MIKEŢ (După doi ani)

(Geneza, 41:1 – 44:17)

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)

Rezumatul Pericopei

Porțiunea Mikeț (După doi ani), începe cu visul lui Faraon despre șapte vaci sănătoase, bine hrănite, care vin de pe Nil, urmate de șapte vaci slabe și înfometate. Într-un al doilea vis, Faraon vede șapte spice de grâu grase, cu boabe mari, sănătoase, urmate de șapte spice subţiri şi arse de soare. Ca și în visul cu vacile, spicele subțiri le mănâncă pe cele grase.

Niciunul dintre sfătuitorii lui Faraon nu au putut descifra visele. Mai marele paharnic, care fusese iertat, și-a adus aminte de Iosif și de darul lui pentru descifrarea viselor. El a profitat de această ocazie pentru a cere să-l scoată pe Iosif din închisoare. Iosif a venit și a desluşit visul lui Faraon. El a spus că vor fi șapte ani de bogăție și abundență în Egipt, urmaţi imediat de șapte ani de foamete și că Faraon ar trebui să se pregătească pentru aceştia.

Iosif a şi sugerat cum ar trebui să se pregătească Faraon pentru aceşti ani. Faraon l-a luat alături pe Iosif, numindu-l secundul lui, astfel încât să se poată ocupa de pregătirea depozitelor.

Într-adevăr, cei șapte ani buni au fost urmați de șapte ani de foamete și întreaga națiune s-a îndreptat către Iosif pentru a le ușura foamea și ai ajuta să treacă prin ea. Toți, inclusiv fiii lui Iacov, care erau în țara lui Israel, au venit în Egipt pentru a evita foametea.

Fiii lui Iacov au venit la Iosif, dar nu și-au recunoscut fratele. La început, Iosif a crezut că sunt spioni. După aceea, l-a trimis pe Simeon la închisoare și le-a spus fraților săi: „Duceţi-vă înapoi, dar fără Simeon.” Iosif a ascuns un pocal în lucrurile lui Beniamin și a declarat că dacă hoțul care a furat potirul va fi prins, va fi condamnat la moarte, indiferent cine va fi acela.

Frații s-au întors la Iacov și i-au spus de cererea lui Iosif ca fratele lor, Beniamin, să coboare în Egipt împreună cu ei. Inițial, Iacov a refuzat să-l trimită pe Beniamin înapoi la Faraon, deoarece  îi pierduse deja pe Iosif și pe Simeon, dar în cele din urmă a fost de acord să-l lase să plece.

Porţiunea descrie diversele încercări prin care Iosif i-a făcut să treacă pe frații săi, urmărind să-i despartă, dar frații și-au întărit unitatea.

Porțiunea se încheie cu toți frații în Egipt. Beniamin este acuzat că a furat potirul, iar Iosif decide să-l păstreze ca sclav.

Comentariu

Aceste povestiri reprezintă diversele stări prin care trebuie să  trecem pe măsură ce evoluăm în corectarea sufletelor noastre. Tora ne spune cum trebuie să efectuăm corectarea.

Nu este nevoie să ne corectăm trupurile, deoarece acestea fac parte din regnul animal și există aşa cum există şi toate celelalte animale. Trebuie, însă, să ne scoatem sufletele din starea actuală, iar acest pasaj ne povestește cum ar trebui să abordăm corectarea și să împlinim nașterea sufletelor noastre.

Este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie”. Cu alte cuvinte, fundamentul nostru este înclinația rea, egoismul nostru. Când ne acceptăm egoismul și începem să lucrăm cu el, trăim experienţa întregului proces descris în Tora.

Porţiunile anterioare au abordat şi tema punctului din inimă care se trezește și se dezvoltă în tine. Acest pasaj se referă la modul în care are loc această dezvoltare. Noi toți provenim dintr-un Kli (vas) spart, care trebuie corectat și conectat. Aceasta este corectarea prin care împlinim legea: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuţi” care este legea cea mare a Torei”, referindu-se la legătura dintre noi toți într-un singur Kli, atunci când oamenii sunt toţi ca unul.

