(Numeri, 19:1 – 22:1)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea Hukat (Legea), se referă la Israel continuându-şi călătoria, cu Mițva (porunca) referitoare la vaca roşie (în ebraică, heifer), legile impurității morților și episodul cunoscut ca Mei Meriva (apele Meriva care în ebraică înseamnă dispută). În acest episod, copiii lui Israel se plâng de lipsa apei și Creatorul îi poruncește lui Moise să îi vorbească stâncii. Cu toate acestea, în loc să-i vorbească, el lovește stânca. Moise și Aaron sunt pedepsiți pentru asta, fiindu-le interzis să intre în țara lui Israel. Poporul lui Israel ajunge în țara Edomului, iar împăratul Edomului nu le permite să treacă prin teritoriul său.
Aaron moare, iar Elazar, fiul său, îi urmează ca mare preot. Poporul lui Israel continuă să se plângă de dificultățile întâmpinate de-a lungul drumului, iar Creatorul trimite șerpi să-i muște. Moise face un șarpe din cupru și îl arată poporului său și oricine vede șarpele de cupru este vindecat.
Poporul lui Israel ajunge la hotarul țării Moabului și intonează „cântecul fântânii”. Poporul se luptă cu Sihon, regele amoriților și cu Og, regele Bașanului. Israel îi învinge şi le preia pământul.
Comentariu
Această porţiune detaliază cea mai importantă dintre corectările sufletului. Deoarece sufletul nostru constă inițial din dorința de a primi și de a se bucura pentru sine, pentru a-l corecta, trebuie să inversăm intenția acelei dorințe înspre dăruire. Trebuie să ne corectăm sufletul pentru a fi în dăruire, a-i iubi pe ceilalţi, astfel ajungând să fim asemenea Creatorului. Aşa vom dobândi starea de Dvekut (contopire) cu Creatorul, adică vom împlini scopul Creaţiei, pentru fiecare în parte şi pentru toţi cei ce aparţin neamului. De aceea trebuie să ne contopim și devenind înglobaţi în forța de dăruire, numită Bina, și forţa de primire, numită Malhut.
Conectarea celor două forțe – cele două Sfirot menționate mai sus – are drept rezultat patru opțiuni: Malhut în Malhut, Malhut în Bina, Bina în Bina și Bina în Malhut. Când Bina se află în interiorul lui Malhut, este forța rea, deoarece Malhut guvernează Bina, iar când se întâmplă acest lucru, apar toate forțele răului.
În timp ce aceste forțe pot apărea uneori la fel de bune, ele doar par a fi astfel, pentru a ne fermeca și a ne ademeni, conducându-ne spre rău. Este o Klipa (coajă) anume, vicleană și subtilă, care se află în Malhut. Acesta este modul în care Malhut o acaparează pe Bina și o folosește. De aceea s-a spus că răul poate exista în lume cu condiţia ca la început să ne apară ca fiind binele.
Iniţial, singurele forțe care există în om sunt la nivel mineral, vegetal şi animal, adică Malhut în gradul de mineral, vegetal și animal. Aceasta este o dorință simplă de a primi. Cei care posedă puterea Bina în dorința de a primi, devin foarte inteligenți și foarte subtili. Astfel de oameni știu cum să pară că dau și că le sunt de ajutor celorlalţi când, de fapt, ei iau de la alţii, profitând de aceştia cât mai mult posibil. Acesta este modul în care forțele negative funcționează atunci când forța de dăruire este „captivă” forței de primire.
În schimb, atunci când o ridicăm pe Malhut la nivel de Bina și devenim incluşi în aceasta – adică atunci când vrem să pătrundem în Bina și să fim acolo ca slujitori, ca un embrion în pântecele mamei sale – Bina primeşte numele de „Ima (mama) de Sus”. În acel moment, vrem să evoluăm numai prin integrare, fiind dominaţi de puterea de dăruire, sub „protecția” puterii Creatorului. Acestea sunt forțele cele bune, care iau treptat porţiuni de dorință egoistă și le corectează.
