KI TAVO (Când vei intra)

(Deuteronom, 26:1 – 29:8)

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)

Rezumatul Pericopei

Porțiunea Ki Tavo (Când vei intra) începe cu ultima parte a discursului lui Moise în faţa poporului, înainte de a muri. La intrarea în țara lui Israel, Moise poruncește poporului să scrie aceste cuvinte pe pietre mari, vopsite în alb și să construiască din ele un altar pentru Creator. Moise descrie binecuvântările care vor veni peste Israel dacă respectă Mițvot (poruncile) și, blestemele care se vor abate asupra lor în caz contrar. El descrie modul în care se fac binecuvântările și blestemele de pe Muntele Garizim și Muntele Eival: cine va fi de fiecare parte, care sunt blestemele și care sunt binecuvântările și cum trebuie să fie rostite. Porțiunea se referă și la acele Mițvot legate de primul rod şi de zeciuială. La sfârșitul porțiunii, Moise face un rezumat al evenimentelor prin care a trecut poporul, cu ajutorul Creatorului la fiecare pas și, angajamentul oamenilor de a respecta Mițvot.

Comentariu

Sufletul nostru este alcătuit din 613 Mițvot (porunci). Inițial, ele sunt toate ca o înclinație rea, adică au drept scop acela de a ne aduce beneficii. În fiecare dintre dorințele noastre apare – în cel mai bun scenariu – preocuparea pentru noi înșine. În cel mai rău caz, iese la iveală modul în care mințim, furăm și îi folosim pe ceilalţi în beneficiul nostru.

Chiar dacă nu îi folosim pe alții, simțim totuşi că, cu cât mai rău pentru ei, cu atât mai bine pentru noi. Prin natura lucrurilor, suntem construiți în aşa fel încât să ne comparăm cu ceilalţi.

Și cu toate acestea, nu avem cui să ne plângem, deoarece Creatorul recunoaște: „Am creat înclinația rea”. Este un proces care a început în Egipt, unde am primit uriaşa înclinație rea, dorința de a primi.

Am descoperit-o la Muntele Sinai, unde am acceptat să fim „ca un om cu o singură inimă”, să ne legăm unii cu alţii. Deși eram alături de un munte de ură, ne-am legat împreună în jurul muntelui și ne-am exprimat dorința de a ne uni. Deși nu am putut să o punem în aplicare, eram pregătiți să trecem la fapte. A fost suficient pentru a primi Forța de corectare numită „Tora”, a cărei Lumină reformează.

În timpul procesului cunoscut ca „cei patruzeci de ani în deșert”- ceea ce reprezintă majoritatea Torei,  în care se dezvăluie în primul rând ceea ce  s-a petrecut în deșert – noi ne-am pregătit, ne-am corectat și ne-am descoperit tot mereu propria natură. Am descoperit cât de netrebnici suntem, am intrat în necazuri, am comis păcate și am fost pedepsiți de mai multe ori pentru ele.

Procesul prin care am trecut în deșert ne-a calificat pentru corectarea vaselor (Kelim) noastre, corectarea dorințelor noastre din primire în dăruire, de la intențiile de fi în câştig, la intențiile de a fi în beneficiul celorlalţi. Corectarea are loc, fie prin suferința care vine de Sus, fie prin propria înțelegere a modului în care ne putem corecta. În acest fel, dobândim acea stare numită „țara lui Israel”, în care suntem mai mult sau mai puțin pregătiți să ne transformăm dorințele, din a fi în avantajul nostru, în a fi în avantajul celorlalţi.

La intrarea în deșert, la poalele Muntelui Sinai, ne-am corectat toate cele 613 dorințe din care se compune sufletul nostru corupt, fiind creat în acest fel, după cum este scris: „Am creat înclinația rea”. Am ajuns în acea stare în care nu am mai vrut să facem rău altora, care se numește „traversarea deșertului.” Acum, chiar înainte de intrarea în țara Israelului, trebuie să ne corectăm dorințele în sensul în care, cu ele, să  facem bine celorlalţi.

Munca în deşert este cea în care „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Intenția în favoarea celorlalți se numeşte „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Aceasta este următoarea etapă, cucerirea pământului și munca în țara lui Israel. Aceasta este munca noastră, corectarea noastră, pentru a ne îndrepta dorințele, de la a fi pentru noi înșine, la a fi pentru ceilalți.

