(Numeri, 1:1 – 4:20)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Tora este împărțită în două părți: externalitatea și internalitatea. Externalitatea o constituie Tora pe care o citim și o știm. Este Tora pe care părinții noștri au respectat-o în trecut. Cu toate acestea, sunt lucruri ce trebuie puse în ordine în ea. (De fapt, părinții noștri suntem noi în încarnările anterioare, deoarece sufletele noastre se reîncarnează generaţie după generaţie.)
Tora descrie peregrinarea copiilor lui Israel în deșert și modul în care ar trebui să se poarte ei acolo. Ea detaliază modul în care trebuie asamblat Tabernacolul, împărțit după preoți, Leviți și triburi, cum trebuie instalată tabăra și cum să fie continuată peregrinarea, în care fiecare se deplasează dintr-un loc în altul sub steagul tribului lui, până la hotarele țării lui Israel și declanșarea cuceririi acesteia.
Internalitatea Torei este de fapt partea importantă. Prin aceasta ne corectăm și ne ajustăm pe noi înșine pentru a descoperi acea Forță Superioară de la care primim Tora în realitate. Adică, internalitatea Torei este despre cum se revelează Creatorul creaturilor Sale. Aici vorbim despre Om ca despre o mică lume, unde tot ceea ce este descris în Tora – preoţi, Leviţi, Israel şi cele douăsprezece triburi – este replicat în noi. Internalitatea Torei ne priveşte pe fiecare dintre noi și ne instruiește ce trebuie să facem pentru a descoperi Forța Superioară aici și acum.
Până când ne corectăm, suntem afundați în egoism, înclinația cea rea, după cum este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie.” Acea stare este numită „deșert”. Sentimentul de deșert este locul „cojilor” (Klipot), adică al dorințelor necorectate. În timp ce suntem în acel sentiment, nu avem nimic care să ne reînsufleţească, să ne dea viață spirituală. Chiar dacă avem abundență materială, încă simțim că suntem în deșert.
Putem constata asta și în viața de azi, în toată lumea plină de disperare. Judecând după rata divorţurilor, abuzul de droguri și terorism, tot mai mulți oameni sunt nefericiți. Ei simt că viața nu îi mai satisface. Am crescut și nu ne putem mulțumi cu ceea ce avem; aspirăm la mai mult. Sentimentul nostru este că această viață este un deșert.
Dacă putem compara viaţa noastră cu un deşert, trebuie să o aranjăm în aşa fel, încât să-l putem traversa în linişte și să ajungem în țara lui Israel. Cuvântul, Ereț (țară), înseamnă Rațon (dorință) iar Ysrael (Israel) înseamnă Yașar El (direct la Dumnezeu), deci sunt îndreptat numai către revelarea Dumnezeirii.
Pentru asta, trebuie să folosim Înțelepciunea Cabala. Cabala este o metodă de a-L revela pe Creator creaturilor din această lume. „Ajungerea în țara lui Israel” înseamnă corectarea dorinței noastre într-o stare în care-L descoperim pe Creator și Lumea Spirituală aici și acum, după cum este scris: „Vei vedea lumea ta în viața ta” (Talmudul babilonian, Masehet Brahot, 17a).
****************************************************************************
Tora ne oferă instrucțiuni, spunându-ne că dacă urmăm etapele descrise în porțiune, vom traversa deșertul în linişte și vom ajunge la revelarea Dumnezeirii. Acesta este scopul vieții noastre; pentru asta suntem construiți, și intenționăm să dobândim această revelare. Prin urmare, ar trebui să înţelegem toate regulile și sfaturile din porțiune ca pe corectări în plan interior, pe care trebuie să le descoperim și să le urmăm.
Cele „douăsprezece triburi” sunt propria noastră dorință de a primi. Adică, ele sunt calitățile noastre interioare care trebuie aranjate în conformitate cu Yod-Hey-Vav-Hey, pe cele trei linii. Este o structură a sufletelor noastre – HBD (Hohma, Bina, Da’at) – HGT (Hesed, Gvura, Tiferet) – NHY (Nețah, Hod, Yesod). Preotul, Levitul și Israel sunt HBD. Avraam, Isaac și Iacov, Moise, Aaron, Iosif și David alcătuiesc structura calităților sufletului și fiecare din noi ar trebui să se configureze astfel.
