(Numeri, 4:21 – 7:89)
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)
Rezumatul Pericopei
Porțiunea descrie pregătirile copiilor lui Israel pentru a porni într-o călătorie, de la Muntele Sinai, către țara lui Israel. Cea mai mare parte a muncii se învârte în jurul Tabernacolului. Recensământul din tribul lui Levi continuă și se face o descriere a distribuției sarcinilor între familiile Levi, Gherșon, Kohat și Merari. Creatorul dă ordin să fie trimişi în afara taberei cei necurați, ca pregătire pentru inaugurarea Tabernacolului.
Porțiunea descrie, apoi, diversele situații în care oamenii au nevoie de ajutorul preoților și de Tabernacol. Incidentele se referă la fapte negative, cum ar fi furtul sau înjuratul şi invocarea în van a numelui Creatorului (pentru asta trebuind să se facă un sacrificiu); de asemenea, situaţia unei femei care s-a rătăcit, fiind suspectată de adulter şi care, drept urmare, trebuie adusă la preot.
Există, de asemenea, incidente pozitive, cum ar fi povestea pustnicului, detalierea legilor pe care şi le asumă cel care face un jurământ, precum şi binecuvântarea poporului de către preoți.
Sfârșitul porțiunii vorbeşte despre darurile aduse de căpeteniile triburilor şi despre marea sărbătoare – inaugurarea Tabernacolului. Porțiunea se încheie cu terminarea pregătirilor, când poporul lui Israel poate pleca înspre țara lui Israel.
Comentariu
Tora vorbește numai despre sufletele noastre și cum anume ar trebui să le corectăm. Noi nu ne corectăm trupul, deoarece trupul este un animal și acționează conform naturii sale. Trebuie să restabilesc „Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?” (Iov 31:2); acesta este sufletul.
Noi o facem așa cum este scris: „Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora ca mirodenie” (Talmudul babilonian, Masehet Kdușin, 30b.) pentru că „Lumina din ea reformează.” (Midraș Raba, Eiha, Introducere, Paragraful 2). Când începem să ne conectăm cu ceilalţi în condițiile legii „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, (Talmudul Ierusalmitean, Seder Nașim, Masehet Nedarim, Capitolul 9, p. 30b) simțim respingerea. Nu vrem să vedem pe nimeni dacă nu îl putem folosi în propriul nostru beneficiu.
Asta ne este natura, așa cum a spus Creatorul: „Am creat înclinația rea”. Cu cât, însă, studiem mai mult și încercăm să ne apropiem mai mult unul de celălalt, cu atât mai mult descoperim că ne este totalmente imposibil să o facem, cu atât mai mult simțim că natura noastră este rea, rea-voinţă, înclinație rea. Atunci, avem nevoie de un mijloc de a o corecta, iar acesta este Lumina Reformatoare.
Când studiem Înțelepciunea Cabalei în grupul potrivit, cu oamenii care doresc să dobândească înclinația bună, revelarea Creatorului, care vor să se schimbe și să se facă mai buni, atunci descoperim în noi o întreagă lume de niveluri, grade și diverse părți. Într-adevăr, preoții, Leviții, Israelul și întreaga lume, cu nivelurile sale, mineral, vegetal, animal și vorbitor se găsesc toate în dorințele noastre, în înclinația rea.
Tora ne spune în ce context și în ce ordine putem începe să transformăm înclinația rea într-o înclinaţie bună. Aceasta este ceea ce trebuie să facem în această lume. Tora ne învață cum să folosim Lumina Reformatoare, care părți ale înclinației rele trebuie abordate mai întâi și care dintre ele mai târziu.
Acest proces este ca acela prin care un medic îi spune unui pacient: „Mai întâi, ne vom îngriji de un singur lucru, apoi de altul. Dacă pacientul are o problemă cu inima, asta este cea mai urgentă problemă, chiar dacă pacientul spune: „Dar piciorul meu inflamat mă doare mai tare.” Aici medicul trebuie să spună: „Așteaptă, vom ajunge şi la el, dar nu el este cea mai urgentă problemă”. Același lucru este valabil și pentru noi.
