(Numeri, 22:2 – 25:9)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea Balak începe cu cucerirea de către poporul lui Israel a ţării amoriților. Balac, regele Moabului, vede cum copiii lui Israel se apropie de el și se pregătește să se confrunte cu neamul care a fugit din Egipt. El trimite soli la Balaam, fiul lui Beor, care era faimos pentru deosebita lui înțelepciune și pentru puterea blestemelor lui, și-i cere să arunce blestemul peste poporul lui Israel.
Balaam pleacă spre țara Moabului, acceptând cu condiţia expresă de a spune doar ceea ce-i va permite Creatorul. În timpul călătoriei, măgăriţa lui se opreşte. Balaam o bate, însă ea nu vrea să se miște din loc. Balaam nu-l poate vedea pe îngerul care-i ţine calea măgăriţei. Măgăriţa deschide gura și îi vorbește și, în loc să-i blesteme, Balaam îi binecuvântează pe copiii lui Israel.
Balac se supără pe Balaam. Ca şi o compensație, Balaam îi dezvăluie punctul slab al lui Israel: fiicele Moabului. Balac le trimite pe fiicele Moabului, și poporul lui Israel păcătuieşte cu ele într-atât încât până şi Zimri, fiul lui Salu, unul dintre căpeteniile seminției lui Simeon, ia o femeie din Midian.
În faţa acestei situații Pinhas, fiul lui Eleazar, nu are de ales. El ia o suliță și îi înjughie de moarte, atât pe Zimri cât şi pe femeie, oprind astfel urgia care se răspândise în națiune și răpusese douăzeci și patru de mii de vieți.
Comentariu
Această poveste nu se petrece la nivel corporal. Nu este vorba despre un proces care se desfășoară între două națiuni, ci mai degrabă un proces de corectare lăuntrică pe care noi o trăim. Povestea în sine ne arată cum să corectăm înclinația rea. Nu este o poveste despre copii sau adulți, şi nici o poveste despre națiuni, țări, războaie, prostituate sau măgărițe. Tot ce se relatează este referitor la corectarea înclinației rele. Este singurul lucru relatat în Tora (Pentateuh) încă de la început, de la Adam – cel care a început corectarea – până la sfârșit.
Textul vorbește despre tine, cel care ai urmat această cale precum Adam HaRișon (Adam), Avraam și Moise, și care a trecut prin întregul proces atât în Egipt cât și în deșert. În timpul corectării treptate a dorinței, te apropii treptat de țara lui Israel până când ajungi să te confrunţi cu „cucerirea” pământului.
„Deşertul” este o dorință pe care încă nu o putem folosi în mod corect și, prin urmare, nu putem constata care sunt roadele muncii noastre cu ea. Aceste corectări sunt precedate de cele cunoscute sub numele de „țara lui Israel”.
Spionii descoperiseră că țara lui Israel era o dorință care, dacă ar fi fost în totalitate orientată către Creator, ar fi dat roade frumoase (Israel înseamnă Yașar El – direct la Dumnezeu). Cei care abordează această corectare dobândesc inițial țara amoriților, apoi pământul Moabului, care este un grad mai înalt. Dorința egoistă a omului, cunoscută sub numele de „regele Moabului”, Balac, începe a se revolta împotriva lui, pentru că nu dorea corectările.
Toate dorințele noastre sunt inițial înclinații rele, după cum este scris: „Am creat înclinația rea”. De aceea dorința numită Balac caută o cale de a opune rezistenţă. Este împotrivirea față de acela care încearcă să corecteze o dorință la un moment dat, grad după grad, până când toate dorințele sunt Yașar El, direct la Creator, având drept scop dăruirea pentru Creator.
Dorința numită „Balac” nu poate face nimic singură. O dorință este doar atât – o dorință – lipsită de orice putere. Puterea se află în intenția care direcționează dorința și lucrează cu ea. Dorința se numește „Balac”, iar intenția este „Balaam”. Intenția de a lucra în dăruire pentru a primi este ceea ce se cheamă „blestem”. În acest fel, înclinația rea operează în forma sa cea mai completă.
De aceea Balac îl invită pe Balaam și îi spune: „Haide să lucrăm împreună”. Între timp, izbucnește conflictul între măgăriță (materia) şi înger (umanul) care trimite direct la Creator și care îl îndreaptă către rezolvare. Pe de o parte, în sinele omului este următorul grad, Moab, dorința de a primi din Moab, care este Balac. Pe de altă parte, este cel care intenționează să controleze dorința de a primi, adică Balaam, cel care-şi trage de partea sa adevăratul beneficiu egoist de pe urma ei.
