(Numeri, 8:1 – 12:16)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea, Be Ha’aloteha (Când ridici Lumânările) are loc la un an după primirea Torei. Poporul Israel se pregătește să călătorească și participă la o ceremonie specială pentru inaugurarea altarului. Această porțiune detaliază legile referitoare la aducerea de ofrande pentru cel de-al doilea Pesah, pentru cei care nu au putut lua parte la primul.
Porțiunea vorbește despre Tabernacol, deasupra căruia era în permanenţă un nor. Norul este un semn pentru copiii lui Israel când trebuie să ridice tabăra și să pornească la drum și când trebuie să se oprească şi să instaleze tabăra. Porțiunea povestește și despre cele două trâmbițe de argint, care sunt folosite pentru a aduna poporul în momentele de război, dar şi pentru a suna când se aduc ofrande, la începutul Şabatului, de sărbători, și în alte ocazii speciale.
Spre sfîrșitul porțiunii au loc mai multe evenimente care indică accentuarea egoismului. Cei răi din neam se plâng de Moise și de Creator și un foc mistuitor este trimis peste ei, la marginea taberei. Mulţimea, grupul de prozeliți care s-au alăturat copiilor lui Israel la ieșirea acestora din Egipt, se plânge şi ea de condiţiile ei și, drept răspuns, Creatorul acoperă tabăra cu o ploaie de prepelițe. Toţi cei care se aruncă după prepelițe sunt omorâţi. De aceea acelui loc i s-a spus „cimitirul poftelor”.
Sfârșitul porțiunii vorbește despre Miriam, sora lui Moise și a lui Aaron, clevetind pe seama lui Moise. Ea îi spune lui Aaron: „Creatorul mi s-a înfăţişat şi mie, la fel ca şi ţie, aşa că de ce este Moise conducătorul? De ce îl ascultăm numai pe el?” Ea este pedepsită pentru asta, căpătând lepră. Moise îi cere Creatorului să o ierte, iar El îi ordonă lui Miriam să se îndepărteze timp de șapte zile. Poporul, care trebuia să pornească la drum, așteaptă șapte zile până la întoarcerea ei.
Comentariu
Toate evenimentele sunt stări spirituale în interiorul nostru. Trebuie să ne corectăm și să obținem echivalența de formă cu Creatorul, așa cum este scris: „Întoarce-te, O Israele, la Domnul Dumnezeul tău!” (Hosea 14:2). Textul vorbește doar despre corectare. Nu este vorba despre a trece prin deșert și a ajunge la râul Iordan, a trece de partea cealaltă și a ajunge în țara lui Israel ci, mai curând, despre înălţarea spirituală, ca în Be Ha’aloteha (Când ridici lumânările).
„Înălţarea” se referă la edificarea sufletului. Fiecare dintre noi îşi construiește propriul suflet și o facem treptat. Sufletul este numit „moştenirea ce mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri” (Iov 31:2).
Cel ce începe munca spirituală, dorește să se edifice și să dobânească dăruirea și iubirea față de alţii, conexiunea cu toţi ceilalţi, pentru că astfel devine asemenea Creatorului, așa cum este scris: „De la iubirea pentru om la iubirea pentru Dumnezeu” (Baal HaSulam – Iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru om). De la iubirea pentru oameni la iubirea pentru Creator.
Ajungem să iubim treptat, având în noi ură pentru că suntem, prin natură, complet opuși. Sunt etape descrise în toate porțiunile. La început, în Tora se vorbește numai despre momentul în care primim acea scânteie numită „punctul din inimă”. Pornind de la acea scânteie începem să ne corectăm. Tora descrie întregul proces până la terminarea corectării, „înaintea întregului Israel”, cum se spune la sfârșitul celor cinci cărţi (Deuteronom 34:12).
Prin urmare, atunci când începem munca pentru a ne corecta, găsim imediat, în noi, tot felul de probleme. Este scris în porțiune că, la un an după ce au fost făcute toate pregătirile, când copiii lui Israel s-au pornit la drum, au început să apară probleme în tabără. Oamenii au început să întâmpine tot felul de probleme după ce pregătirile erau terminate, când păreau să fie gata pentru a porni înălţarea spirituală. Ei s-au trezit cu o serie de piedici, cu propriile lor gânduri și dorințe care erau împotriva vreunei ascensiuni spirituale.