Porțiunea Hukat începe cu vaca roşie, care corectează unele dorințe și le strică pe altele. Este ca un pendul între Bina și Malhut care-l purifică pe cel necurat și îl spurcă pe cel curat. Această temă este examinată de-a lungul întregii porțiuni pe diferite niveluri, cum sunt cenușa vacii arse, fântâna și groapa.
Groapa este uscată, absorbind totul, dar rămânând complet goală. Pe de altă parte, o fântână este plină de apă. Acest lucru se compară cu Bina din Malhut și, respectiv Malhut din Bina. Dacă fântâna este goală, atunci este Malhut. Dacă este apă în fântână, atunci este genul de integrare corectă. Iar atunci când Malhut urcă la Bina, deficiența lui Malhut se ridică la Bina, spre cer și aduce apă din cer, care este ploaia.
După aceea, se pomeneşte de șarpe. Șarpele nu este doar dorința de a primi; el îl reprezintă pe cel în care există o integrare a lui Bina, şi căruia îi este opus șarpele de cupru.
În povestea cu apele disputelor (Meriva), avem piatra şi, avem pământul. Dacă suntem integrați în Malhut și vorbim cu ea la nivelul deșertului (nivelul lui Bina), vom scoate apă din ea. În schimb, acela care loveşte stânca face să ţâşnească apele disputelor. Această apă poartă numele de „apele Gvurot”, şi este dominată de Malhut. Uraganele, inundațiile și tsunami-urile au aceeași rădăcină ca forțele dominate de Malhut.
Întrebări şi Răspunsuri
Ce semnificaţie are „vaca roşie”?
Cuvântul Aduma („roșu”, în forma feminină) provine din cuvântul „Edom”, având sensul de a fi conectat la Adama (pământ). Vaca simbolizează forţa Bina, dând lapte, care este unul dintre simbolurile sărbătorii de Șavuot când consumăm produse lactate. Este un simbol al forţei dăruirii.
Cu toate acestea, atunci când este conectată la Malhut, care este Edom, ea are forţa de a se amesteca cu Malhut, opusă forţei Bina. Când forța de dăruire și forța de primire – Bina și Malhut – sunt împreună, totul depinde de individ. Dacă vrem să fim corectați, pentru a dobândi dăruirea, combinarea acestor două forțe într-o formă ce poartă numele de „vaca roșie” ne permite să extragem numai forța de dăruire și să ne purificăm.
Dimpotrivă, dacă suntem puri, amestecul dintre Bina și Malhut are un efect contrar. Trebuie să înțelegem, însă, că această formă opusă reprezintă doar descoperirea faptului că ne găsim într-un grad bun. Adică, am descoperit o dorință în plus cu care nu putem lucra.
Care este sensul acţiunilor de purificare?
Acestea sunt ritualuri, un fel de închinare la idoli. Nu este atât de simplu să găsești o vacă roșie, să o arzi și să vezi ce faci cu cenușa ei. Nu există o vacă roșie în lumea noastră, dar încă mai căutăm.
Se spune că ar fi fost într-adevăr o vacă roșie, atunci, în vremea Templului, când întreaga națiune se afla la un anume nivel spiritual, folosind Înțelepciunea Cabalei. Este scris: „Au verificat de la Dan la Beer Șeva și nu a fost găsit nici un ignorant (persoană necorectată), de la Ghevat la Antipris și nu s-a găsit nici un băiat sau fată, bărbat sau femeie, care să nu fi fost complet versat în legile purității și impurității – corectările conform legii lui Moise” (Talmudul babilonian, Masehet Sanhedrin, p 94b).
Adică, legile impurității și purității (Tuma’a și, respectiv, Tahara) arată cu exactitate ce înseamnă să muncești pentru a primi și ce înseamnă să muncești pentru a dărui, cu toate dorințele, problemele și, relaţiile cu toţi ceilalţi și cu Dumnezeirea.
