(Deuteronom, 32:1 – 32:52)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea HaAzinu (Luaţi aminte) se referă la intrarea în țara lui Israel. Începe cu cântecul lui Moise, care servește ca un memento poporului pentru atunci când vor abandona munca pentru Creator, în viitor. Cântecul slăveşte călăuzirea Creatorului și alegerea de către El a poporului lui Israel și, înfăţişează Israel ca pe un popor încăpăţânat, care a revenit la idolatrie.
Apoi, urmează o explicație a pedepsei pentru comiterea idolatriei și o declarație conform căreia Creatorul nu va ajuta poporul lui Israel împotriva dușmanilor săi într-un astfel de caz. Cu toate acestea, în măsura în care Israel se pocăiește, Creatorul îi va salva de toți dușmanii lor.
Când Moise încheie citirea cântecului său, Creatorul îi poruncește să urce pe Muntele Nebo și să privească de acolo în țara lui Israel. El îi spune lui Moise că va muri și nu i se va permite intrarea în țara lui Israel.
Comentariu
Tora conține toate secretele lumii. Tora înseamnă instruire; ea ne ghidează asupra modului în care ar trebui să ne comportăm pentru a evolua. Tora vorbește despre întreaga Creație și ne ajută să facem față dificultăților, arătându-ne ce să facem.
Marea întrebare este legată de raţiunea pentru care Tora se încheie înainte de intrarea în țara lui Israel. Într-adevăr, luptele, frământările, marile dileme și dificultatea de a face față la tot ceea ce-i așteapta pe oamenii din acea vreme – mai ales în această porțiune – sunt deja în noi.
Poporul ajunsese în stadiul în care era gata să înainteze și să intre în țara lui Israel, gata să facă față tuturor problemelor și să se ridice deasupra lor. Tocmai prin acest război, poporul a dobândit țara lui Israel. Textul vorbește despre dorințele noastre, despre forțele noastre, care au fost corectate prin Lumină, prin tot ceea ce am făcut și prin ce am trecut în deșert, pentru a fi gata să intrăm în țara lui Israel.
Cântarea HaAzinu, preamărește Creatorul, Forța de Dăruire. Subliniază faptul că trebuie să ne amintim întotdeauna să interpretăm corect ceea ce se întâmplă și să ridicăm în slavă Forța Dăruirii, să prețuim iubirea faţă de ceilalţi, care este marea lege a Torei și pentru care facem noi, tot ceea ce facem. „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este mai mult decât o sintagmă; este scopul fiecărei acțiuni și al tuturor la un loc, o regulă care include toate eforturile noastre.
Cântecul preamăreşte poporul lui Israel, acele dorințe din noi care doresc să se înalţe, să fie precum Creatorul, dăruind în scopul de a dărui sau chiar primind în scopul de a dărui. Cântecul laudă toate aceste dorințe, numite „poporul lui Israel”, pentru că ele sunt cele mai mari și cele mai importante.
Din când în când, trebuie să ne reamintim că Creatorul ne sprijină numai în acte de dăruire. Așadar, dacă dorim să primim orice sprijin sau binecuvântare, o vom merita numai dacă înaintăm spre cucerirea pământului, spre cucerirea tuturor dorințelor egoiste care ne stăpânesc în prezent, transformându-le în scopul de a dărui.
Ar trebui să vedem asta şi în ziua de azi, în lumea noastră. Suntem expuși sistemului nostru corupt, crizei globale incluzive, care poate fi rezolvată numai printr-o legătură strânsă între noi. Numai așa putem să ne ridicăm deasupra crizei globale și să construim ceea ce se numește „țara spirituală a lui Israel”.
Ieșirea din criză este propriul nostru exod din Egipt – datorită marilor probleme pe care le trăim, datorită lipsei de claritate, de înțelegere și de orientare, la fel ca în deșert. Nu avem idee unde să mergem sau cum să ajungem acolo, nu avem obiective clare, nicio idee despre ceea ce ar trebui să facem și totuși, ajungem în țara lui Israel. Traversăm deșertul când renunțăm la tot, în afară de dorința de a fi realmente în scopul dăruirii, în unitate dintre noi. Când începem să ne conectăm, construim între noi o dorință care este Yașar El (direct la Dumnezeu), Ysrael (Israel).