Aceste piedici erau, de fapt, revelații ale propriilor dorințe și gânduri, ale minții și inimii care aveau nevoie de corectare. Tocmai prin corectarea acestora ne înălţăm. Prin urmare, nu trebuie să le vedem ca pe nişte obstacole, ci ca pe un mijloc de a iniţia urcuşul, ascensiunea, ca pe o rampă de lansare. Putem vedea în noi înșine și în grupuri din Israel și din altă parte că problemele încep din momentul în care totul este organizat și toți sunt pregătiţi și dornici să înceapă să lucreze la corectarea conexiunilor. Este şi momentul în care încep să apară necazurile, dar aceasta este calea cea bună, singura cale de a evolua.
Problemele apărute revelează diverse dorințe precum și modul în care acestea sunt stratificate în interiorul nostru. Dorința noastră globală este structurată în mai multe straturi, deci nu este deloc surprinzător faptul că apar deodată „oamenii”, adică acele dorințe din noi. Întregul Israel este numit „Adam”. El include tot ce este în noi, chiar și națiunile lumii. „Israel”, însă, cuprinde acele dorințe cu care putem progresa la început, în timp ce națiunile lumii sunt dorinţele pe care le „înghețăm”, pentru că nu ne ocupăm de ele pe moment.
Când vrem să pornim doar cu dorințele cu care ne putem ridica la spiritualitate, descoperim că nici cu acestea nu este ușor. Există dorințe care nu s-au sfințit, acesta fiind scopul celui de-al doilea Pesah. Toți cei care nu s-au corectat în timpul exodului din Egipt pot să o facă acum, așa că îi sfințim acum. „Sfințirea” înseamnă să aducem dorințele la calitatea de dăruire, Kodeș (sfințenia, având aceeași rădăcină ca și cuvântul, Kdușa), dăruire sau iubire pentru ceilalţi.
Ar trebui să învățăm cum să sortăm dorințele din noi, care sunt pregătite pentru a fi corectate, de cele care nu sunt gata. Același lucru este valabil pentru gânduri, munca în Cortul Întâlnirii și în Tabernacol. Acestea sunt lucrări de verificare și corectare.
Sacrificiile sau Mițvot (poruncile) referitoare la ofrande sunt cele mai importante lucrări, deoarece presupun instrucțiuni privind modul de a distinge fiecare dorință de celelalte, maniera în care sunt efectuate și cum sunt înțelese, pentru a ști ce reprezintă, și în ce măsură este, sau nu, posibil să evoluezi cu fiecare dorinţă în parte.
Singura noastră cale de a evolua este transformarea dorințelor noastre egoiste în dorințe de dăruire și iubire. Există întotdeauna probleme în acest proces, cum ar fi lepra sau plăgile, așa cum s-a întâmplat cu Miriam sau cu cei care au vrut să mănânce carne. Asta se întâmplă, deoarece dorința noastră este împărțită pe mai multe niveluri, cel mineral, cel vegetal, cel animal şi cel vorbitor. Nivelul „vorbitor” se referă la unele categorii de oameni pe care Tora îi precizează: preotul, Levitul și Israel. Constatăm că există, însă, și străini, prozeliți, mulțimea amestecată și alții care, par să nu aparțină lui Israel, şi care totuși i s-au alăturat.
Sortarea și examinarea dorinţelor nu o facem imediat după exodul din Egipt, ci mai târziu, când se dovedește că avem mai mult de corectat. Trebuie să distingem partea sfințită de restul dorințelor noastre, pe care temporar le-am „îngheţat”, le-am pus în aşteptare. Unele dintre aceste dorințe pot fi corectate și, prin ele este posibil să fim sfințiţi și să ne înălţăm. Este posibil să dăruim cu ele, adică să urcăm pe scara gradelor. Cu unele dorințe, însă, este imposibil.
Părțile care pot fi deja în dăruire și în primire pentru a dărui au fost deja deşteptate. Lumina strălucește în ele, după cum este scris: „Când ridici lumânările” (Numeri 8:2). Există semne clare în verificări, care indică momentul în care trebuie să se întreprindă anumite acțiuni. Dacă suntem sub un nor, șezând, este vorba de pregătiri. Dacă norul se mişcă, presiunea și acţiunile de examinare se trezesc în noi și putem începe să ne mișcăm. Tora se referă, în întregime, la cum trebuie să corectezi dorința de a primi, care anume părți din ea și cum le putem examina.