Tora ne învaţă cum să examinăm fiecare detaliu, cum să îl corectăm, cum să legăm toate părțile corectate împreună și cum să ne despărţim, temporar, de acele dorințe care încă nu pot fi corectate deoarece sunt prea mari, astfel încât trebuie să le lăsăm deoparte. Avansăm spre conexiunea cu ceilalţi pentru a găsi Kli-ul (vasul) sufletului, în care descoperim Lumina Superioară, Boreh (Creatorul, numit aşa de la Bo Re’eh, adică „vino și vezi”). Îl descoperim treptat, încetul cu încetul, prin cauză și efect.
Porțiunea anterioară a vorbit despre împărțirea dorințelor noastre în triburi, preoți, Leviți și Israel. Cine sunt preoții și care este rolul lor în rândul poporului? Cum ar trebui oamenii să se împartă în douăsprezece triburi? De ce sunt tocmai douăsprezece, trei linii și HaVaYaH, de trei ori HaVaYaH, care sunt patru litere (3 ori 4 = 12) alcătuind douăsprezece părți ale voinței de a primi?
Acum, vorbim despre următoarea etapă a corectării sufletului aceluia care vrea să-l corecteze și să-l hrănească, deoarece este „ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?” Creatorul este Binele absolut și face bine, aşa încât cei care vor să lucreze cu înclinația bună, în loc de cea rea, o fac dobândind înclinația bună, care este forma Creatorului. De aceea i se spune „vino și vezi”. (Nota trad.: În ebraică BoRe’eh este unul din numele Creatorului, iar Bo uRe’eh înseamnă „vino şi vezi”)
Porțiunea descrie cum se face acest lucru. Tabernacolul este misterios și necunoscut, un loc aparte în dorința noastră de a primi. Nu există decât dorința de a primi; întreaga Creație este dorință de a primi, iar în dorința noastră se găseşte un loc special în care suntem conectați cu Lumina Superioară. Aducem acolo dorințele noastre, în același mod în care mergem la un doctor. I se spune „un vindecător pentru cei cu inima zdrobită” (Cartea Zohar, Hayei Sarah – Viața lui Sara) iar dorinţele sunt corectate acolo. Tabernacolul este locul inițial în care dorințele noastre sunt corectate.
Întrebări şi Răspunsuri
Ne conectăm la Creator fiecare dintre noi separat?
Da, fiecare trebuie să o facă. De aceea, munca noastră constă, în principal, în sacrificii. Înainte de asta, facem toate verificările: ce este kaşer (potrivit/curat/legitim), cum poate fi făcut și ce anume din noi este un Levit, un preot, Israel, națiunile lumii, Klipot, mineral, vegetal, animal sau vorbitor. Trebuie să învățăm cum să ne sortăm și să ne aranjăm dorințele. După ce am făcut toate verificările, aducem o ofrandă. Cuvântul Korban (ofrandă/sacrificiu) vine de la cuvântul Karov (lângă/aproape). Când ne corectăm, în Tabernacol, dorinţa de a primi, suntem în punctul apropierii de Creator.
Este cu adevărat o muncă sfântă, deoarece preoții sunt calitatea pură a dăruirii din noi. Marele preot este GAR, însemnând „capul” acestei calități în noi. Aceasta este forța din noi numită „preot”.
Este, de asemenea, aceea care poate corecta toate straturile voinței de a primi care se află sub ea. De aceea există o astfel de elaborare relativ la ceea ce trebuie făcut cu anume părţi ale voinței de a primi, cum ar fi o femeie sau un bărbat necorectat, sau alte probleme care apar în procesul de corectare.
Progresul nostru pe calea corectării este similar cu a ne afla în deșert. Descoperim înclinația noastră rea, aflăm că este o dorință în întregime egoistă și că nu putem obţine din ea niciun fel de vitalitate. De aceea avem senzaţia că suntem în deșert. Aşadar, suntem hrăniți cu toţii de Lumina de Sus, numită „mana din cer”; acesta este modul în care evoluăm.