În trecut, majoritatea oamenilor dobândiseră totala împlinire, cu excepția câtorva, aşa cum știm din istorie despre certurile care au avut loc, încă din vremea Primului Templu. Cei care ajunseseră la un anume grad spiritual cunoşteau legile impurității și purității; ei se aflau la nivelul conexiunii dintre Bina și Malhut, nivel cunoscut sub numele de „vaca roșie”.
Tora expune în detaliu o anume ordine a corectării precum și instrucțiunile cu privire la modul de corectare a sufletului. Acești oameni au trăit prin ea și s-au corectat de la starea de „Egipt” la cea de „primire a Torei”, trecând prin „deșert” și „țara lui Israel”, nume care reprezintă grade spirituale.
Dacă Edom este Bina, atunci de ce regele Edomului nu a lăsat poporul lui Israel să treacă?
Vaca roșie este Bina. Țara Edomului este legătura dintre Bina și Malhut, așa cum ar trebui să fie în funcție de nivele. Regele Edomului este o dorință care se află în noi. Chiar dacă poporul Israel dorește să treacă prin țara Edomului, trebuie să treacă mai întâi de Klipa (coaja) Edomului – adică de regele Edomului. Ei trebuie să treacă prin amestecul dintre Malhut și Bina la gradul de Edom. Klipa nu îi lasă să treacă. Trecerea depinde de corectare – fie că ocolesc Edomul, fie că se luptă și trec prin el.
Este o dorință cu care pur și simplu nu putem lucra?
Este propria noastră dorință. Regele Edomului sălăşluieşte în noi. Moise, cel mai mare dintre profeți, conduce neamul. El este cea mai sublimă calitate a omului și, parcă nu respectă ceea ce i-a spus Creatorul.
De fapt, nu este vorba de faptul că nu-l ascultă pe Creator. Mai curând, e vorba despre neam, care înseamnă dorințele individuale, există Moise și, există posibilitatea de a absorbi „apele din Bina”, prin ridicarea lui Malhut (dorința de a primi) la Bina. Având în vedere starea poporului de atunci, Moise nu a putut să-și adune puterea pentru a-și atrage toate dorințele, numite „poporul” sau „neamul”, la nivelul Bina. Astfel, în loc să urce un nivel și să vorbească și să acționeze acolo, el acționează la nivelul în care se desfăşoară acţiunile. Aceasta a fost greşeala lui.
De ce părea că ar fi fost pedepsit?
Toate pedepsele din Tora sunt corectări. Deși este clar că trebuie atins nivelul vorbitor – un nivel de conexiune între Malhut și Bina, care este mai simplu, mai scurt și mai corect – nu putem găsi o altă modalitate de corectare, ci o facem printr-o acţiune concretă. Aşa cum a făcut Moise folosindu-şi toiagul.
Este, oare, un fel de experiment, în care ni se dau instrumentele necesare pentru a îndeplini o sarcină, trebuind însă să eşuăm?
Într-adevăr, trebuie să eşuăm. Deși pare că am fi pedepsiți prin corectările noastre, în realitate, nu există nici o pedeapsă.
Dar când Moise a dorit să intre în țara lui Israel, a fost refuzat.
Bineînțeles că a fost refuzat. Țara lui Israel nu este gradul lui Moise. Moise este „păstorul credincios”, al cărui grad cel mai înalt este Bina. Trebuie să existe o ridicare în grad aici, care trebuie făcută de către urmașii săi, cei care nu fac parte din generația deșertului, cum ar fi Ioşua.
Din Zohar: Au mers de la un Munte la altul
„Și Israel au tot mers … și au mers după povârnişurile şerpuitoare care erau peste tot în țara Edomului”.
Zohar-ul pentru toți, Noul Zohar, Hukat (Legea), pct. 3
„Povârnişurile” şerpuind încontinuu înaintea oamenilor semnifică faptul că este imposibil să discernem ce este bun şi ce este rău în ele.