Ereț (țara) vine de la cuvântul Rațon (dorința). Este Yașar El atunci când toate dorințele noastre se îndreaptă de la unul către celălalt, iar rețeaua de conexiuni dintre noi construiește Kli-ul numit Ereț Ysrael (țara Israel).
De aceea este scris că, odată ce umanitatea împlineşte procesul de corectare și analizare, țara lui Israel se va răspândi în întreaga lume ca „Țara Frumuseții”.(*) În final, toate dorințele omenirii se vor uni și vor deveni una, „Ca un om cu o singură inimă”, și aceasta este tema principală a măreţului cântec, HaAzinu.
_______________
(*) În acea zi, Mi-am pus mâna asupra lor, ca să-i scot din țara Egiptului într-o țară pe care am căutat-o pentru ei, în care curge lapte și miere; minunăţie între toate pământurile.
Dacă nu mergem în această direcţie, vom întâmpina probleme și tulburări, care nu numai că ne vor întoarce şi ne vor aduce fără milă înapoi către ţintă și fără a avea un sprijin favorabil, dar ne vor arăta şi unde greșim de fiecare dată și, cum ar trebui să avansăm.
Moise este doar un observator. El nu poate face mai mult decât atât. El face doar corectarea generală a privirii către țara lui Israel. Moise este numit „păstorul credincios”, calitatea pură a dăruirii. De aceea el poate numai să vadă țara lui Israel în Lumina ce este GAR de Bina, cu ajutorul căreia va aşterne calea pentru poporul lui Israel, aruncându-şi privirea înaintea lor.
„Aruncându-şi privirea” se referă la corectări. Fiind Roș-ul (capul) gradului, asta este ceea ce face Moise. Acesta este și modul în care intrăm în țara lui Israel, ca și traversarea ei, folosind puterea lui Moise.
Întrebări şi Răspunsuri
Titlul porțiunii este HaAzinu (Luați aminte). Ce este HaAzinu și ce se cântă?
Nu există vedere înainte de a intra în țăra lui Israel. Toate Kelim (vasele) noastre sunt pentru a auzi și a vedea. Auzul este al gradului Bina, iar vederea este a gradului Hohma. După aceea, ambele se ridică împreună la Keter.
Noi înșine suntem în Malhut, așa că Malhut urcă mai întâi la Bina. Ne urcăm spre Bina prin deșert, unde forța de dăruire merge înainte, iar noi o urmăm și ne străduim să ne agăţăm de ea împotriva voinței noastre.
Starea aceea, acea călătorie, este cu adevărat un deșert: uscat, lipsit de viață, gol, unde totul se întâmplă cu mare dificultate. Totuși, aceasta este singura modalitate de a obține Forța de Dăruire mai presus de dorința noastră de a primi.
Omul este făcut pentru a vrea să se bucure de viață. De aceea ne străduim cu toții să ne mulţumim pe noi înşine. Nu vrem să luăm în considerare pe nimeni, ca și cum dorința noastră de a primi ne-ar spune: „Vreau să am întreaga lume și lumea care vine, și nu există nimeni pe lume în afară de mine și de Creator, care mă va sluji”.
Trebuie să ne corectăm în sens opus și să evoluăm în așa fel, încât tot „sinele” nostru, dorințele, gândurile, calitățile noastre şi tot ceea ce este în noi și în legătură cu noi, să aibă drept unic scop, dăruirea. Aceste corectări ne vor permite să ne conectăm la întregul mare Kli și, să descoperim Lumea Spirituală și viața noastră spirituală, unde suntem incluşi în această forță imensă, numită „Creator”. Astfel, nu mai simțim că aparținem animalului, ci unui alt nivel de existență.