În măsura în care ne corectăm dorințele, ajungem treptat într-o stare în care descoperim etapele „peregrinării prin deșert”. În acest proces obținem calitățile de dăruire, Bina. După terminarea „peregrinării” ajungem la starea lui Moise – acum suntem păstori loiali. Aceasta înseamnă că ne ridicăm în gradul de credință și dăruire la final. Când Moise cel din noi moare, după ce și-a încheiat munca, acel grad rămâne „de cealaltă parte a Iordanului”. Asta este atunci când ne deplasăm spre țara lui Israel și începem să o cucerim.
În deșert, precum și în cursul ocupării țării, există Klipot și lupte. Numai în deșert, am dobândit noua calitate de dăruire peste dorința noastră de a primi. Ne-am ridicat deasupra dorinței de a primi. Dar în țara lui Israel, trebuie să cucerim țara. Când intrăm în țara lui Israel, ne inversăm literalmente dorința noastră de a primi din primire în dorință de a dărui. Cucerirea ne conduce egoismul sub forma dăruirii și a iubirii.
Porțiunea explică modul de abordare a primelor mari corectări pe care le experimentăm pe calea noastră spirituală. Întregul proces al corectării noastre se împarte în două părți: deșertul și țara lui Israel. Peregrinarea noastră prin deșert timp de patruzeci de ani este urcarea lui Malhut la Bina, simbolizată prin litera Mem, a cărei valoare numerică este patruzeci în Ghematria (care ataşează valori numerice fiecărei litere din alfabetul ebraic).
De la Bina, urcăm până la gradul Keter, cucerind țara lui Israel și construind Templul. Aceasta este atunci când inima devine un Kli (vas) pentru primirea Luminii, revelarea Dumnezeirii. Asta se numește Beit HaMikdaș (Casa Templului sau, mai simplu, Templul)
****************************************************************************
Întrebări şi Răspunsuri
De ce începe porțiunea cu necesitatea numirii căpeteniilor triburilor și cu numărarea tuturor celor având vârsta de douăzeci de ani sau mai mult?
Acest proces reprezintă omul care trebuie să aleagă ce principii să urmeze. Suntem doar dorința de a primi, dar avem de Sus și un pic de dorință de a dărui. Se numește „ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri”(Iov 31:2). Este începutul sufletului.
Folosind acest „început de suflet” drept căpătâi și demarând conducerea întregii noastre dorințe egoiste de a primi înspre a dărui, a-i iubi pe ceilalţi, înspre Arvut (garanție mutuală), înspre „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”și „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, vom împărţi în mod corect această masă a dorinței noastre de a primi. Ea va respecta o ordine după triburi, mii și zeci. Această diviziune se petrece şi la nivelul fiecărui trib – în preot, Levit și Israel.
Preoții și Leviții care îi ajută, sunt separaţi de triburi. Aceştia slujesc numai nevoilor noastre spirituale. De aceea, ei sunt considerați „capul colectiv”. Prin această psihologie interioară, distingem ce este şi ce nu este important și ne corectăm treptat pe noi înșine, unde ce este secundar vine alături de ce este important şi îl urmează.
În prezent, nu putem simți această disjuncţie. Dar, pe măsură ce lucrăm la noi înșine, vom începe să simțim că dorința noastră de a primi nu este doar o dorință, ci constă de fapt din douăsprezece triburi – bărbați, femei, copii, animale, deșertul și alte elemente, chiar întreaga lume.
Vom descoperi că dorința noastră de a primi este împărțită pe niveluri: mineral, vegetal, animal și uman. Nivelurile mineral, vegetal și animal cuprind lumea înconjurătoare. Nivelul uman, cuprinde, bineînţeles, omenirea. În dorințele care aparțin nivelului uman, avem libertatea de a alege și putem să le gestionăm. Acesta este modul în care ar trebui să sortăm dorințele noastre pentru a putea evolua.
În noi nu există decât dorințe și instrucțiuni. Instrucțiunile sunt Tora – Înțelepciunea Cabala ca internalitate a Torei. Ne sortăm dorințele, astfel încât fiecare dorință, de la nivelul uman, vorbitor, adică fiecare Kli (vas) care a fost scos din Egipt, să fie corectat într-un Kli care aparține țării lui Israel, Templului, și lucrează în întregime către dăruire, către iubire.
****************************************************************************
Din Zohar: Numărătoarea și calculul
Și, încă, lumea nu era înrădăcinată în rădăcina ei până când Iacov nu a născut douăsprezece seminții și șaptezeci de suflete, iar lumea nu a fost întemeiată. Ea nu a fost, însă, terminată până când Israel nu a primit Tora și nu a fost instalat cortul. Atunci au dăinuit lumile și au fost încheiate, iar cele de Sus şi cele de jos au fost înmiresmate.