De aceea am primit Tora, după cum este scris: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie.” Dacă cineva se apucă de această muncă, ea se va numi „studierea Torei”, „slujind Creatorul”. În acest fel ne facem corectările. Dacă facem acest lucru aici și acum, în viața noastră, în această lume, realizând aceste două etape în muncă, aceste două grade, vom traversa deșertul, vom ajunge în țara lui Israel și vom împlini sfârșitul corectării.

Cu cât avansăm mai mult prin deșert înspre intrarea în țara lui Israel, cu atât mai mult vom putea vedea cum cererea noastră de corectare devine mai bine direcţionată, mai concretă, mai practică și mai clară. Astfel, poate fi explicat în termeni practici oricărei persoane care avansează și se corectează în a-i iubi pe ceilalţi.

De aceea porțiunea vorbește despre pietre, edificarea lui Malhut și Bina și legătura dintre cele două grade – binecuvântarea și blestemul. Malhut necorectat este blestemul, iar gradul corectat,  Bina, la care se alătură Malhut, este binecuvântarea. Ele stau ca doi munți înaintea celui care le folosește și care se află astfel între binecuvântare și blestem. În felul acesta, stăm între aceste două linii, construindu-ne pe noi ca linie de mijloc și aceasta este structura sufletului corectat.

Porțiunea vorbeşte despre pietre, despre ridicarea altarului. Cuvântul  Even (piatră), provine din cuvântul Havana (înțelegere). O piatră este gradul Bina. Trebuie să mergem deasupra rațiunii, deasupra înțelegerii noastre. Ne ridicăm deasupra ei și dobândim o minte și o inimă cu adevărat dumnezeieşti, deasupra naturii noastre. Având conștientizarea acestei noi împliniri, scriem pe pietre, pe Malhut, care este o piatră, inima noastră împietrită. Deși inima nu dorește să fie corectată, noi o vom aduce treptat la corectare și vom ridica altarul.

Porțiunea vorbește despre zeciuială, care este chiar Malhut, a zecea Sfira care se ridică pe sine în funcție de valoarea pe care o primește sau nu o primește. Porţiunea se ocupă, de asemenea, de circumcizie, care precizează în detaliu cât de mult putem sau nu să folosim fiecare dorință în beneficiul celorlalţi, ce anume facem cu partea pe care nu o putem corecta și cum o folosim în beneficiul altora, deși încă nu este corectată. Porțiunea explică modul în care se presupune că vom continua corectarea.

Întrebări şi Răspunsuri

Vorbim despre un proces de recunoaștere a răului în Egipt, intrarea în deșert și în țara lui Israel. Astăzi, poporul lui Israel se află deja în țara lui Israel, dar se pare că încă nu am ajuns în Egipt. Există un decalaj mare între ceea ce se întâmplă în Israel și ceea ce ar trebui să fie. Cum puteți explica acest decalaj?

Astăzi suntem într-o situație diferită, motiv pentru care nu trebuie să trecem prin toate aceste gradele. Prin „noi”, înțeleg grupul care s-a adunat și s-a conectat la Avraam, care a ieșit din Babilon și a venit în țara Canaanului și din Canaan – urmând gradele lui Isaac și Iacov – a plecat în Egipt.

„Egipt” înseamnă că am dobândit uriaşa noastră dorință egoistă de a primi, de care am vrut să scăpăm pentru că a fost foarte rău pentru noi. Tot ceea ce este negativ în viața noastră ni se întâmplă pentru că suntem egoiști, pentru că îi urîm pe toți și nu putem să evităm asta. Noi suntem cei care ne provocăm aceste stări, deși ne pare rău că suntem împinşi în aceste situații mizerabile și inutile. În acest fel, de fapt ne „epuizăm” degeaba, risipindu-ne viața la un nivel inferior, cel de animal, incapabili să ne ridicăm la un nivel mai înalt.

Inițial, ne străduim pentru ceva etern și perfect, dar traiul în această lume ne conduce către o viață la nivelul de animal. Este greu pentru noi să trăim ca un animal, așa că ne agățăm de speranța că viața va continua într-o lume de apoi. Dacă am fi fost siguri că nu există nicio continuare în altă lume, nu am fi putut să mergem mai departe, să trăim în această lume, pentru că asta ar face ca viaţa noastră să nu aibă niciun sens. De aceea sunt atât de mulți oameni care cred în lumea următoare, în viața de apoi.