Pare că ar fi „ocolit” muntele. În adevăr, nu au putut să urce muntele din cauza gândurilor pe parcursul drumului, a lipsei încrederii în dobândirea dăruirii reciproce şi a unităţii. Și pentru că nu au avut încredere, s-au învârtit în jurul acestei situații. Pe de o parte, nu este calea corectă. Pe de altă parte, dacă nu înving muntele, nu pot ajunge deasupra lui. Deocamdată, aceasta este calea – prin împietrirea inimii. Corectarea se face întotdeauna pe o dorință egoistă, căreia este foarte greu să-i facem faţă, după care, însă, obţinem abundenţa.
Din Zohar: Au mers de la un Munte la altul
„Ei se plângeau despre toate cele – despre Tora orală, Tora scrisă … pentru că nu aveau pâine, Tora orală și nici apă, Tora scrisă, iar cuvintele din Tora orală păreau triviale în ochii lor”.
Zohar-ul pentru toți, Noul Zohar, Hukat (Legea), pct.3
„Trivial” înseamnă că Tora orală nu era foarte importantă. Aceasta era problema, pentru că Tora orală ne vine de Sus, din gradul lui Zeir Anpin, în timp ce Tora scrisă este în Malhut. Asta creează o deconectare între Zeir Anpin și Bina pentru primire, pentru a primi calitatea de dăruire. De asemenea, este clar că ei nu aveau forţă și, prin urmare, au ocolit Muntele Horeb.
În ceea ce privește șerpii, știm povestea șarpelui și a lui Adam, precum și povestea din Cartea Zohar despre șarpele care muşcă căprioara și se retrage. Porţiunea de față prezintă, însă, un alt aspect: un șarpe de cupru care vindecă pe oricine îl vede.
Noi ne vindecăm propriul defect, egoismul nostru, în funcție de modul în care ne conectăm cu șarpele, de modul în care îl privim și ne luăm de la el puterea de care avem nevoie. Este dorința de a primi pe care o putem extrage din Kelim (vasele) noastre și dorința de a dărui pentru intențiile noastre, cu care suntem corectați.
Evoluţia noastră este potrivită egoismului nostru, sub forma unor şerpi – povârnişuri şerpuinde sau un șarpe de cupru – care transformă toate acele dorințe pentru a primi, ce se ascund în noi și care sunt inițial nemiloase și viclene – de la primul șarpe al lui Adam – în dorinţe având scopul de a dărui.
Acum, ca şi atunci, nu este nimic mai rău decât șarpele, veninul, forța distructivă. Trebuie să transformăm puterea șarpelui într-o forță de vindecare, exact ca în simbolul medicinei, pentru că vindecarea vine din același loc. Totul este o chestiune de abordare: dacă știm să folosim corect această forță, este o forță vindecătoare; dacă nu știm, însă, cum să o folosim corect, este o poțiune a morții.
Este șarpele un mesager al Creatorului?
Șarpele este dorința noastră de a primi, care vine de la Creator. Tora, care este numită „poțiunea vieţii” și „poțiunea morţii”, vine tot de la Creator. În dorințele noastre, în intențiile noastre, în fiecare lucru și în fiecare detaliu, există atât binele, cât și răul, și le putem folosi pentru bine sau pentru rău.
Este scris că toată lumea l-a iubit pe Aaron chiar mai mult decât pe Moise. Care este calitatea lui Aaron cel din noi și ce înseamnă că ceva moare?
Preoții sunt în gradul executiv; ei sunt puterea din noi care îndeplineşte efectiv corectările. Moise este singura forță care se conectează la cea Superioară, la nivelul următor, la Dumnezeire, în timp ce Aaron pregătește acțiunile și le îndeplinește. De aceea întreaga sa muncă este Templul.
Cum rămâne cu fiul său, care a fost numit preot în urma lui? Munca aceasta se moşteneşte?
De fapt sunt două grade, la fel cum în lumea noastră există un obicei ca fiul să moștenească totul de la tată. La fel se întâmplă cu regalitatea, şi chiar în biologie, la nivel genetic.