Zohar-ul pentru toți, BaMidbar (În deșert), pct. 6
Avraam, Isaac și Iacov sunt cele trei linii. Linia dreaptă este Avraam, iar Klipa (coaja) lui este Işmael. Linia stângă este Isaac, iar Klipa lui este Esau. Linia de mijloc este Israel și Klipa lui este denumită în mod obișnuit „mulțimea amestecată”. Trebuie să gestionăm această ordine prin Tora, și anume prin studierea corectă a Înțelepciunii Cabala, în care este ascunsă Lumina, fiindcă ea este Tora Luminii, după cum este scris: „Lumina din ea îi va reforma.”
Dacă vrem cu adevărat să ne corectăm și să ne vedem aranjați și corectați, aşa cum descrie Tora, după cele trei linii, trebuie să studiem, astfel încât Lumina să ne influențeze. Suntem împărțiți în așa fel încât în stânga avem egoismul și în dreapta avem Lumina Torei care reformează. În funcție de munca noastră, Lumina Torei reformează egoismul și rezultă linia de mijloc, care include cele două forțe, stânga și dreapta, iar linia de mijloc supune egoismul legilor Luminii. Se formează, astfel, un Kli în care apare puterea Creatorului, Forța Superioară.
Adăugăm încontinuu părţi din egoism la corectare, folosind o Lumină mai mare care apare. În acest fel, ne ridicăm pe linia de mijloc, linia lui Iacov. Prin urmare, înainte de sosirea lui Iacov, nu există nici o potrivire între om și Forța Superioară, Lumea Superioară. De îndată, însă, ce-i punem pe Avraam, Isaac și Iacov, cei din noi, în ordinea acestor trei linii, începem să ne potrivim cu Forța Superioară și să lucrăm împreună cu aceasta, în reciprocitate.
Ce trebuie să facem până când se vor dezvolta aceste discernăminte?
Trebuie să urmăm ad-litteram cele scrise de cabaliști: anume să studiem, într-un grup, cu iubire pentru prieteni. Cele trei surse primare sunt Cartea Zohar, scrierile lui ARI și scrierile lui Baal HaSulam. În plan interior, trebuie să urmăm doar ceea ce este scris în aceste cărți.
****************************************************************************
De ce i s-a poruncit lui Israel să numească numai oameni care au slujit în armată și care au vârsta de cel puţin de douăzeci de ani?
Dacă ai vârsta de douăzeci de ani, în spiritualitate, înseamnă că eşti potrivit pentru tranzacțiile cu „pământ”. Ibur (concepţie), Yenika (alăptare/copilărie) și Mohin (vârsta adultă/ maturitate) sunt cele trei faze în evoluţia noastră. Este ca un făt care se naşte după nouă luni, şi care continuă să se dezvolte. Etapele creșterii spirituale sunt identice – de la copilărie până la maturitate. Copilăria spirituală se încheie la vârsta de treisprezece ani.
În spiritualitate, Ibur este un grad foarte înalt: eşti complet anulat în fața Celui de Sus, inclus în El ca o picătură de lichid seminal, în timp ce Cel Superior te îngrijește. Pentru ca Lumina să ne influențeze, trebuie să ne anulăm ca și cum nu am exista. Dacă vrem să atragem Lumina astfel încât să ne înalţe, trebuie să studiem împreună într-un grup și să fim parte din el; trebuie să ne dorim un mediu propice și Lumina care vine prin el să ne influențeze. În acest fel, evoluăm în etape care pot dura mai puțin de nouă luni. Totul depinde de eforturile noastre.
Când ne naștem, dorința noastră de a primi este deja mai mare decât a predecesorilor noștri. Facem progrese în conștientizare și înțelegere până când ajungem la vârsta de treisprezece ani, iar de acolo continuăm până la vârsta de douăzeci de ani. La douăzeci de ani, nu doar ne-am maturizat, ci putem fi proprietari ai propriului nostru pământ. Prin „pământ” se înţelege cea mai mare, cea mai de jos, cea mai elementară dorință de a primi. De acum, suntem pregătiți pentru fiecare corectare interioară.
Există o legătură între gradul spiritual al unui Levi (Levit) și cel de Cohen (preot) și cei care poartă aceste nume de familie?
Nu, rolurile de Levi și Cohen vor apărea în funcție de nivelul spiritual al cuiva, nu de numele pe care-l poartă. În spiritualitate, a fi fiul cuiva indică ce a rezultat la un anume grad spiritual, deoarece Înțelepciunea Cabala se referă numai la grade spirituale. În lumea fizică, nu putem ști cine este preot, cine este Levit și cine este Israel. Toate acestea vor apărea cu timpul.