Încarnările prin care am trecut ne-au oferit înțelegerea și recunoașterea. Ele ne-au dat impulsul de a scăpa din Egipt atunci când ne-am dorit să dobândim dăruirea, evlavia și o înălțare la un alt nivel a vieții noastre. Am trecut deja prin toate etapele de examinare și corectare și am decis că trebuie să ieșim din egoismul nostru. Vrem să ne ridicăm deasupra acestuia și să trecem către o altă dimensiune a vieții.

Realitatea în care trăim poate fi una de primire pentru noi înșine, așa cum simțim acum, în timp ce suntem îngropaţi în a primi din ce în ce mai mult. Există, însă, o altă realitate, în care nu acaparăm pentru noi înşine, ci mai degrabă ieșim din noi și transcendem nivelul animal unde existăm într-un trup material, în aşa fel încât să putem percepe ceea ce există în afara noastră.

Există o metodă specială, căreia îi spunem „Înțelepciunea Cabala”, și trebuie să învățăm cum să acționăm în baza ei, anume cum să percepem realitatea extracorporală. Încă nu o înțelegem, şi de aceea i se spune „lumea ascunsă”, respectiv „metoda ascunsă” sau „metoda secretă”. Ea constituie o învăţătură aparte dedicată acelora care doresc cu adevărat să iasă din ei și să înceapă să simtă realitatea din afara lor, care înseamnă o dăruire totală şi iubire pentru ceilalți. Această realitate este complet opusă celei pe care o cunoaștem astăzi, unde ne dăm numai nouă și ne iubim numai pe noi înșine, având dorinţa de a primi în beneficiul nostru și de a ne îngriji numai de ceea ce este al nostru.

Realizarea acestei tranziții necesită un întreg proces; este procesul descris aici?

Este necesar un proces de tranziție. De aceea suntem numiți „evrei”, de la cuvântul Avar (trecând peste, a trece peste). Toată munca noastră este să trecem peste asta.

În ce etapă se află acest proces acum? Unde se află astăzi poporul lui Israel, în legătură cu acest proces?

Am făcut trecerea; am trecut prin deșert. Corectarea a fost făcută mai întâi prin ieșirea din egoism. Numim acest proces „traversarea deșertului și intrarea în țara lui Israel”. Adică, în loc să primim, am început să dăruim. Am făcut trecerea ca o țară mică și o națiune mică, ce a ieșit din Babilon.

Cu toate acestea, pentru a-i corecta pe restul babilonienilor, a trebuit să fim sparți și, să trecem prin dărâmarea Templului, adică să reintrăm în egoism, în dorința de a primi și să fim dispersați printre toate celelalte națiuni. Cele zece triburi s-au risipit și astăzi nu avem nicio idee unde se află ele, dar sunt amestecate printre toate națiunile și își fac munca lor, la fel ca şi noi, cei care ne-am întors acum în țara lui Israel.

Aici se întâmplă ceva special, ceva despre care care cabaliștii au pomenit. Ne reîntoarcem, nu pentru a trăi în Tel Aviv sau într-un alt oraș, ci pentru a parcurge toate stadiile, de la ridicarea din exil, ieșirea din Egipt, traversarea deșertului, până în țara actuală a lui Israel. Noi și lumea întreagă trecem acum prin aceste etape.

Ce se întâmplă în întreaga lume, astăzi, seamănă cu vremurile Faraonilor. Este scris că Faraon a atras poporul lui Israel mai aproape de Creator.^(*) El le-a provocat suferinţă, i-a tratat rău și i-a aruncat afară, astfel încât ei să fugă din Egipt. Aceasta este maniera în care Creatorul a lucrat prin Faraon. Faraon este într-adevăr servitor loial al Creatorului, slujitorul Forței Superioare. Astăzi, simțim că aceste forţe ne provoacă suferinţă, atât nouă, cât și întregii lumi. Ele sunt cu adevărat ca Faraon, punând presiune asupra noastră și nu avem unde fugi.

_______________

(*) „Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor” (Exod 14:10).

Criza actuală ne pune într-o situație pe care nu o putem depăși sau corecta așa cum obişnuiam să facem. Nu putem nici să fugim dintr-o ţară în alta. Nici un loc nu este mai bun sau mai rău, deoarece criza este peste tot, în acelaşi timp, foarte clar și foarte repede, aşa încât calea de urmat este „Și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei” (Exodul 2:23).