Deșertul este o fază scurtă în acest proces. De ce am stat în el atât de mult timp? Este scris că l-am fi putut traversa în trei zile, dar ne-a luat patruzeci de ani. De ce?
Cele „trei zile” sunt cât ne ia pentru a obține trei linii. „Patruzeci de ani” este participarea lui Malhut la Bina, căreia i se spune „gradul patruzeci”. Nu sunt patruzeci de ani; Tora nu se referă la ani în ceea ce facem. Mai curând, este vorba de un grad. Cel care atinge un anume grad în dorința de a primi, numit Bina, se înalţă la gradul calității de dăruire și este în întregime imersat în dorința de a dărui. Deși dorinţa de a primi, necorectată încă, îl arde în interior ca şi înainte, el o „îngheață” și o restrânge, ținând focul înăuntru. Este ca și cum ar fi o cutie care stă să explodeze ca un vulcan, iar el îi pune un capac și se aşează deasupra lui. El ţine sub control toate dorințele egoiste, iar asta înseamnă „a te ridica la gradul Bina și a fi gata să intri în țara lui Israel”.
„Să te ridici deasupra unui vulcan” înseamnă să te înalţi deasupra marilor dorințe, peste toate marile Kelim (vase) pe care le-am luat din Egipt. De fiecare dată când descoperim răul în deșert, se consideră că am păcătuit în deșert. De-a lungul acestui proces de rătăcire şi cădere în păcat, în repetate rânduri, Moise și Aaron au luat parte la toate acestea.
Altfel spus, descoperim toate gândurile și dorințele stricate, în minte și în inimă și căutăm încontinuu să întreprindem acțiunile și să facem eforturile necesare pentru a ne conecta la mediu, la grupul în care ne aflăm, la Lumina Superioară, la Creator. Facem asta pentru a afla cum să ne conectăm la elementele exterioare, să ni le apropiem și să ne sfinţim prin ele.
Continuăm să spunem că ceea ce avem de corectat sunt numai conexiunile noastre; dar tot ceea ce este prezentat aici pare să ţină de interior. Dacă spunem că pregătirile s-au încheiat și putem începe, este vorba despre ceva ce am făcut de unii singuri?
Am terminat pregătirile cu toate dorințele, le-am sortat și le-am pus în ordine. Am avut la îndemână, deja, propriile noastre mâini. Acum putem porni pentru a descoperi noile dorințe ce ne vor arăta cum să continuăm în deșert.
Cu ce vom continua?
Continuăm cu dorințele noastre deja pregătite pentru acest proces, inclusiv preoții, Leviții, Israel, triburile și toate distincţiile pe care le-am făcut în porțiunea anterioară. După ce ne îngrijim de fiecare dorință, continuăm cu ele. Cu alte cuvinte, acum suntem gata să mergem înspre țara lui Israel, Bina, cu toate dorințele care au fost „puse în aşteptare”. Acum continuăm cu toate acele dorințe – femeile, copiii și toți oamenii.
Sunt luate chiar și animalele, adică toate dorințele, întreaga noastră lume din noi. De aici, evoluăm cu totul către dăruire, către calitatea lui Elokim, numită Bina.
Care este măsura dependenței? De exemplu, dacă un prieten este deja acolo, dar eu nu sunt, înseamnă că îmi trag prietenul înapoi?
Asta nu are nimic de-a face cu prietenii; este propria muncă în plan interior. Prietenii nu ne pot ajuta decât din afară, evocând importanța faptului de a ajunge în țara lui Israel și a te afla în starea de Yașar El (direct la Creator), în care toate dorințele ţintesc dăruirea. Prietenii ne pot ajută să ne sporim dorința de a corecta întreaga înclinație rea, într-o înclinație bună și pot accentua importanța scopului, ajutându-ne indirect să ne trezim și să ne adunăm forțele.
Sunt câteva dintre analize pe care le facem cu prietenii?