Instituirea Templului va fi posibilă numai după ce ne vom corecta și vom restaura Templul în inimile noastre. Atunci, cum a fost și în cazul lui Bețalel, vom putea construi structura externă din ceea ce am dobândit şi ce am înțeles. Când suntem înțelepți și inimile noastre sunt pline de Lumina Hohma (înțelepciune), de revelarea Dumnezeirii, vom ști ce acțiune externă să întreprindem prin sentimentele noastre. În Templu vor fi preoții, Leviții și Israel, fiecare după gradul său.
****************************************************************************
Această porțiune se concentrează asupra tribului lui Levi (Leviţii); ce este atât de special la ei?
Este scris despre Israel în relațiile cu națiile lumii: „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exodul 19:6). În general, în această lume suntem obligați doar să recunoaștem ceea ce este negativ, să devenim sensibili la ceea ce este rău și să-l corectăm în a deveni bun. Pe măsură ce descoperim că natura noastră este rea, vrem să ne eliberăm de ea. Problema noastră, însă, este educația – a noastră și a celorlalţi.
Prin urmare, singurul rol al preoților și al Leviților este acela de a educa poporul. Preoții sunt conectaţi la un grad mai înalt și aduc de acolo Lumina care reformează pentru a le-o transmite Leviților, care o transmit apoi poporului. Astfel, fiecare grad, fiecare Parțuf spiritual, se împarte în trei părți: HBD, HGT, NHY, care sunt Cohen (preot), Levit (Levi) și Ysrael (Israel).
Leviții nu au nicio parcelă de pământ, pentru că pământul lor este Creatorul. Ei sunt în Dvekut (contopire) cu un grad mai înalt, Forța Superioară. Ei nu au nici o dorință de a primi pentru ei înșiși, pe care să trebuiască să o corecteze, pentru că au ajuns la un nivel de corectare în care dorința lor de a primi este în întregime orientată către dăruire. De aceea, ei sunt atașați Forței Superioare. Prin Leviți, noi – Israel, care suntem la un nivel mai scăzut – putem primi Lumina și orientarea pentru a evolua.
Există o semnificație pentru ordinea porțiunilor și, dacă da, are aceasta vreo legătură cu dezvoltarea noastră spirituală?
Da, așa este împărțită lumea. În lumea noastră, precum şi în Lumea Spirituală, există etape, perioade ale anului care sunt împărțite în porțiuni. Totul are în spate o forță unică. Prin urmare, fiecare săptămână îşi are propria porțiune, deoarece există o forță specială care acționează de Sus în acest ritm. Pe măsură ce avansăm de la o porţiune la alta, ne corectăm.
Prin urmare, ca rădăcină și ca ramură, această situaţie se produce şi în lumea noastră. Porţiunile nu trebuie să fie amestecate; fiecare trebuie citită la momentul potrivit. Astfel, nu puteți citi porțiunea, BaMidbar (în deșert), de Roș Hașana (Anul nou evreiesc), şi nici nu poate fi citită în timpul iernii o porțiune care trebuie citită vara.
Uneori, când citim o porțiune, ai sentimentul că nu mai este relevantă pentru noi.
Nu tratăm porțiunile ca aparţinând trecutului. Tora este legea vieții. Pentru a ajunge la sursa vieții, trebuie să ne-o asumăm. Tora ne-a fost dată, numai pentru ca noi să-L descoperim pe Creator și să ne ținem aproape de El.
****************************************************************************
Ce este toată această „tevatură” în legătură cu Tabernacolul: instalarea şi strângerea lui, călătoria și aşezarea în jurul lui?
El este Kli-ul Sfânt, corectat, în interiorul nostru. Ne concentrăm toate dorințele, discernămintele, înclinațiile și calitățile asupra unei stări de dăruire, care este similară cu Creatorul, cu Forța de dăruire, cu Binele care face bine. Încercăm să ne corectăm și să ne aducem într-o stare în care nucleul nostru, speranța noastră, întreaga noastră ființă are ceva înăuntrul său, care este asemenea Forței Superioare, astfel încât Lumina Superioară să vină și să ne corecteze în acea stare.
„Tabernacolul” este de fapt sufletul omului. Dacă, din dorința noastră egoistă de a primi, noi corectăm o parte astfel încât să aibă drept scop dăruirea, îl simțim pe Creator în acea parte. Această parte este numită „un suflet” și ceea ce o umple este revelarea Creatorului.
Munca de corectare face din noi un Tabernacol și ne îmbracă în Tabernacol. Noi, de fapt, trebuie să ne transformăm într-un Templu.