Construim ceea ce se numește „vorbitorul” prin obținerea forței credinței; numai pentru dăruire, pentru conectarea cu ceilalţi, numai că nu suntem încă activați pentru a găsi canalele de dăruire și conexiune.
În deșert avem nevoie de puterea lui Moise, care este ca Soarele. Ioşua, cel cu care intrăm în țara lui Israel, este ca Luna. Când ne ridicăm deasupra Egiptului, ne confruntăm cu dorința noastră egoistă și dobândim nivelul Bina, nivelul auzului, Ozen (ureche).
Moise, care a început gradul pe Muntele Sinai, este și cel care acum îl încheie. Ultima lui oprire este la intrarea în țara lui Israel, pe Muntele Nebo. HaAzinu constituie calea prin care se transmite forța lui Moise, pe care am dobândit-o puţin câte puţin în timpul celor patruzeci de ani în deșert.
„Patruzeci” este semnul că ne-am înălțat până la nivelul patruzeci, gradul Bina. De aceea s-a spus că este interzis unui bărbat să studieze Tora (Cabala) înainte de a împlini vârsta de patruzeci de ani. Nivelul de patruzeci înseamnă că nu ai dobândit încă gradul Hohma și, prin urmare, nu poţi vedea. Nu ai căpătat vederea, ci numai auzul (gradul Bina), iar Tora este numită „dobândirea Creatorului”.
Este HaAzinu un fel de concluzie a gradului Bina?
„Concluzie” înseamnă conectarea tuturor gradelor deșertului, care sunt date poporului lui Israel în întregime, pentru a-i pregăti să intre din deșert în țara lui Israel.
Din Zohar: Moise a dezvăluit în ziua când a plecat din lume
„În clipa în care Moise a spus: «Luaţi aminte, o ceruri, și voi vorbi», lumile s-au zguduit. S-a auzit un glas spunând: «Moise, Moise, de ce agiţi tu lumea? Tu ești fiul omului și, din pricina ta, lumea se va cutremura». El începu și spuse: «Pentru că voi chema în numele Domnului». Atunci ei au făcut linişte și au ascultat cuvintele lui.”
Zohar-ul pentru toți, HaAzinu, (Luaţi aminte) pct. 22
Cu asta se încheie rolul lui Moise, iar el cedează totul lui Ioşua, gradul Lunii. Ioşua nu dăruiește de la el, ci numai ceea ce a primit de la Moise. Ioşua a dobândit de la Moise forța de dăruire numai pentru că îi fusese devotat. El nu a studiat, dar l-a slujit pe Moise.
Trebuie, şi noi, să înțelegem că, dacă slujim lumii, atunci ne vom înălţa și vom dobândi întreaga Creație. Acesta este rolul neamului lui Israel, acela de a fi „o lumină pentru națiuni”, să se corecteze și să fie „o împărăție de preoți și un neam sfânt” (Exod 19:6).
În gradul deșertului, noi ne corectăm și ne pregătim să-i slujim pe alții. În gradul țara lui Israel, începem să lucrăm cu dorințele de a primi pentru a le transforma în dorinţe având ca scop dăruirea. Aceste grade mărturisesc faptul că deja lucrăm cu națiunile lumii, ceea ce înseamnă cu întreaga umanitate.
Ce înseamnă faptul că Creatorul ajută sau nu ajută neamul să facă faţă dușmanilor lui? Cum se poate spune dacă El ajută sau nu?
Suntem întotdeauna în starea în care totul este umplut cu Lumină și Creatorul este mereu prezent. Cu toate acestea, nouă ne este totul ascuns pentru că îl ascundem cu ale noastre Kelim necorectate, cu dorințele și gândurile noastre. Cu cât devenim mai corectaţi – conectaţi între noi în dăruire, iubire și unitate – cu atât mai mult vom descoperi forța care umple toată realitatea, chiar și acum.
Prin urmare, dacă El ajută sau nu, depinde de orientarea noastră. Dacă ne îndreptăm spre El și muncim să fim asemenea Lui până la a fi în echivalență de formă cu Creatorul – în conformitate cu legile echivalenței de formă – El ni se va revela. Este similar cu modul în care funcționează un receptor radio: când este reglat pentru a primi lungimea de undă potrivită, auzim ce este difuzat pe frecvența respectivă.