Primul care va dobândi unitatea va fi poporul lui Israel. Ulterior, el va servi ca „lumină pentru nații” și va conecta pe toată lumea la acel Kli. Astfel, „toți Mă vor cunoaște de la cel mai mic până la cel mai mare” (Ieremia 31:34). Cunoaștere înseamnă atingere, după cum este scris: „Și omul a cunoscut pe Eva, soția lui” (Geneza 4:1). Acesta este scopul pe care trebuie să-l împlinim și care este realizabil numai prin unitate.

Când ne conectăm, descoperim cât suntem de răi, cât este de nepotrivită pentru noi conexiunea și cum preferăm să o evităm. Cine dintre noi crede în ziua de azi în iubirea frățească, sau în sintagma „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuţi”?(*) Deși este scris în Tora, şi este legea cea mare pe care se sprijină întreaga Tora, nimeni nu se angajează cu adevărat în punerea ei în practică.

_______________

* „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Rav Akiva spune: „Este legea cea mare în Tora” (Talmudul Ierusalmitean, Seder Nashim,Masechet Nedarim, Capitolul 9, p. 30b)

Am uitat practic această unică lege, fără de care toată Tora nu are sens. Pasajul explică modul în care ar trebui să ne apropiem de corectare, pas cu pas. Toate Mițvot (poruncile) din Tora sunt numai corectări ale lăuntrului nostru urmărind împlinirea acestui principiu – legea cea mare a Torei și trecerea de la iubirea omului la iubirea Domnului, așa cum a scris Baal HaSulam în articolele Matan Tora (Dăruirea Torei) și Arvut-ul (Garanția Reciprocă).

Iubirea omului este vasul (Kli) în care apare Lumina Superioară a Creatorului iar revelarea Creatorului faţă de creaturile Sale este scopul Creației, așa cum este scris: „toți Mă vor cunoaște de la cel mai mic până la cel mai mare” (Ieremia 31:34)

Fie că vrem sau nu, trecem prin faze în care coborâm într-o stare numită Faraon. În acea stare apare egoismul. Faraonul, egoismul, apare tocmai atunci când ne dorim să ne unim, când înțelegem că scopul creației este de a dobândi conexiunea, unitatea. Cu cât încercăm să realizăm mai mult între noi, cu atât mai mult ni se revelează Faraonul din noi. Faraon este un nivel mare și important în evoluţia noastră înspre atingerea nivelului spiritual, a nivelului uman.

Viața, așa cum o știm noi, este la nivelul animal. Pentru a ajunge la nivelul uman, trebuie să fim conectați ca Adam HaRișon (Adam, primul om), care includea în el întreaga umanitate. Sufletul lui Adam s-a împărțit în 600.000 de suflete, care apoi s-au înmulțit, astfel încât în ​​fiecare dintre noi există o scânteie a lui Adam HaRișon. Nivelul uman este nivelul de colectare a acelor scântei în fiecare dintre noi. Cu toate acestea, suntem încă la nivelul de animal și trebuie să ne ridicăm noi înşine de la acest nivel la nivelul de vorbitor.

Porțiunea explică faptul că putem ajunge la nivelul vorbitor prin recunoașterea lui Faraon cel din noi, cu dorința egoistă care vrea doar să primească și să nu dea nimic. Ne apropiem de el și ajungem să îl cunoaștem chiar atunci când suntem într-o stare în care ne „hrănește” și în care suntem neputincioşi faţă de el.

Același lucru se petrece azi în viața noastră: dacă ne părăsim egoismul, nu vom avea nimic de mâncat. Dacă, de exemplu, eliminăm orice competitivitate dintre noi, invidia, pofta și urmărirea puterii și a onoarei, lumea va înceta să evolueze. Prin urmare, avem nevoie de aceste forțe, așa cum este scris: „Invidia, pofta și onoarea izbăvesc omul din lume”( Mișna, Seder Nezikin, Masehet Avot, capitolul 4, p. 27).

Aceste forțe ne eliberează din această lume într-o lume mai înaltă, mai spirituală.

Trebuie să ajungem să-l cunoaștem pe Faraon, egoismul nostru, într-un sens mai profund. Trebuie să ne aducem în starea de o dori deși, în mod natural, nu vrem. Această dorință contrazice înclinația noastră naturală.