Întrebări şi răspunsuri
Ce este cel de-al doilea Pesah? Nu sunt, oare, dorințele pe care noi nu le-am scos la iveală şi care dintr-o dată în urma unui discernământ mai înalt descoperim că și ele merită să apară?
Nu este un discernământ mai înalt, ci unul mai precis și mai fin. Descoperim că dorințele cu care am crezut că putem să plecăm din Egipt și să mergem mai departe, către primirea Torei și către țara lui Israel, nu susțin cu adevărat dăruirea. Ereț (pământ) înseamnă Rațon (dorința), iar Ysrael (Israel) înseamnă Yașar El (direct la Dumnezeu). După ce am făcut câțiva pași înainte, descoperim în noi o „necurăţenie” peste care am trecut anterior. Abia acum, că am avansat, putem desluşi acele dorințe cu care nu putem evolua, aşa că le sortăm și le corectăm.
Sortăm și corectăm dorințele noastre treptat. Este posibil să anihilezi dorințele, să le omori, să le dai de-o parte sau să le corijezi întrucâtva, precum în munca de aducere a ofrandelor. Sortăm dorințele noastre după nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor, și le împărțim pe cele de la nivelul vorbitor în preot, Levit și Israel. Trebuie să ne amintim şi de mulțimea amestecată, prozeliții și națiile lumii – neamurile de gentili care se trezesc în noi.
Există dorințe primare la nivelul de animal, deoarece sufletul este format din Șoreș (rădăcină), Neșama (suflet), Guf (trup), Levuș (veşminte), Heihal (casă/sală), Moah (măduvă), Ațamot (oase), Ghidin (tendoane), Basar (carne) și Or (piele), după cum le împărțim. Când ne referim la Moah, Ațamot, Ghidin, Basar și Or, nu putem corecta Or. Corectarea la nivel de Or (piele) face din ea un pergament, pe care este scrisă Tora. Or este împărțită în două – partea din afară și Duhsustus (partea către interior). În felul acesta se face corectarea.
Înainte de asta, corectăm un Kli (vas) din Basar la nivelul de animal. Aceasta este principala noastră muncă la altar. În timp ce pe altar găsim sare, apă și alte elemente, cea mai importantă este carnea. Acesta este Kli-ul prin care ne corectăm dorința de a primi, ceea ce este cel mai important. Carnea este roșie; structura sa este marea dorință de a primi; de aceea, munca de aducere a ofrandelor, așa cum se spune în Tora, se face în primul rând în Kli-ul de Basar (carne).
Înainte de asta, nu știam sau nu ne imaginam că ar fi nevoie să facem aceste corectări. Ajungem să înțelegem acest lucru numai în măsura în care avansăm etapă după etapă, aşezându-ne la opriri, pregătindu-ne tabăra de fiecare dată, fiecare cu propriul steag și fiecare la locul lui după cum a fost repartizat. Dacă luăm întreaga populație a lui Israel împărțită în tabere, triburi, după locul și forma fiecăruia, fie este în mişcare, fie zăboveşte în linişte. În loc să găsească Cortul Întâlnirii, toate dorințele sunt aşezate în jurul cortului. Leviții, preoții și întreaga tabără nu sunt de fapt decât o imagine a structurii sufletului.
Problemele mai mari ies la suprafaţă de fiecare dată în interiorul taberei – fie că sunt gânduri și dorințe exterioare care doresc să intre în rândul celorlalte, adică triburile care le atacă pe parcursul drumului, sau sunt oameni din deșert care nu şi-au corectat propriile dorințe într-una singură, care să fie în întregime Yașar El, adică țara în care curge numai lapte și miere. Ceea ce se traduce prin faptul că există Lumina Hasadim și Lumina Hohma, în timp ce în deșert totul este uscat, nu este apă, nici Lumina Hasadim; prin urmare, totul se reduce la o examinare minuţioasă.
Există multe descrieri „fizice”, cum ar fi norul care merge în fața taberei, iar când copiii lui Israel se odihnesc, se odihnește și el.
