, trebuie să facem distincția între bine și rău, între lumină și întuneric și astfel ne edificăm noi înșine. Viziunea noastră asupra lumii și relațiile dintre noi rezultă din cercetare. Spargerea este în favoarea noastră, deoarece prin corectarea ei ne construim, tot așa cum copiii construiesc cu acele cărămizi Lego, astfel învațând.
Ce este gradul de Kadoș (Sfânt) sau Kdușim (Sfinţi)?
„Sfânt” este cel mai înalt grad, așa cum este scris în Levitic 19:2: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru.” Asta înseamnă că acela transcende egoismul și evită să îl folosească altfel decât în beneficiul celorlalţi. „Dăruirea de dragul dăruirii” este primul stadiu. Al doilea este „primirea de dragul de a dărui”. Primul stadiu este așa cum spune Hillel: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Asta însemnând să nu faci rău altuia. Acesta este începutul corectărilor. De îndată, însă, ce ai dobândit asta, poţi accepta dorințele altora și poţi începe să le slujeşti, să le împlineşti. Aceasta se numește „iubire”.
Adică, Aharei Mot (După Moarte) este o condiție prealabilă pentru Kdușim (Sfinți)?
Desigur, acestea sunt două etape ale corectării, corectarea de Galgalta veEynaim a sufletului și corectarea de AHP a sufletului. Există două feluri de Kelim în care există Mițvot pozitive și negative (poruncile de a face ceva sau a te feri să faci ceva) din Tora. Fiecare poruncă este un act de ridicare deasupra egoismului, în beneficiul celorlalţi sau, cel puțin, nu în detrimentul lor. Acestea sunt toate cele 613 porunci – 248 plus 365.
Există o legătură specială între Creator și poporul lui Israel? De ce sunt aceştia sfinți? Este numai pentru că El este sfânt?
Omul are nevoie de Lumina Superioară pentru a se ridica deasupra egoismului și a dărui celorlalţi. Nu avem nici o forță de dăruire proprie, deoarece suntem alcătuiţi numai din substanță de „primire exclusivă”. Putem dărui numai dacă Lumina Superioară strălucește asupra noastră, așa cum este scris: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie” pentru că „Lumina din ea reformează”.
Astfel, Creatorul pune în lumină această calitate pentru noi, ne ridică deasupra egoismului și tot ce ne trebuie este să o vrem. Acțiunile vin de Sus, de aceea sunt numite „munca lui Dumnezeu”, deoarece Creatorul este cel care face munca. Cu toate acestea, El lucrează numai la invitația noastră.
Termeni
Kadoș (Sfânt)
„Sfânt” este cel care foloseşte dorința de a primi, care anterior a fost de dragul de a primi. Este forma inversă a egoismului și este numai în beneficiul celorlalţi sau al Creatorului. Când este în favoarea altora, este încă în gradul de dăruire, de dragul dăruirii, gradul de Leviți. Când, însă, primeşte pentru a dărui, este în gradul de preoți, opusul naturii sale inițiale.
A purta pică (a avea resentimente)
Nu ne putem corecta dacă încă, „ţinem scorul”. Este o energie internă. Acestea sunt corectări foarte profunde care ne uimesc atunci când apar; înțelegem, dintr-o dată, cât de adânci sunt calculele noastre pentru avantajul propriu.
Interzicerea prezicerilor
„Prezicerea” este interzisă pentru că ea contravine dăruirii. Dacă vrei să dăruieşti, nu este important ce se va întâmpla după aceea. Tot ce ne trebuie este să ne conectăm cu ceilalți și să le oferim ceea ce-şi doresc. În acest fel, vom găsi o nouă viață. Dacă facem vreun calcul, este pentru dorința de a primi.
Cel care evoluează cu adevărat spre dăruire nu este interesat de viitor. Tot ce-şi dorește este dăruire pură – să „fie” în celălalt. În acea stare, el nu are nici o legătură cu prezicerea, deoarece nu pot exista niciun fel de calcule. De aceea, ar trebui să facem corectările înăuntrul nostru, pentru că în fiecare dintre noi este dorința de a cunoaște viitorul sau de a-l presupune.
Un ţap pentru Azazel
„Un ţap pentru Azazel” reprezintă toate dorințele pe care încă nu le putem corecta. Există 613 de dorințe în noi, dintre care unele încă necorectate. Pentru că există o lipsă a Luminii care strălucește asupra noastră, nu putem să le reparăm. Noi depărtăm de la noi aceste dorințe, şi de aceea sacrificăm animale și le ridicăm pentru Kdușa (sfințenie). Acestea sunt dorințele din noi la nivelul animal. Există, totuşi, dorințe cu care nu putem face acest lucru. De aceea, ne eliberăm, pentru moment de ele, astfel încât să nu rămână cu noi, ca și când nu le-am avea.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)