Se pare că povestea se cam repetă: avem o dorință de a primi care are nevoie de corectare, trebuie să primească Lumina pentru a trece de la primire la dăruire. De ce avem, atunci, toate aceste diferențe subtile, ca și cum fiecare porțiune ar fi o cu totul altă poveste?
Într-adevăr, singurul lucru care a fost creat este dorința de a primi. Această dorință este folosită egoist, iar Tora descrie procesul său de corectare. Dorința de a primi conține 613 „sub-dorințe”, toate acestea trebuind să fie transformate de la folosirea lor egoistă la folosirea altruistă – de dragul celorlalţi, în iubirea pentru ceilalţi. Asta înseamnă „respectarea celor 613 Mițvot (porunci)”. Tora în întregul ei constă din instrucțiuni prin care putem primi Lumina în aceste dorințe corectate, o Lumină ce se numeşte „Tora” sau „revelarea Dumnezeirii”.
Prin urmare, acestea nu sunt diferențe subtile, ci nişte grade consecutive care apar, unul câte unul, într-o manieră de tip cauză şi efect. În fiecare etapă, corectăm toate cele 613 dorințe de la primele cuvinte, „La început”, până la cele din urmă ale Pentateuhului, „În ochii întregului Israel”. Numai atunci când o împlinim devenim Israel – Yașar El (direct la Dumnezeu).
Termeni
Locul
Un “loc” este o dorință. Fiecare dorință este un loc în care apare ceva bun sau rău.
Puritate
Aceasta este forţa de a dărui.
Impuritate
Aceasta este forţa de a primi.
Moartea
„Moartea” este incapacitatea de a lucra pentru a dărui.
Apa
„Apa” este o forță care revigorează dorința de a primi și transformă intenția din primire în dăruire.
Stânca
O „stâncă” este dorința de a primi care trebuie corectată, astfel încât ea să poată fi folosită pentru a dărui, ceea ce înseamnă că se poate folosi apa care iese din ea în actul de dăruire. Există două maniere de a acționa pentru a îndeplini un act de dăruire: 1) să loveşti stânca, ceea ce poartă numele de „apele disputelor – Meriva” sau apele Gvurot; 2) să-i vorbeşti stâncii, ceea ce înseamnă apele Hasadim (milă), apele dăruirii, apa vieţii.
Graniţa
O „graniţă” este locul în care trebuie să oprești actul de dăruire din cauză că-ţi lipseşte puterea de a-ți atinge scopul de a dărui. Este un punct în care trebuie să te restricţionezi și să renunţi la a-ţi mai folosi dorința.
Un șarpe
„Șarpele” este dorința egoistă de a primi care te distruge şi te consumă. Șarpele se găseşte în miezul voinței de a primi existând în fiecare dintre noi.
Vindecarea
„Vindecarea” este o corectare. Dacă folosim corect același șarpe, în favoarea vieții oamenilor, el devine o forță bună. Este scris: „Am creat înclinația rea, am creat pentru ea Tora ca mirodenie”, pentru că „Lumina din ea reformează”, însemnând reformarea șarpelui. Adică înclinația rea se transformă în înclinaţie bună.
Moștenirea
„Moștenirea” este ceea ce primim dintr-un grad mai înalt, de la tatăl sau de la bunicul nostru. Și în spiritualitate există grade. Noi primim forţa de la un grad mai mare, o forţă care ne permite să urcăm; se numește „moștenire”.
Acesta este Statutul Legii
„Creaturile au fost create cu o natură de a fi receptoare … Fiindcă este imposibil să mergem împotriva Naturii, El ne-a făcut să înţelegem că prin Tora și Mițvot vom putea să transformăm natura din noi.” (Rav Baruch Așlag, Scrierile lui Rabaș, vol. 3,„Acesta este Statutul Legii”, nr. 2 p 1825). De aceea, legile Torei sunt considerate ca atare doar atunci când înclinația rea o cere … și atunci cineva trebuie să ia asupra sa totul ca un statut, care este Hasadim, dăruirea, în care totul este numai deasupra rațiunii, asta numindu-se „credință”.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)