BEREŞIT (La început)

(Geneza, 1:1 – 6:8)

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)

Rezumatul Pericopei

Bereşit (La Început) este prima porţiune din Tora (Pentateuh). Ea povestește despre crearea lumii în șase zile și a odihnei din cea de a  șaptea zi. Vorbește despre crearea omului, despre sosirea lui în Grădina Edenului și despre crearea femeii. Această porţiune dezvăluie și poveștile despre păcatul Pomului Cunoașterii, despre Cain și Abel, generațiile de la Cain la Lameh, cele zece generații de la Adam la Noe, corupția care le-a devorat generațiile și speranța reînnoită care a apărut odată cu nașterea lui Noe.

Comentariu

Bereşit conține mai multe povestiri decât orice altă porţiune din Tora. În multe privințe, este și cea mai profundă, deoarece pune în discuţie baza ființei noastre – crearea sufletului.

Sufletul comun a fost creat din dorința de a primi încântare și plăcere sau pur și simplu „dorința de a primi”. Această dorință este esenţa sufletului și este influențată de șase calități: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod. Aceste calități au pătruns în esenţă – dorința de a primi – și au făcut-o să fie ​​în sincronie cu Forța Superioară, Creatorul. Motivul pentru care omul este numit „Adam” este acela că acest cuvânt vine de la Adamah, din versetul Adameh la Elyon („Voi fi asemenea ca Cel Preaînalt”, Isaia 14:14). Aceasta se referă la asemănarea lui Adam cu Creatorul – dăruirea sublimă, iubirea sublimă – Forța Superioară care i-a dat naștere.

Adam este structura sufletului care este echivalența de formă cu Creatorul și este în Dvekut (contopire) cu El în Grădina Edenului. O grădină înseamnă „dorință”, iar grădina este parte a creaturii, substanța lui Adam – este dorința de a primi. Edenul marchează nivelul de dăruire, gradul de Bina. Adam, care este la nivelul de Bina, se află în Grădina Edenului.

Aceasta nu se referă la lumea noastră sau la universul pe care îl cunoaștem, ci la sufletul comun creat de Creator. Încă de la început, sufletul comun trece printr-o pregătire specială, „păcatul”, deoarece la început făcea parte din Forța Superioară. Asta înseamnă că sufletul nu avea nici o autoritate proprie, nimic în numele său, sau vreun sentiment al unei existențe independente. Într-un anume fel, sufletul era ca un embrion în pântecele mamei sale – pe de o parte exista dar, pe de altă parte, făcea parte din mama sa și fiecare dintre acțiunile sale era condusă de acea entitate superioară.

Aceasta este structura sufletului. Deși exista în Grădina Edenului, grădina în sine nu îngăduie independența. „Independența” înseamnă că o persoană este în afara controlului altcuiva, într-o stare de pregătire pentru a-și asuma autocontrolul. Structura sufletului este creatura, fiinţa creată.

Cuvântul Nivrah (creatură) vine din cuvântul Bar (în afară). Pentru a permite ca structura sufletului să devină efectiv o creatură, ea trebuie scoasă și îndepărtată de Creator. Altfel spus, trebuie făcută să fie opusă față de Creator, iar această stare de opoziţie este obținută prin păcat.

Explicarea păcatului

Sufletul este compus din două forțe: Cain și Abel. Abel vrea să existe prin a spori Hevel (vapori), adică Lumina Reflectată, sau dăruirea, forța de a da. Cain este opusul, care dorește să atragă toate plăcerile, toate luminile, spre interior, în suflet.

Cain – calitatea care atrage plăcerea, lumina pentru sine, și nu de dragul Creatorului, o atrage până când Abel, dorința de a dărui, dispare. Această acțiune se numește „uciderea lui Abel de către Cain”.

Kli-ul (vasul) sufletului care primește lumină, nu de dragul Creatorului, se sfărâmă în bucăți, fragmente ale dorinţelor orientate către sine, egoiste. Fiecare astfel de dorință este un suflet individual care devine învelit într-un ambalaj similar unei Klipa (coajă / pieliţă). În timpul procesului de formare a acestor suflete rupte, căderi şi coborâri suplimentare apar pe parcursul nivelelor spirituale. Ne conduc unde suntem în această lume, fiecare dintre noi având o parte a sufletului unic, comun care a fost creat.