Dacă ne propunem să ne conectăm cu oamenii, înțelegând că scopul Creației este dobândirea iubirii și conexiunii, pare că ne opunem. Prin urmare, egoismul apare în mod necesar în noi. Pe de altă parte, egoismul înțelege că trebuie să folosim toate calitățile noastre bune.

Această situație induce o separare în două forțe – forța lui Iacov și forța lui Faraon, sau forța lui Iosif și forța lui Faraon. Treptat, învățăm să discernăm între cele două forțe din interiorul nostru și să înțelegem cum se completează ele reciproc, cum se amestecă Iosif cu Faraon și cum se amestecă Faraon cu Iosif.

Iosif este „Iosif cel drept”. El este Yesod, care cumulează toate calitățile de a dărui – dăruirea și iubirea. Faraon este corectarea tuturor calităților rele, egoiste. Aceste două calități trebuie să se unească pentru a se completa una pe cealaltă, astfel încât calitățile rele să devină la fel de bune, aşa încât înclinația rea să devină o înclinație bună, după cum este scris: „Îngerul morții este destinat să devină un înger sfânt”( Scrierile lui Rabaș, vol. 1, „Ce este Tora și a lucra pe calea Creatorului?”).

Aceste procese se petrec în interiorul nostru. Observăm că suntem confuzi, precum Faraon, care este derutat de visul său. Un vis este un indiciu foarte important al evoluţiei cuiva. Apare atunci când suntem confuzi și dezorientați. În trecerea de la o stare la alta, nu înțelegem ce se întâmplă, pentru că am părăsit starea anterioară, dar nu am ajuns încă la recunoaştere, la o nouă înțelegere și, de aceea, suntem confuzi.

Când ne angajăm în autoexaminare sau chiar într-o analiză mai superficială, trăim perioade în care, încă, nu avem controlul noii percepții. În același timp, trebuie să lăsăm de-o parte percepția anterioară fără de care nu vom putea să ne ridicăm la noul nivel. Din acest motiv acestei stări i se spune „vis”. În mod asemănător, în lumea noastră, între două zile trebuie să fie noapte, întuneric, plecarea intelectului, a rațiunii. Visul vine în ajutor pentru a ne pregăti să percepem ceea ce ne rezervă noua zi.

Aici vedem amestecul care există între calitățile spirituale, calitățile Creatorului și calitățile omului, creatura. Calitățile Creatorului, care au ca scop doar  dăruirea, sunt numite „partea dreaptă”. Calitățile creaturii, care urmăreşte în totalitate să primească, constituie „partea stângă”. Legătura dintre ele apare atunci când Iacov și tot neamul lui coboară în Egipt.

Iacov se află în Egipt și se amestecă cu egiptenii, pentru ca mai târziu să obţină de acolo toate Kelim (vasele), toată puterea egoismului, mai puţin egoismul însuși. Această stare este numită „şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii” (Geneza 15:14).

Întreaga porțiune se referă la coborârea în acea stare. S-ar putea să avem dorințe bune, dar nu putem încă să evoluăm cu ele, pentru că aceste dorințe sunt prea slabe.

Când începem să studiem, descoperim dorința de a ne înălța și de a ne înțelege pe noi înșine, de a cunoaște realitatea care ne guvernează, realitatea superioară. Pe de o parte, simțim că nu avem această putere. Pe de altă parte, simțim că procesul prin care trecem este preinstalat în noi, deci este inevitabil ca noi să descoperim înclinația cea rea, Faraonul din noi. Calitățile noastre bune sunt incluse în calitățile noastre egoiste, iar acest lucru se numește „căci în Canaan era foamete” (Geneza 42:5). Prin urmare, nu avem de ales decât să coborâm în Egipt.

Când nu vedem spiritualitatea ca pe un fundament puternic, suntem prinşi în dorința noastră de a primi. Dorința de a primi creşte atunci și devine mai nemiloasă și mai intensă, până la punctul în care se pare că-i pe cale să ne înghită. Dacă evoluăm, însă, în direcția corectă, constatăm că Iosif există deja în dorința noastră de a primi. Iosif este deja în Egipt, și prin el devenim incluşi în egoism. De aceea există întotdeauna un fel de separare între calitățile de dăruire și calitățile de primire.