Este suficient să o dorești sau trebuie să o şi faci?
Trebuie să întreprinzi anumite acțiuni, dar nu în sensul de a spune „vreau”, ci pentru a o dori cu adevărat. Așadar, dorința este suficientă, dar nu numai să spui pur şi simplu „vreau”. Nu este vorba de cuvinte. Mai degrabă, în această dorință trebuie să existe și decizia ca tot ceea ce vrei, să se și, întâmple.
De exemplu, dacă cineva dorește să se conecteze cu ceilalţi numai în beneficiul lor, în sensul sintagmei „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, acela trebuie să fie atent la maniera în care încearcă să folosească întreaga realitate în beneficiul altuia și pornind de aici, în beneficiul multor altora. Este opusul modului în care oamenii acționează acum, folosind întreaga realitate pentru ei înșişi.
Altfel spus, devine celălalt mai important decât sinele propriu?
Acesta este sensul lui „ca pe tine însuţi”, mai mult decât tine. Este la fel cum îşi tratează o mamă copilul.
Ar trebui să fie în intenție? Nu este suficient să dau fizic altora tot ceea ce am?
Nu este vorba despre lumea fizică, care este complet nesemnificativă aici. Este vorba de conectarea inimilor, a sufletelor noastre, a emoțiilor noastre. Întreaga realitate – întreaga materie care a fost creată – constă din dorință. Prin „dorință”, ne referim la direcția sa și la modul în care o folosim. Nu avem nevoie de nimic altceva decât să vrem, așa cum este scris, „Domnul va sfârşi ce a început pentru mine.” (Psalmi 138:8).
Forța Superioară pe care o descoperim aici, între noi, este cea care construiește rețeaua. Aceasta este munca lui Dumnezeu. Nu trebuie să facem nimic; nu există acțiuni în noi; nu putem face altceva decât să cerem să se facă. Am văzut-o la cei care au eşuat în diversele încercări de a face ceva, în călătoria prin deșert, când nu știau cum să se roage, cum să ceară, cum să descopere.
Există aici un aspect care pare să aibă valoare educativă. Creatorul pare să spună: „Știu că veți păcătui cumva, în direcția în care aţi pornit. Veți fi pedepsiți pentru asta și apoi vă veți pocăi.” Cât de bine poate să facă asta?
Când faci educaţia unui copil, nu-i spui așa ceva, ci mai degrabă „Ascultă, ar fi mai bine pentru tine să faci asta sau asta”, dând în același timp un exemplu personal. Când copilul greșește, îl laşi să înțeleagă că a făcut o greșeală. Nu-i spui unui copil: „Știam că vei greşi, așa că ai grijă că vei fi pedepsit, şi atunci îţi vei cere iertare și va fi bine”. Nu sunt cuvinte folositoare, nu ajută.
Nu ni se cere să fim buni. Rabi Akiva a ştiut dinainte de dărâmarea Templului, așa că, atunci când în cele din urmă s-a întâmplat, el a râs. Iacov a vrut să le spună fiilor lui tot ce li se va întâmpla. Rabinul Șimon știa ce fel de carte scrie și pentru ce vremuri, precum și ce se va întâmpla pe parcurs, iar noi, de asemenea, trebuie să trăim experienţa acestor evenimente. Din acest moment, începem să descoperim că, totul se află chiar în faţa noastră fiind pregătit pentru noi.
Este clar că vom face greșeli la fiecare pas și fiecare dintre noi va descoperi păcatul lui Adam HaRișon (Adam) în toate cele 613 dorințe ale noastre. Totuși, greșeala noastră va fi dacă nu cerem, dacă nu rugăm și nu chemăm Forța Superioară, Creatorul. Numai când ne conectăm cât putem de mult cu ceilalți, vom descoperi cât îi urâm şi îi respingem. Aşadar, trebuie să cerem, nu de la noi, ci de la Creator să întreţină conexiunea sau, dacă nu, rezultatul va fi, fie mai corupt, fie vom descoperi că este contrariul și vom fugi.