Iar faptul că acum avem o oportunitate de corectare este tocmai rezultatul faptului că suntem separați unul de celălalt de egoismul nostru – scufundaţi în dorința de a primi, în loc de dorința de a dărui. Deoarece am fost corectați deja în trecut, putem începe astăzi să facem corectarea ruinei și păcatului care au avut loc în trecut. Deși nu noi suntem cei care au comis păcatul, sufletele noastre sunt pregătite pentru a ne permite să efectuăm corectarea.

Această corectare este numită „pocăință”, care reprezintă o întoarcere exact la starea în care eram în timpul Grădinii Edenului. Trebuie să ne grăbim și să obținem acea stare, oricum, pentru că întreaga lume se mișcă deja spre conectare, un proces esențial al unităţii și al percepției noastre ca un singur suflet. Și, în cele din urmă, când vom fi toți în dăruire și în iubire reciprocă, vom reuși să ne întoarcem la structura, la starea pe care o aveam înainte de păcat. Făcând astfel, vom ajunge la starea în care eram în Grădina Edenului și ne vom ridica din nou deasupra realităţii acestei lumi.

Realitatea noastră actuală va dispărea, deoarece ea există doar atunci când suntem cufundați în dorința de a primi numai pentru a primi. Cu toate acestea, când vom avea intenția de a dărui, nu vom mai putea exista în realitatea noastră actuală. Mai degrabă, existența noastră va deveni complet spirituală și ne va duce înapoi la starea în care eram înaintea creației noastre.

Întrebări şi Răspunsuri

Care este sensul Creaţiei şi ce a precedat-o?

„Creația” se referă la crearea omului și a lumii. Creația lumii a precedat crearea omului cu cinci zile. Calitățile Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah și Hod sunt primele cinci zile, iar calitatea numită Yesod, cumularea ultimelor cinci, este a șasea zi. Yesod le leagă pe toate și devine Yesod (temelia) pentru crearea omului.

Înțelepciunea Cabalei descrie multe acțiuni care preced crearea lumii, cum ar fi „existența din existență” și „existența din absență”. Acestea sunt cele două forțe care creează toate stările: cele patru faze ale Luminii Directe, Lumile Adam Kadmon și Ațilut. Cu toate acestea, nu raportăm aceste acțiuni la lumea noastră, deoarece crearea lumii și a omului sunt legate numai de lumea Ațilut.

Care este înțelesul lui Bereşit (La Început / Geneza)?

În Cabala, cuvântul Bereşit (la început / Geneza) nu indică primul act care a avut loc în creație. Bereşit indică faptul că Creația a început de la cer şi pământ, adică de la două calități opuse. Cerul este calitatea de a dărui, iar pământul este calitatea de a primi. Orice altă stare a creaturilor derivă din aceste două calități.

De ce Tora începe povestea de la mijloc și nu de la început?

Tora ne spune doar partea care este relevantă pentru corectarea noastră. Este inutil să învățăm ce nu aparține corectării noastre, pentru că noi nici nu o simțim, nici nu o înțelegem şi nici nu posedăm acele niveluri sau calități. Structura creației este vastă, învățăm totuși numai o fracțiune din ea – ceea ce este necesar pentru ca noi să ne organizăm pentru timpul prezent. Este exact modul în care îi expunem pe copii realităţilor lumii, într-un proces treptat, arătându-le din ce în ce mai multe aspecte ale lumii pe măsură ce ei se maturizează, astfel încât ei să poată înțelege și să își folosească cunoștințele în beneficiul lor.

Ce este acela un suflet?

Sufletul este dorința de a primi care este deja corectată în dăruire. Deși natura, substanța sa, este dorința de a primi plăcere, mai presus de acea substanță este o corectare pe care omul o face – lucrând pentru binele altora.