Aceasta este ascunderea: vedem doar măsura ascunderii noastre în raport cu revelarea Creatorului. Dacă norul, adică ascunderea, se îndepărtează de noi, evoluăm. Dacă ascunderea coboară asupra noastră, ne coborâm capetele, stăm și examinăm. Într-adevăr, cea mai mare parte a celor patruzeci de ani de traversare a deşertului au fost petrecuți stând şi examinând, doar pentru a mai face un mic pas înainte și a face iarăşi o oprire şi o nouă examinare.
De ce este scris că norul merge înaintea taberei?
Urmăm ascunderea pentru că dorim să o acceptăm, deoarece, potrivit ascunderii, descoperim procesul pe care-l avem de urmat.
Care este ascunderea în raport cu noi?
„Ascunderea” este atunci când primim din dorința de a primi, când vrem să fim în ea, după cum este scris: „Înțelepciunea este cu cei smeriţi” (Proverbe 11:2) sau Safra de Țniuta (Cartea Umilinței, parte din Cartea Zohar), înseamnând dezvăluiri. Safra înseamnă carte (în aramaică), iar cartea este o revelare, o Megila (sul), de la cuvântul Ghilui (dezvăluire). Când suntem în ascundere, acceptând să primim ascunderea de la Creator, înseamnă de fapt că atunci evoluăm.
Într-adevăr, este împotriva raţiunii, fiindcă ce poate să însemne „a merge în dăruire”? Este atunci când nu dorim nicio revelare și pare că o respingem. Noi evoluăm cu Ohr Hozer (Lumina Reflectată) pentru că ne aflăm în cei patruzeci de ani în deșert.
Ce ne dă asta?
Acesta este modul în care Malhut se ridică la Bina. Dobândim calitățile de dăruire ale lui Bina în Kli-ul Malhut. Cu calitățile de dăruire, mergem cu ochii închiși, pentru că noi urmăm ascunderea, norul, până ajungem la intrarea în țara lui Israel. La intrarea în țara lui Israel, Lumina Hohma începe să apară prin Lumina Bina, care este căpătată în cei patruzeci de ani în deșert. Atunci vom începe să înţelegem.
Țara lui Israel este un pământ în care Creatorul este prezent, o dorință împlinită de Creator, când deja L-am descoperit pe El. Dar înainte de asta, când Malhut numai se ridică la Bina, dobândim ascunderea și consimțământul de a lucra numai în dăruire fără a căpăta nimic în schimb.
De unde vine puterea de a merge într-o astfel de ascundere?
Puterea este dată de Sus. Este puterea Luminii primită atunci când primim calitatea de dăruire. Întreaga problemă constă în faptul că spiritualitatea nu este precum corporalitatea, unde totul se află în mâinile noastre, în vasele noastre de primire, și în felul ăsta pornim. Nu este greu să mergi pe calea asta, deoarece rămânem în interiorul egoismului.
În spiritualitate, nu evoluăm într-o manieră egoistă. Dimpotrivă, trebuie să primim o putere suplimentară de Sus, o dorință suplimentară numită „un nou pământ”, „un nou cer”. Totul este nou. „Prin deșert” înseamnă că nu putem găsi niciun răspuns dorinţei noastre de a primi și nu o putem împlini în niciun fel.
Deci ce ne motivează? De ce mergem înainte?
Motivația vine din faptul că începem să simțim că urmăm Forța Superioară. Este bine să simţim asta, dar numai dacă suntem dispuși să urmăm norul, ascunderea, cu ochii închiși.
Ce înseamnă să mergem „cu ochii închiși”?
„A merge cu ochii închiși” înseamnă a nu aştepta vreo motivaţie pentru a evolua în dăruire, atât în mintea cât şi în inima noastră. Mâinile noastre, și anume vasele noastre (Kelim) corporale, egoiste, sunt acolo unde le simțim în inimă și le înțelegem în minte. Dincolo nu simțim şi nu înțelegem nimic. Tot ce dorim este să avem șansa de a ajunge acolo, deasupra acestor Kelim lumești și de a ne ridica la o altă dimensiune, mai înaltă. Existăm dincolo în nişte Kelim complet diferite de cele pe care le înțelegem și le simțim.
De unde știm că, acolo, chiar facem progrese?