Substanţa lăuntrică la acest grad, măgăriţa, nu poate avansa pentru că simte îngerul care îi taie calea, împotrivindu-se, nelăsând-o să meargă înainte, ceea ce este ajutorul de Sus. Cu toate acestea, omul nu o poate simţi pentru că este în gradul lui Balac și al lui Balaam. Cu alte cuvinte, nu putem să evoluăm în intenție, dar înclinația rea nu ne mai poate înșela cu intenția, deoarece gradul anterior, amoriții, a fost corectat și nu există nici un motiv pentru care ar trebui să dăm înapoi acum.
Suntem într-o poziție în care nu facem greșeli în intențiile sau dorințele noastre. Poporul lui Israel s-a oprit înainte de gradul următor, neputând să meargă mai departe. Pe de o parte, au fost blocați de Balaam și Balac. Pe de altă parte, nu exista o altă cale de a avansa.
După ce le-a dat binecuvântarea, Balaam nu i-a lăsat pe Israel să avanseze, pentru că acea binecuvântare nu se intemeia pe nimic. Pentru a avea loc o evoluţie, binecuvântarea trebuie să „învăluie” dorința de a dobândi gradul următor. „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie,” pentru că „Lumina din ea reformează”. În felul acesta evoluăm cu o dorință mai mare, o dorință care este corectată pentru a fi în dăruire și continuăm, aşa, grad după grad.
De aceea nu putem face nimic în gradul următor. Noi facem progrese ca urmare a greşelilor, numai că aceste greşeli nu sunt cauzate de intenția noastră coruptă. Ci, mai degrabă, sunt rezultatul voinței noastre crescânde de a primi pe linia stângă.
Acesta este motivul pentru care Balaam îl povăţuieşte pe Balac să-i atragă pe oameni în greşeală prin sporirea înclinației rele, a „femeilor” din ei. Deficiențele încep prin împietrirea inimilor copiilor lui Israel cu o dorință mai egoistă, mai concentrată înspre sine. Această dorință este numită „femeia stricată”. O femeie are două „direcții”: una de a fi cinstită, cealaltă de a fi stricată, adică aceea de a dărui sau aceea de a primi. De aceea poţi porni pe o cale şi să cazi în greşeală, pentru că, în realitate, este imposibil să progresezi fără să faci greşeli.
Tora ne spune despre gradele prin care trebuie să trecem cu toții. Toate acțiunile și numele din Tora sunt sfinte. Când sărutăm un cuvânt dintr-una dintre cărţile Torei, în timpul unui serviciu divin, nu acordăm nici o atenție cuvântului respectiv. S-ar putea foarte bine să fie Balac sau Balaam, totuși îl sărutăm și binecuvântăm Tora.
Etapele evoluţiei noastre au toate drept scop corectarea. Cu toate acestea, există pași de-a lungul acestui drum pe care-i numim Balaam, Balac, diverse țări, Midianiţi, soțiile acestora și ajungem într-o stare în care facem corectarea lor.
Când omorâm dorințele de primire cu intenția de a primi, de fapt, omorâm intenția. Împreună cu aceste dorințe, ar trebui să omorâm conexiunea dintre Israel și Midian, care este un grad de douăzeci și patru de mii, doisprezece și încă doisprezece, corespunzând triburilor, în Lumina Directă și în Lumina Reflectată. „O mie” este înălțimea gradului ridicat de doisprezece-doisprezece la nivelul de Zeir Anpin. Când te înalţi la gradul înalt de Arih Anpin, se numește „o mie”.
Întrebări şi Răspunsuri
Care este diferența dintre o binecuvântare și un blestem?
O „binecuvântare” este un act pe care o persoană îl poate face, o acţiune care are drept scop dăruirea. Un „blestem”, însă, este un act în scopul de a primi. Trebuie să remarcăm că o acţiune cu scopul de a primi este necesară pentru că fără aceasta nu am descoperi niciodată înclinația rea. În fiecare grad, există un proces de dezvăluire a răului și de corectare a acestuia prin Tora. Aceasta este maniera în care suntem reformaţi și ne ridicăm la următorul grad, așa cum este scris: „Am creat înclinația rea, am creat pentru ea Tora ca mirodenie.”