Dacă există numai două forțe în Natură – dorința de a primi și dorința de a dărui – unde sunt toate celelalte?

Într-adevăr, există doar două forțe precum și niveluri ale acelorași două forțe, ceea ce înseamnă modalităţi și niveluri de legătură între ele. Când vorbim aici de niveluri ne referim la nivelul mineral, cel vegetal, cel animal și cel vorbitor.

Cele două forțe din lumea noastră se manifestă ca forțe pozitive și negative. Le cunoaștem la nivel atomic ca „electroni” și „protoni”, iar diversele lor combinații formează diversele substanțe. Aceste substanțe nu numai că devin solide, însemnând nivelul „mineral”; ele devin de asemenea plante, la nivelul „vegetal”.

Plantele posedă o structură de absorbție, emisie, metabolism și așa mai departe. Nivelul următor, nivelul „animal”, demonstrează o structură care se percepe pe sine ca fiind existentă, în mișcare și în creștere.

În continuare se dezvoltă la nivelul „vorbitor”, structura unei ființe umane, unică în istoria creației. Totuși, în cele din urmă, totul este alcătuit, în diverse stadii de dezvoltare, din electroni și din protoni.

Ce este o femeie și ce este un bărbat?

Dorința de a primi inăuntrul sufletului este numită „femeie”, iar dorința de a dărui în interiorul sufletului este numită „bărbat” (Ghever), de la cuvântul ebraic, Hitgabrut (a copleşi), pentru că biruie dorința de a primi.

Care este sensul și scopul povestirilor din Bereşit?

Povestirile din Bereşit nu ar trebui luate literal, ca povești despre un bărbat și o femeie care au păcătuit, povestiri cu șerpi și mere și așa mai departe. În fapt, poveștile descriu calitățile voinței de a primi și ale voinței de a dărui.

Toate calitățile de dăruire și de primire pe care le-am citit în această porțiune a Torei sunt propriile noastre temelii. Inițial, sufletul nostru este un singur suflet, dorința de a primi umplută complet cu lumină. Este în perfectă congruență cu lumina, adică dorința de a dărui și, prin urmare, este la gradul Grădinii Edenului – gradul lui Elokim (Dumnezeu).

Acest lucru nu are nimic de-a face cu lumea noastră, nici cu ceea ce vedem și simțim aici și acum. Toate calitățile descrise în porțiune sunt forțe ale dimensiunii superioare, de unde sufletul scade în calitate, fără însă să ajungă atât de jos precum lumea corporală.

Toate căderile sufletului sunt pregătiri pentru situația noastră actuală. Noi, împreună cu universul, ne dezvoltăm de la starea în care sufletul s-a spart și a primit dorința de a primi, când egoismul a început să se dezvolte. Ne-am dezvoltat mereu de la acel punct. Pare să ne fi dezvoltat, însă, numai într-o singură dimensiune. Acum, pornind cu generația noastră, începem să evoluăm într-o manieră mai mult calitativă, ascendentă în dezvoltarea noastră mentală.

Pe măsură ce descoperim negativitatea din viața noastră, începem să simțim că viața ar putea și ar trebui să fie mai bună, că dezvoltarea noastră ne conduce spre un punct mort. Astăzi, studiind Tora, o parcurgem nu numai ca pe un document istoric, ci mai degrabă intenționăm să o folosim pentru a ne ajuta să ne îndreptăm spre obiectivul nostru desemnat. Ceea ce înseamnă să ne ridicăm încă o dată la nivelul, starea și calitățile pe care le-am avut în Grădina Edenului. Acesta este în realitate scopul nostru.

Astăzi, trăim experienţa multor crize, deoarece aceste forțe ne scot în evidenţă corupţia situației noastre și faptul că trebuie să ne corectăm noi înşine şi să ne ridicăm. Această porțiune din Tora, Bereşit, revarsă lumină în viețile noastre, asupra lumii și asupra procesului ireversibil prin care trecem.

Care este diferența dintre vremurile nostre și vremea lui Noe?