Nu trebuie să ne temem să dezvăluim ruptura dintre noi, egoismul fără margini. Nu trebuie nici să ne închinăm altor dumnezei. Mai curând, ar trebui să cerem corectarea pe loc, şi nu să fugim.
Dacă procedăm aşa, vom face totul corect și nu vom greşi. În realitate, însă, facem greșeli de fiecare data, fiindcă nu putem încă scoate la lumină punctul nostru de contact cu Creatorul. Trebuie să exercităm şi o abordare corectă, prin care să încercăm să acționăm ca niște copii. Dar, în ciuda unor eforturi uriaşe și a unei munci extraordinare, va trebui să facem în continuare greşeli, să revelăm ruptura existentă și să înţelegem că suntem neputincioşi. Numai atunci vom descoperi adevărata faţă a răului.
Descoperim răul adevăratului gen de ruptură, cel real. Și pentru asta avem nevoie de Lumină, de revelarea Creatorului. Când acest lucru se întâmplă, înţelegem care este locul pe care Creatorul trebuie să-l repare. Înţelegem marea spargere, marea corectare și primim totul pregătit în prealabil. De fapt, suntem doar prezenți în acest proces, în timp ce el se derulează cu uriaşul nostru egoism, cu revelațiile, cu spargerea şi corectarea acesteia.
Care este ideea din spatele urcării pe Muntele Nebo? Moise a urcat pe munte și şi-a aruncat privirea, dar nu i s-a permis să intre în țara lui Israel. Sună crud pentru că i s-a permis să vadă frumusețea de departe, dar nu i s-a permis să ajungă la ea.
Creatorul i-a spus dinainte lui Moise că se apropiau de țara lui Israel, că urma să moară și că Ioşua îl va înlocui. Sună inuman, fără inimă, dar gradul Moise nu este direct legat de țara lui Israel, de momentul sfârșitului corectării.
Moise reprezintă întreaga Lumină a Soarelui, toată Lumina. Dar pentru moment, țara lui Israel trebuie să fie cucerită și corectată și numai forța de dăruire poate intra în țara lui Israel, numai Ioşua, Lumina Lunii. Lăsând să intre această forţă – Lumina Lunii – și să împlinească corectarea, rolul lui Ioşua se termină și numai atunci se ajunge la sfârșitul corectării.
Odată ce poporul lui Israel a intrat în țara lui Israel, sunt numai distrugeri, expulzări și exilări. După o vreme, avem o reîntoarcere în țara lui Israel și numai acum punem în aplicare toate corectările și ajungem în starea în care există revelații despre adevărata țară a lui Israel și dorința de a primi în scopul de a dărui. Atunci ajungem în acea stare cunoscută ca „fiul unui om din Cabțeel (Rav Pe’alim Mekațe’el), om viteaz şi vestit prin faptele lui mari”. (Samuel 2, 23:20)
Toate corectările pe care le-am făcut de-a lungul generațiilor vor ajunge împreună într-o singură corectare, rețeaua de conexiuni dintre noi, dintre toate sufletele, va apărea dintr-odată și toată lumea va fi realmente conectată. Atunci va fi momentul când forța lui Moise va izbucni cu Lumina Soarelui alături de Ioşua, forța Lunii – „cei doi mari luminători” (Geneza 1:16) – și vom trăi ziua în care totul va fi bine.
Am făcut corectări pe parcurs? Se pare că situația noastră actuală este mai rea ca niciodată.
Deocamdată, doar ne pregătim. Nu am făcut nici o corectare până acum și nu am revelat toate deficienţele. Numai acum, în această criză, începem să le descoperim. Deficienţa și corectarea ei sunt apropiate; sunt legate una de cealaltă. Dacă dorim, putem face acest lucru foarte repede, deoarece nu este nevoie ca procesul corectărilor să fie de durată.
Depinde de noi? Pare că Cel care face totul este Creatorul.