Iosif îi spune lui Simeon că frații sunt spioni și îi trimite pe ceilalți frați în țara lor de origine. Ei nu au, însă, de ales decât să se întoarcă în Egipt pentru că nu avem altă variantă decât să lucrăm cu egoismul, cu dorința de a primi, altfel nu va exista nici o evoluţie.

Egoismul a fost creat ca și ajutor împotriva noastră și, dacă nu îl inversăm să lucreze pentru a dărui, nu vom fi capabili să pătrundem Creația și să descoperim Lumea Superioară.

De fapt, lucrăm numai cu propriile noastre calități. De aceea, această Înțelepciune se numește Hohmat HaCabala (Înțelepciunea Primirii), deoarece primim, în vasele de primire, Kelim, care au fost cândva nemiloase. Vom simți Lumea Spirituală numai după ce ne vom corecta vasele (Kelim).

După cum am spus, frații s-au întors la Iosif pentru a doua oară. De data aceasta, însă, Iosif le-a dat un Kli, pocalul pe care l-a primit din Egipt. El l-a dat familiei lui Iacov, atrăgându-i în felul acesta înapoi pe toți, și toți copiii lui Israel s-au coborât în ​​Egipt. Iosif s-a conectat la Egipt într-un mod special – în calitatea lui Yesod care îi era proprie. Această calitate cumulează în ea toate calitățile superioare, care prin ea, intră în Malhut – dorința noastră de a primi.

Iosif s-a căsătorit cu fiica unuia dintre sfătuitorii spirituali ai lui Faraon, Osnat, și a avut doi fii: Efraim și Menașe (Manase). Aceasta a însemnat că odată cu intrarea copiilor lui Israel în Egipt, Faraon a început să se schimbe. Pare ca şi când s-ar fi făcut o legătură care a funcționat în favoarea lui Faraon, deoarece toată lumea a venit la el, la Malhut – singurul care poate oferi hrană. Dar această hrană a fost primită de la primele nouă Sfirot, nu de la Malhut.

Primele nouă Sfirot sunt incluse în Malhut, fiindcă întâi ele trebuie să fie incluse în Faraon, Malhut. Noi absorbim aceste calități precum cei care dobândesc calități bune, noi, și comportamente bune și le folosesc pentru a primi. Folosim în propriul nostru beneficiu ceea ce am dobândit – înșelându-i pe alţii, întrând în mediile bune şi furând de oriunde este posibil.

Trebuie să trecem printr-o astfel de perioadă, anume când calitățile noastre bune sunt „captive”. Deși le folosim pentru propria noastră plăcere, ele lucrează treptat în noi, la fel ca și copiii lui Israel în Egipt. Când copiii lui Israel au venit în Egipt, s-au conectat cu Faraon astfel încât, după aceea, când vor veni urgiile peste Faraon, ei vor simți că nu mai pot rămâne cu dorința generală de a primi și de a lucra în favoarea egoismului lor; şi atunci vor fugi cu o bogăţie substanțială.

Conexiunea există între calitățile Creatorului și calitățile creaturii. Cele nouă Sfirot ale Creatorului intră în a zecea Sefira (singularul pentru Sfirot), Malhut, calitatea creaturii, egoismul nostru, dar asta nu se întâmplă instantaneu, ci treptat.

Întrebări şi Răspunsuri

În această porţiune, Iosif îi testează pe frații săi, separându-i. Ei trec peste asta și se reunesc, după care el îi separă din nou. În prezent, pare că lumea s-ar afla într-o situație similară: înțelegem că trebuie să ne conectăm, dar nu putem, din cauza egoismului nostru. Ce putem învăța din acest pasaj despre direcția pe care ar trebui să o ia lumea?

Această porțiune servește ca un semnal important de avertizare, în special pentru poporul lui Israel, care trebuie să coboare la Faraon. Adică trebuie să ieșim în lume și să o ajutăm să crească. Dacă nu reușim să facem acest lucru, va fi rău pentru că nu vor fi pe calea Torei.

Trebuie să direcţionăm toată învățătura noastră, toată Lumina spre diseminarea Înțelepciunii Cabalei în întreaga lume. Asta se numește „șofarul – cornul lui Mesia”.