Toate verificările sunt în noi. Este o muncă lăuntrică, iar munca pe care o facem nu trebuie ştiută de ceilalţi.
Ce sunt „oamenii impuri” sau o femeie care a rătăcit?
Toți avem astfel de dorințe, de aceea le descoperim. Tora vorbește despre ceea ce există în noi. Astfel ne deschide propriul interior și ne explică ceea ce găsim în noi: dorințe, calități și gânduri. De asemenea, ne explică modul în care ar trebui să lucrăm cu propriul nostru „sine”. Trebuie să scoatem toate aceste calități și dorințe pentru a ne identifica cu Creatorul, așa cum este scris: „Întoarce-te, O Israele, la Domnul Dumnezeul tău!” (Hosea 14:1). Nu se face referire la ridicarea noastră „dincolo de Lună”, ci la ascensiunea spirituală, înălțarea noastră lăuntrică dincolo de propriile noastre calități.
Gândurile mele îmi sunt, de asemenea, trimise; Creatorul este Cel care le trimite?
Totul ne este trimis. Creatorul spune: „Am creat înclinația rea”. Nu avem de ce să ne facem griji; este „problema Lui”. Tot ce trebuie să facem este să cerem ca Lumina Reformatoare să vină și să transforme înclinația noastră rea, într-o înclinație bună. Asta este întreaga noastră muncă; toată viața noastră este în acest scop.
Dacă, de exemplu, descopăr în mine calitatea numită „femeia care a rătăcit”, ce înseamnă că o aduc la preot? Ce face preotul?
Se referă la ceea ce noi sfințim. În acest caz, sfințim o dorință numită „o femeie care a rătăcit”. „O femeie care a rătăcit” este o dorință de a primi, care nu dorește să muncească în scopul dăruirii, ci doar pentru a primi. Este o dorința care vrea să atragă Lumina Hohma (înțelepciune) de Sus în jos, şi nu de jos în Sus. Cu alte cuvinte, nu vrea să lucreze în dăruire și iubire față de ceilalţi, ci numai pentru sine. Este o dorință egoistă la gradul de femeie.
Există un soț, o soție și națiile lumii. Acestea se află toate în noi. Dorința noastră apare dintr-odată ca una care dorește numai pentru sine, pentru că nu are intenția să fie vreodată aproape de Creator, de ceilalţi sau de dăruire. Când ne dăm seama că suntem așa, și că asta ne întârzie evoluţia, o descoperim ca pe „o femeie care a rătăcit ”.
Ca răspuns la întrebarea: „Ce spui de femeile care comit adulter?”, s-ar putea spune că există și bărbaţi care comit adulter. În plus, astăzi adulterul este foarte răspândit.
Bărbații și femeile, în acest caz, sunt dorințele noastre. Nu poţi spune că bărbații sau femeile fac ceva greșit. Totul se petrece în lumea noastră interioară – bărbații și femeile reprezintă toate dorințele noastre.
O femeie poartă cu ea o deficiență mai mare, în timp ce un bărbat are o mai mare înclinaţie către Masahim (ecrane), către puterea de a depăşi. În realitate, însă, atunci când descoperi aceste discernăminte în tine, nu se pune problema aşa cum apare în lumea noastră. Până la urmă, este vorba de propriile dorințe și nu are importanță dacă ele se numesc „femeie”, „bărbat”, „preot”, „Levit”, „Israel” sau „națiunile lumii”. Toate trebuie aranjate pe niveluri și calități pentru a vedea ce trebuie făcut în conformitate cu Tora, de la Hora’a (instrucțiune), adică ce ar trebui corectat în continuare în mine.
Există vreo legătură între asta și relațiile dintre noi în viața de zi cu zi?
Nici o legătură. S-ar putea să întâlnești pe stradă pe cineva care să-ţi pară răuvoitor sau nesăbuit, sau pe cineva care să pară a fi inteligent sau foarte cinstit, dar nu te poţi pronunţa în legătură cu ce este în interiorul acelei persoane. S-ar putea să nu fie decât un joc.