Odată ce ai dobândit gradul, „ritualul” stânga-dreapta-mijloc se repetă, însemnând un blestem în urma căruia te corectezi și te înalți. Corectarea este imposibilă fără blesteme, fără înclinația rea. Fără Iad, este imposibil să te ridici la gradul de Rai.
Cine este Pinhas, fiul preotului Eleazar – forţa sau lumina?
Pinhas, fiul lui Eleazar, este cel mai înalt grad ce apare. Lumina este aceea care face corectarea folosind Kli (vasul). Totul se întâmplă în Kelim (pluralul lui Kli). Chiar și atunci când vorbim de „lumini”, ne referim de fapt la o impresie în Kelim, o impresie pe care noi o numim „lumină”.
În mod similar, nu putem sesiza energia electrică ce trece printr-o lampă, dar trăim experienţa manifestării ei. Cu alte cuvinte, putem simți doar manifestări, nu forțele în sine. Forțele trebuie să se „exprime” printr-o materie.
În cazul nostru, Pinhas, fiul lui Eleazar, a fost dintre preoții de la care avem toate corectările.
Poate o persoană să o blesteme pe alta, să o deoache?
Dacă vorbim despre lumea noastră, fără să ne referim la această porţiune din Tora, atunci, bineînțeles. Toate dorințele noastre au un impact, chiar și cele mai mici. Oamenii sunt conectați; gândurile noastre sunt legate. Trăim într-o rețea globală și integral conectată.
Putem dovedi faptul că există situații în care oamenii se gândesc la ceva la un capăt al lumii, iar cei de la celălalt capăt se gândesc la acelaşi lucru, în același timp. S-a spus că acest concept a fost dovedit și la maimuțe. Cartea „A suta Maimuţă” vorbeşte despre un studiu făcut asupra maimuţelor din specia macacilor, pe o insulă din apropierea Japoniei, în 1952. Oamenii de ştiinţă au observat ca unele dintre maimuţe au învăţat să spele cartofii dulci, un comportament care s-a răspândit în grupul lor. Odată ce s-a răspândit la un număr critic de maimuțe – așa-numita „a suta maimuţă” – comportamentul respectiv s-a răspândit instantaneu la maimuțele din insulele din apropiere.
Din Zohar: Nu te teme, Slujitorul Meu Iacov
„Cel rău, Balac, era înțelept în toate gradele de deasupra, în cele care fixau legăturile cu care se fac vrăjitoria și magia, în toate acele grade de deasupra lor, prin care ar fi putut forţa gradele inferioare. … Balac și Balaam i-au zis: «În acest răstimp, noi vrăjitorii, magicienii și ghicitorii avem anumite grade și anumiți îngeri, cunoscuți vrăjitorilor și magicienilor. Dar, de acum înainte, ar trebui să te uiți în altă parte, mai sus»”.
Zohar-ul pentru toți, Noul Zohar, Balak, articole 60-61
Poţi şti numai ce este în propriul tău grad, adică gradul lui Balac. Aici Balac îşi exercită puterea asupra acelei părţi numită „Moab”. „Moab” este numită, aici, dorința de a primi în scopul de a primi, care operează în tine de la un grad la următorul, în scopul de a primi.
Oare poţi ști că există o limită, că există un alt loc mai înalt?
Da, şi de aceea trebuie să atragem o forță mai mare și să nu lăsăm corectarea să se întâmple.
Vom putea, oare, să-l înţelegem pe Moab pe măsură ce evoluăm în studiul nostru și în cercetarea lăuntrului nostru?
Chiar și fără să citim porțiunea săptămânală a Torei, am putea descoperi Tora în noi. Acesta este și modul în care cabaliștii au descoperit și au scris – prin simțirea ei în interior. Tora ni se revelează în dorința de a primi ce este corectată treptat.
Când descoperi acea parte, Balac din tine, descoperi, oare, şi măgăriţa care vorbeşte?
Vei vorbi atunci așa cum este scris în Tora și, în același timp, vei cunoaște detaliile în adevăratul lor sens.
Ce înseamnă faptul că o măgăriţă vorbeşte în mine?
Este dorința de a primi. Măgăriţa este femela măgarului. Adică, din zece Sfirot ale lui Malhut, nouă sunt măgarul și a zecea este măgăriţa.