Ce sau cine este păstorul în această porțiune?
„Păstor” este gradul de Moise, păstorul loial. Trebuie să alegem acest grad în fiecare clipă, deoarece la fiecare cotitură trebuie să alegem ce ne conduce și unde, ce înseamnă viața noastră, care este păstorul nostru și pe cine urmează dorințele și gândurile noastre.
Corectarea noastră înseamnă să mergem conform cunoscutei sintagme: „Tora, Israel și Creatorul sunt una”. Dacă vrem să fim Israel, trebuie să urmăm Lumina Reformatoare. Când o urmăm, Lumina ne aduce la calitatea Creatorului, așa cum este scris: „Întoarce-te, O Israele, la Domnul, Dumnezeul tău !” (Hosea 14:1).
Trebuie să decidem că avem nevoie de acea calitate a dăruirii și a iubirii absolute. Acesta este singurul motiv pentru care Tora ne-a fost dată și asta este ceea ce primim când o folosim. S-a spus despre asta: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie”, (Talmudul babilonian, Masehet Kdușin, 30b.) pentru că „Lumina din ea reformează”. (Midraș Raba, Eiha, Introducere, Paragraful 2)
Ceea ce reformează este Binele care face bine, calitatea dăruirii și a iubirii pe care o dobândim. Obţinem acea calitate în interiorul nostru, nu în vreo imagine din afara noastră. Percepem în noi calitatea dăruirii și iubirii pe care o numim Bore (Creator), de la cuvintele Bo Re’eh (vino și vezi).
Va apărea, oare, în lumea noastră, o asemenea îndrumare, către o stare mai corectată și, dacă da, în ce fel?
Desigur, vor apărea îndrumări. Astăzi, lumea intră într-o criză globală și simțim că suntem cu adevărat în deșert. Acest deșert ne va împinge să avansăm numai spre țara lui Israel din interiorul nostru, pentru că acesta este întregul scop al crizei globale.
Termeni
Triburi
„Triburile” fac parte din dorința de a primi, care este împărțită în HBD, HGT, NHY. În toate acestea, există HaVaYaH (Yod-Hey-Vav-Hey), iar HaVaYaH care este patru, care înmulțit cu trei este doisprezece. Dorința noastră generală de a primi este împărțită în douăsprezece părți care, atunci când sunt corectate, sunt numite „triburi”.
Sfânta Sfintelor
„Sfânta Sfintelor” este GAR de Bina, calitatea absolută a dăruirii.
Armata
„Armata” reprezintă toate dorințele care se pot alătura căpeteniei, credinței, păstorului.
Steagul
Un „steag” este sarcina pe care mi-o asum. Fiecare parte și fiecare grup din cele douăsprezece triburi are un steag propriu, care indică modul în care fiecare parte avansează și se corectează. Steagul este unic pentru fiecare trib, aşadar împărțirea în douăsprezece triburi rămâne chiar după ce acestea ating dorința corectată, țara lui Israel.
Tabernacolul
„Tabernacolul” este locul în care îmi corectez dorința de a primi în scopul dăruirii. Este locul cel mai bun și mai important pentru noi.
Leviții
„Leviții” sunt asistenții preoților. Rolul lor este acela de a armoniza partea sfântă a omului cu partea stricată și de a corecta partea stricată prin alăturarea acesteia la partea sfîntă, prin ei înşişi.
Deşertul
„Deșertul” este dorința de a primi care trebuie corectată. Este o dorință în care încă mai vedem șerpi, scorpioni și necazuri. În această dorință nu există nimic cu care să ne hrănim sufletele. Astfel, trebuie să transformăm deșertul în țara lui Israel. Ne mutăm din deșert în țara lui Israel, dar de fapt Egiptul a devenit deșertul, iar deșertul a devenit țara lui Israel. Întotdeauna rămânem în dorința noastră, pe care o corectăm încontinuu până la sfârșitul corectării.
Țara lui Israel
„Țara lui Israel” este dorința corectată. Dorința pe care am corectat-o este în întregime Yașar El (direct la Dumnezeu), urmărind în totalitate să dăruiască plăcere Creatorului, așa cum El ne dăruiește nouă. Suntem amândoi în Dvekut (contopire), dându-ne unul altuia.
Tabăra
Pe măsură ce trecem de la un stadiu la altul, trebuie să ne oprim, ca de Hanuka. Sunt multe opriri în drumul prin deșert. Taberele sunt ascensiuni și coborâri, traseul Luminii Hasadim, opus Luminii Hohma.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)