Din Zohar: O femeie care a rătăcit
De ce ar trebui ca un bărbat să-și aducă soția la un preot și nu la un judecător? Judecătorul este cel mai bun om al reginei, corectând pe Malhut pentru Zivug (cuplare) cu Zeir Anpin. Prin urmare, corectarea deficienţei femeii care a rătăcit, care ajunge în Malhut, ţine de el. Numai preotul este potrivit pentru asta. Este calitatea Bina, calitatea puternică a dăruirii. Preoții au un caracter special. Este o dorință atât de intensă și de puternică, și într-atât de corectată în direcţia dăruirii, încât îşi poate ataşa toate dorințele mici și stricate și le poate corecta (…) pentru că este cel mai bun om al reginei. De asemenea, toate femeile din lume sunt binecuvântate de Adunarea lui Israel (…) în timp ce preotul este gata să corecteze cuvintele reginei, Malhut, și să vadă de tot ce are nevoie. De aceea numai preotul este vrednic de ea și nimeni altul.
Zohar-ul pentru toți, Naso (Ia), pct. 61
Am vorbit despre puterea preotului, dar această porțiune vorbeşte şi despre pustnici și chiar de reguli referitoare la ei. Ce este un pustnic?
Un „pustnic” este oricine îşi fixează limite pentru sine. Dacă cineva care cântărește 136 kg încetează de a mai mânca ceva, asta îl face să fie un pustnic? La fel, când vedem că nu putem lucra pentru revelarea Creatorului, cu marea plăcere a revelării și luăm totul pentru noi înșine, devenind încă o dată egoiști, ne limităm prin faptul că nu atragem aceste plăceri. În Înțelepciunea Cabala se consideră că „nu atragem Lumina Hohma”. O astfel de persoană nu atinge strugurii sau produsele din struguri, cum ar fi vinul. Asta se cheamă „a fi un pustnic”. Cu toate acestea, nu este cazul unui preot, căruia îi sunt permise o parte dintre aceste lucruri.
Acestea sunt forme de corectare pe care toţi vor trebui să le trăiască în unele dintre dorințele lor. Prin intermediul acestora, corectăm dorința și mergem mai departe. În această stare, știm deja cum să folosim Lumina Hohma de jos în Sus și să o primim. Tot ce a fost interzis a fost doar din cauza lipsei tăriei de a o folosi în scopul de a dărui.
Să presupunem că o persoană ne oferă o cutie cu ciocolată foarte bună, iar nouă ne plac dulciurile. Deși am putea să o dăm celorlalţi, spunem: „Nu mi-o da mie.” Acesta este ce se cheamă „a fi un pustnic”. Apoi, după ce obţinem un Masah (ecran) mai mare, dobândim o măsură a iubirii pentru ceilalţi, iar această măsură este mai mare decât iubirea pe care o aveam pentru ciocolată. Aşa că spunem: „Dă-mi-o”, pentru că acum suntem gata să facem un act de dăruire, să transmitem această Lumină, această plăcere, celorlalţi.
În lumea noastră, cabaliștii spun să te bucuri de viață, să te căsătoreşti și să duci o viață normală. Adică, putem face orice, atâta timp cât aducem aceste plăceri la un nivel spiritual și nu le pierdem la nivel corporal. La urma urmei, la nivelul corporal nu ne putem bucura de tot ce ne dă viaţa.
Tora ne învață cum să ne ridicăm la un astfel de nivel de plăcere, încât să curgă prin noi către ceilalți și să se întoarcă, mergând înainte și înapoi. Asta se numește „viață spirituală” – fără sfârșit, completă, și în care ne simţim înălțaţi. Când apucăm pentru noi tot ceea ce credem că merităm, se oprește imediat curgerea și nu ne lasă nimic în locul ei până când murim. Dacă intrăm, însă, în cercul de energie, curgere, cunoaștere și simţire a plăcerilor fără sfârșit – pentru că ele trec prin noi toți – se consideră că ducem o viață spirituală.