Este, anume, dorința de a primi cea care simte îngerul?
Da.
Este dorința de a primi incapabilă să vadă? Este oarbă?
Anume dorința de a primi este aceea care va acţiona, aceea care va simţi – fie că e în scopul de a primi sau în scopul de a dărui. Aici se desfășoară toate acţiunile forțelor. De aceea toate forțele de corectare sau de corupție sunt îndreptate către ea.
De aceea se spune că Mesia va veni călare pe un măgar alb?
Un „măgar alb” înseamnă că trebuie să albeşti măgarul. Numai atunci îl vei simți.
Ce înseamnă albirea?
Înseamnă să „albeşti” complet materia, făcând-o să fie în întregime în dăruire, adică ceea ce se numeşte „alb”.
Aici se întâmplă un proces ciudat. Balaam este dorința de a primi pentru a primi, sau poate chiar dorința de a dărui pentru a primi. Balaam suferă un proces: la început vrea să blesteme, dar apoi jură că el va acționa numai după cum îi porunceşte Creatorul pentru ca, în cele din urmă, să le dea binecuvântarea. Balaam acționează cu intenția de a dărui.
A fost el corectat?
Nu, nu poate să o facă în gradul următor. De fapt, Balaam nu întreprinde nici o acțiune aici; nici Balac, nici Creatorul. Doar Israel acționează. Adică, dacă vrem să ajungem la gradul următor, binecuvântarea se află în faţa noastră și putem avansa, cu excepția faptului că nu avem puterea.
Trebuie să descoperim că nu putem avansa folosindu-i pe Balaam, Balac, Creatorul, măgăriţa, sau alt factor până când nu ajungem să fim dezorientaţi, neștiind cum să avansăm la gradul următor sau cum să dobândim această dorință numită „Moab”. Copiii lui Israel trebuie să cucerească Moabul, ceva trebuie să apară și apare doar prin conectarea cu femeile din Moab.
Trebuie să luăm femeile de acolo, deficiențele acestui grad. Când luați aceste deficiențe, există o mulțime de substanţă pentru a merge mai departe. Odată ce ne conectăm la toată substanţa, apare o corectare, căreia îi spunem „omorârea intenției de a primi”. Noi corectăm dorința de a primi în scopul dăruirii. Acest act se numește „cucerirea ţării Moab”.
Există un element sexual aici. Pe de o parte, dorința sexuală este foarte naturală, dar, pe de altă parte, pare a fi un exemplu rău pentru că au luat femei midianite.
Nu avem de-a face cu morala aici sau cu etica. În lumea noastră, sexualitatea este animalică, adică ea există în animale.
Dar în această porțiune, sexualitatea este prezentată ca un obstacol, căpetenia aducând în cortul lui o femeie din Midian.
Adevărat, pare să fie ceva negativ. Cu toate acestea, toate măsurile discutate aici sunt pașii necesari în parcurgerea drumului. Nu putem reuși fără ei. Este scris: „Nu este om neprihănit pe pământ care să facă binele și să nu păcătuiască”. Aceasta înseamnă că trebuie să trecem prin păcat; nu avem de ales, chiar dacă nu o dorim.
Ordinea gradelor este astfel, încât mai întâi cazi pentru ca apoi să te ridici. Dar căderea nu este din proprie voință, deși așa se construiește urcuşul.
Prin urmare, Israel nu a căutat să se amestece cu Midianiţii; pur și simplu nu aveau de ales, pentru că trebuiau să se amestece cu toate femeile din gradul următor. A se „amesteca” înseamnă a fi în gradul femeii, Malhut a gradului următor, femeia care preacurveşte, în întregime cufundată în intenția ei de a primi, și a o corecta ulterior.
Când ne ridicăm de la un grad la altul, avem din câte se pare nevoie să disperăm, şi apoi să cerem ajutor. În mod evident, există o forță care ne întâmpină și ne ajută, dar uităm de ea de la un grad la altul.
De ce o uităm? De ce ni se pare să fi devenit mai dificil? La urma urmei, dacă ne-a venit o dată ideea, ar fi trebuit ca acum să ne fie mai ușor. Fapt este că a funcţionat cu păcatul anterior, pe care l-am corectat. În cazul păcatului actual, nu întrevedem nimic. Tot ceea ce-am avut aparţine trecutului și e ca şi când am fi uitat totul, pentru că ne ridicăm de jos în sus. Nu e pentru că am fi uitat cu adevărat ci, pur și simplu, vechile metode nu funcţionează la noul grad.