Este scris în Zohar că numai prin puterea Cărții Zohar copiii lui Israel vor ieși din exil. Cu toate acestea, nu suntem încă în exil; trebuie mai întâi să intrăm în el. Exilul este atunci când vrem să ne conectăm, dar nu știm cum să o facem, pentru că ceva ne oprește. Căutăm egoismul care ne oprește și trebuie să-l găsim pe Faraon, în noi și între noi. De aceea trebuie să ne conectăm mai întâi între noi cât de mult putem, atâta timp cât „toţi ai lui Israel sunt prieteni”( Mișnah, Șekalim, Ikar Tosfot Yom Tov, capitolul 8).

Trebuie să răspândim în popor Educația Integrală, după legea „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, și să explicăm într-o manieră științifică tot ceea ce dezvăluie Cabala – anume faptul că trebuie să dobândim unitate și garanție reciprocă, sau situația noastră va ajunge să fie disperată. Trebuie să transmitem lumii același mesaj, sau întreaga lume va veni la noi cu pretenţii. Nici măcar nu vor ști de ce, dar vor avea dreptate, deoarece aşa este conform legilor Naturii. Această cerere a lumii este „războiul lui Gog și Magog” (Armaghedonul), războiul sfârșitului lumii.

Acesta este motivul pentru care neamul lui Iacov coboară în Egipt, și asta trebuie să facem și noi. Ar trebui să începem să ne conectăm între noi, simţindu-l fiecare pe Faraon cel din noi, și să începem să veghem asupra lui. Trebuie să studiem Tora în așa fel încât să devină pentru noi Lumina Reformatoare. Cu alte cuvinte, vom atrage Lumina prin dorința noastră de a ne uni.

Când studiem Tora, urmărim doar conexiunea. Nu aspirăm la cunoaștere sau înțelepciune, ci numai la unitatea dintre noi. Este regula pe care Tora o cere de la noi: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți; este legea cea mare a Torei.” Doar pentru asta ne-a fost dată Tora.

„Am creat înclinaţia rea; am creat Tora ca mirodenie pentru că Lumina din ea reformează.” Trebuie să înţelegem asta, iar azi întreaga lume o cere de la noi.

         Astfel, în sfârșit, poporul nostru va fi aranjat. Neamul nostru a fost întemeiat pe unitatea exilaților din Babilon în jurul lui Avraam. Maimonide scrie că ei au legături bazate pe legea, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” și că de aceea au devenit un popor. Odată ce am pierdut acest principiu, am încetat să mai fim un popor. În schimb, am devenit o grămadă de exilați. Suntem încă în exil, într-un fel de adunătură, aşa că trebuie să facem să circule aceste cuvinte şi să-i facem pe toţi să le ştie cât de repede putem.

Dacă vom face să circule, prin toate națiunile, metoda de conectare a tuturor în reciprocitate, așa cum cere Natura, așa cum cere actuala criză, conform Înțelepciunii Cabalei, vom vedea cât de diferit începe să se refere la noi întreaga lume. Toţi vor fi dispuși să se conecteze și să ajute.

Ce înseamnă anii de abundență și anii de foamete și de ce este numărul de șapte menționat de două ori?

Este un proces prin care trebuie să trecem prin ascensiuni și coborâri, o dată la nivelul animal și o dată la nivelul vegetal. Este similar cu distrugerea celor două Temple. Într-o coborâre de sus, din gradul lui Iacov( Israel), trebuie să coborăm odată la nivelul lui Mohin (creier) de Haya și o dată la nivelul lui Mohin de Neșama. Este același lucru ca şi cu cele două Temple, Primul Templu și cel de-al Doilea Templu, la fel ca prăbuşirea care ni s-a întâmplat în Lumea Spirituală, Lumea Nekudim (puncte).

Va trebui ca fiecare să trăiască personal experienţa asta?

Într-o anume măsură, fiecare dintre noi trăiește acest proces. Dar când avansăm împreună spre conexiune, nu este o problemă; putem trece prin întregul proces cu bucurie.

Dacă răspândim Înțelepciunea și lumea aude și înțelege, va fi necesar ca şi lumea să treacă prin acest proces?