Noi suntem același grup care am trecut deja prin acest proces. Purtăm în noi Reșimot (reminiscenţele) și genele din stările noastre anterioare. Trebuie să fim „o lumină pentru națiuni” cât mai curând posibil. Din acest motiv, presiunea asupra noastră va crește, chiar mai mult decât pe oricine altcineva. Cu cât o transmitem mai repede lumii, înălţând cea mai mare chemare, cu atât mai mult ne vom cruța şi pe noi, dar și întreaga lume de suferință. Viitorul nostru bun depinde în întregime de lupta pe care o vom duce cu noi înșine, cu înclinația rea din noi, cu lumea care nu dorește să asculte, dar în mod special cu poporul lui Israel care nu vrea să asculte. Se numește „Războiul lui Gog u(și)Magog”.

Cum este cu binecuvântarea și blestemul? Ce este acest mecanism?

Acestea sunt cele două forțe prin care omul evoluează.

Creatorul este Cel care o face?

Bineînţeles, Creatorul o face. De la început, El spune: „Am creat înclinația rea”, însemnând că El acceptă acest lucru. Întreaga noastră evoluție este o avansare cu „biciul” din spate, abătându-se asupra noastră în mod repetat și împingându-ne din urmă, în vreme ce noi nu avem de ales decât să mergem mai departe și să înaintăm în ritmul său.

Dacă vrem să înaintăm în ritmul biciului, se numește „în timpul lui” (Beito). În felul ăsta, avansăm după cum primim loviturile. Dar dacă vrem să ne mișcăm înainte să vină loviturile, astfel încât să nu ne atingă, trebuie să o facem puțin mai repede, după cum e scris „O voi grăbi”, însemnând că trebuie să o facem degrabă, deoarece este scris că Israel sfințește (grăbește) vremurile (calea Ahișena), făcându-le mai scurte(Masehet Brahot, 49a).

Cu alte cuvinte, există două opțiuni de la bun început.

Da. Una dintre opțiuni este prin blestem. Este şi asta o corectare, deoarece loviturile sunt de fapt corectări. Cealaltă opțiune este prin binecuvântare, când suntem trași înainte.

Învățăm că trebuie să includem toate dorințele noastre, așadar ce s-a întâmplat la Muntele Sinai, când oamenii au convenit să fie ca un om cu o singură inimă?

Nu este nevoie de nimic în afară de asta. Noi primim în rest totul. Există, desigur, o mulțime de lucruri care trebuie făcute, dar primim ajutor, sprijin, o învăţătură numită „Tora”, o forță care este Moșe (Moise), care ne „trage” (Moșeh) mai repede înainte și astfel  împiedicăm loviturile să ajungă la noi.

În cea mai mare parte, Tora ne vorbește despre lucruri pe care le facem împotriva voinței noastre. Nu ne spune că putem trece prin toate cu bine, într-un mod plăcut; nu face decât să ne semnaleze obstacolele din fața noastră, precum un ghid al piedicilor, problemelor, greşelilor și așa mai departe. Dacă vom alege calea pe care ne împinge natura noastră, înaintând fără a utiliza acest ghid,  vom avea parte de blesteme. Aceasta este calea noastră: plină de blesteme, pedepse şi necazuri, pentru că suntem „un popor încăpăţânat” (Exod, 32:9), așa cum am văzut de-a lungul drumului în deșert. Tora nu ţine cont de faptul că ne putem urni mai repede decât biciul care ne loveşte.

Depinde numai de noi dacă vom trece prin procesul favorabil sau prin cel nefavorabil?

Alegerea noastră este numai aceea de a merge înainte către bine, spre dăruire și iubire.

Și nu putem schimba planul general?

Nu, dar putem trăi această experienţă într-o manieră diferită, într-un mod favorabil și de dorit, să o simțim ca pe o viață bună. Nu aşa ca acel copil care nu vrea să meargă la școală şi resimte totul ca fiind opresiune, bătaie și suferință, precum o viață grea.