În vremea lui Noe, oamenii nu erau la fel de conectați ca astăzi. Este adevărat că am fost totdeauna egoiști, străduindu-ne să reușim și să profităm spre binele nostru. Cu toate acestea, în trecut, Natura nu ne-a presat așa cum o face acum și am putut să facem ce am vrut.

Înțelepciunea Cabalei ne învață că am avansat foarte bine folosindu-ne egoismul pentru a ne construi societatea. Cu toate acestea, acum am ajuns la sfârșit de drum, deși majoritatea dintre noi încă trebuie să recunoască acest fapt. Resursele planetei noastre se diminuează și suntem interconectați într-o rețea care ne leagă fără să dorim acest lucru. Recunoaștem că ceva ne înfrânează progresul și ne împiedică să facem ceea ce vrem. Iar atunci când nu putem continua viaţa noastră de zi cu zi, aşa cum ne-am obişnuit, ne alarmăm şi spunem că suntem în criză.

Astăzi simțim aceste crize în relațiile de familie, în cultura noastră, în educație, în știință și economie. Avem sentimentul că nu mai avem controlul asupra lumii în care trăim. Întotdeauna am condus-o ​​după capriciile egoismului nostru, dar acum nu mai putem. Lumea se apropie de noi, forțându-ne să devenim congruenți unul cu celălalt. Puțin câte puțin, starea care a existat în Grădina Edenului se manifestă – o stare în care suntem legați unul de celălalt prin garanție reciprocă. În Grădina Edenului am fost conectați „ca un om cu o singură inimă”, ca o singură familie, un singur suflet. Acum trebuie să ajungem la această stare dar nu suntem pregătiți pentru ea; suntem rupți.

Cum poate o poveste precum cea a lui Cain și Abel să constituie un exemplu?

Povestea lui Cain și a lui Abel nu serveşte drept exemplu în sens pozitiv. Din momentul în care forțele contradictorii au apărut în Adam, el a fost condus în păcat. Acum trebuie să ne întoarcem la starea în care eram înaintea păcatului. Stările pe care le trăim astăzi ne obligă să o facem. Nu vom reuși să scăpăm fără asta. Viața ne va presa până când vom căuta o soluție, iar soluția va fi să ne adaptăm la starea de infinitate care a existat atunci când am fost cu toții conectați ca unul.

Din Zohar: Lumea a fost împărțită în 45 de feluri de culoare și lumină

„Adam HaRișon a urmat șarpele în jos și s-a coborât la a ști tot ce există mai jos. Adică, el a coborât pentru a extinde iluminarea din partea stângă de sus către tot ce există dedesubt, către locul absenţei lui Malhut, precum șarpele, întrucât prelungirea iluminării legăturii Zivug (cuplare) între sus şi jos este interdicţia pomului cunoaşterii. De aceea, pentru că a venit să tragă de sus către jos, el a fost imediat atașat unor Klipot (coji/pieliţe)”.

Zohar-ul pentru toți, Bereşit, 2, pct. 287

Șarpele este cauza tuturor necazurilor?

Șarpele este într-adevăr cauza tuturor problemelor noastre. Șarpele reprezintă fiecare gând și dorință de a-i folosi pe ceilalți la maximum. Este întotdeauna în noi, indiferent dacă suntem conștienți sau nu.

Nu este vina noastră că suntem așa. Suntem vinovați pentru un singur lucru: pentru că suntem inactivi. Nu suferim pentru că suntem născuți egoiști sau necăjiți, ci pentru că suntem leneși în a ne corecta pe noi înșine. E ca și cum am fi copiii care au primit anumite calități la naștere și nu pot fi învinovățiți pentru asta. Cu toate acestea, dacă un copil poate face ceva în legătură cu aceste trăsături, dar evită să o facă, atitudinea societății față de el se schimbă.

Ce putem face azi?

Putem începe să învățăm despre noua lume în care trăim, în care nimic nu funcționează ca atare: aceasta include economia, industria, comerțul, familia și educația.