Este recunoașterea răului. Acesta este modul în care ajungem să ne cunoaștem boala. Întocmai cum medicul se foloseşte de diagnoză pentru a stabili maladia unei persoane și a prescrie medicaţia adecvată, noi „diagnosticăm răul” și ne înălţăm la un grad superior. Prin urmare, nu trebuie să ne fie frică. Dacă toți ne îndreptăm către garanție reciprocă și unitate, nu vom avea nici o problemă de-a lungul drumului, deoarece chiar și lucrurile care par de nedorit vor lucra  pentru atingerea gradului care ne-a fost pregătit – Yașar El (direct la Domnul), către unitate.

Termeni

Ani de abundență și ani de foamete

„Anii de abundență și anii de foamete” sunt ascensiunilele și coborârilele prin care trebuie să trecem şi care se împart în ani. Numărul șapte reprezintă Sfirot: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Yesod și Malhut. Acești ani conectează Zeir Anpin, care conține șase Sfirot cu Malhut. Această conexiune creează un nou Kli între calitățile Creatorului și calitățile creaturii.

Înțelepciunea Cabala se referă la cele șase calități, împreună luate sunt numite Zeir Anpin, ca fiind „Cel Sfânt binecuvântat să fie El”. A șaptea calitate este Șehina (Divinitatea), care este în prezent Faraon, cunoscut și sub numele de „Divinitatea în exil”. După corectare, Faraon devine loc sfânt – pentru a dărui – locul sufletelor noastre, locul de legătură între noi.

Înțelepții Egiptului

Înțelepciunea Egiptului este numită „înțelepciune externă”. Aceasta susține că nu trebuie să te schimbi în interior pentru a obține tot binele în această viață și în viața spirituală și poţi să te bazezi pe intelect.  Studiază fără a dori sa te  schimbi; nu te gândi la corectarea inimii, la egoismul tău, pe care să fie nevoie să-l schimbi; studiază câteva pagini și vei fi fericit.

Aceasta, în esență, este înțelepciunea Egiptului, așa cum este scris: „există înțelepciune în națiuni – să crezi.” (*)

_______________

(*) „Dacă cineva ţi-ar spune: «există înțelepciune în națiuni – să crezi și există Tora în națiuni – să nu crezi»” (Midraș Rabah, Eiha, Parașa 2, Paragraful 13).

Grâu și foamete

„Foametea” este senzația  dorinței de a primi care nu poate fi satisfăcută. Grâul se potriveşte cu gradul de foame de care suferi. Aceasta se referă la două niveluri – gradul de Mohin de Haya și gradul de Mohin de Neșama.

­Frați

„Frați” înseamnă conexiune. Atunci când dorințele de a primi se conectează în intențiile comune și în Masahim (ecranele) comune, atunci când toți îşi doresc să se unească pentru a atinge scopul sublim, ei sunt numiți „frați”. De aceea există Malhut, Egipt, Faraon și, deasupra, întregul neam al lui Iacov. Simbolul neamului lui Iacov îl constituie cei douăsprezece frați, HaVaYaH (Tetragrama – Yod-Hey-Vav-Hey) ori trei linii, adică patru litere ori trei linii, care sunt cei doisprezece frați.

O masă

Umplerea Kli-ului se întâmplă atunci când există mâncare și băutură. Ca şi de Purim, este nevoie de două porţiuni. Aceasta este toată Lumina, aromele care se răspândesc de la Peh (gura) Parțuf-ului în jos. Lumina interioară care se răspândește prin Parțuf este numită „o masă”. Dacă o facem în Parțufim care sunt integraţi împreună, este ca şi în legea vaselor comunicante, unde toate se umplu până la același nivel, ceea ce se cheamă „o masă a fraților”. De aceea, aceasta este singura condiție pentru a fi adevărată expresia: „iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmii 133: 1).

Din Zohar: Și bărbații s-au temut pentru că au fost aduşi în casa lui Iosif

„Înclinația bună are nevoie de bucuria Torei, iar înclinația rea ​​are nevoie de bucuria data de vin, de adulter și de mândrie. De aceea omul trebuie mereu să se teamă de ziua aceea mare, ziua judecății, ziua socotelilor, când tot ce te protejează sunt faptele bune pe care le faci în această lume, care te vor proteja în acel moment.”

Zohar-ul pentru toți, Mikeț (După doi ani), articolul 198

(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)

error: Content is protected !!