Din Zohar: Cunoaşte ziua asta și Răspunde Inimii Tale  

„Inima (Lev) cu un dublu Bet înseamnă că înclinația bună și înclinația cea rea, care sălăşluiesc în inimă, s-au amestecat una într-alta și sunt una. «Și vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta» înseamnă, aşadar, cu amândouă înclinațiile tale – cea bună și cea rea, astfel încât calitățile negative ale înclinației rele vor deveni bune, însemnând că el va sluji pe Domnul cu ele și nu va păcătui datorită lor. Apoi, cu siguranță nu va fi nici o diferență între înclinația bună și înclinația rea ​​și ele vor fi una.”

Zohar-ul pentru toți, VaEra (Eu M-am arătat), articolul 90

Dacă Muntele Garizim este opus față de Muntele Eival, ei par să fie binele şi răul, şi cu siguranță vom alege binele. În acest caz, în ce constă alegerea?

Problema este că, există ascundere. Dacă știm ce este bun și ce este rău, nu avem ce alege aici. Prin natura noastră, suntem atrași de bine și evităm răul. Dar dacă există ascundere, nu știm care este răul și care este binele. Dacă ţi se dă o binecuvântare sau un blestem, asta nu înseamnă că într-un colț aşteaptă cineva care să te bată și în celălalt colț este altcineva care-ţi face un tort. Dacă ar fi așa, ai şti în mod evident încotro să mergi, pentru că nu e nimic de ales aici. În acest fel, însă, nu ai fi decât ca o păpuşă marionetă, nu o ființă umană.

O ființă umană este aceea care s-a ridicat deasupra animalului  din ea, care se lasă atrasă de binele ce arată ca un tort, şi nici nu fuge de rău pentru că pare a fi un blestem. Mai degrabă, îşi pune întrebări legate de adevăr și minciună. Este posibil ca ceea ce acum pare a fi un blestem să fie în fapt adevărul, iar ceea ce pare a fi un tort să fie o minciună. Trebuie să ne înălţăm deasupra binelui și a răului care apar ca „trăiri viscerale”. Trebuie să ne ridicăm în funcție de conștiința noastră, fiind atrași către adevăr și nu către minciună. Aceasta este analiza, pe care ne este foarte greu să-o facem.

Ce este adevărul și ce este aceea o minciună?

Adevărul este ţinta, un grad numit „Om”, care este similar cu Elokim (Dumnezeu), unde El este standardul, locul cel mai înalt pe care trebuie să-l dobândim și care include totul. Trebuie să ajungem într-o stare care este pentru noi, atât adevărul, cât şi minciuna, binele şi răul, în care totul e conectat într-un singur loc, așa cum este scris: „Am creat înclinația rea; am creat pentru ea Tora ca mirodenie”. Este un loc în care toate începuturile sunt conectate, după cum este scris: „Toate izvoarele mele sunt în Tine” (Psalmi 87:7).

Atunci de ce este construit astfel, cu toate aceste condiții și ascunderi?

Este așa pentru a oferi oamenilor o șansă de a alege. În caz contrar, nu am mai fi decât nişte mașinării.

Dar oamenilor nu le pasă şi nici nu vor să le pese. Oricum nu pot alege, așa că cel puțin ar trebui să aibă o viață bună.

Nu, întregul scop al Creației este să ne transformăm în ființe umane. Cei care fac această alegere, indiferent că e bine sau rău, se ridică deasupra determinării corporale.

Dacă Creatorul este binevoitor, de ce ne-a destinat un drum ce nu este ușor, care în cea mai mare parte a timpului nu este prea clar cât de bun este cu adevărat?

Să presupunem că pornești aspiratorul și pleci de acasă, în timp ce aspiratorul îţi curăță covoarele. Cam așa arătăm noi astăzi și se pare că vrem să rămânem aşa, umblând precum aspiratorul, ca nişte roboţi lovindu-ne, ba de un perete, ba de celălalt. Vrem, oare, să avem un astfel de mecanism care să ne conducă viaţa în acest fel? Dacă da, atunci unde este aici umanul? Nu este; avem numai sentimentul că am fi în viață, lăsând fiecare zi să treacă pe lângă noi până când murim, atâta timp cât nu suferim.

Scopul Creatorului este anume acela de a ne arăta cea mai sublimă provocare împotriva suferinței, a dificultăților și în ciuda problemelor cu care ne confruntăm. Lumea noastră se îndreaptă înspre o situație fără opțiuni, către o criză pe care nu o putem rectifica și din care nu putem ieși sau supraviețui. Fie ne asumăm  efortul de a fi umani, fie vom fi forțați să ne poziționăm astfel împotriva voinței noastre.