În corectarea numită „omorârea midianiţilor”, moare şi căpetenia tribului lui Simeon. De ce? La urma urmei, făcea parte din Israel. Trebuia să fie corectat?
El face parte din gradul anterior.
Deci nu a reușit să facă față noului grad?
El nu a putut să facă față pentru că a fost conectat cu femeia midianită și ambii sunt în intenția de a primi. Ambii trebuie să se corecteze. Nu este numai înclinația rea care este corectată; ci şi forța care coboară la înclinația rea și se conectează cu ea. Ambele se ridică împreună.
Cel care coboară, o face cu totul în intenția de a primi, până la Klipa (coajă) cu toată reuşita anterioară. Ulterior, Lumina are efect și îi salvează pe amândoi. Se consideră că pe parcurs îi „omoară” pentru că sunt în intenţia de a primi.
Termeni
Regele
Forța care guvernează un grad este un „rege”.
Mesagerii
Forțele prin care acțiunile sunt efectuate într-un anumit grad, o anumită stare a unei persoane. Starea unei persoane este numită „grad”. Cel care guvernează fiecare grad este numit „regele gradului”, care este, de obicei, Sfira (singularul de la Sfirot) numită Keter (coroana). Mesagerii sunt forțe care acționează în acest grad. În ansamblu, sunt opt Sfirot de la Hohma la Yesod.
Blestemul
Forța egoistă care lucrează în scopul de a primi, care ne guvernează pe noi, pentru noi funcţionând ca un blestem.
Măgăriţa
Măgăriţa este materia, substanţa noastră, femela măgarului. Este dorința efectivă de a primi, care simte și face distincţia între forțele din noi.
Îngerul
Un înger este forța care acționează într-un grad, dirijată de cel care guvernează, Keter, regele.
Drumul blocat
Este modalitatea prin care-ţi corectezi voinţa de a primi, cu intenția de a atinge următorul grad, având o mai mare Dvekut (contopire), o mai mare claritate a viziunii în spiritualitate, dar la care nu poţi ajunge. Adică, în acest fel, este imposibil să avansezi. Constaţi că pentru a atinge următorul grad, este necesară o nouă substanţă.
Abaterea de la Drum
„Abaterea” se petrece atunci când avansăm pe calea spre dăruire şi, dintr-o dată, ceva se sfârșește și descoperim că ne-am îndepărtat de drum. Această descoperire este, însă, deja în sine o corectare.
Cum poate fi descoperită deviația ca o corectare?
Descoperind abaterea, știm cum să continuăm. Efortul nostru către ţintă este ca o rachetă teleghidată. Racheta trebuie să-și detecteze în continuu abaterile și, să şi le corecteze. Dacă se deplasează pe o traiectorie dreaptă, nu poate atinge ținta. La fel se întâmplă şi cu noi: nu putem să ne deplasăm după o linie dreaptă către ţinta noastră. Dimpotrivă, trebuie permanent să evaluăm cât ne-am abătut de la drum, deoarece numai prin aceste abateri avansăm către obiectiv.
Jurământul
Un „jurământ” este atunci când dorința de a primi, Malhut, se conectează la Keter pe o singură axă și este gata să urmeze dorința lui Keter dincolo de rațiune.
Din Zohar: Creatorul se joacă cu cei drepți în Grădina Edenului
„Odată ce Creatorul i-a simţit și s-a jucat cu ei, și cu toate tainele lor de înțelepciune, El li se înfăţişează, iar ei văd acea mulţumire a Creatorului. Atunci toți se bucură de-o mare fericire, până ce se răspândește strălucirea și lumina lor. Din această răspândire, strălucirea și lumina fericirii lor dau roade și muguri în lume, care sunt sufletele, iar aceste roade se aciuiesc sub aripile Divinității până la momentul potrivit”.
Zohar-ul pentru toți, Noul Zohar, Balac, pct. 6
Noi suntem sufletele sparte în lumile Beria, Yețira și Asiya din această lume. Trebuie să ne ridicăm la starea de Malhut de Ațilut, la acea Divinitate – acea corectare – prin conectarea sufletelor noastre în unitate, în garanție reciprocă. Pe parcursul drumului, vom cuceri deșertul Sinai și țara lui Israel.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)