Ce este o binecuvântare în spiritualitate?
O „binecuvântare” în spiritualitate este o forță care există la nivelul Bina, influențând dorințele de mai jos și binecuvântându-le, conducându-le și pe ele la nivelul Bina. O binecuvântare este gradul de dăruire, Bina; este abilitatea de a dărui, de a da.
Termeni
Muntele Sinai
„Muntele Sinai” este un munte de Sina’a (ură). Dacă descoperim tot răul din interior, se consideră că ne aflăm la poalele Muntelui Sinai. Este posibil, însă, să descoperim răul numai dacă punctul din interior, numit Moise, urcă pe munte. Acolo, în abisul dintre baza muntelui și vârf, în acea condiție dobândim Tora. Acest lucru se întâmplă deoarece simțim că trebuie să ne corectăm, dar nu știm ce să facem. Astfel de oameni sunt vrednici de a primi Lumina Reformatoare, numită „Tora”.
Familie
O „familie” este un om întreg format din bărbat, femeie, copii, o casă și întreaga lume. Este un Kli (vas) complet.
Impurul
Cel care este „impur” este plin de interese proprii. Un astfel de om infectează tot ceea ce atinge, pentru că tot ceea ce doreşte este doar pentru automulțumire, în loc să le dăruiască celorlalţi. În schimb, dăruirea sau dăruirea pentru ceilalţi este numită Kdușa (sfințenie), puritate.
Tabăra, sau a fi în afara taberei
„Tabăra” este partea voinței de a primi pe care o putem defini spunând: „în această parte, evoluăm numai cu intenția de a dărui”. Adică, „tabăra” cumulează dorințele noastre corectate.
Tabernacolul și inaugurarea Tabernacolului
„Inaugurarea” este momentul instalării Tabernacolului. Atunci când am ajuns la punctul de a pune bazele acelei stări.
Binecuvântarea
„Binecuvântare” înseamnă că Lumina Reformatoare se revarsă în dorința de a primi şi o corectează în scopul dăruirii. Aceasta este corectarea.
Binecuvântarea preoților
„Binecuvântarea preoților” este Lumina care vine de la gradul Bina până la gradul Malhut și îl corectează, când Malhut începe să se relaționeze cu gradul Bina. Un „preot” este gradul Bina.
Aceasta nu se referă numai la corectarea voinței de a primi, ci şi la dăruire și se apropie de gradul Creatorului. Un „preot” este gradul lui Elokim, Bina, care dorește milă și dăruire. Preoții nu au pământ; ei sunt la gradul de dorință a milei, în întregime în dăruire. Prin urmare, dacă Malhut i se poate alătura, primește o binecuvântare, o corectare, binecuvântarea preoților.
Darul
Darul este definit de măsura în care putem renunța la dorința de a primi pentru noi înșine; este ca și cum am dărui preotului, propriei noastre forme de dăruire, calității de dăruire. Când ne referim la gradul de preot, la această dorință de a dărui, se consideră că am primit, în schimb, o binecuvântare pentru asta și că am sfințit această dorință.
Jurământul fals
Un „jurământ fals” apare atunci când ne conectăm la gradul Bina și îi primim forța, apoi folosim în mod deliberat această binecuvântare cu intenția de a primi, adică a dărui de dragul primirii. Adică, suntem dispuși să dăm, dar intenționăm să obținem, drept rezultat, un avantaj pentru noi înșine.
Din Zohar: De ce am venit și nu este nimeni
Cât de iubiţi sunt Israel de Creator? Oriunde s-ar afla, Creatorul este cu ei pentru că El nu-și îndepărtează iubirea de la ei, așa cum s-a spus: „Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.” (Exodul 25:8).
Zohar-ul pentru toți, Naso (Ia), pct. 105
„Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.” înseamnă că, dacă-ţi faci dorinţa de a primi ca Templu, acolo îl vei găsi pe Creator.
(inapoi la pagina „Dezvăluind Secretele Bibliei” – LINK)