Norul, ascunderea, ne arată calea, dar numai în măsura în care suntem dispuși să facem încontinuu sacrificii. Ceea ce înseamnă să sacrificăm părți de carne ale diferitelor dorințe. Dacă facem sacrificii și nu vrem să le antrenăm şi pe ele și vrem, totodată, să le lăsăm fără rațiune, ne vom apropia mai mult. Korban (sacrificiu/ ofrandă) vine de la cuvântul Karov (lângă/aproape). În acest fel, ne apropiem mai mult de calitatea Creatorului, de dăruirea pură, Bina.
Care este semnificația celor ce i se întâmplă profetei Miriam? Ea se plânge pe drept de felul în care conduce Moise. Dacă trebuie să conducă cineva, atunci de ce să o facă numai Moise?
Calitatea Bina a lui Moise este perfectă, completă, GAR de Bina. Nu este acelaşi lucru, indiferent despre ce altă dorință vorbim.
Cum îi vorbeşte Creatorul lui Moise și cum a vorbit Moise cu El?
Aceasta este revelația. În spiritualitate, nu avem vedere, auz, gust, miros sau pipăit. Mai degrabă suntem invitați „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!” (Psalmii 34:8) Nu gustăm cu gura, ci în noul Kli care apare.
Oare este vorba de a gusta dincolo de cele cinci simțuri fizice?
Există Hohma, Bina, Zeir Anpin și Malhut, Yod-Hey-Vav-Hey. Hohma este vederea, Bina este auzul. Unii profeți au spus: „Am văzut” și unii au spus: „Am auzit.” Creatorul i-a vorbit lui Moise, în gradul Bina, GAR de Bina, pura, credincioasa Bina. El era credincios, adică la nivelul credință. El a auzit, ceea ce înseamnă că a fost în primul rând la nivelul auzului, care este al gradului Bina. Acesta este modul în care i s-a înfăţişat Creatorul.
Oare, Miriam nu știa? Care este pedeapsa pe care a primit-o? Știm că nu există pedepse, așadar cum de a înțeles ea după ce a căpătat lepra?
Toate pedepsele sunt corectări. Când Miriam se îmbolnăvește și este izolată șapte zile în afara taberei, întreaga tabără așteaptă întoarcerea ei și numai atunci pornesc în deșert. În formularea „în timp ce mergeau” este vorba despre corectări. Nukva (femeia) este o deficiență care îi este potrivnică lui Moise. Ea nu vorbește din gradul GAR de Bina, precum Moise, ci din gradul VAK de Bina. Ceea ce înseamnă că întregul grad este conectat la acea clevetire. Creatorul se adresează tuturor, dar Moise este cel care şi pricepe fiindcă el se află în acea parte din Bina, unde este scăldat în Lumina Hohma (înțelepciunea), anume în GAR de Bina.
Aaron și Miriam nu sunt în GAR de Bina?
Nu; de aceea Moise este considerat cel care se îngrijeşte de Casa Creatorului, așa cum este scris: „El este credincios în toată casa Mea” (Numeri 12:7).
Miriam este o femeie, și aproape peste tot în Tora cei care conduc sunt bărbaţii.
Nu chiar. Femeile există la fiecare etapă și în fiecare acțiune, dar nu sunt menționate. De exemplu, Avraam l-a avut ca fiu pe Isaac, avea însă și fiice.
Unde scrie „Et” în Tora, se referă la o femeie?
Da, bineînţeles. Femeia este o parte primordială a Torei; ea poartă deficiența pe care bărbatul o corectează. Raţiunea pentru care vorbim mai mult despre bărbați decât despre femei este că partea masculină este Masah (ecranul) ce aduce Ohr Hozer (Lumina Reflectată) care revelează Zivug de Haka’a (cuplaj) referitor la deficiența femeii. În această porțiune, este destul de clar că fără Profeta Miriam nu am fi putut să ne apropiem. Cu alte cuvinte, ea este în gradul Bina, gradul de revelare a Creatorului.
Termeni
Menora (sfeşnicul)
„Menora” este simbolul sufletului. El simbolizează cele șapte Sfirot ale sufletului pe care trebuie să știm cum să le aprindem, în ce fel și în ce ordine.
Korban (Sacrificiu/Ofrandă)
Korban este dorința de a primi pe care noi o corectăm și prin ea devenim mai aproape (Karov) de Creator.
Al doilea Pesah
Cel de-al doilea Pesah se referă la dorințele pe care le considerăm a fi inutil sau imposibil de sfințit. Acestea sunt dorințe pe care noi nu le recunoaștem. Cu toate acestea, ele pot fi corectate mai târziu, într-un stadiu mai avansat al procesului.