Depinde de cererea noastră. Putem să grăbim timpurile. Este scris că Israel sfințește/grăbeşte timpurile ( Maasehet Brahot, 49a) Trebuie să-L „chemăm” pe Creator să facă corectarea. Forța de dăruire este cea care se află între noi, Lumina ascunsă care este prezentă chiar și acum și pe care trebuie să o chemăm pentru a ne corecta.
Termeni
Popor de încăpăţânaţi
Avem părţile Panim (anterioare) și Ahoraim (posterioare). Părţile Ahoraim ale gradului sunt cele mai grele dorinţe, cele mai egoiste, de a primi fără a da. „Încăpăţânat” înseamnă o mare dificultate; acestea sunt cele mai mari dorințe, cele mai dure, și într-adevăr se găsesc în Israel și niciunde în altă parte.
Deși vedem că există cruzime în toată lumea, ea este mult mai importantă în Israel, pentru că, atunci când ajungem la aceste corectări, conectăm și punem la încercare cele mai rele Kelim (vase) și devenim un popor încăpăţânat. Este imposibil să evităm asta.
Un om obișnuit nu este considerat încăpăţânat. În schimb, cei care merg pe calea corectărilor devin mai rigizi, descoperind din ce în ce mai mult înclinația răului, după cum este scris: „La cel care e mai mare decât aproapele său, înclinația lui este mai mare decât el”( Talmudul babilonian, Maasehet Sukah, cap.5, 52a).
Călăuzirea Creatorului
Călăuzirea Creatorului înseamnă că nu există altceva decât El. Pe parcurs drumului, trebuie numai să aducem catalizatorul între acțiunile noastre și ale Sale – cererea ca asta să se întâmple. Fără cererea noastră nu se va întâmpla, dar într-adevăr, Creatorul este la începutul şi la sfârşitul oricărei situații, iar noi suntem numai cei care cerem între acestea două.
Nu este doar o cerere. Trebuie să știm ce cerem și cum o împlineşte El. Acesta este modul prin care El știe că ajungem să cunoaștem întregul sistem, precum și pe El.
Pedeapsa
O „pedeapsă” este incapacitatea de a dărui, pentru că nu este nimic mai rău decât a-ţi fi refuzat acest lucru; este la fel cum considerăm primirea ca fiind cel mai important lucru.
Muntele Nebo
Acesta este locul lui Bina, locul lui Moise, unde această forță se găsește până când ajunge la mântuirea completă, pentru ca atunci să apară.
A-ţi arunca privirea peste ţară
Aceasta este corectarea vederii, numită „a-ţi arunca privirea.” Histaklut (privirea) lui Eynaim în AHP este ceea ce face Moise. Acesta este modul în care el face corectări asupra țării lui Israel, astfel încât poporul lui Israel să poată intra în țară cu binecuvântarea sa, cu forța sa și poate continua corectările. Ioşua îi conduce deja cu forța lui Moise.
Închinarea la idoli
Când ne întoarcem către noi înșine sau către orice altă forță din lume în afară de Forţa Dăruirii, care este ascunsă între noi și trebuie revelată, se numește „închinare la idoli”. Trebuie să ne întoarcem la Ea și să-i cerem să se reveleze, asta făcând parte din corectare.
Rezumat
Trebuie să construim între noi întreaga conexiune a lui „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Nu este simplu, dar este legea cea mare a Torei. Iubirea faţă de ceilalţi constituie întreaga realitate ce trebuie să vină. Astăzi, descoperim că întreaga lume are nevoie de asta – singura cale prin care vom putea ieși din crizele din ziua de azi.
Suntem într-adevăr într-o stare de spargere, ceea ce este de fapt o veste bună, pentru că astfel putem descoperi partea rea din noi. Când o facem, trebuie numai să cerem Creatorului, împreună cu forța noastră comună, să ne conectăm cu ceilalți și, apoi să-L revelăm pe El. Numai așa descoperim viața spirituală, perfectă și pașnică, în armonie eternă pentru toți, aici și acum.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)