„Împotriva voinței noastre” înseamnă că se va întâmpla prin lovituri, până când vom ajunge să spunem: „O vrem”. De aceea, ar trebui să învățăm să acceptăm acest efort ce ne-a fost destinat să-l facem, şi atunci bunătatea se va deschide imediat pentru noi.

Termeni

Primul rod

Atunci când dorința de a primi sporeşte, o aducem la corectare, la examinare. Această dorință este numită „primul rod”.

Zeciuiala

A zecea parte, zece procente, care nu pot fi corectate. Malhut este a zecea Sfira în structura sufletului nostru. Nu poate fi corectată prin ea însăși, deoarece este dorința de a primi. În schimb, ea trebuie amestecată cu primele nouă calități de dăruire și astfel va fi corectată.

Deoarece este imposibil ca dorința de a primi să se corecteze de la sine, oferim în schimb o zeciuială. Pur și simplu nu lucrăm cu partea care nu poate fi corectată. Mai curând, o cedăm dăruirii, așa că se va corecta singură. Mai târziu, la sfârșitul corectării, aceasta va fi corectată.

Altarul

Un „altar” este locul unde se face corectarea, contactul cu Lumina Superioară.

Binecuvântarea

O „binecuvântare” este forța pe care o primim de Sus pentru a face acte de dăruire către alții. Această forță vine după ce ne pregătim pentru asta, când vom vrea cu adevărat să împlinim acte de dăruire superioară, din orice vom avea. Când se întâmplă acest lucru, o Forță Superioară vine la noi căreia îi spunem „primirea unei binecuvântări”. O binecuvântare este o forță de sus, Ohr Hozer (Lumina Reflectată) pe care o activăm.

Binecuvântare versus blestem: un „blestem” asupra cuiva, în forma sa simplă, indică faptul că acela nu cere și nu primește Forța Superioară. Pe de altă parte, o „binecuvântare” este primirea puterii de Sus pentru a efectua un act cu scopul de a dărui celorlalţi, în care descoperim că suntem asemenea Creatorului și ne simțim ca atare.

Ce înseamnă „Cu ajutorul lui Dumnezeu”?

Tot ce avem este ajutorul lui Dumnezeu. Putem face orice; acțiunile noastre nu sunt dificile. Dificultatea constă numai în a ajunge în starea în care să cerem Creatorului să o facă pentru noi, pentru ca apoi să se facă imediat. De aceea, totul este ușor.

Tot ce ne trebuie este să intrăm în contact cu El și apoi să facem totul cu ajutorul Lui, cu ajutorul Forței Superioare, a Luminii Superioare. Când vine, examinează toate detaliile din noi, toate dorințele, dându-ne putere și corectându-ne. Astfel descoperim  cu adevărat că „Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine” (Psalmul 139: 5) și că El face totul pentru noi.

Alegerea

Alegerea constă în înţelegerea faptului că, în realitate, nu omul este cel care acţionează, ci Creatorul. Omul trebuie doar să-I ceară, așa cum este scris: „Fiii Mei m-au învins”( Masehet Baba Mețiah, 59b). Prin faptul că Te-am angajat, „ne-ai făcut, ne-ai ajutat și ai făcut-o pentru noi”, împlinim o lume perfectă.

Semnificația termenului de „lume perfectă” este că în toate cele 613 dorințe, care au fost corectate, am avut și noi o participare – am cerut să fie corectate. De aceea vedem lumea ca fiind perfectă, spirituală și eternă.

Din Zohar: Te voi scoate, te voi elibera, te voi salva, te voi lua

„În primul rând, este scris: «Și te voi scoate de sub povara egiptenilor» şi apoi: «Și te voi elibera din lanţurile lor», iar după aceea: «Și te voi salva». Nu ar fi trebuit să spună mai întâi: «Și te voi salva», iar apoi, «Și te voi lua»? Într-adevăr, El a spus dintru început ce era mai important, deoarece Creatorul a dorit să le spună mai întâi ce era mai minunat – exodul din Egipt”.

 Dar „Cel mai minunat dintre toate este, «Și vă voi lua pentru Mine ca popor, iar eu voi fi pentru voi ca Dumnezeu»”.

Zohar-ul pentru toți, VaEra (Eu M-am arătat), pct. 52-53

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)