Impuritate
„Impuritatea” este o forță care acţionează pentru a primi, forța egoistă care apare în noi.
Norul
„Norul” este o ascundere care vine fie de la Creator, ce se ascunde de noi, fie de la noi, care ne ascundem de El. Cel din urmă este numit „norul de slavă”.
Un Ghid
Un „ghid” este calitatea pură a dăruirii pe care dorim să o urmăm și să ne ținem de ea, atingându-ne astfel scopul.
Trâmbiţele de argint
Cele două forțe pe care le descoperim și cu ajutorul cărora evoluăm poartă numele de „trâmbițe de argint”. Aceste forțe ne trag atât din dreapta cât și din stânga.
Argintul
„Argintul” este gradul Bina; aurul este gradul Hohma.
Prozelit
Un „prozelit” este o dorință de a primi ce s-a convertit și este dispusă să fie corectată și să se alăture lui Israel.
Mulţimea
„Mulţimea” este acel tip de dorință de a primi pe care trebuie să o descoperim și o găsim „infectată” cu intenția de a primi.
Prepeliţa
„Prepelițele” sunt dorințe delicate (subțiri), acel tip de dorință de la nivelul animal din care putem face o ofrandă.
Lepra
„Lepra” este o boală în dorința Omului, în intenția de a primi, care apare la ultimul și cel mai critic nivel al pielii.
Gură la gură
Un zivug (cuplare) „gură la gură” înseamnă spirit lângă spirit, atunci când două suflete, sau Creatorul și un suflet, se află în acel tip de conexiune.
Pedeapsă
O „pedeapsă” este o corectare. Pedeapsa este dată atunci când ne simțim în imposibilitatea de a folosi dorința pentru dăruire. Nu este o incapacitate de a primi ci, mai curând, este incapacitatea de a dărui. Cu toate acestea, pedeapsa conduce la o corectare, fiindcă ştim deja ce să corectăm în acea dorință și am ajuns la o Mițva (poruncă /corectare). O Mițva este un act de dăruire, un act de iubire.
Miriam
„Miriam” este un tip de dorință de a primi, în noi, potrivnică lui Moise. Și Moise a descoperit acea parte în el însuși. Cu alte cuvinte, gradul din noi numit „Moise” a descoperit o anumită atingere din partea lui Nukva (femininul), Miriam, care încă trebuia corectată. Moise se înalţă, de asemenea, de fiecare dată împreună cu poporul; el este un discernământ în suflet, prin urmare, cu fiecare discernământ, este corectat și discernământul gradului Moise.
Cu fiecare nou termen și cu fiecare etapă, dorința noastră egoistă de a primi sporeşte și se amplifică, iar noi o corectăm cu intenția de a dărui, de a sluji celorlalţi și Creatorului.
Creatorul din noi este Cel ce ne pedepsește?
Totul este în noi. Omul este o lume mică ce are nevoie de o corecţie completă.
Din Zohar: Şi apele s-au făcut dulci
În acele taine ce vor fi revelate prin tine, „Apele s-au făcut dulci”. La fel cum sarea face carnea dulce, ele vor fi îndulcite de tainele ce vor fi revelate prin tine. Toate aceste întrebări și disputa apelor amare în Tora orală se vor regăsi în apele dulci ale Torei. Iar agoniile tale îţi vor deveni dulci ţie prin aceste taine ce ţi se vor revela. Și toate necazurile tale se vor întoarce la tine ca niște vise trecătoare. Cuvântul „vis” (în ebraică) este alcătuit din literele cuvântului „sare”, dar inversate. Aşa cum sarea îndulceşte carnea, tot aşa se îndulceşte şi agonia.
Zohar-ul pentru toți, , Be Ha’aloteha (Când ridici lumânările), art.86
Rezumat
Porțiunea Be Ha’aloteha (Când ridici lumânările), se ocupă cu aprinderea lumânărilor, cu înţelegerea întregii dorințe a Omului. Omul se împarte în multe părți și trebuie să-l vedem ca pe o Menora. Menora este simbolul sufletului. Trebuie să-i aprindem toate cele șapte calități, strălucind în Lumina Superioară, cu dăruire pentru ceilalți, cu iubire.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)