Tinerii de astăzi nu știu ce să studieze – sau dacă ar trebui să studieze ceva. Nici măcar nu pot decide dacă ar trebui să aibă copii! Oamenii se confruntă cu un mediu neclar, în care lucrurile apar tulburi și imprevizibile. Trebuie să examinăm și să învățăm din Natură ceea ce se întâmplă cu noi, dar majoritatea oamenilor preferă să nu audă nimic despre asta. Această reticență de a asculta se datorează egoismului, adică șarpelui.

Ne confruntăm cu o problemă enormă. Presiunile nu sunt încă destul de serioase pentru ca oamenii să înțeleagă faptul că ne așteaptă mari necazuri dacă nu ne schimbăm. Prin urmare, trebuie să transmitem informațiile despre noua lume și să-i conștientizăm pe oameni pentru a face lucrurile mai ușoare, înainte ca ei să sufere consecințele.

Mai mult, dacă avansăm înainte de a ne confrunta cu aceste lovituri, vom fi ca niște copii inteligenți care înțeleg că altfel vor avea de suferit. Aşadar, trebuie să studiem mai mult și să devenim mai buni, sau vom fi forțați să studiem și să ne schimbăm în bine, indiferent de alegerea noastră.

Provocarea este pentru noi toți, deoarece această rețea continuă să se apropie de noi și cu cât devine mai strânsă, cu atât mai multe vor fi dificultățile prin care vom trece. Economiștii nu vor putea să influenţeze criza economică a lumii – numai dacă ne unim cu toţii vom putea aduce schimbarea în lume. Dacă putem face acest lucru, sistemul monetar, șomajul, industria, sănătatea și restul sistemelor vor fi reorganizate și îmbunătățite. Fără această mentalitate, niciun sistem nu va evolua favorabil.

Termeni

Bereşit

Bereşit (la început) înseamnă că Creatorul a creat șase calități și omul. În om se găsesc toate calitățile prin care acesta să poată deveni asemănător Creatorului. De fapt, aceasta este muncăa Creaţiei – aceea de a construi substanţa, voinţa de a primi. Aceste calități pătrund în dorința de a primi astfel încât structura ca suflet să atingă starea Creatorului.

Șabbat (Şabatul)

Aceasta este corectarea finală a Omului, când se întoarce în Grădina Edenului. Este o stare în care ne reunim într-un singur suflet.

Grădina Edenului

În Grădina Edenului, suntem cu toții în dăruire reciprocă, în garanție reciprocă completă.

Femeia

„Femeia” este dorința de a primi din noi, pe care trebuie să o conectăm cu bărbatul din noi, astfel încât dorința de a primi să aibă intenția de a dărui. Suntem cufundați în dorința noastră de a primi, o dorință care este inițial egoistă și care este destinată să semene cu Creatorul, să-I dăruiască.

Șarpele

„Șarpele” este înclinația rea, îngerul morții. Șarpele va deveni un înger sfânt atunci când toată dorința de a primi este corectată. ^(*)

Pomul cunoașterii

„Pomul cunoașterii” este cea mai mare Lumină. A fost inițial primită pentru a primi, provocând astfel spargerea sufletului. În viitor, vom primi această Lumină, dar cu intenția de a dărui.

Rezumat

Suntem cu adevărat în Bereşit, la început. Omenirea începe să înțeleagă în cele din urmă unde suntem, după cum arată studii ale sociologilor și ale altor oameni de știință din acest domeniu. Să sperăm că în curând vom realiza că trebuie pur și simplu să ne unim, că acesta este singurul mod de a construi o lume nouă, corectată. Astfel, vom obține beneficii atât în plan fizic cât și în cel spiritual.

Acesta este motivul pentru care anul începe cu Bereşit, „la început”, deoarece conține atât sfârșitul, cât și începutul. În cadrul acestei porțiuni, codificat în cuvântul Bereşit, este cuprins întregul proces pe care trebuie să-l trăim și-l vom trăi.

_______________

(*) „Șarpele este înclinația rea; este îngerul morții „(Bereşit, 440). „Creatorul oferă corectăriile Sale tuturor până când, chiar îngerul morții revine la a fi foarte bun” (Zohar-ul pentru toți, Mișpatim (Porunci), 165).

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)